Tag Archives: guvernul ponta

Teoria reducerii la absurd – sau de ce nu scad preturile cand scad taxele

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

Moise Guran a venit cu o observație foarte bună: scăderea TVA cu 4 pp. nu a tras prețurile în jos, așa cum s-a întâmplat anul trecut cu scăderea TVA la alimente. Este un pic ciudat că nimeni altcineva nu a comentat fenomenul, dar probabil unii „economiști” se foiesc neliniștiți când văd că realitatea nu se supune teoriilor greșite pe care le promovează.

Una din aceste teorii este că taxele determină puterea de cumpărare. Teoria este de Gâgă; aparent adevărată, vezi că de fapt e falsă imediat ce îți pui un pic mintea la contribuție. Într-adevăr, prima chestie pe care omul simplu și-o imaginează atunci când vine vorba să scadă TVA este o reducere proporțională a prețurilor. Fiindcă el crede că prețurile în ansamblul lor sunt formate mecanic/contabil din ceva numit „Cost” + „TVA”. Economiștii – cei adevărați, nu papagalii – au demonstrat cel puțin de un secol că nivelul prețurilor, care de fapt ne arată puterea de cumpărare a monedei, este determinat de altceva: de cererea și oferta de bani. Sau, altfel spus, mărimea prețurilor (repet, în ansamblu) ține de cât de mulți bani sunt pe piață în comparație cu cât de multe bunuri și servicii există. Taxele au alt rol: ele determină distribuția avuției, adică partea care le rămâne cetățenilor și partea pe care o ia statul.

OK, ce vă spun eu acum este o explicație generală și succintă. Dacă vreți, puteți proba valabilitatea acesteia prin cea mai frumoasă, elegantă și simplă metodă inventată vreodată de mintea umană: reducerea la absurd. Dacă ar fi adevărat că TVA (24%) determină nivelul prețurilor, atunci eliminarea lui completă ar trebui să scadă prețurile cu vreo 20%, nu? Adică ar trebui ca lumea să fie cu 20% mai bogată, respectiv cu aceleași salarii să își poată permite să cumpere cu 20% mai mult, corect? Iar dacă s-ar elimina toate impozitele, atunci probabil prețurile ar scădea la jumătate, corect?! Ei bine, este evident că lucrurile nu stau așa. Bunăstarea societății depinde, în orice moment dat, de capacitatea de producție a acesteia, de nivelul de capital investit pe cap de lucrător. Productivitatea nu se poate dubla peste noapte astfel încât, cu impozite sau fără, tot la fel de bogați vom fi după o astfel de revoluție (am fi, în schimb, mai liberi să ne îmbogățim în viitor, asta e altă mâncare de pește).

Legat de reducerea TVA realizată de guvernul Ponta, am explicat în vreo 3-4 articole de ce scăderea acestei taxe o să-i dezamăgească pe cei care se așteaptă la ieftiniri masive. M-am ciondănit chiar și cu Mirel Palada pe tema asta. De exemplu, am arătat cum au stat lucrurile în Ungaria în 2006, asta ca să nu creadă cineva că a inventat România apa caldă cu reducerea TVA. Iar în Ce se va întâmpla cu puterea de cumpărare a leului și prețul alimentelor după scăderea TVA? am explicat pe îndelete:

Vă propun să începem cu prețul pâinii, la care TVA a fost redus la 1 septembrie 2013, tot la de 24% la 9%. Ce s-a întâmplat cu prețul pâinii? A scăzut proporțional cu reducerea TVA și a rămas la un nivel permanent mai jos decât prețurile celorlalte bunuri. Altfel spus, scăderea TVA la pâine s-a văzut la raft, furnizorii de pâine nu s-au folosit de prilej pentru a-și crește marja de profit.

Observația este încurajatoare. Dacă reducerea TVA într-un caz “a funcționat” – în sensul că a dus la ieftinirea produsului – atunci înseamnă că reducerea TVA la toate bunurile alimentare va funcționa la fel? Ba chiar, ne putem întreba, dacă guvernul ar fi decis scăderea TVA la toate produsele, am fi asistat la micșorarea tuturor prețurilor?!

Ar trebui să înțelegem în primul rând ce înseamnă nivelul general al prețurilor. Nivelul prețurilor definește puterea de cumpărare a banilor. În funcție de prețul mărfurilor, cu o unitate monetară (sau cu un salariu oarecare) poți cumpăra o anumită cantitate de bunuri. Acolo unde prețurile sunt mai mari (de exemplu în P-ța Dorobanți), poți cumpăra mai puține produse, acolo unde prețurile sunt mici (în piața din Zărnești) poți cumpăra mai multe. Similar, atunci când prețurile cresc (pe timp de inflație), puterea de cumpărare a leului scade – cu aceeași sumă de bani poți achiziționa din ce în ce mai puține bunuri; dar pe timp de deflație puterea de cumpărare crește.

Puterea de cumpărare a leului este doar un fel de a numi valoarea banilor. Dar exact asta înseamnă. Valoarea leului constă tocmai în cantitatea de bunuri pe care o poți cumpăra în schimbul lui. Dar cum se stabilește valoarea banilor? La fel ca și în cazul celorlalte bunuri economice, prin jocul cererii și al ofertei. Cererea de bani vine de la public, care are nevoie de acest mijloc de schimb zi de zi. Oferta de bani vine, din păcate în “vremurile avansate” pe care le trăim, de la banca centrală. În funcție de dinamica cererii și/sau a ofertei de bani, valoarea banilor se modifică. De exemplu, dacă oferta de bani crește puternic, banii se ieftinesc (de asta se și numește această măsură “politica banilor ieftini”) – așa cum s-a întâmplat în anii 1990, când BNR a tipărit cu nemiluita, valoarea banilor a scăzut drastic – ceea ce s-a exprimat, concret pe piață, prin creșterea puternică a prețurilor bunurilor și serviciilor; am avut hiperinflație. Să luăm și alt caz: dacă cererea de bani crește, atunci banii se scumpesc. Pe timp de criză, de pildă, când viața economică este marcată de o profundă incertitudine și nivelul datoriilor amenință solvabilitatea firmelor, publicul dorește să păstreze mai mult cash. Dar pentru a-și crește rezervele de bani este necesar să renunțe la a mai cumpăra alte bunuri, sau trebuie să vândă diverse mărfuri. Creșterea cererii de bani se traduce prin scăderea prețurilor celorlalte mărfuri și servicii, determinând practic creșterea puterii de cumpărare a monedei.

De ce am făcut această divagație? Pentru a explica de ce schimbarea valorii banilor – adică a nivelului general al prețurilor – are la bază factori monetari. Pentru ca puterea de cumpărare a leului să se schimbe este necesar să se întâmple ceva: să se modifice fie cererea de bani, fie oferta de bani, fie ambele. Dacă cererea și oferta de bani rămân constante, atunci nimic nu se întâmplă cu valoarea banilor – adică cu nivelul prețurilor.

Reformulând: nivelul prețurilor (adică puterea de cumpărare a leului), nu este determinat de povara impozitării, de cheltuielile publice, de egoismul speculanților sau de orice altceva. Câtă vreme nu apar schimbări în cererea sau oferta de bani, nivelul general al prețurilor nu este afectat de diversele politici publice.

Așadar, dacă ar fi scăzut TVA la 20% nu am fi asistat la creșterea puterii de cumpărare a leului. Similar, de la 1 iunie, nu vom vedea o creștere a puterii de cumpărare a leului, ci o modificare în structura puterii de cumpărare.

Hai să mai verifică o dată istoria. Când a scăzut TVA la pâine, prețul pâinii s-a micșorat fix cu cât scăzuse TVA-ul. Când s-a micșorat TVA la alimente, prețurile acestora au scăzut cu vreo două treimi din reducerea fiscală. Când a scăzut TVA la TOATE produsele, atunci prețurile ÎN ANSAMBLU aproape că au rămas neschimbate! Dacă asta nu dovedește că teoria monetară a prețurilor bate la fund teoria fiscală a prețurilor, atunci zău că nu știu ce v-ar mai putea convinge…

Nivelul preturilor

În ianuarie s-a înregistrat o deflație de 0,8%, foarte mică în comparație cu impactul scăderii TVA și ținând cont și de sezon – scăderea consumului după luna de vârf cu Crăciunul și Anul Nou. De ce nu am asistat la ieftiniri mai substanțiale? Așa cum am re-explicat mai sus, din cauza politicii monetare. Când cantitatea de lei din economie crește cu un ritm anual de 26%, atunci nu ai cum să speri la ieftiniri. Moise Guran nu menționat BNR în emisiunea sa de aseară, dar poate ține minte pe viitor. Explicațiile pe care le-a oferit, legate de psihologia consumatorilor, nu țin. Cel mult, daca le traducem în „anticipații”, putem spune că, da, anticipațiile au un rol stabilizator. De exemplu, negustorii au anticipat scăderea TVA la alimente COMBINATĂ cu creșterea masei monetare și atunci au realizat că prețurile nu se pot duce prea mult în jos – de aceea scăderea TVA la alimente nu s-a reflectat în întregime în scăderea prețurilor. La fel și în ianuarie. Dar problema esențială rămâne dinamica masei monetare, relația dintre cererea și oferta de bani. Când sunt mulți bani pe piață, prețurile vor rămâne aceleași (sau chiar vor crește), indiferent cât de mult scad taxele. Și, pe bune, nu vi se pare că sunt mulți bani pe piață?! În București tot timpul și în weekend pe Valea Prahovei este un trafic ca pe timpul boom-ului, dezvoltatorii construiesc într-o veselie…

***

Totuși, lăsând BNR la o parte, ar putea cumva guvernul să provoace creșterea puterii de cumpărare? Da, într-un singur fel: reducând cheltuielile publice cu, să zicem, 20%, și aruncând în foc 20% din banii colectați prin taxe. Practic ar face o reducere a masei monetare cu 20%. Atunci ar crește puterea de cumpărare a leului deși – atenție! – nu am deveni automat mai bogați. După cum se vede, fenomenul s-ar produce tot din motive monetare, nu fiscale.

Citeste mai mult pe Logica Economica

Tagged , , , , , , ,

Arestarea lui Tariceanu- de ce zac dosarele finalizate?

Sursa: B1

Gelu Vișan, unul dintre liderii PMP, a declarat joi, în cadrul emisiunii “X-Press”, moderată de Sabin Orcan și difuzată pe B1 TV, că șeful Senatului, Călin Popescu Tăriceanu, va fi arestat până pe 14 septembrie 2015, cererea de arestare urmând a fi înaintată în sesiunea parlamentară.

“Ieri am primit ultima confirmare, care spune că până pe 14 septembrie 2015, în sesiunea parlamentară, va fi înaintată cererea de arestare în dosarul “M”, să îi spunem așa,  în urma unor denunțuri ce există de cel puțin 3 luni de zile”, a spus Vișan.

Întrebat de Sabin Orcan de unde are informația aceasta, Vișan a spus că dintr-o sursă sigură.

“O am dintr-o sursă sigură, nu mi-a spus o păsărică. Este un dosar închis de peste o lună și jumătate. Se așteaptă până în 14 septembrie. Dacă nu a mers demisia cu Ponta se va încerca doborârea Guvernului Ponta în Parlament. Este o singură problemă: de ce este blocat de o lună și jumătate dosarul? Astăzi, când eu știu de acest dosar, de ce nu a fost pusă în aplicare decizia? Asta înseamnă că mai avem un jucător pe scena politică”
, a mai spus liderul PMP.

Vișan a mai precizat că dosarul se bazează pe niște denunțuri, precizând că nu se mai primesc probe la dosar.

Liderul PMP a făcut, miercuri, afirmații surprinzătoare la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu, acesta declarând că șeful Senatului este vizat într-un dosar aflat la DNA și urmează să fie reținut de procurorii anticorupție.

”Călin Popescu Tăriceanu va fi arestat. DNA pregătește arestarea lui Tăriceanu. Asta se va întâmpla peste maximum 3 săptămâni. Se pregătește o lovitură extrem de dură la adresa democrației. I se face un dosar pentru a-l scoate de la guvernare”, a spus Vișan la România TV. (Detalii AICI)

Gelu Vișan (PMP): Am primit ultima confirmare care spune că până pe 14 septembrie 2015 va fi înaintată cererea de arestare a lui Călin Popescu Tăriceanu.

 

Tagged , , , , , , , , , , ,

Statul roman primeste NIMIC

Sursa: Hotnews

Guvernul Ponta s-a luptat aproape un an sa dea o forma legala memorandumului privind Rompetrol prin care statul renunta la recuperarea creantei de 600 milioane de dolari. Victor Ponta spunea adesea ca cei care contesta legalitatea unui astfel de demers se opun, de fapt, “unui mare proiect de investitii”.

Chiar daca sustinea memorandumul la nivel de declaratii, la inceput a pasat Parlamentului responsabilitatea adoptarii unei legi, insa aceasta a fost declarata neconstitutionala. Guvernul nu a renuntat si, in ianuarie 2014, invocand necesitatea unor investitii de 1 miliard de euro, a aprobat renuntarea la creanta de 600 milioane de euro. De atunci au trecut 8 luni, iar singurul efect al memorandumului a fost ca Rompetrol a scapat de litigiile cu statul a caror miza erau cele 600 milioane dolari. In rest, statul nu s-a ales cu nimic: nici cu cedarea unor actiuni contra 200 milioane de dolari, nici cu fond de investitii de 1 miliard de dolari. Dimpotriva, doar a pierdut sansa de a recupera, la un moment dat, 600 milioane dolari.

E adevarat ca memorandumul nici nu prevede un termen anume ca actionarul majoritar al Rompetrol- KazMunayGaz din Kazahstan- sa-si indeplineasca promisiunile. Practic, statul poate astepta mult si bine ca Rompetrol sa plateasca 200 de milioane de dolari promisi contra ca 26,69% din actiuni, asa cum prevede memorandumul. Despre fondul de investitii nici nu se pune problema atata vreme cat nu s-a realizat acea tranzactie de 200 milioane de euro. Memorandumul prevedea ca intr-o perioada de 7 ani, Rompetrol sa realizeze o investitie de 1 miliard. Ar putea sa investeasca, la fel de bine cum ar putea sa nu investeasca.

  • UPDATE Departamentul pentru Energie sustine ca a primit, saptamana trecuta, mandat din partea Guvernului sa infiinteze compania de stat care va participa in numele statului in fondul de investitii. “Asa cum era planificat, Guvernul a adoptat saptamana trecuta un memorandum prin care Departamentul pentru Energie a primit mandat din partea Executivului pentru a infiinta compania de stat care va participa in numele statului in fondul de investitii de circa 1 miliard de dolari. Dupa ce in urmatoarele saptamani fondul va fi functional, se va lansa si anuntul de privatizare”.

Memorandumul prevedea cativa pasi. Doar primul a fost indeplinit: renuntarea din partea statului roman la toate litigiile pe care le are cu Rompetrol.
Al doilea pas era plata din partea Rompetrol a 200 de milioane de dolari contra a 26,69% din actiuni. Dupa vanzarea a 26,7% din actiuni, statul ar ramane cu 18%. Amintim ca statul, prin Departamentul pentru Energie, este detine 44,69% din actiunile Rompetrol Rafinare. Statul roman a ajuns sa detina aceste actiuni in 2010, in urma unei conversii in actiuni a unor obligatiuni in valoare de 600 milioane dolari pe care ar fi trebuit sa le rascumpere Rompetrol. A fost o actiune controversata, statul dovedindu-se neputincios in fata Rompetrol. Atunci au aparut si litigiile. In urma memorandumului aprobat in ianuarie, statul a renuntat la litigii, una dintre conditii fiind aceasta: Rompetrol sa rascumpere, totusi, 26,69% din actiuni. Insa, rascumpararea nu se putea face pur si simplu, ci printr-o procedura de privatizare. Compania petroliera ar avea  Gabriel Dumitrascu, director de privatizare in cadrul Departamentului pentru Energie, spunea in ianuarie ca prin luna iulie va fi demarata procedura. Pana acum, nu s-a intamplat nimic.

Ar fi de comentat si despre valoarea de 200 milioane dolari cu care va fi rascumparat pachetul de 26,69%, acesta in cazul in care procedura chiar va avea loc vreodata. 200 milioane dolari ar fi peste valoarea actuala de piata in conditiile in care o actiune se tranzactioneaza cu 0,04 lei, in medie, in timp ce valoarea nominala este de 0,1000 lei. Pe de alta parte, este mult sub valoarea obligatiunilor pe care Rompetrol nu le rascumparase si care au fost transformate intr-un pachet de actiuni de 44,69% cu care statul roman s-a vazut nevoit sa intre in actionariatul Rompetrol. Culmea este ca pana si autoritatile statului recunosc ca tranzactia nu este certa, folosind expresii precum “in cazul in care”. “Esenta tranzactiei complexe dintre statul romnan si Rompetrol Group este ca, in cazul in care actiunile sunt achizitionate de catre acesta din urma, atat statul roman cat si Rompetrol Group sa actioneze pentru urmatorii ani intr-un parteneriat efectiv si eficient, caracterizat prin mentinerea de catre statul roman a unei participatii reziduale nediluate de 18% din capitalul social al Rompetrol Rafinare si constituirea si operarea Fondului”, se arata intr-o expunere de motive a proiectului de lege privind memorandumului care s-a aflat in 2013 in Parlament.

Un alt pas este infiintarea unui un fond de investitii. In fondul de investitii va avea o participatie de 20% si statul roman, adica Departamentul pentru Energie, printr-o societate nou creata. Restul va fi detinut de Rompetrol Group. Deocamdata, societatea nu exista. Dupa ce va fi infiintat fondul, statul roman nu va avea niciun cuvant de spus, totul va fi decis de Rompetrol Group. In aceste conditii, o alta prevedere din memorandum care ramane sub semnul intrebarii este cea referitoare la realizarea unei investitii de pana intr-un miliard de dolari intr-o perioada de 7 ani. In primul rand, nu este precizat niciun termen pentru demararea acestor investitii, iar in al doilea rand Rompetrol Group este cel care decide cum si unde se vor face investitiile. In al treilea rand, Rompetrol are planuri de afaceri pe cinci ani realizate inca din 2012 pentru perioada 2013-2017 in care sunt incluse investitii in alte state (Moldova, Turcia).

Premierul Victor Ponta a promis de nenumarate ori in numele Rompetrol ca va fi investit un miliard de dolari. Argumentul acesta a fost folosit ori de cate ori a avut ocazia si mai ales atunci cand si-a manifestat nemultumirea fata de decizia Curtii Constitutionale de a declara neconstitionala legea prin care fusese aprobat initial memorandumul.

In urma conversiei obligatiunilor emise in 2003, statul roman a devenit in 2010 actionar al companiei  Rompetrol Rafinare, cu o participatie de 44,69%. Potrivit memorandumului, Rompetrol Group ar cumpara de la stat 26,69% din actiuni, in schimbul a 200 de milioane de dolari. Practic, in contul datoriei de 600 milioane dolari, Rompetrol ar plati, daca va plati, doar 200 milioane dolari. In acest fel, Rompetrol se alege si cu actiuni si cu dreptul de a adopta orice decizie in legatura cu Rompetrol Rafinare. Adica, rolul statului in adoptarea deciziilor va fi lipsit de orice importanta. Dupa tranzactie, statul se obliga sa nu instraineze restul de actiuni, adica 18%, pe o perioada de trei ani.

Memorandumul cu Rompetrol a fost semnat de statul roman si grupul Rompetrol inca de pe 15 februarie 2013. In forma convenita, a fost criticat pentru ca nu prevedea existenta unor instrumente prin care statul roman sa se asigure ca Rompetrol face investitia de 1 miliard de dolari. In 2013, Guvernul a incercat sa paseze responsabilitatea la Parlament pentru adoptarea prin lege a memorandumului. Insa Curtea Constitutionala a decis la sfarsitul lui 2013 ca este neconstitutionala adoptarea prin lege a unui memorandum care priveste o companie, aratand ca acest lucru este in atributia Guvernului.

Victor Ponta a acceptat greu infrangerea in fata Curtii Constitutionale, sustinand initial ca nu agreeaza ideea aprobarii memorandumului prin Hotarare de Guvern. De altfel, intrebat in luna decembrie de jurnalisti de ce nu ia in calcul aceasta posibilitate, Ponta a raspuns: Noi luam decizii, dupa aceea noi raspundem pentru ele, ceea ce dvs aveti marele beneficiu ca nu raspundeti pentru asta si am facut un proiect de lege care a fost aprobat de parlament.

Hotararea de Guvern prevede mandatarea ministerului finantelor sa indeplineasca toate procedurule pentru stingerea, prin renuntarea la judecata, a tuturor litigiilor aflate pe rol cu Rompetrol. Altfel spus, renunta la toate procesele prin care statul roman cerea companiei petroliere plata unei datorii de 600 milioane de dolari.

Teoretic, actul normativ ar fi trebuit sa impuna garantii si termene pentru demararea investitiei de 1 miliard de dolari promisa de premierul Victor Ponta in nenumarate randuri. Hotararea de Guvern nu prevede nimic in acest sens. Exista doar un articol care spune ca in cazul in care, dupa stingerea tuturor litigiilor, Rompetrol Group nu indeplineste angajamentele prevazute in memorandum referitoare la un fond de investitii, Ministerul Finantelor este mandatat sa “efectueze toate demersurile prevazute de lege pentru instituirea unor masuri asiguratorii/executorii, respectiv prin promovarea unor actiuni judiciare/arbitrale”.

Motivul incheierii acestui memorandum este ca “partile doresc solutionarea pe cale amiabila a litigiului existent in prezent intre statul roman si  Rompetrol Rafinare”. In urma conversiei obligatiunilor emise in 2003, statul roman a devenit in 2010 actionar al companiei  Rompetrol Rafinare, cu o participatie de 44,69%. In 2003, statul a subscris obligatiuni emise de Rompetrol Rafinare in valoare totala de 2.177.699.871,86 lei  (circa 660 milioane dolari), prin anularea obligatiilor bugetare reprezentand TVA, accize, contributia la Fondul special al drumurilor publice, precum si  majorari de intarziere, dobanzi datorii si neachitate de catre societate. Scadenta pentru rascumpararea obligatiunilor a fost 30 septembrie 2010. Insa,  Adunarea Generala a Actionarilor a decis atunci  majorarea capitalului societatii cu 1,971 miliarde de lei. Astfel, Statul a devenit actionar in urma unei  majorari de capital realizate de companie in contul datoriei. In 2011, Ministerul Finantelor Publice a fost inregistrat in calitatea de actionar al Rompetrol  Rafinare, iar in 2012, actiunile au fost transferate la Ministerul Economiei.

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Reptile si Tradatori

Sursa: B1

Am ajuns exact la vârful guvernului Ponta. Cei trei magnifici care conduc guvernul sunt premierul Victor Ponta, vicepremierul Gabriel Oprea, ministrul de Interne și juniorul Daniel Constantin, ministrul Agriculturii. Acum câteva luni, Daniel Constantin era și el vicepremier, între timp a fost retrogradat la rangul de simplu ministru. Acum, cariera sa este în mare pericol.

Ministrul Agriculturii este genul de politician tânăr, creat în laboratoarele politicii din București. Dacă l-am fi întrebat acum trei ani ce îl califică să fie ministrul Agriculturii, Daniel Constantin ne-ar fi răspuns: sunt președintele Partidului Conservator, sunt prieten cu Victor Ponta și, mai ales, sunt ”pupila” lui Dan Voiculescu.

După cum știm, Voiculescu se reculege acum la pușcărie după o condamnare de 10 de ani. Ironia sorții face ca tocmai Daniel Constantin, supranumit “pupila”, să fie cel care l-a băgat de fapt la închisoare pe mogulul Felix.

Astfel, în 2012, când Dan Voiculescu, patronul de presă, îi ghidona politic pe Victor Ponta și pe Crin Antonescu, s-a negociat cine va fi ministrul Agriculturii. Voiculescu avea o obsesie veche cu acest minister: afacerile sale depindeau de ministerul Agriculturii, de Agenția Domeniilor Statului și, de asemenea, dosarul său penal numit “dosarul ICA” depindea tot de acest minister.
Așa a ajuns ”pupila” Daniel Constantin șef la ministerul Agriculturii.

Institutul de Cercetări Alimentare (ICA), ce aparținea ministerului Agriculturii, fusese privatizat de Voiculescu cu mulți ani în urmă. Institutul deținea un teren valoros pe care Voiculescu l-a transformat într-o afacere imobiliară. Așa s-a ales Voiculescu cu un dosar penal în care a fost condamnat în final că a prejudiciat statul, adica ministerul Agriculturii, cu 60 de milioane de euro.
În 2012, când Daniel Constantin a ajuns șef la Agricultură, Dan Voiculescu spera că va scapa de închisoare. Cheia acestui dosar era de fapt în mâna ”pupilei” Constantin. Dacă ministerul Agriculturii nu se constituia parte prejudiciată în dosarul ICA, Dan Voiculescu nu ar fi făcut închisoare. Fără prejudiciu, nu exista dosar iar mogul Felix urma să fie achitat. Însă, Daniel Constantin l-a trădat pe Dan Voiculescu: el a păstrat ministerul Agriculturii ca parte prejudiciată în privatizarea Institutului de Cercetări Alimentare iar în final Voiculescu a primit 10 ani de închisoare.

Aflați mai multe despre acest dosar din materialul video de mai jos.

Dosar de politician: Daniel Constantin și politica trădării

Tagged , , , , , , , , ,