Tag Archives: nicolae ceausescu

Averea Dracului-astazi securistul Constantin Anghelache- colegul lui Dan Voiculescu…Nume de cod “Skandinavika”

Sursa: Comisarul.ro

Prin ordinul nr. 000320/1980 al lui Nicolae Ceausescu se inființează UM 0107/AVS — o unitate specială a Centrului de Informații Externe (CIE), fosta DIE redenumită după ce generalul Ion Mihai Pacepa a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii. Noua structura coordona activitățile de comerț exterior și avea un regim independent și ultrasecret. Ofițerii UM 0107 gestionau operațiunile AVS (Aport Valutar Special). Unitatea era condusă de Constantin Anghelache și Octavian Stelian Andronic, cei doi oameni cheie în afacerea conturilor regimului comunist din străinătate.

UNCHIUL FRAȚILOR NEGOIȚĂ

Constantin Anghelache este unchiul fraților Ionuț și Robert Negoiță. Ionuț este acționarul principal al clubului Dinamo, unde Anghelache a funcționat ca președinte. Robert este primarul sectorului 3, scrie Flux24.

Încercând să-și explice fabuloasa avere, Ionuț și Robert Negoiță au spus că ar fi pus faianță în Franța și așa ar fi strâns o grămadă de bani.

Toată valuta forte obținută din contrabanda de arme și droguri, fie din vânzarea evreilor și sașilor născuți în România, fie din schimburi comerciale, fie din comisioanele confidențiale și contractele intreprinderilor de comerț exterior intra în conturile controlate de UM 0107, de la BRCE.

“Sub aspect operațional, pe verticala ierarhică, șeful UM 0107/AVS s-a subordonat direct șefului Serviciului de Informații Externe (DIE/CIE), dar nu puține au fost situatiile în care în cadrul operațiunilor extrem de sensibile sub aspectul implicațiilor politice pe plan internațional coordonarea se făcea direct de către șeful DSS, Tudor Postelnicu”, afirma fostul ofițer CIE Liviu Turcu, care în decembrie 1989 a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii. Turcu ne mai explica că “ocupanții celor trei poziții menționate, respectiv șeful DSS, șeful CIE și seful UM 0107/AVS, au fost astfel principalii interlocutori și executanți ai directivelor și ordinelor lui Nicolae Ceaușescu în domeniul operatiunilor valutare speciale”.

A urmat inființarea ICE Dunărea. ICE Dunarea s-a constituit în anul 1982, ca firmă a Securității, fiind lichidată în anul 1990, printr-o hotărâre a Guvernului Roman.

OMUL CHEIE, ACOPERIT DE FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL

Potrivit fostului ofiter CIE Liviu Turcu, în afara lui Nicolae Ceaușescu, încă circa opt persoane știau de conturile speciale din străinătate. Omul cheie era unul din șefii unității, un tovarăș numit Constantin Anghelache, unchiul fraților Ionuț și Robert Negoiță. Acestuia i-a fost confecționată o acoperire perfectă. Maiorul (la vremea respectivă) Anghelache Constantin a fost desemnat delegat oficial al României în cadrul Federației Internaționale de Fotbal (FIFA), care își avea si isi are sediul la Nyon, în Elveția. Astfel, Anghelache în timp ce oficial se ocupa de fotbal avea grijă și de supravegherea conturilor Securității din Elveția.

Constantin Anghelache și Octavian Andronic au inființat conturile externe ale regimului comunist. În special în Elvetia. Dar, spune Liviu Turcu, și în Austria și Luxemburg. Practic, cei doi erau printre puținele persoane care știau de conturile speciale. În majoritatea situațiilor erau chiar ei cei care le deschiseseră, în alte situații s-a lucrat pe baza de parolă și deci conturile erau depersonalizate. Andronic a recunoscut că a avut un astfel de cont, care însă mai apoi a trecut sub numele lui Anghelache.

NIMENI NU ÎL ÎNTREABĂ NIMIC PE GENERALUL ANGHELACHE

Constantin Anghelache este astăzi general în rezervă. Făcut  general după Revoluție.Anghelache a fost vicepreședinte la Rapid și director adjunct la Institutul Național de Statistică numit de fostul premier Tăriceanu. Acum conduce echipa de fotbal Dinamo. Anghelache a introdus pe piata autohtonă cafeaua Amigo, e asociat cu celebrii Mircea si Răzvan Lucescu, a fost partener de afaceri cu Șerban Mihăilescu zis Michi Șpagă.

La 1 martie 1973, Anghelache a intrat în Securitate. După absolvirea cursului DIE, Anghelache a fost  încadrat ca ofițer II (1 august 1975), ofițer I (1 ianuarie 1977), ofițer principal (1 ianuarie 1983) si ofiter specialist (16 august 1984). În perioada 24 decembrie 1977-24 iulie 1983, Constantin Anghelache, sub numele de “Eftimie Gelu”, a lucrat sub acoperirea de secretar II al Ambasadei României la Londra. 

CONTURI TRANSFERATE ÎN 1990

Andronic și Anghelache au făcut la începutul anului 1990 mai multe vizite în Europa Occidentală, inclusiv pentru închiderea unor conturi caracterizate neoficial de băncile respective ca efectuând transferuri substanțiale. Pentru cine au fost făcute aceste transferuri nu se știe. Dar dacă s-ar dori să se afle, lucrurile ar fi foarte simple, iar cei doi sunt cei care știu.

OPERAȚIUNEA SCANDINAVICA

Anghelache a fost implicat și în alte dosare sensibile, ca de exemplu IKEA. În anii ’80, șeful spionajului, generalul Aristotel Stamatoiu, a dispus trimiterea unei sume de bani într-un cont al IKEA de la Banca de Comerț Exterior a Germaniei de Est. Într-un cuvânt, Securitatea făcea afaceri cu IKEA și  un comision mergea în conturile din străinătate. Operațiunea, cu numele de cod “Scandinavica”, era coordonată de maiorul(la aceea vreme)  de securitate Constantin Anghelache, actualul președinte executiv al FC Dinamo Bucuresti. Dezvăluirile au apărut acum câțiva ani în presa străină fiind preluate și de cea românească. În prezent IKEA se aprovizioneaza cu pătuțuri pentru copii de la fabrica Gilmet, din comuna prahoveană Drajna, localitatea de baștină a generalului (r) Constantin Anghelache.

Un articol din 2007, publicat de România Liberă

 Dupa 10 ani de interventii la instantele judecatoresti, regizorul Dinu Cocea urmeaza a fi evacuat din propria casa de catre fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache.

» Ofiterul s-a instalat in apartamentul din strada Caderea Bastiliei nr. 19 in 1986, imediat dupa ce regizorul a plecat in Franta, iar dupa ’89 a reusit sa-l cumpere in conditii ilegale, desi mai detinea o locuinta.

» Dinu Cocea a obtinut o hotarare judecatoreasca prin care i se recunoaste proprietatea, insa o decizie aberanta a unor judecatori il obliga sa-l accepte in calitate de chirias inca cinci ani pe fostul ofiter de Securitate.

La inceputul anilor ‘80, dupa seriile de filme Haiducii si Iancu Jianu, Dinu Cocea si-a atras antipatia regimului comunist. Acest lucru s-a datorat intentiei de a face un film, “Pe apa sambetei”. Cum acest film urma sa prezinte povestea unui baraj prost construit pe Arges, pe o fundatie de calcar, cenzura nu i-a aprobat proiectul. Mai mult, regizorul a fost interzis, numele sau fiind scos de pe genericele filmelor rulate in cinematografe sau la postul de televiziune. Monitorizat de Securitate, Dinu Cocea a incercat sa emigreze in Franta, dorind sa se stabileasca la Paris, alaturi de sotie si fiica. I s-a refuzat insa eliberarea unui pasaport turistic. In 1985, in urma unor interventii ale autoritatilor franceze, Cocea a primit documentul mult asteptat. Plecarea din tara a marcat si inceputul abuzurilor ce au avut si inca au ca subiect apartamentul din strada Caderea Bastiliei nr. 19, apartament pe care familia regizorului l-a cumparat in 1971.

Rechizitionare in forta

La cateva zile de la plecarea lui Dinu Cocea in Franta, la adresa din Caderea Bastiliei au descins cadrele Securitatii. Fara nici o explicatie, acestea au scos-o in strada pe sora regizorului, locatara ramasa. Apartamentul a fost “rechizitionat” de Securitate fara nici un document, fiind transformat in casa conspirativa. Nu pentru mult timp. In 1986, in conditii la fel de ilegale, in proprietatea regizorului Cocea s-a instalat Constantin Anghelache, colonel de Securitate si director la Fondul Dunarea. Desi s-ar fi crezut ca evenimentele din 1989 aveau sa puna lucrurile pe fagasul normal, nu a fost deloc asa. Reintors in tara in 1990 pentru filmari, Dinu Cocea a incercat, fireste, sa intre in propria-i casa. Lucru care s-a dovedit a fi imposibil, deoarece aici locuia, bine merci, familia securistului Anghelache. Regizorul nu s-a resemnat si a inceput demersurile de recuperare a proprietatii sale. A aflat cu acest prilej ca Anghelache este, din 1988, titularul unui contract de inchiriere incheiat cu fosta intreprindere de administrare a fondului locativ, ICRAL. Asta insemna ca nu-l poate evacua pe securistul Anghelache fara o decizie judecatoreasca.

Primaria inclina balanta

Aparitia Legii 112/1995 l-a determinat pe Dinu Cocea sa notifice atat instantele judecatoresti, cat si Primaria Capitalei, institutii carora le-a cerut sa-i recunoasca dreptul de proprietate. De-a dreptul scandalos, in loc sa anuleze contractul de inchiriere semnat prin ICRAL in favoarea lui Anghelache, Primaria Capitalei a adoptat in martie 1997 o decizie ce avea sa desavarseasca ceea ce nici Securitatea nu indraznise sa duca pana la capat: aprobarea ca apartamentul maestrului Cocea sa-i fie vandut lui Anghelache. Instantele nu au fost impresionate de decizia Primariei si, in 1999, regizorul a obtinut prima sentinta prin care a fost repus in drepturi. Dar in loc sa se simplifice, situatia s-a complicat si mai mult. Asta deoarece, practic, din 1999, pe apartamentul din Caderea Bastiliei 19 exisau doua acte de proprietate: contractul prin care Primaria Capitalei i-a vandut locuinta lui Anghelache si decizia judecatoreasca prin care lui Dinu Cocea i se recunoaste proprietatea. Din nou, tot justitia romana a fost chemata sa faca lumina, in sensul sah la lege.

In dorinta fireasca de a-si recupera propria casa, regizorul Dinu Cocea a inceput sa faca si munca de investigatie si a descoperit un fapt surprinzator: familia Anghelache nu avea legal dreptul de a primi de la stat o locuinta deoarece mai detinea o proprietate cumparata in 1991 in Bucuresti, pe strada Tanganului, la nr. 7. Or, conform Legii 112/1995, “chiriasii titulari sau membrii familiei lor – sot, sotie, copii minori – care au dobandit sau au instrainat o locuinta proprietate personala dupa 1 ianuarie 1990, in localitatea de domiciliu” nu mai aveau dreptul sa-si cumpere casele in care locuiau cu chirie. Adica exact situatia lui Anghelache. Desi lucrurile ar fi trebuit din nou sa fie clare, pentru a nu fi acuzat ca are deja o locuinta, fostul cadru al Securitatii a recurs la o smecherie: a transferat casa din strada Tanganului nr. 7 pe numele unei firme de familie, “Impresan” SRL Bucuresti. La tribunal, aceasta smecherie nu a tinut, astfel ca, in decembrie 2002, Anghelache a fost obligat prin sentinta sa lase in deplina proprietate familiei lui Dinu Cocea apartamentul din Caderea Bastiliei nr. 19. Fostul ofiter de Securitate nu s-a lasat pagubas. A atacat decizia cu apel, insa a pierdut.

Cum mori cu dreptatea in mana

Cand povestea parea a se fi terminat, in joc a intrat Primaria Capitalei. Cum sotia lui Constantin Anghelache lucra aici, juristii Primariei au intrat in proces impotriva regizorului Dinu Cocea. Daca pana atunci a mizat pe contractul de vanzare-cumparare semnat cu ICRAL, Anghelache a schimbat unghiul de abordare si si-a cerut drepturile de chirias amarat. Adica sa fie lasat sa locuiasca in casa lui Cocea pentru inca cinci ani. Primaria Capitalei i-a sustinut punctul de vedere, iar judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti, impresionati de “drama” fostului securist, l-au obligat pe maestrul Dinu Cocea sa-l “cazeze” pe Anghelache pentru inca cinci ani. Aceeasi decizie jignitoare pentru Justitia romaneasca a fost mentinuta si la Tribunalul Bucuresti, ca urmare a recursului formulat de Cocea. “Principial, este corecta sustinerea intimatilor (adica a lui Dinu Cocea – n.r.)”, recunosc judecatorii Tribunalului Bucuresti in decizia din 20 februarie 2007. Recunoasterea nu i-a oprit ca, in aceeasi decizie, sa-i oblige pe intimatii care au dreptate “sa predea contestatarilor posesia apartamentului”. Maestrul Dinu Cocea a facut recurs, tot la tribunal, fata de aceasta sentinta, dar rezultatul, decis in urma cu doua saptamani, a fost ca recursul sau este “nemotivat si inacceptabil”. Astfel ca, dupa 10 ani de procese, situatia este aceeasi: daca nu-i gaseste un alt apartament pe care sa i-l ofere cu chirie, regizorul Dinu Cocea poate fi oricand evacuat din propria-i casa de fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache. z

DINU COCEA
» “O sa ies In strada. O sa fac greva foamei”

Ajuns la 76 de ani, cu o pensie de 600 de lei, regizorul Dinu Cocea spune ca nu mai are nimic de facut decat sa intre in greva foamei. Sta in locuinta sa, dar nu stie pana cand. Se declara scarbit de sistemul judiciar romanesc, de legi si de unii oameni, mai ales ca acum are de infruntat o alta serie de procese, de aceasta data deschise de “chiriasul” Anghelache. Dupa ce ca s-a instalat si i-a preluat abuziv apartamentul, fostul securist ii cere 70.000 de euro drept cost al imbunatatirilor aduse de-a lungul timpului.

Ex-securistul Anghelache

» “Ce va intereseaza pe voi de cazul asta?”

Profesor universitar la ASE, fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache nu are nici o apasare de constiinta. “Ce va intereseaza pe voi de cazul asta? Sunt chirias si am dreptul sa locuiesc acolo”, ne-a declarat acesta. Desi nu-si recunoaste nici macar proprietatea cumparata in 1991 in strada Tanganului nr. 7, Anghelache a mai detinut, de-a lungul timpului, alte cateva imobile. Pe cele din strada Orizontului nr. 3 si din strada Humulesti nr. 8 le-a ascuns insa in patrimoniul firmelor aflate in proprietatea familiei.

NR. Aceasta este țara în care trăim, oameni buni! Acest monstru educă tinerii României. Pentru că este profesor în continuare. Între timp a ajuns general…

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , ,

Porcii de la Balc

Sursa: Evz

Cel mai bogat român și invitații săi milionari sunt cazați la Balc, într-un complex vânătoresc în care mergea des și Ceaușescu. Afaceristul a ajuns să controleze 11.500 hectare de teren și o pădure în Bihor, deși în acte apar doar firme cu acționariat ascuns sau cunoscuți de-ai săi. Fostul tenisman Ion Țiriac, considerat cel mai bogat român din acest moment, conform Top 300 Capital, cu o avere de 1,5 miliarde de euro, deține prin intermediul unor offshore-uri și a unui angajat al cercetătorului său științific domeniul de la Balc, Bihor.

O parte a presei a speculat, în acest weekend, că 2015 este ultimul an în care miliardarul organizează celebra partidă de vânătoare, la care sunt invitați milionari și manageri de top din Europa.

Asta, pentru că în 2015 ar fi trebuit să expire concesiunea primită din 2002. În realitate, Țiriac deține, cel puțin până în 2019, întreg domeniu de la Balc.


FOTO: Ion Țiriac



Pe urmele lui Ceaușescu

Domeniul de vânătoare este alcătuit dintr-un fond cinegetic (delimitat de pădurile de la Balc) și complexul de vânătoare, care a aparținut, până în 1989, lui Nicolae Ceaușescu. Ambele se află la dispoziția lui Țiriac.

Cabana, anexele și crescătoria, altfel spus complexul de vânătoare (în total, 1.500 de hectare), este controlat prin firma Wild Boar Club din Bihor. Anual, SRL-ul solicită aprobări de la Direcția Sanitar-Veterinară din Bihor, pentru desfășurarea partidei de vânătoare, asta pentru că porcii sunt donați unor cămine de copiii și bătrâni.

Societatea Wild Boar Club este administrată de Teodor Dorcescu și are ca acționari offshore-urile Neriza Investment Ltd și Callum Investment Ltd din Nicosia, Cipru. Aceste două firme au acționariatul ascuns.

Teodor Dorcescu este unul dintre administratorii unor firme din Grupul Țiriac, dar și administratorul colecției de mașini de lux deținută de fostul tenisman, denumită „Galeria Țiriac Collection”.

Revenind la Wild Boar Club, aceasta a fost înființată în 2002, când s-a primit concesiunea pentru a administra, până în 2015, întregul domeniu de la Balc. La acel moment, societatea era deținută tot de un offshore, Weybridge Holdings Limited, societate care face parte din Grupul Țiriac.

FONDUL DE VĂNĂTOARE, 10.000 de hectare

În 2009, Țiriac a renunțat la fondul de vânătoare de la Balc, care are o suprafața de aproximativ 10.000 de hectare. Asta pentru că se schimbase legislația, iar „chiria” sa anuală creaștea de la 20.000 de euro la 300.000 de euro.

În urma deciziei miliardarului, Ministerul Agriculturii a organizat o nouă licitație în urmă cu șase ani, câștigată de Asociaţia de Vânătoare Waidmannsheil din Bihor.

S-a încheiat un contract de zece ani cu o valoare anuală de aproximativ 27.000 de euro. Reprezentantul și administratorul Asociației Waidmannsheil era Radu Mihai Demian.

„Eu nu mai reprezint acum această asociație. Concesiunea pentru fond este până în 2019, dar fondul nu are legătură cu acel complex de vânătoare din mijlocul pădurii. Acela este proprietate privată a domnului Țiriac, este în jurul cabanei și este înconjurată cu gard electrificat. Fondul nu are treabă cu acest complex”, ne-a explicat Demian.

El este administrator la societățile Stabil Invest și Icon Inteligent Consulting din Oradea, firme care sunt controlate de austriacul Otmar Golles. Acesta din urmă este un apropiat de-al lui Țiriac și cel care s-a ocupat de amenajarea complexului de vânătoare de la Balc, fiind cercetătorul științific al domeniului (un fel de administrator al fondului). Practic, în 2009, fondul de la Balc nu a ajuns pe mâini străine lui Țiriac, ci doar a scăpat de plata unei concesiuni de 300.000 de euro.

Investiție de milioane

Am apelat duminică la persoanele care realizează comunicarea pentru Ion Țiriac și Grupul Țiriac, însă niciuna nu a răspuns la rugămintea de a ne oferi un punct de vedere al miliardarului român.

În anii precedenți, fostul tenisman a declarat că a investit la Balc peste două milioane de euro, pentru a aduce afaceriști potenți în România și de a-i convinge, apoi, să investească în țara noastră.

Invitații la partida de vânătoare

La partida de vânătoare organizată în acest weekend la Balc au participat oamenii de afaceri Wolfgang Porsche – moștenitorului familie care a lansat celebra marcă auto, Franz Rauch – cel mai mare producător de sucuri din Europa, și Stefano Ricci – designer vestimentar italian. Prezent a fost și prințul Dimitrie Sturdza, cel cu care s-a certat Țiriac în urmă cu puțini ani, tocmai din cauza acestui complex de vânătoare. Anul trecut a fost prezent și Georges Marsan, primarul din Monte Carlo.

Tradiționalul război dintre iubitorii animalelor și agenții de pază

Ion Țiriac a preluat domeniul de la Balc pe 21 ianuarie 2002, printr-o concesiune controversată la acea vreme, primită de la guvernul condus de Adrian Năstase, prieten al fostul sportiv, care, în trecut, se număra printre invitații de la Balc. Perla domeniului din Bihor o reprezenta țarcul de vânătoare „Fagu Balc”, folosit des și de dictatorul Nicolae Ceaușescu atunci când se deplasa în vestul țării.


FOTO: Complexul este prevăzut cu garduri electrice



În urmă cu un deceniu a fost organizat primul „măcel” al mistreților de la Balc. Atunci, numărul animalelor sălbatice ucise s-a ridicat la 185.

Apel la 112 în numele mistreților

Imediat a pornit un război al ONG-urile care reclamă că apără drepturile animalelor și care cer anual să se interzică vânătoarea organizată de Ion Țiriac în Balc. An de an se înregistrează cel puțin un incident între ONG-iști și oamenii de pază.

În acest an, un reprezentant al unei organizații care luptă împotriva abuzurilor contra animalelor a sunat la 112 și a solicitat ajutorul Poliției pentru a opri partida de vânătoare.

În replică, Ion Țiriac și apropiații săi au explicat că mistreții vânați au fost crescuți după preluarea complexului de la Balc, iar în ultimul deceniu populația animale este mai mare decât în 2002, anul când fondul a ajuns în mâinile miliardarului.

Și controversatul Elan

Pe lista vânătorilor de lux care au tras după mistreții bihoreni de la Balc se mai află: Alfred Baumhauer – fabricantul celebrelor produse de lux Cartier, Wolfgang Bernhard – fost președinte al Consiliului de Administrație al Volkswagen, acum manager Daimler AG (Mercedes), Wolf Siegfried – președintele companiei de componente auto Magna Europa, Erich Hampel – CEO al Bank Austria Creditanstalt. Pe lista celor care au mers la Balc, la partida de vânătoare de două zile, au fost și afaceriști români, cum ar fi Elan Schwartzenberger.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Rusi, KGB,Plahotniuc,Vantu… amintirile toxice ale unui broker de putere…

Sursa: Evz

Dragoș Nedelcu este un fost jurnalist care s-a hotărât să rupă tăcerea. Nedelcu a fost redactor-sef adjunct la săptămanalul economic “Capital” până în 2006, apoi director executiv la “The Money Channel”, este fost vicepreședinte al CA de la Realitatea TV. Dragoș Nedelcu a plecat, în anul 2006, de la “Capital” la Grupul Realitatea-Catavencu, detinut de Vintu, acolo a primit postul de șef proiecte editoriale speciale pentru presa de business. Dragos Nedelcu a ieșit din presa, devenind om de afaceri si unul dintre apropiatii lui Sorin Ovidiu Vintu, mogulul asigurându-i un post in Consiliul de Administratie Realitatea TV. Extrem de implicat în proiectele acestuia în Republica Moldova, ne-a oferit în exclusivitate un fragment din amintirile sale, mai precis ce s-a întâmplat în urma unei întâlniri între Sorin Ovidiu Vântu și Vlad Plahotniuc, fragment relevant pentru a înțelege încrengăturile dintre oameni politici moldoveni și români, mass-media și servicii de informații.

DRAGOȘ NEDELCU

CÂNDVA ÎN 2009, CHIȘINĂU

“Când ajungi?” …“Iau avionul lui Iordache şi vin când spui tu”.

SOV mă sunase de dimineaţă de la volanul maşinii. Plecase extaziat spre Chişinău, iar cum el nu mergea decât în Creta cu avionul…îşi luase vreo cinci bodyguarzi cu el hotărât fiind să conducă până în Republica Moldova. Şi nu se oprise nici măcar la Roman pe la rude…aşa de bucuros era.

Atunci când directorul băncii l-a lăsat fără 30 şi ceva de milioane de euro peste noapte…Vântu a înnebunit. Nu de supărare că cineva i-a furat banii, ci pentru că a îndrăznit să-l lase fără atâţia bani. Investprivatbank ar fi trebuit să fie un plasament sigur, cel puţin aşa îi promisese locotenentul sau Ovidiu Țurcan. Problema era că, cu Vladimir Voronin la putere, Vântu nu prea putea să se mişte pe la Chişinău. Banii erau ca şi pierduţi.

Câştigarea alegerilor de către Vlad Filat şi o aşa-zisă alianţa democratică schimbase complet lucrurile. Pentru SOV se năştea o oportunitate imensă. Şi cum altfel să-şi facă intrarea la Chişinău…decât printr-o televiziune! Dar despre asta mai vorbim.

Mă urc în avion împreună cu Sorin Enache şi pe la cinci seara ajungem la Chişinău. Se înnopta devreme, iar maşina care ne aştepta pe pista aeroportului ne-a dus destul de repede spre locul unde era cazat Vântu. Cine a fost la Chişinău ştie că oraşul seamănă flagrant cu Bucureştiul de la 1992, adică întuneric beznă.

Hotel Codru din Chişinău. Vântu închiriase tot etajul 1, cazându-se în apartamentul prezidenţial. Sufrageria apartamentului semăna cu sala de primiri a lui Nicolae Ceauşescu, se vedea de altfel că hotelul fusese vreme îndelungată casă de oaspeţi a mai marilor comunişti de dinainte de 1990: o masă lungă de vreo 20 de personae înconjurată de canapele şi fotolii.

Mă aşez cu Enache la masă şi începem să mâncăm ceva mâncare moldovenească comandată de SOV. “Bătrâneilor…v-am chemat pentru că e un domn care are o televiziune pe aici şi care, prin Liviu Luca, îmi transmite că vrea să fim parteneri. Îl cheamă Vlad Plahotniuc.”

“Îl ştiu…” răspunde sigur pe el Enache. “A făcut ceva emisiuni cu vedete din România când eram eu director la ProTV. Controlează cam toate agenţiile de publicitate din Moldova…Ne va fi greu fără ajutorul lui”… continuă Sorinel Enache.

Vântu investise deja vreo două milioane de euro în Publika TV. Ce nu ştia el…şi nici nu-i spusese omul locotenentului Turcan, era că investiţia o făcuse într-un sediu care îi aparţinea tot lui Plahotniuc…deşi noi toţi am fost convinşi, sau, mă rog, unii dintre noi, că era al Camerei de Comerţ.

Vântu primise deja promisiunea prin marioneta lui, Turcan, că după ce va lansa televiziunea, Vlad Filat, ajuns între timp prim-ministru, va susţine financiar proiectul.“Ajunge la 7…ce credeţi că ar trebui să vorbim cu el ?” ne întreabă SOV.

Din analiza mea…omul e “păpuşarul”. S-a îmbogăţit cu benzină şi motorină vândută pentru Petrom în Moldova. E omul ruşilor, aşa că tot el a generat şi criza gazului rusesc din Moldova de pe vremea lui Voronin. Plahotniuc locuieşte cea mai mare parte a timpului în Elveţia, unde şi-a cumpărat o casă, dar şi la Sciez în Franţa. Şi-a luat cetăţenia română sub numele Vlad Ulinici…şi a obţinut chiar şi un paşaport sub acest nume. Conduce afacerile de la ultimul etaj al hotelului Nobil din centrul Chişinăului. Mulţi vorbeau că toate camerele de acolo sunt dotate cu aparatură. Cine îl deranja din lumea mafiotă dispărea subit…sau se retrăgea o perioada îndelungată la ţară. Aşa a ajuns să conducă Moldova în seara în care urma să se întâlnească cu Vântu.

Una dintre gărzile de corp ale lui SOV îl anunţă că la uşa e un domn Constantin Botnaru, trimis de Vlad Plahotniuc. Vântu face semn să intre, iar în camera apare un malac cu faţă de rus, care a făcut armata în războiul din Afghanistan.

“Domnul Vlad m-a trimis înainte să va întreb dacă aveţi nevoie de ceva…vine şi dânsul în câteva minute”. De fapt, Plahotniuc vroia să ştie cum să se poziţioneze în raport cu Vântu (mai târziu am aflat că hotelul îi aparţinea tot lui Plahotniuc, iar camera era la fel de plină de microfoane precum Nobil). După câteva grimase ale lui SOV…Botnaru îl sună pe Plahotniuc spunându-i că totul e în regulă.

Brusc…în camera îşi face apariţia un individ la vreun metru şi şaizeci. Vântu era în capătul mesei de 20 de persoane, iar eu şi Enache în dreapta şi stânga lui. Plahotniuc intră cu directorul de la Prime TV, televiziunea pe care o deţinea deja în Moldova, şi cu cel de la agenţia de publicitate de care vorbise Enache.

SOV schimbă cordialitaţile de rigoare (credeţi-mă…Vântu este unul dintre cei mai reuşiţi manipulatori din istoria post-decembristă). Plahotniuc se aşează în celălalt capăt al mesei…şi începe o discuţie despre numărul de bodyguarzi şi despre centura de carate a fiecăruia.

“Dragă domnule Plahotniuc….nici nu ştii cât de mult mă bucur că te cunosc. Am auzit atât de multe lucruri despre dumneata că am început să cred că investiţia mea din Moldova e în pericol”… îl gratulează Vântu folosind acea poziţionare a privirii în mijlocul  nasului adversarului, care l-a făcut celebru.

Se vede treaba că patronul nostru nu-şi făcuse temele…pentru că Plahotniuc nu e nici pe departe un individ atât de sofisticat pe cât pare. Încărcat de şcoală kgb-istă a vieţii, e personajul rus din James Bond care e mereu grăbit, plictisit de viaţă şi autosuficient. “Eu zic să trecem direct la subiect…Ce vrei matale în Moldova?” se aruncă micul oligarh moldovean la beregata marelui oligarh dâmboviţean. “Ai venit să faci televiziune în Moldova ca să ce ?”.

Vântu nu se grăbeşte, jucătorul de poker din el îşi aprinde o ţigară Rothmans cu zâmbetul pe buze. “Din câte ştiu eu ţara e acum condusă de Filat”, vine replica tăioasă a lui SOV, “Ce nevoie am eu de Plahotniuc ?”.

Moldoveanul nostru de dincolo de Prut fusese la rândul sau directorul băncii Victoriabank…un fel de Banca Comercială a Moldovei, aşa că era la curent cu problema lui Vântu.

“Dacă matale crezi că poţi să vii la Chişinău cu televiziuni şi bodyguarzi ca să conduci ţara asta…avem o problemă. Pe mine mă cheamă Plahotniuc şi nu Filat, iar Vlad Filat poate să dicteze la Iaşi, unde a făcut facultatea, sau la vama unde l-a pus pe văr’su”.

Plahotniuc e deja agitat…se vede treaba că moldoveanul nostru e înzestrat cu temperamentul vulcanic despre care se vorbea. Vântu a crezut că e vizitat la el la hotel, dar Plahotniuc venise la EL la hotel.

Plahotiniuc avea un plan, iar apariţia lui Vântu la Chişinău riscă să i-l strice. Iar în seara aia şi-a promis că ţara nu poate fi condusă de Vlad Filat sau alt individ şcolit în România. În plus, apariţia unui post de televiziune românesc speria rusofilii. Aşa că…trei ani mai târziu… televiziunea lui Vântu este a lui Plahotniuc, banii băncilor sunt undeva în Elveţia, căraţi cu avionul privat al lui Plahotniuc, dar deocamdată Vlad Filat e scos ţap ispăşitor.

Plahotniuc a reuşit în doar cinci ani să controleze Republica Moldova aşa cum nu doar Vântu nu s-a aşteptat, ci nici măcar cel mai bun analist. Şi o face la fel de puţin sofisticat precum au încercat şi alţii…adică a pus mâna pe puterea supremă…servicii şi procurori. Iar mulţi spun că secretul se găseşte în camerele de la hotelul Nobil şi clubul de noapte Drive.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , ,