Tag Archives: intracom

Intrarom/Intracom groparii Proiectului de reforma al Ministerului Justitiei…Pierderi de milioane de euro pentru sistemul de justitie din Romania

Sursa: Sfin.ro

În luna martie a acestui an vă supuneam atenţiei stadiul implementării proiectului RMS pentru Ministerul Justiției (Implementation of a comprehensive Resources Management System (RMS) for the Judicial Sector), care face parte din cadrul Proiectului Reforma Sistemului Judiciar din România, finanțat de Banca Mondială, cu joint-venture-ul Intracom IT Services, Grecia/Intrasoft Luxembourg – Intrarom SA, România.

În cele două articole, publicate prezentam un set de întrebări adresate Ministerului Justiţiei şi răspunsurile primite exprimându-mi îndoială că proiectul va putea fi implementat în termenul prevăzut în contract.

Citeşte şi:

http://www.sfin.ro/recomandari/intrarom-succesul-unui-esec-rasunator-la-ministerul-justitiei/

http://www.sfin.ro/recomandari/intracomintrasoft-intrarom-definitia-suficientei-bazate-pe-incompetenta-unor-functionari-din-ministerului-justitiei/

http://www.sfin.ro/recomandari/13-milioane-de-euro-incasati-in-avans-de-intracomintrasoft-intrarom-definitia-suficientei-bazate-pe-incompetenta-unor-functionari-din-ministerului-justitiei-continuare-cu-final/

Iată că, în pofida asigurărilor primite cum că proiectul va fi finalizat la timp, se pare că în realitate acesta s-a blocat aproape total. Vă reamintesc că valabilitatea acordului de împrumut pentru Proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar expiră la 31.03.2017 deci peste doar 4 luni şi jumătate.

În aceste condiţii, în luna iunie, Intrarom reziliază contractul subsecvent cu unul dintre furnizorii de servicii, blocându-i accesul la baza de date a Ministerului Justiţiei, pe motiv că subcontractantul nu este demn de încredere în legătură cu obligaţiile de confidenţialitate asumate folosindu-se tocmai de ceea ce acesta îi semnalase în repetate rânduri, anume semnarea unui protocol de confidenţialitate pentru accesul la datele critice ale MJ. Menţionez că unul dintre piloni, în speţă ANP, gestionează conform spuselor oficialilor de instituţiei, date cu un nivel înalt de secretizare. Această reziliere survine la doar două săptămâni după ce fusese semnat un protocol de prioritizare a activităţilor şi acţiunilor imediate legate de implementarea Subsistemului 6 Resurse Umane şi Salarizare, datorită constrângerilor contractuale impuse de Banca Mondială care prevedeau ca până Ia sfârşitul Iunii August să fie derulat cu succes UATul pentru Pilonul 2 ANP, să fie obţinute şi încărcate în sistem nomenclatoarele de tip „Master Data” şi configurat mediul de producţie pentru acest Pilon.

De ce îşi permite Intrarom să facă acest lucru? Foarte simplu… Între timp şeful de proiect al furnizorului

de servicii pe subsistemul de Resurse Umane şi Salarizare pare să fi fost racolat şi convins să să lucreze pentru Intrarom, pentru acelaşi proiect, prin intermediul propriei firme. Nu este mai simplu aşa? Decât să plătim conform obligaţiilor asumate prin contract, găsim sau fabricăm motive de care ne legăm pentru a invoca rezilierea unilaterală şi ne continuăm treaba, pe bani mult mai puţini, cu aceiaşi oameni.

În esenţă, este vorba despre o altă ilegalitate atâta timp cât furnizorul de servicii subcontractant are semnat cu fiecare angajat, un contract de confidenţialitate prin care acesta, timp de 5 ani, nu poate utiliza informaţiile şi documentele elaborate în timpul cât au avut statutul de angajaţi.

Mă întrebam retoric, oare cum acceptă Ministerul Justiţiei o astfel de abordare? Cum acceptă să fie încălcate cele mai elementare reguli de etică concurenţială? Am găsit repede răspunsul chiar printre cele formulate la precedenta interpelare… “Contractul nu prevede transmiterea acordurilor de disponibilitate ale specialiștilor implicați în proiect, dar prevede în schimb obligativitatea Furnizorului de a mobiliza toate resursele necesare pentru respectarea planului de implementare.” Un fel de „băieţi, pe noi nu ne interesează cum faceţi sau ce faceţi, pe noi ne interesează să faceţi cumva ca să fie bine”.

Se pare că nici aşa nu va fi deloc bine pentru că întârzierea este uriaşă iar ceea ce se încearcă acum prin racolări disperate de angajaţi de la foştii furnizori de servicii sau cu ajutorul unor angajaţi Oracle, în afara programului de lucru, nu este decât o încercare de peticire a sacului care mai mult pierde decât cară… Pentru cine? Evident pentru Statul Român care va înregistra toată această pierdere şi în situaţia în care proiectul nu va fi implementat integral, conform graficului, până la data de 31.03.2017, va trebui să ramburseze Bănicii Mondiale toţi banii primiţi.

Conform informaţiilor oficiale publicate pe site-ului mfinante.ro, Intrarom înregistra la data de 31.12.2015, pierderi în valoare de, 25.296.030 lei şi datorii în valoare de 143.391.377 lei. Această companie este cea care, teoretic şi practic, ar trebui să livreze şi alte proiecte extrem de importante pentru Statul Român şi mă refer aici la Loteria Romană şi Ministerul de Finanţe.

Din surse oficiale ştim că până în acest moment a fost încasată aprox. 90% din valoarea proiectului RMS pentru Ministerul Justiţiei. Revin cu aceleaşi obsesive întrebări… Va acoperi scrisoarea de bună execuţie de 10% din valoarea contractului riscul de neexecutare a proiectului, egal cu valoarea acestuia de peste 13 milioane de euro? Va avea Statul Român de unde să recupereze pierderea în cazul unui eşec?

Zilele trecute instanţa s-a pronunţat favorabil în vederea instituirii unui sechestru asiguratoriu pentru o datorie pe care Intrarom o are faţă de Romsoft, de peste 10 milioane de lei, datorie care a împins firma românească până în pragul falimentului. Pe ici, pe colo, iată, se mai face şi dreptate… dar un lucru se simte tot mai puternic în piaţă, anume ofensiva multinaţionalelor de a intra pe segmentele pe care activează dezvoltatorii români pe care încearcă să-i scoată din joc. Unul surd şi extrem de dur care, din păcate, se joacă fără arbitru.

Tagged , , , , , , ,

INTRACOM/INTRASOFT + INTRAROM – definiţia suficienţei bazate pe incompetenţa unor funcţionari din Ministerului Justiţiei

Sursa: Sfin.ro

Urmare articolului publicat în data de 14 Martie 2014, în care aduceam în atenţia dvs. stadiul implementării unuia dintre cele mai importante proiecte de infrastructură informatică destinat reformei sistemului judiciar din România, am considerat de cuviinţă să solicit un punct de vedere din partea responsabililor din Ministerul Justiţiei prin intermediul unei solicitări în baza Legii 544/2001, Actualizată în 2016, privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Citeşte si  INTRAROM – SUCCESUL UNUI EȘEC RĂSUNĂTOR LA MINISTERUL JUSTIȚIEI

Pentru că analiza răspunsurilor primite din partea Ministerului Justiţiei necesită atenţie şi dezvoltare pe pe marginea fiecăruia, articolul de faţă va avea două părţi. Cea de-a doua parte, în zilele următoare… Cu siguranţă.

Departe de a avea darul să mă liniştească, răspunsurile primite din partea departamentului de presă al ministerului, au adâncit şi mai mult „ceaţă” în care se află acest proiect şi a născut noi controverse. Îmi pun în mod firesc întrebarea, cine, pe cine, încearcă să acopere?

CEAŢĂ SAU PERDELE DE FUM?

În primul rând mi se confirmă faptul că la data de 14.12.2010 a fost semnat contractul pentru implementarea proiectului RMS pentru Ministerul Justiției (Implementation of a comprehensive Resources Management System (RMS) for the Judicial Sector), care face parte din cadrul Proiectului Reforma Sistemului Judiciar din România, finanțat de Banca Mondială, cu joint-venture-ul Intracom IT Services, Grecia – Intrarom SA, România. Ori acest contract iniţial prevedea ca perioada de implementare să se întindă până în 2017, inclusiv cei trei ani de garanţie şi suport tehnic (asistenţă tehnică). Aşa cum arătam în precedentul articol, în acest moment termenul de finalizare a contractului s-a rostogolit până în anul 2020. Într-o primă fază au fost achiziţionate echipamentele şi licenţele software necesare care nu au fost instalate şi folosite pentru că sistemul funcţionează doar pe câteva dintre aplicaţiile sale: HR & Payroll pentru patru beneficiari, buget pentru 4 beneficiari și aplicația ER & DR (gestionare a petițiilor și registratură documente) specifică exclusiv beneficiarului Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Ne punem firesc întrebarea, încă odată, chiar dacă în anul 2017 tot sistemul va fi funcţional, cum va fi acesta instalat pe echipamente uzate moral, vechi de aproape 7 ani, depăşite din punct de vedere al performanţei?

Halucinant mi se pare însă răspunsul legat de momentul în care Ministerul Justiţiei a luat la cunoştinţă despre schimbarea majoră intervenită în componenţa joint-venture-lui furnizor: “Notificarea referitoare la modificarea structurii Furnizorului a fost transmisă Ministerului Justiției ulterior operațiunii de absorbție, contractul fiind modificat în acest sens prin act adițional, fără a fi însă revizuite responsabilitățile Furnizorului în dezvoltarea RMS. La momentul amendării contractului, proiectul se află în faza de planificare și design.” Despre ce vorbim aici? Este posibil ca într-un proiect finanţat de Banca Mondială în cadrul unui program elaborat de reformare a sistemului judiciar, să nu fie anunţat ministerul a priori despre o modificare de substanţă, o absorbţie, în structura furnizorului dar mai ales să nu fie revizuite responsabilităţile din acel moment şi îndeosebi să nu fie analizat stadiul implementării proiectului? În contractul iniţial, la “Annex 1 “Implementation Schedule Table” termenul pentru obţinerea Acceptanţei Operaţionale pentru întreg sistemul (Operaţional Acceptance of the RMS) este săptămâna 206 – 15.03.2015, iar perioada de garanţie şi suport tehnic (Technical Support Services) este Săptămâna 361 – 31.05.2018. La data la care s-a semnat actul adiţional de modificare a contractului, în Septembrie 2013, conform aceluiaşi plan de implementare, aprobat în luna Mai 2011, sistemul ar fi trebuit să aibă, inclusiv Pilonul 4 – Consiliul Superior al Magistraturii, implementat şi acceptat operaţional.

ÎNTRE OGLINZI PARALELE

Întrebând despre termenul de finalizare a contratului care este menţionat şi pe site-ul just.ro, 20.03.2017 ministerul răspunde “Termenul 20.03.2017 reprezintă dată până la care toate modulele sistemului RMS trebuie să primească acceptanța operațională din partea tuturor beneficiarilor (MJ, CSM, ICCJ, MP și ANP) – dată de la care tot sistemul judiciar va utiliza RMS. Perioada de 3 ani de suport/mentenanță post-implementare începe de la data la care toate modulele primesc acceptanță operațională.” De ce ar trebui menţionat în mod explicit termenul de acceptanţă operaţională de la care începe perioada de suport/mentenanţă post implementare şi nu termenul de finalizare a contractului? Simplu, pentru că se feresc să spună că acest contract va fi finalizat, dacă va fi finalizat, în anul 2020. Acest joc al umbrelor în răspunsuri şi al datelor mai mult sau mai puţin exacte confirmă faptul că termenul a fost decalat cu trei ani fără să se precizeze cine şi-a asumat răspunderea pentru tot ce atrage în mod firesc acest decalaj şi mă refer aici la costuri cu resurse umane alocate de către Ministerul Justiţiei, plata pentru echipamente fără ca acestea să fie utilizate în conformitate cu scopul achiziţiei, etc. Mai mult decât atât, ambiguitatea răspunsului confirmă faptul că, în fond, contractual iniţial a fost amendat cu noi termene fără a se fi făcut o serioasă analiză de impact. Cred că este important să informăm plătitorii de taxe şi impozite că vor avea de suportat din buzunarul propriu eventualul eşec al acestui proiect, deoarece banii consumaţi până la data indicată, vor fi returnaţi către Banca Mondială, conform prevederilor stipulate în toate contractele de acest tip.

Dar să mergem pe încredere în răspunsurile primite de la oficialii Ministerului de Justiţie şi să acceptăm termenul pe care aceştia l-au înaintat de 20.03.2017 ca fiind “dată până la care toate modulele sistemului RMS trebuie să primească acceptanța operațională din partea tuturor beneficiarilor (MJ, CSM, ICCJ, MP și ANP) – dată de la care tot sistemul judiciar va utiliza RMS”… Nu pot să nu îmi pun firesc întrebarea cum este posibil să fie finalizat un proiect de o asemenea anvergură dacă până la această dată nu au fost acceptate funcţional, decât aproximativ 20% din ariile incluse, conform documentelor publice prezentate atât pe site-ul Băncii Mondiale cât şi pe cel al Ministerului Justiţiei? Dacă aplicaţiile de HR & Payroll, aplicațiile de Buget și aplicația ER & DR acceptate funcţional (au fost testate) nu au fost încă acceptate operaţional, din 2014 până în prezent, ce şanse de finalizare şi acceptare operaţională au aplicaţiile, care nu sunt încă definitivate din punct de vedere funcţional, până în martie 2017?

CINE, PE CINE, ÎNCEARCĂ SĂ ACOPERE?

Ceea ce urmează este aiuritor… Întrebaţi despre motivele reale care au dus la întârzierea implementării sistemului RMS, oficialii Ministerului Justiţiei răspund: În anii 2012, 2013 și 2014, Proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar, în cadrul căruia este finanțat și acest contract, a fost afectat de o alocare bugetară deficitară, cauzată de limite bugetare severe impuse de Ministerul Finanțelor Publice. În consecință, în această perioadă, Ministerul Justiției nu a putut aloca integral pentru acest contract sumele solicitate anual de Furnizorul RMS pentru respectarea graficului de implementare. Această alocare bugetară deficitară a condus la diminuarea resurselor de către Furnizor și implicit a determinat revizuirea graficului de implementare.”

Înţeleg că proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar derulat cu finanţare de la Banca Mondială, nu a fost implementat în conformitate cu termenul contractual datorită faptului că Ministerul Justiției nu a putut aloca integral, pentru contractul RMS, sumele solicitate anual de furnizorul Intracom/Intrasoft + Intrarom, menţionând că sursa de influenţă asupra rezultatului a fost limita bugetară severă impusă de Ministerul Finanțelor Publice. Decriptat, răspunsul ne induce idea că întârzierea în implementarea acestui proiect se datorează beneficiarului, adică Ministerului Justiţiei. Pe cale de consecinţă înţeleg, că furnizorul, în speţă Intracom/Intrasoft + Intrarom, a livrat faze de proiect, pe care din lipsă de fonduri, autoritatea contractantă nu a reuşit să le achite. Acest proiect are, aşa cum rezultă din documentele prezentate pe site-ul Băncii Mondiale, praguri de plată în funcţie de atingerea unor obiective clare, stipulate în contract nu plăţi anuale.

Se afirmă că alocarea bugetară deficitară a condus la diminuarea de către furnizor (Intracom/Intrasoft + Intrarom) a resurselor umane implicate în procesul de implementare din cauza limitelor bugetare severe impuse de Ministerul Finanțelor Publice”. Este extrem de greu de crezut că, dintre sutele de mii de programe finanţate de Banca Mondială, din 1944 până în prezent, tocmai acesta să fi fost subfinanțat. Vorbim totuşi despre singura iniţiativă de tip ERP la nivel mondial strict legată de sistemul judiciar eterogen al vreunui stat. România a primit aproximativ 100 de milioane de euro pentru cele 100 de contracte/proiecte care fac parte din Program. Printre acestea se numără şi implementarea sistemul RMS.

Prin răspunsul de mai sus am putea înţelege că Ministerul Justiţiei a ales să-şi asume responsabilitatea sacrificării Reformei Sistemului Judiciar din România în încercarea de a acoperi derapajul în implementarea celui mai important proiect din Program şi implicit a Consorţiului Intracom/Intrasoft + Intrarom, furnizorul care nu a reuşit să obţină acceptanţa operaţională pe niciun pilon, în decursul a 6 ani.

Să înţelegem că în acest moment furnizorul Intracom/Intrasoft + Intrarom poate percepe Ministerului Justiţie penalităţi pentru întârzierea plăţilor pentru serviciile efectuate? În acest caz ar fi interesant de aflat dacă există o notificare oficială către furnizor, de stopare a procesului de implementare sau de solicitare a unei perioade de relaxare a termenelor, din lipsă de fonduri.

Vom continua în zilele următoare încercând să descâlcim toate iţele acestui proiect extrem de încâlcit.

Tagged , , , , , , , , , ,