Tag Archives: Resources Management System

INTRAROM – SUCCESUL UNUI EȘEC RĂSUNĂTOR LA MINISTERUL JUSTIȚIEI

Sursa: Sfin

Managementul sistemul judiciar românesc, se afla la mâna grecilor… Vă veţi întreba, desigur, care greci? Păi, tot ăia de la Intracom, Intrarom, Intrasoft şiIntra… ce-o mai vrea muşchiul lor, pentru că, veţi vedea, au intrat adânc în toate locurile de unde puteau „trage” cât mai mulţi bani publici.

UN PROGRAM ISTORIC 

În anul 2010 pe la sfârşit, înainte de Crăciun, mai precis pe data de 14 decembrie, se semnează un contract între Ministerul Justiţiei şi asocierea Intracom IT Services, Grecia – Intrarom SA, România, cu acţionar majoritar Intracom Telecom tot din Grecia, companie care în 2006 a vândut 51% din acţiuni holdingului rus Sistema. Obiectul contractului, generos dealtfel, implementarea unui sistem informatic complex de management al resurselor (RMS) pentru Ministerul Justiţiei (Implementation of a comprehensive Resources Management System (RMS) for the Judicial Sector), care face parte din Proiectul Reforma Sistemului Judiciar din România, finanţat de Banca Mondială cu aproximativ 15 milioane de Euro.

Aici trebuie menţionat faptul că programul Reforma Sistemului Judiciar din România, este cel mai mare ca valoare, complexitate şi impact, dedicat strict unui sistem judiciar, din istoria Băncii Mondiale. Din acest program complex fac parte nu mai puţin de 100 de contracte/proiecte iar implementarea sistemul RMS este singura iniţiativă de tip ERP, la nivel mondial. Pornind de la aceste considerente putem spune că ne aflăm în faţa unui proiect istoric, în cadrul unui program istoric, chiar dacă elementele sale de vizibilitate sunt reduse, cel puţin în acest moment.

 UN SUCCES SAU UN EŞEC RĂSUNĂTOR?

Termenul de finalizare şi de predare a RMS, 100% funcţional, prevăzut în contract, este 15 martie 2015 după ce, nu mai târziu de sfârşitul lunii aprilie 2014 ar fi trebuit să fie predate toate cele 8 subsisteme componente. Tot prin contract se stipulează că, între 2014-2017, deci timp de 3 ani se va derula perioada de întreţinere şi garanţie, hardware şi software, a sistemului. Mâine se împlineşte un an de la această dată care ar fi trebuit să fie, la rândul ei, istorică şi peste numai o lună, ar fi trebuit să se consume al doilea an de garanţie. Pe cale de consecinţă, sistemul ar trebui să ruleze la întreaga capacitate iar funcţionarii Ministerului de Justiţie să fie extrem de mulţumiţi pentru că au la dispoziţie un instrument de lucru performant. Ce credeţi că se întâmplă? Păi, nu prea se întâmplă nimic, sau aproape nimic… De ce? Pentru că au avut grijă grecii!

MOMENTELE UNUI EŞEC AŞTEPTAT

Dar să revenim la contract… În perioadă mai – octombrie 2011, se negociază asiduu planul proiectului care în final este aprobat după ce toate observaţiile beneficiarului sunt însuşite de către furnizorul de servicii. Ar fi trebuit ca din acest moment totul să se desfăşoare conform acestui plan aprobat, nu? Ei bine nu! Inventivii parteneri greci ai asocierii, Intracom IT Services, în septembrie 2013, pun de o fuziune transfrontalieră prin care Intrasoft Internaţional SA din Luxembourg, preia, prin absorbţie, firma mamă. Un fel de pui care îşi înghite mama. Urmare, preia locul firmei mamă în asocierea semnatară a contractului cu Ministerul Justiţiei.

Asta nu ar fi însemnat mare lucru dacă oamenii şi-ar fi însuşit contractul şi l-ar fi dus mai departe respectând pas cu pas planul proiectului aprobat. Noua asociere constată în septembrie 2013 că are de-a face, în acest contract, cu o altă realitate, în care ei ca furnizori de fapt implementează 5 sisteme de management diferite, pentru 5 beneficiari diferiţi şi independenţi nu un singur sistem integrat, unificat, aşa cum era stipulat în contractul iniţial. Au trebuit să treacă aproape 3 ani ca să se „lumineze” celebrii integratori grci, ce au de făcut. Noua realitate, evident, generează alte „realităţi” contractuale care rostogolesc termenele până aproape în 2020. Inteligent sau şmecheresc? Nu ştiu dar cu siguranţă specific Intra… ce-or fi ei, greci, luxembrughezi, cine mai ştie…

PÂNĂ LA URMĂ, CINE PLĂTEŞTE?

În acest moment se nasc multe, foarte multe întrebări… În ce stadiu se află proiectul în momentul transferului de responsabilitate dintre Intracom IT Services, Grecia şi Intrasoft Internaţional S.A., Luxembourg? Oare se derula după programul iniţial aprobat? Se află în grafic şi noua realitate, constatată de noua asociere. a anulat toate rezultatele înregistrate până atunci? Ce se întâmplă cu tehnica de calcul achiziţionată? Va mai fi aceasta funcţională? Licenţele software vor mai fi de actualitate? Suportul tehnic este public, ca fiind 22 % din preţul licenţelor şi trebuie asigurat, pe cale de consecinţă plătit, încă trei ani de la acceptanţa finală. Din informaţiile publice termenul până la care trebuie asigurat suportul tehnic al licenţelor Oracle, achiziţionate conform contractului, este anul 2020. Cine îşi asumă această cheltuială, extra-contractuala, generată de impasul în care se găseşte în acest moment programul şi de decalarea termenului de acceptanţa finală a sistemului?

Sunt multe, foarte multe întrebări însă dintre toate ne interesează cel mai mult, cine va plăti pentru toate aceste întârzieri? Cine îşi va asuma preţul eşecului, pentru că există, în mod real, posibilitatea ca Banca Mondială să anuleze împrumutul, în cazul neîndeplinirii obiectivelor?

Sunt opinii sceptice care estimează că acest contract va fi rupt, banii vor fi returnaţi Băncii Mondiale şi se va organiza o nouă licitaţie pentru implementarea RMS. Chiar dacă nu dorim acest lucru, este şi asta o posibilitate dar pentru timpul pierdut şi resursele irosite, PÂNĂ LA URMĂ, CINE PLĂTEŞTE?

Tagged , , , , , , , , ,