Tag Archives: oprea

Tradarea plagiatorului Oprea sau Cum a ajums Ciolos Premier

Sursa: Comisarul.ro

Guvernul Ciolos a trecut lejer de votul Parlamentului, dar va mai amintiti cate scenarii au cazut, cat de greu a picat Victor Ponta si cum doua evenimente neasteptate – lebede negre cum li se zice – au dat peste cap toate planurile minutios pregatite in laboratoarele puterii? Istoria caderii lui Victor Ponta incepe cu ziua punerii oficiale sub acuzare: 5 iunie 2015. Din acest moment, zilele fostului premier in fruntea guvernului sunt numarate. Toata vara, Ponta se lupta pentru a supravietui. Partenerul sau loial, Gabriel Oprea, ajunge la un pas sa-i ia locul. Ce n-a functionat? Ce a dat peste cap toate socotelile?

Dupa punerea lui Victor Ponta sub acuzare, Klaus Iohannis ii solicita demisia. Premierul incearca sa castige timp fugind din calea DNA. Un banal accident la baschet vine la momentul oportun, astfel ca zece zile mai tarziu, cand procurorii il cheama la audieri, Ponta zboara inTurcia pentru a se opera la genunchi. Fostul vicepremier, Gabriel Oprea preia functia ca interimar. Ponta lipseste din tara aproape o luna. Revine la Guvern abia pe 8 iulie cand situatia devine ridicola si dupa ce liderii PSD il someaza disperati.

Din pozitia de premier interimar, Gabriel Oprea il asigura pe Victor Ponta ca nu-l va trada, in timp ce negociaza de zor cu liberalii si cu Klaus Iohannis. Ponta avea sa-i reproseze ceva mai tarziu jocul dublu in mod public. Liberalii anunta ca vor sa depuna o motiune de cenzura impotriva Guvernului Ponta in toamna. Planul Oprea – premier intra in linie dreapta.

Pe 1 iulie HotNews.ro publica prima investigatie realizata de Emilia Sercan, care dovedeste ca Gabriel Oprea si-a plagiat lucrarea de doctorat. Aproape nimeni din presa nu preia informatiile. Este inca un semn ca influenta si ambitiile lui Oprea cresc semnificativ.

Toamna il gaseste pe Victor Ponta tot la Guvern. Supravietuieste fara emotii in Parlament motiunii de cenzura depuse de PNL. Cateva zile mai tarziu, apare un nou moment critic, o noua ocazie de a scapa de premierul vanat de toti, inclusiv de abilul Dragnea. Pe 17 septembrie, DNA il trimite in judecata.

In ziua cand Ponta incaseaza in plin lovitura DNA, Gabriel Oprea tropaie de nerabdare prin studiorile televiziunilor. Vicepremierul avid de putere face o declaratie din care razbate mai clar visul sau marire. Intr-un interviu pentru Antena 3, intrebat daca va ajunge prim-ministru in aceasta toamna, Oprea se da de gol: Poate as fi o solutie de premier.

Sansele lui scad dramatic pe masura ce iese la iveala o intreaga retea de doctori plagiatori (in total sase cazuri) coordonati de acelasi Gabriel Oprea. Si-a facut inclusiv secretara doctor iar doi presedinti, Basescu si Iohannis, au decorat-o cu cele mai inalte distinctii ale statului roman. Devine tot mai dificil pentru Klaus Iohannis sa defileze cu Oprea-plagiatorul. Ghinion, cum ar zice presedintele. In timpul asta, Victor Ponta se agata cu incapatanare de putere. Se declara hotarat sa stea pana pe 1 decembrie 2016.

* In prima jumatate a lunii septembrie, evenimentele se precipita. Dupa ce Ponta supravietuieste motiunii se nasc alte planuri de inlocuire a sa din guvern, cum ar fi retragerea UNPR din guvern. In tot acest timp, in subternele PSD Liviu Dragnea face ultimele aranjamente pentru a prelua partidul de la Victor Ponta.

Aflat la un pas sa fie zburat de jocul tradarii, pe Victor Ponta il salveaza ceva noroc in viata. Concomitent cu trimiterea sa in judecata, momentul ideal pentru a-l dobori de la Palatul Victoria, izbucneste criza refugiatilor. De notat ca presedintele Klaus Iohannis evita sa-i mai solicite demisa.

Romania se vede nevoita sa puna pe hold declansarea unei crize politice interne. Liderii UE se agita sa gasesca solutii pentru o Europa lovita de cel mai mare val de refugiati de la al doilea razboi mondial incoace. Pe de alta parte, presedintele Iohannis se pregateste sa efectueze o vizita de sapte zile in Statele Unite. Cum nu poate declansa o criza in acest context extern foarte delicat, puciul anti-Ponta se amana.

La intoarcerea din Statele Unite pe 1 octombrie, surse din administratia prezidentiala comunica un nou termen pentru debarcarea lui Victor Ponta: imediat dupa Congresul PSD programat la jumatatea lunii octombrie. N-a fost sa fie chiar la trei zile dupa congres, dar odata cu inscaunarea lui Dragnea in fruntea PSD, incepe numaratoarea inversa pentru Ponta.

Congresul din 18 octombrie il valideaza pe Liviu Dragnea in functia de presedinte, dupa alegerile interne cu un singur candidat organizate cu o saptamana inainte. Problema noului presedinte ales de pesedisti este ca nu le poate comunica acestora chiar de a doua zi ca vor pierde guvernarea. Prin urmare, debarcarea lui Ponta se amana iarasi, dar foarte putin.

Varianta Oprea premier pica definitiv in nefericita zi de marti, 20 octombrie. Acum isi face aparitia prima lebada neagra, evenimentul neprevazut, care da peste cap toate socotelile. Daca Oprea parea ca mai are o sansa chiar si dupa scandalul de plagiat, moartea politistului Bogdan Gigina a pus capat ambitiilor sale politice. Numele lui Gabriel Oprea devine sinonim cu impostura si cu abuzul. Ponta il menajeaza la maxim de teama ca va pierde un aliat pretios, prin urmare il tine in Guvern.

Pentru adversarii lui Ponta insa, Oprea nu mai foloseste la nimic. Din acest moment, apar pe radar alte nume de posibili prim-ministri. E foarte posibil ca ele sa fi fost luate in caclul mult inainte, inca din august-septembrie, cand scandalul cu Oprea-plagiator se inflamase deja cam mult. Dupa accident, viata lui Oprea e in mainile lui Ponta. Nu-i ramane decat sa vasleasca alaturi de premierul proscris in barca gaurita a guvernarii sale, care ia apa in mare viteza, in speranta ca se va salva cumva. Ponta nu se abtine si ii bate public obrazul ca era pe punctul sa-l tradeze:

* „Strict politic, cred că e o lecţie foarte bună pentru toţi, şi pentru domnul Oprea. Îmi aduc aminte că în fiecare dimineaţa îl chema Klaus Iohannis să-i spună să rupă coaliţia şi să-l pună prim-ministru, după aia venea doamna Gorghiu la Ministerul de Interne la cafea, după aia Predoiu înălţa nişte ode prin presă”, a rabufnit Ponta pe 26 octombrie, la cateva zile dupa moartea politistului care a pus cruce ambitiilor generalului plagiator.

Pe 22 octombrie, adica la cateva zile dupa Congresul PSD si la doua zile dupa politistului din coloana lui Oprea, apele se tulbura din nou. Jurnalistul Rares Bogdan, un apropiat al sefului SRI, Eduard Helvig si un sustinator al presedintelui Klauss Iohannis, anunta numele viitorului premier. “Vom avea un prim ministru tehnocrat, ca si acum 15 ani, cand Mugur Isarescu a condus timp de un an guvernul si a pregatit alegerile parlamentare de la finalul anului 2000. Este vorba de fostul comisar european Dacian Ciolos”, afirma Bogdan intr-un interviu pentru Realitatea FM Cluj.

In treacat fie spus, n-ar fi exclus ca ideea sa vina de la seful SRI, Eduard Hellvig, fost europarlamentar bine conectat la mica lume romaneasca din Bruxelles. Greu de crezut insa ca la acest moment s-a nascut si ideea guvernului de tehnocrati. Klaus Iohannis si strategii sai imaginau se pare alte scenarii, cu un tehnocrat in varf agreat de toti dar cu partidele colcaind sub el.

In acelasi anunt care i-a pus pe toti sforarii in mare incurcatura, Rares Bodan lasa o mica marturie din care aflam ca noua formula cu premier tehnocrat era gandita tot in termeni politici.

* “Dacian Ciolos are cele mai mari sanse sa ajunga premier, pe o formula de guvern PNL-UNPR sau intr-un guvern de uniune nationala PNL-PSD-UNPR”, anunta Bogdan planurile puterii. Altfel spus, presedintele Klaus Iohannis inca se baza pe tradarea lui Oprea sau pe un fel de refacere a USL sub un premier acceptat de toti cu alura de tehnocrat.

La prima strigare, Dacian Ciolos nu pare insa o varianta chiar atat de sigura cum se anunta. Potrivit unor surse HotNews.ro, Ciolos ezita. Vasile Dincu apare ca solutie alternativa si se pregateste temeinic pentru functia de premier. Cu vreo doua saptamani inainte de congres, Liviu Dragnea il invita sa revina in partid cu precizarea ca “social democratia are nevoie de Vasile Dancu”.

Ajunsi in acest punct, sa recapitulam putin faptele. Poveste arata cam asa: in a doua jumatate a lunii octombrie, toata lumea intelege ca varianta Oprea a cazut. Cel care se credea viitorul jupan al Romaniei si se purta ca atare ajunge in cateva zile un celebru nimeni. In laboratoarele puterii se cantaresc deja cu atentie alte doua nume: Dacian Ciolos si Vasile Dancu. Marea intrebare este cum poate fi extras Ponta? Prin retragerea increderii PSD, prin iesirea UNPR din Guvern? Cum poate fi scos din joc un premier insurubat in scaun, pe care opozitia n-a reusit sa-l demita prin mecanisme parlamentare?

Raspunsul la aceste intrebari complicate il ofera tot hazardul, acest jucator imprevizibil al politicii romanesti capabil sa rastoarne in cateva clipe planuri minutios pregatite luni de zile. Apare a doua lebada neagra, care rade toata tabla de sah. In noaptea de vineri, 30 octombrie, izbucneste incendiul la Clubul Colectiv din Bucuresti, soldat cu zeci de morti si raniti.

La fel ca in cazul politistului mort in coloana vicepremierului Oprea, nici acest tragic eveniment nu se lasa cu vreo demisie. Dimpotriva, primarul Piedone anunta sfidator ca este acoperit cu hartii. Este deja prea mult. Prima mare manifestatie botezata ulterior Revolutia Colectiv se inregistreaza marti, 3 noiembrie. Peste 25 de mii de persoane cer in Piata Victoriei demisia lui Ponta, Oprea si Piedone.

In noaptea de marti spre miercuri, Dragnea si Zgonea navalesc in biroul lui Ponta pentru a-l determina sa demisioneze. Il conving intr-un tarziu, iar miercuri dimineata Dragnea se grabeste sa anunte ca la orele 11.00 Victor Ponta isi va anunta demisia. Miercuri, 4 noiembrie, guvernul Ponta este deja istorie.

Istorie ajung si planurile cu guvernul de uniune nationala. Se alege praful de visele liberalilor de a forma un guvern cu uneperistii tradatorului Oprea. Revolutia Colectiv se transforma in cea mai mare miscare de prostest de dupa 90 impotriva clasei politice in ansamblu si impotriva coruptiei. Revolutia anti-coruptie prinde mai toate partidele, pe mai toti liderii generatiei expirate, cu coruptia in brate.

Manifestantii nu mai vor sa auda de politicienii care populeaza azi partidele. Pe strazile capitalei oamenii ies in fiecare zi, timp de o saptamana, de la 18.00 pana spre miezul noptii, cerand in esenta o noua clasa politica si mai putina coruptie. In aceste conditii, varianta Dancu premier cade desi, date fiind ezitarile lui Ciolos, avea sanse bune. Orice alta combinatie cu partide e in aer.

Revolutia Colectiv, a doua lebada neagra, reseteaza cu adevarat jocul. Toate planurile sunt date peste cap. In cele din urma, Dacian Ciolos este convins iar acesta accepta, se pare, cu conditia de a fi lasat sa-si formeze singur echipa.

Marti, 10 noiembrie, in ziua desemnarii lui Dacian Ciolos pentru functia de premier, PSD amorseaza o ultima bomba pe care o arunca in bratele viitorului Guvern, fortand in Parlament majorarea tuturor salariilor bugetarilor cu 10%. A doua zi, in plenul Parlamentului, liberalii voteaza alaturi de PSD cresterea salariilor, un gest ostentativ impotriva presedintelui Iohannis, percept la Cotroceni drept sfidator si incorect.

Klaus Iohannis incepe consultari cu partidele iar dupa cateva zile isi anunta optiunea pentru guvern de tehnocrati. Asta dorea de la bun inceput? Evident ca nu, dar sub presiunea strazii n-a avut de ales.

Relatiile dintre Iohannis si PNL,si asa intr-un proces accentuat de racire, se rup definitiv. Ruptura se vede “cristal clear” la formarea guvernului Ciolos. PSD intra in guvern cu Vasile Dancu, care ajunge doar vicepremier insa peste doua ministere cheie: dezvoltare (banii pentru baroni) si administratie (functii si proiecte in administratie). Pe langa dezamagire,in tabara liberalilor se instaleaza teama ca Dacian Ciolos si tehnocratii lui vor prelua intr-o buna zi partidul.

Tandemul Iohannis – Ciolos conteaza mai degraba pe PSD-ul lui Dragnea pentru a trece de Parlament si intoarce complet spatele PNL, partidul care l-a sustinut in campanie. Cam asa s-a scris istoria “guvernului tehnocrat” pe care nu si l-a dorit nimeni, in afara un public exasperat care le-a urlat politicienilor in fata din toti rarunchii: stop! Coruptia voastraucide!

Tagged , , , , , , , , , ,

“Ministrul” Gabi Oprea – un personaj toxic si impostor

Sursa: Tolo.ro

UPDATE: Rareș Bogdan explică: ”Eram la un meci al Stelei, pe stadion. Oprea a venit la mine și m-a întrebat dacă am numărul lui Tănase. Am sunat de pe telefonul meu și am plecat. Erau vreo 40 de oameni acolo, m-am îndepărtat și n-am auzit nimic. Nu știu ce i-a spus Oprea lui Tănase. Mai mult, Stelian Tănase nu mi-a reproșat deloc nimic de atunci, nu mi-a zis: vezi că Oprea m-a amenințat. Nu e corect ca acum să mă bage într-o chestie cu care n-am nici o legătură”.

UPDATE: Surpriză! Stelian Tănase a vrut să verifice de pe ce număr a sunat Rareș Bogdan cînd jurnalistul i l-a pasat apoi pe Gabriel Oprea. În acea zi, pînă la o anumită oră, toate apelurile din memoria telefonului șefului TVR au fost șterse. ”Nu de mine”, spune el.

UPDATE: Dacă ieri am scris că Rareș Bogdan putea vorbi orice cu Sorin Oprescu, azi înțeleg, privind înregistrarea emisiunii lui Sorin Avram de la TVR, că de pe telefonul lui Rareș Bogdan a discutat Gabriel Oprea cu Stelian Tănase! Așa spune șeful TVR. Că Rareș l-a sunat pe Tănase, ”am schimbat cîteva amabilități”, și apoi i l-a dat pe Oprea la telefon.Înregistrarea e aici, pasajul e la minutul 26:00. O cerere de cenzură formulată de un politician prin medierea și de pe telefonul unui jurnalist, asta nu mai e treabă de jurnalist!

Stelian Tănase i-a povestit lui Sorin Avram, și Clarice Dinu a rezumat pentru gandul.info, că vicepremierul Gabriel Oprea l-a sunat „foarte înfierbîntat, foarte opărit” ca să scoată de la TVR știrea despre plagiatul său.

Nu o dată l-a sunat, l-a sunat de trei ori. Politicianul i-a trimis pe cap lui Tănase pe cei doi reprezentanți ai UNPR în Consiliul de Administrație al televiziunii publice.

Și, pentru că Tănase s-a ținut tare, Oprea a decis să-l mazilească, lucru care se va finaliza mîine, în Parlament. O formalitate.

Oprea e unul dintre accidentele istorice ajuns în elita unui stat în condițiile în care el ar avea probleme la examenul de capacitate și dacă ar fi meditat de Stephen Hawking. Într-un mileniu în care țările de succes mizează pe educație, pe inovație și pe cultură democratică asociativă, varianta noastră la Victor Ponta este Gabriel Oprea, un tip cu o viziune militaristă și secretomană.

Iar secretul cel mare al lui Oprea nu este cum și-a făcut el doctoratul. Asta ne-am lămurit cu toții, datorită investigațiilor Emiliei Șercan, publicate pe Hotnews.

Vorba lui Sorin Cîmpeanu, ministrul Educației, care, cu toată prudența exasperantă, a dat, totuși, un mesaj clar în interviul realizat de Anca Grădinaru la Europa FM: ”Avem 56.000 de doctorate în ultimii 25 de ani și n-am ce să vorbesc cu Gabriel Oprea strict despre doctoratul lui”.

Secretul lui Oprea nu este, așadar, doctoratul. Secretul este cum și-a făcut el averea și, ca orice om care nu-și poate justifica traiul prin fișele de la ANAF, va veni o vreme cînd misterul se va deconta cu spargere de nori. Ca om public, veniturile neexplicite se răzbună întotdeauna.

Cînd ai în prim plan un personaj-impostor precum Oprea, orice temă atinsă de el este, involuntar, falsificată.

Nu pentru că omul e populat de rea intenție, căci Oprea, așa cum înțelege el lumea, crede că face bine țării sau televiziunii, ci pentru că, pur și simplu, nu se pricepe. Andreea Pora îl numește”pafarist”. Nu e locul lui acolo.

Vorba colegei mele, Maria Andrieș, de la ea am furat titlul, politicienii au ajuns să ne reprezinte mai tare ca sportivii. Altădată aveam Zîna de la Montreal în persoana Nadiei Comăneci, astăzi avem Zîna de la Rovinari, în persoana lui Victor Ponta. Și Zîna de la Sectorul Agricol Ilfov, cum se numea în vremurile marilor afaceri imobiliare, cînd lui Gabriel Oprea nu i se părea că ar fi o variantă de premier.

Vicepremier, ministru, ideolog al ”interesului național” și șef de partid, Oprea falsifică discuția despre TVR, căci nu el, ci situația financiară și profesională a televiziunii publice e ceea ce ar trebui să ne intereseze. Așa poate fi cîntărit Stelian Tănase.

În 2014, TVR a avut venituri de 120 de milioane de euro și cheltuieli de 140 de milioane. Toate celelalte televiziuni, împreună, au cheltuit 190 de milioane de euro. Asta e dimensiunea pieței de publicitate TV din România.

În acest timp, nu din mandatul lui Tănase, să ne înțelegem, ci aproape dintotdeauna, TVR a continuat să funcționeze ca un eunuc. Ceva mare cu voce pițigăiată. Datoriile sale istorice de peste 170 de milioane de euro, dintre care 100 de milioane de euro la buget, oripilează pe oricine. Și-l lasă pe Tănase într-o nemeritată singurătate în fața tentativei evidente de cenzură a lui Oprea. La TVR, dimensiunea nu mai e un avantaj, ci tocmai argumentul imposibilității reformei manageriale și editoriale.

Tănase susține că a redus costurile cu 25%, ”pe cifrele certificate de Curtea de Conturi, nu pe vorbe”. Totuși, cîtă vreme instituția va fi la fel de mare, la fel organizată, la fel reglementată și fără o cultură jurnalistică puternică, ea va continua să producă aceleași efecte. Fără să schimbi nimic decisiv, propunerea de a o ierta de datorii și de o finanța apoi pe baza unui abonament mărit înseamnă hrănirea aceluiași mecanism.

Degeaba alimentăm TVR pe principiul corect al nevoii de televiziune publică. TVR nu are conștiința serviciului public, în ciuda unor oameni buni care lucrează acolo.

Oprea e bun la tăvăleală. E antipatizat în mediile jurnalistice, inclusiv în alea pe care le stăpînește acum. Cineva ar putea să-i explice că botnița nu îi convertește pe cei cenzurați în suporteri, ci în viitori vorbitori frustrați. Iar ce a făcut el e nepermis.

Dar, sincer, problema TVR nu e Oprea, ci TVR.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , ,