Tag Archives: mexic

8 March 2017
News

Opinia economiştilor: băncile centrale nu ar trebui să reacționeze exagerat la inflație

Sursa: Sfin.ro

– Mai puține reglementări și nici o schimbare pentru NAFTA

– Băncile centrale nu ar trebui să reacționeze exagerat la inflație

– Președintele Statelor Unite a semnat un ordin executiv prin care solicita agențiilor federale să elimine două regulamente aflate în vigoare, pentru fiecare regulament nou, emis. Măsura se înscrie în efortul susţinut al administraţiei Trump de a reduce costurile și birocrația.

– Perspectiva comerțului internațional este încă incertă. Linia dură a protecționismului ar putea avea consecințe dăunătoare pe mai multe planuri, pe care domnul Trump nu le poate ignora.

– Într-adevăr, inflaţia a luat sfârşit. Nu este o surpriză, însă economiştii estimează că această situație va dura doar câteva luni. Prin urmare, băncile centrale nu ar trebui să-şi înăsprească politicile monetare.

În timpul campaniei sale, Donald Trump s-a axat, pe trei teme principale: stimulare fiscală, comerț internațional și dereglementare. Primul subiect a fost greu de menționat in scurta perioadă scursă de la alegeri, dar celelalte două au făcut obiectul mai multor declarații.

În privinţa dereglementarii, domnul Trump a semnat un ordin executiv, pe 30 ianuarie 2017, prin care solicita agenţiilor federale să elimine două regulamente în vigoare pentru fiecare nou regulament, emis. În acest fel, noul președinte speră să reducă costul birocrației. Biroul pentru Management și Buget (The Office of Management and Budget (OMB) a stabilit costurile totale de reglementare, pentru perioada cuprinsă între 2006 și 2015, la o medie de aproximativ 720 dolari per angajat, aproximativ 0,7% din PIB-ul SUA insă, aceste cifre ar trebui privite cu multă precauţie deoarece OMB a luat în calcul doar 130 de regulamente majore din cele 36,289 emise de agențiile federale, în aceiași perioadă.

În privinţa comerțului internațional, dl Trump a semnat ordinul de retragere al Statelor Unite ale Americii din Parteneriatul Trans-Pacific (TPP), tăind astfel orice şansă acestuia de a fi ratificat de către Congres. Pe de altă parte, președintele mexican, Enrique Nieto, a anunțat demararea procesului de consultare, de 90 de zile, cu privire la viitorul Acordului Nord American de Liber Schimb (North American Free Trade Agreement NAFTA). Acţiunea preşedintelui mexican este un răspuns la numeroasele declarații ale lui Trump cu privire la retragerea Statelor Unite din NAFTA și la  aplicarea unui tarif de 20% pentru mărfurile importate din Mexic. Orice membru NAFTA poate invoca articolul 2205 pentru a se retrage din acord, după șase luni de la transmiterea unei notificări scrise, celorlalte părți. În Statele Unite, din punct de vedere tehnic, NAFTA nu are acelaşi regim de reglementare ca în Mexic. Fiind un acord executiv, Trump nu are nevoie de aprobarea Congresului pentru ca SUA să se retragă. Dacă acest lucru se va întâmpla, schimburile comerciale dintre Statele Unite și Mexic vor intra sub reglementarea Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), în baza principiului „naţiunii celei mai favorizate”. Acest principiu nediscriminatoriu prevede că o țară nu poate aplica tarife de import mai mari, diferenţiate membrilor OMC. Mărfurile importate din Mexic, prin urmare, vor trece de la o rată de taxare de aproape 0%, cât este conform Acordului NAFTA la, nu mai mult de, 3,5% conform normelor OMC. Acest lucru pune într-o nouă lumină propunerea lui Trump de taxare a produselor mexicane cu 20% sau chiar cu 35%, cât promisese în campanie. Dacă SUA vor merge mai departe și vor percepe aceste tarife ridicate, vor încălca principiul „națiunii celei mai favorizate”, iar Mexicul va avea dreptul să aplice măsuri compensatorii pentru a-şi recupera prejudiciul.

Există încă numeroase incertitudini legate de politica de comerț internațional a SUA. Dl Trump ar putea merge atât de departe încât să părăsească OMC, pentru a avea libertatea de a majora tarifele la bunurile importate. În acest caz, partenerii comerciali ai Statelor Unite ar răspunde, probabil, prin creșterea tarifelor vamale aplicate mărfurilor importate din Statele Unite ale Americii. Dincolo de posibilitatea retragerii din OMC, dl Trump ar putea face uz de Legea privind dezvoltarea comerțului din 1962 sau de Legea Comerțului din 1974 pentru a impune măsuri protecționiste. Dincolo de toate acestea relațiile comerciale dintre SUA şi Mexic sunt deosebit de complexe iar impunerea unei linii protecţioniste va fi extrem de dificilă.

Pe plan intern, în luna ianuarie, s-au adăugat 227.000 de locuri de muncă în economia Statelor Unite, iar rata de participare a forței de muncă, a urcat până la 62,9%. Șomajul a crescut cu 0,1 puncte procentuale, până la 4,8%, iar salariile, pe oră, au crescut cu o rată anuală de 2,5%. Acest lucru va permite Rezervei Federale sa îşi restrânge politica monetară, fără grabă.

Băncile nu ar trebui să reacţioneze exagerat la inflație

Cifrele privind inflația din SUA și din zona euro, au crescut brusc, în decembrie și ianuarie.

În Statele Unite, rata globală a inflației, care a atins un minim de 0,9% în luna iulie a anului trecut, a fost de 2,1% în luna decembrie, faţă de 1,7% în luna noiembrie.

 În zona euro, Indicele Armonizat al Prețurilor de Consum (IAPC) care a atins cel mai scăzut nivel în luna februarie, 2016, de 0.2%, a urcat la 0,6%, în luna noiembrie, la 1,1%, în luna decembrie şi la 1,8%, în luna ianuarie 2017. Aceste cifre au condus la o creștere suplimentară a așteptărilor inflaționiste pe termen lung, care deja fuseseră estimate în creştere, pentru a doua jumătate a anului 2016.

Redresarea inflației, la sfârșitul anului, nu a fost o surpriză. O privire mai atentă asupra indicelui prețurilor de consum ne arată că, în mare parte, în spatele acestui trend ascendent, se află creșterea prețurilor la energie.

Fluctuațiile prețului petrolului a creat efecte care modifică modul în care prețurile la energie au impact asupra inflației. Când prețul petrolului brut a scăzut brusc, între jumătatea anului 2014 și sfârșitul anului 2015, s-a înregistrat o presiune descendentă majoră asupra ratei globale a inflației care s-a resimţit până în vara anului 2016. În schimb, când prețul petrolului brut a început să crească, la începutul anului 2016 și ulterior, către sfârșitul anului, rata globală a inflaţiei a început să crească din nou,

Inflația de bază, calculată cu excepția componentelor volatile, cum ar fi energia, a rămas relativ stabilă în ultimele luni. În Statele Unite, aceasta a fost de 2,2%, în luna decembrie, similară cu rata medie a anului 2016. În zona euro, inflația de bază a fost de 0,9%, în decembrie 2016 și ianuarie 2017, similară cu rata medie a anului 2016.

Efectele de bază ale creșterii reînnoite a prețului petrolului, ar trebui să continue să împingă ascendent inflația globală, în Statele Unite și zona euro, în următoarele luni, dar aceste efecte ar trebui apoi să dispară treptat, dacă şi prețurile se vor stabiliza, așa cum ne așteptăm. În cazul în care, trendul ascendent al inflației, înregistrat la sfârșitul anului 2016, vă continua, inflația de bază va crește uşor, în egală măsură. Noi nu credem, insă, că acest lucru se va întâmpla.

În Statele Unite, ne așteptăm ca inflația, excluzând produsele energetice și alimentare, să fie stabilă, întrucât tendințele pozitive de creștere ale PIB-ului şi ale dolarului american, începând cu luna August 2016, ar trebui să rămână moderate în prima jumătate a acestui an, mai ales datorită prețurilor de import.

 În zona euro, am prognoza o creștere a PIB-ului cu 1,6% în 2017, după 1,7% în 2016. Acest lucru nu va fi suficient pentru a acoperi deficitul, astfel încât, creșterea inflației de bază ar trebui să ramană modestă.

În opinia noastră, creșterea puternică a inflației globale va continua în lunile următoare, dar nu va dura pe termen lung. Băncile centrale, prin urmare, nu vor trebui să reacționeze în grabă la cifrele inflației, înregistrate sau prognozate.

În conferinţa de presă care a urmat reuniunii Băncii Centrale Europene, din luna ianuarie, preşedintele Mario Draghi a apărat politica monetară a BCE în ciuda creșterii recente a inflației din zona euro și a susținut că nu a existat nicio „tendință ascendentă convingătoare”.

Federal Reserve, a cărei reuniune a avut loc la 1 februarie, nu a schimbat politica monetară. Banca centrală a Statelor Unite se aşteaptă ca inflația să atingă obiectivul de 2,0% pe termen mediu, ceea ce indică faptul că recenta creștere a prognozelor inflaționiste nu a venit ca o surpriză, motiv pentru care nici nu a solicitat o intervenţie fermă din partea Federal Reserve.

Banca Japoniei și Banca Angliei şi-au menținut politicile monetare în cadrul reuniunilor din 31 ianuarie și respectiv 2 februarie. Ambele bănci au prezentat rapoarte macro în care și-au revizuit ascendent previziunile  de creștere, în lumina perspectivelor economice globale, mai pozitive.

In schimb, niciuna dintre cele două bănci nu şi-a schimbat previziunile privind inflația. Banca Japoniei consideră că politicile economice ale partenerilor, în special ale celor din Statele Unite ale Americii, sunt prea nesigure, în timp ce Bancă Angliei consideră că decalajul de producție este mult mai mare decât se credea anterior.

Implicații

 În ciuda creșterii cifrelor inflației, ne menținem prognoza cu privire la creşterea ratei dobânzii Federal Reserve, în lunile iunie și decembrie ale acestui an.

Ne așteptăm ca Banca Centrală Europeană și Banca Japoniei să își continue programele de relaxare cantitativă pe tot parcursul anului.

 Banca Angliei ar trebui să continue să acorde o atenție sporită creșterii inflației, care a fost impulsionată de scăderea puternică a lirei. Slăbirea monedei a fost declanșată de incertitudinile legate de Brexit și de dezechilibrele structurale din economia Marii Britanii, însă Banca Angliei este puțin probabil să fie în măsură să consolideze lira prin creșterea ratelor dobânzilor. Prin urmare, ne menținem prognoza ca în anul 2017 nu vom asista la nicio schimbare în politica monetară a Băncii Angliei.

Analiza a fost efectuată de economiştii:

Sophie Casanova, Economist, Central Banks

François Léonet, Economist, Emerging Markets

Lisa Turk, Economist, United States

Matthias van den Heuvel, Economist

Tagged , , , ,
7 January 2017
News

White Collar Update: TEVA trebuie să plătească 519 mln $ în urma unei investigații ale autorităților americane, un record în industria farmaceutică

La sfârșitul lunii decembrie 2016, Teva Pharmaceutical Industries Ltd. (“Teva”), cel mai mare producător de medicamente din lume, a încheiat un acord de amânare a urmăririi penale (“deferred prosecution agreement”), iar filiala sa din Rusia, deținută în totalitate, Teva LLC (“Teva Rusia”) a fost de acord să pledeze vinovată în fața Curții Districtului de Sud al Statului Florida, din Statele Unite ale Americii, pentru conspirația de a fi încălcat Legea privind practicile de corupție în străinătate (“FCPA”) prin aplicarea unei scheme menite să faciliteze darea de mită oficialilor guvernamentali din Rusia, Ucraina și Mexic.

Teva, o companie israeliană, a fost de acord să plătească aproximativ 519 mln $ către autoritățile S.U.A., sumă ce a inclus 283 mln $ reprezentând sancțiuni penale către Departamentul de Justiție ale S.U.A. (“DOJ”) și 236 mln $ reprezentând restituirea sumelor câștigate în mod ilicit către Comisia de Valori Mobiliare și Burse din S.U.A. (“SEC”) — cea mai importantă decizie FCPA luată vreodată împotriva unei companii farmaceutice.

Background:

Potrivit documentelor prezentate în instanță, Teva a participat în diverse scheme de dare de mită timp de mai mulți ani în Rusia, Ucraina și Mexic. Între 2006 și 2012, Teva a făcut diverse plăți către un oficial guvernamental de rang înalt din Rusia care s-a folosit de poziția sa să influențeze guvernul rus să cumpere Copaxone, un medicament pentru scleroză multiplă. În schimbul acestor influențe, o companie deținută și acționată de către oficialul rus a primit dreptul de a reambala și distribui Copaxone (medicament produs de Teva) pentru a fi vândut Ministerului Sănătății din Rusia. Directorii de la Teva și Teva Rusia au intrat în această relație cu compania rusă în ciuda cunoștințelor acestora despre acuzațiile ce priveau un director al companiei rusești care ar fi fost cercetat pentru corupție. Teva a obținut profituri în valoare de 204 mln $ din vânzări efectuate către guvernul Rusiei prin intermediul companiei rusești. Oficialul rus a avut un câștig de aproximativ 65 mln $ prin majorarea excesivă a marjelor de profit.

De asemenea, Teva a recunoscut că a dat mită unui înalt oficial din cadrul Ministerului Sănătății din Ucraina între 2001 și 2011, în schimbul aprobării înregistrării medicamentelor Teva necesară pentru a intra pe piața din Ucraina. Plățile au fost efectuate în temeiul unui contract de “consultanță” cu respectivul oficial, prin intermediul căruia acesta primea o taxă lunară din partea Teva, precum și până la cinci vacanțe plătite către Israel și obiecte în valoare de aproximativ 200.000 $.

În plus, Teva a admis faptul că nu a respectat obligația de a implementa efectuarea de controale interne adecvate sau de a executa controalele existente filialei sale din Mexic. Conform acțiunii civile a SEC, încă din 2005, filiala a plătit mită medicilor angajați de către guvernul mexican în schimbul creșterii valorii rețetelor de Copaxone la aproximativ 16,8 mln $.

Directorii responsabili pentru programul de conformitate Teva au luat cunoștință despre schemele de mită încă din 2009, dar controalele interne ale companiei au fost insuficiente pentru a detecta sau preveni plăți necuvenite către oficiali guvernamentali astfel că abaterile sporadice din Mexic au continuat.

Teva încheie un acord de amânare a urmăririi penale. Teva Rusia pledează vinovat.

Teva Rusia a pledat vinovat pentru conspirația de a încălca FCPA în fața Curții Districtului de Sud al Statului Florida, iar Teva a încheiat un acord de amânare a urmăririi penale privind (i) o infracțiune de conspirație de a încălca FCPA și (ii) o infracțiune de nerespectare a aplicării controalelor interne adecvate. De asemenea, Teva a ajuns la un acord civil cu SEC.

Teva a fost de acord să plătească 283 mln $ reprezentând sancțiuni penale către Departamentul de Justiție ale S.U.A., precum și 236 mln $ reprezentând restituirea sumelor câștigate în mod ilicit către Comisia de Valori Mobiliare și Burse din S.U.A. Penalizările suportate de Teva au fost calculate ținându-se cont de o reducere de 20% acordată pentru cooperarea sa în cadrul anchetei și pentru eforturile substanțiale de remediere, reducere aplicată conform U.S. Sentencing Guidelines[1]. Trebuie observat că Teva a fost creditată doar pentru o cooperare parțială cauzată de incapacitatea acesteia de a satisface unele dintre solicitările DOJ din faza incipientă a investigației. De asemenea, Teva nu a fost eligibilă de a beneficia de o reducere semnificativă a penalităților aplicate din cauza faptului că nu a dezvăluit voluntar și în timp util comportamentul care a stat la baza investigației.

Observațiile noastre:

Industria farmaceutică: cuantumul penalităților impus în acest caz este cele mai mare stabilit vreodată în cadrul unui acord FCPA cu o companie farmaceutică, eclipsând deciziile anterioare ale FCPA din sfera farmaceutică. La conferința „SEC Speaks”[2] din februarie 2016, reprezentanții FCPA din cadrul SEC au avertizat că se vor îndrepta către industria farmaceutică după o pauză de câțiva ani, iar această sancțiune record reflectă această rezoluție reînnoită. Atenția sporită a autorităților americane asupra industriei farmaceutice datează încă din noiembrie 2009, când oficialii DOJ au avertizat companiile farmaceutice că se confruntă cu un risc de corupție ridicat.

Cooperarea parțială: Teva a primit credit doar pentru o cooperare parțială. DOJ nu a creditat Teva pentru dezvăluire voluntară. Compania nu a primit credit, printre altele, nici pentru  disponibilitatea angajaților pentru interviuri, traducerea și analizarea probelor, precum și pentru dezvăluirea comportamentului din Rusia și Ucraina, despre care DOJ nu avea cunoștință. Companiei nu i-a fost acordat credit pentru cooperare deplină din cauza “problemelor ce au dus la întârzieri în primele faze ale cercetării”, respectiv (i) invocarea într-un sens prea larg a privilegiului client-avocat sau (ii) depășirea termenelor pentru depunerea unor dovezi solicitate de autoritățile americane. Compania a fost creditată total pentru măsurile de remediere, care au implicat consolidarea extensivă a politicilor și a procedurilor.

Pentru a beneficia de credit complet și total, ar fi fost necesare (i) o dezvăluire voluntară „înainte de amenințarea iminentă de divulgare sau de o anchetă guvernamentală”, (ii) o cooperare activă ce ar fi presupus dezvăluirea tuturor faptelor, precum și (iii) începerea unei anchete interne și a unui program pentru o remediere corespunzătoare și efectivă pentru disciplinarea angajaților implicați în abatere.

Implicarea companiei-mamă Teva: Penalitățile stabilite în acord reprezintă, printre altele, (i) suma plătită ca mită către oficiali, (ii) sancțiunea pentru comportamentul inadecvat „omniprezent în afacerile companiei”, precum și (iii) sancțiunea pentru implicarea top-managerilor în abaterile descoperite. Autoritățile americane au reținut implicarea companiei-mamă Teva în practicile descoperite în Rusia și Mexic prin conștientizarea riscului de încălcare a FCPA de către directorii companiei-mamă într-un memorandum emis în 2011 de către un angajat responsabil de controalele financiare din Mexic către compania-mamă Teva. Acesta din urma avertiza Teva că „nu poate garanta” că plățile și metodele contabile nu încalcă FCPA. Autoritățile americane au mai reținut și că, contractul de „consultanță” încheiat cu oficialul ucrainian a fost semnat de către un director al companiei-mamă, iar Teva a fost implicată în mod direct în decizia de a semna acordul de reambalare și distribuție încheiat între Teva Rusia și compania rusă.

Tagged , , , , , , ,
7 March 2016
News

De ce nu avem concurenta intre banci ?

Sursa: Sfin.ro

Din cartea lui Acemoglu, De ce eșuează națiunile, proaspăt tradusă în română, avem ce învăța dacă dorim să înțelegem de ce economia României s-a mișcat (în medie) ca melcul de la Revoluție încoace. În particular, am dat peste un pasaj referitor la sistemul bancar și la cum eficiența acestuia a sprijinit investițiile și dezvoltarea economică a SUA – spre deosebire de Mexic. Vi-l redau aici.

De ce esueaza natiunile

„Inventatorii din statele Unite au fost încă o dată norocoși. În timpul secolului al XIX-lea, economia a cunoscut expansiunea rapidă a intermedierii financiare a activităţii bancare care a înlesnit mod decisiv, creşterea economică rapidă şi industrializarea. Dacă în 1818, în Statele Unite, erau 338 de bănci deschise, cu active totale în valoare de 160 de milioane de dolari, până în 1914, erau 27 864 de bănci, cu active totale în valoare de 27,3 miliarde de dolari. În Statele Unite, potenţialii investitori aveau acces rapid la capital pentru a-şi începe afacerile. Mai mult, competiţia intensă din rândul băncilor şi al instituţiilor financiare din Statele Unite însemna că acest capital era disponibil la rate ale dobânzii destul de mici. Nu se putea spune acelaşi lucru despre Mexic. De fapt, in 1910, anul în care a început Revoluţia mexicană, în Mexic existau doar 42 de bănci, iar două dintre acestea controlau 60% din totalul activelor bancare. Spre deosebire de Statele Unite, unde competiţia era feroce, în rândul băncilor mexicane nu exista practic nici o concurenţă. Această absenţă a competiţiei însemna că băncile le puteau impune clienţilor lor rate foarte ridicate ale dobânzii şi, de obicei, limitau împrumutul la cei privilegiaţi si la cei deja bogaţi, care foloseau apoi accesul la creditare pentru a-și spori dominaţia asupra diverselor sectoare economice. Forma pe care industria bancară mexicană a luat-o în secolele al XIX-lea şi XX a fost rezultatul direct al institutiilor politice ale ţării…

Faptul că Statele unite aveau o industrie bancară fundamental mai bună pentru prosperitatea economică a țării nu avea nimic de-a face cu deosebirile în privința motivației celor care dețineau băncile. Într-adevăr, motivarea având la bază profitul, care sprijinea natura monopolistă a industriei bancare din Mexic, era prezentă și în Statele Unite. Însă această motivare a fost canalizată diferit datorită instituțiilor radical diferite ale SUA. Bancherii au avut de-a face cu instituții economice diferite, instituții care i-au supus unei competiții mult mai puternice. Iar acest lucru s-a datorat în mare parte, faptului că politicienii care au conceput regulile pentru bancheri au avut ei înșiși stimulente foarte diferite, create de instituții politice diferite.”

Deci câte bănci avem noi azi în România? Aud? Mda, 37, din care 8 sunt sucursale ale unor bănci străine. Ce active gestionează aceste bănci? Vreo 80 de miliarde de euro; primele două bănci dețin 30% din piață, primele șase bănci dețin 60% din piață. Și ce vrem atunci, ca băncile să finanțeze start-up-uri? Ca băncile să crediteze planurile de afaceri valoroase?

Speranțe… Păi nu mai simplu dau ele credite ipotecare cu garanția oferită de politicieni?

Tagged , , , , , , , ,