Mihai Craiu

Un articol de exceptie care reda intransigent adevarata fata a capitalismului romanesc si asteptarile chinuite ale unui poor obisnuit cu moca. Dar NU orice fel de …moca. Ci una de CALITATE si foarte, foarte…ieftina.

Romanul are doua feţe. La nivel declarativ, îţi vine sa-l pui la suflet. In realitate, uneori, ti-e rusine ca eşti roman.

Cum va explicaţi altfel ca majoritatea contationalilor se declara impotriva corupţiei, dar la urne ar accepta fara remuscari toti urmaritii penal, toti politrucii fara nicio meserie, in general, ratati ai societăţii care nu au demonstrat nimic in viata lor, cu atat mai putin in mediul privat?

Cum va explicaţi ca aleşii neamului, atâtia cat mai sunt in libertate, refuza cu obstinatie sa voteze noua Lege a achiziţiilor publice care pune punct criteriului de selectie bazat pe „cel mai mic pret”. Acest principiu economic nu are de-a face cu economia capitalista, bazată pe comparatie. Vrem calitate la preturi de nimic!

De ce va mai întrebati cum a prosperat firma Hexipharma? E simplu. Pe baza legilor date de parlamentari, părtasi si complici direcţi la tot ce ni se intampla. Preţul cel mai mic la dezinfectanti poti sa-l obtii, iata, numai diluand produsul. Sănătatea e unul dintre multele domenii care functioneaza exact la fel.

Ideea de capitalism a ajuns o gluma in România. In Bucureşti, o capitala europeană unde se realizează 25% din PIB-ul tarii, la multe servicii si produse sunt niste preturi jenante. Vrem mai mult moca; gratis e ideal! Vrem preturi socialiste, dar ne batem cu pumnii in piept ca suntem capitalisti.

Capitala noastra draga este printre cele mai ieftine orase mari din lume. Turiştii si investitiile nu au ca prioritate cuvantul “ieftin”. De obicei, ieftin inseamna slab, prost calitativ, inestetic, urat, servicii de doi lei. Cat plăteşti atata primesti.

Apropo, n-am gasit in aproape 100 de tari vizitate un pret mai mic la taxiuri sau la tarifele de parcare decat in tara mea. Dar, nu-i asa, ne vaitam mereu de trafic, de lipsa locurilor de parcare. Suntem o tara ieftină pentru ca nu prea vrem sa platim sa evoluam ca oras, ca tara, ca natiune. Ne-am lasat condusi 25 de ani de oameni ieftini, care si-au vândut tara ieftin si am devenit ca ei.

Si atunci de unde bani? De unde vreţi sa avem infrastructura? Ne lamentam ca vrem „o tara ca afara”, dar cand e vorba sa platim ceea ce i se cuvine statului ne facem luntre si punte sa platim cat mai putin posibil, preferabil deloc. Nu cerem/dam bonuri fiscale sau factura pentru a ne ramane mai multi bani in buzunar sau in conturi. Va suna cunoscut?

Totul tine de educatia economica elementara. Citeam recent cum BNR se lauda ca a crescut averea populaţiei din bănci. Halal cultura investitionala. Onor băncilor care au trecut la dobânzi negative. Am declarat de multe ori ca sistemul bancar românesc este primitiv. Acum spun mai mult: nu exista alta institutie care sa ne franeze mai mult economia, in ultimul sfert de secol.

In opinia mea, miscarea banilor in economie ar trebui sa fie principalul obiectiv al conducătorilor acestei tari. Ce mare lucru este ca au crescut sumele romanilor in bănci, bani care nu produc nimic? Nici locuri de munca, nici plus valoare, nici taxe si impozite mărite la stat. Nimic! Dar, nu-i asa, preferam sa avem o viata chinuita in comunitate si mai multi bani in cont.

Se întreba rectoric Mugur Isarescu de ce nu avem o autostrada care traversează Carpatii, dupa 25 ani de capitalism. Care capitalism, tovarase guvernator? Cu o banca naţionala care sponsorizeaza permanent bancile private cu capital străin si cu bănci care ofera dobânzi la credite de 3-4 ori mai mari decat afara, despre ce capitalism vorbiti?

Celor cu asigurări de sănătate in strainatate le dau o veste proasta. Daca au o urgenţă medicala, pana sa ajunga la AKH sau Acibaden, nimeresc intai la o cameră de garda din Romania. Si acolo nu-i întreabă nimeni, prima data, cati bani au in cont. Vor fi tratati de un medic prost plătit, intr-un spital infestat cu virusi, cu un brancardier care va astepta şpagă. Daca vor scapa cu viata, abia atunci se vor putea intreba ce au făcut pentru capitalismul românesc, pentru evoluţia tarii.

Aceasta este adevarata fata a capitalismului românesc de mucava. Cu mici excepţii de antreprenori romani care au evoluat ca oameni de afaceri odata cu firmele lor, nu putem sa ne laudam cu o economie de piata liberă.

Deocamdată, economia este inca prizoniera propriilor metehne socialiste.