Tag Archives: sua

Tranzacţia Qualcomm – NXP Semiconductors, blocată de China

În acest moment, investitorii au mari probleme în găsirea unor soluţii rapide de finanţare iar acest lucru se întâmplă ca urmare a războiului comercial care se duce la nivel mondial. Autoritățile chineze de reglementare antitrust tocmai și-au modificat şi totodată complicat modul de evaluare. Fondurile de hedging (de acoperire) care sunt specializate pe tranzacții de fuziune au pariat pe achiziţia de acțiuni ale NXP Semiconductors de către Qualcomm. După ce China a împiedicat tranzacția, compania Qualcomm a fost nevoită să se reorienteze.

Decizia autorităților de reglementare chineze, de a permite depăşirea termenului limită de aprobare a unei tranzacţii, este percepută ca fiind un răspuns la acţiunile în forţă ale SUA. Dincolo de acest schimb, rădăcinile acestei controverse, se pare că sunt mult mai adânci. Liderii chinezi sunt îngrijorați că cererea pentru subansamble va scădea, dacă relațiile internaționale se înăspresc. În ultimul an, Qualcomm a realizat două treimi din veniturile sale din vânzarea subansamblelor produse în China.

Crearea capacităților de producție a semiconductorilor reprezintă unul dintre punctele cheie ale strategiei de dezvoltare a țării, până în anul 2025. Acest obiectiv a provocat întotdeauna dispute aprinse cu grupurile americane, care domină acest sector.

Cumpărarea acţiunilor NXP Semiconductors ar fi avut sens pentru Qualcomm. În acest moment compania este concentrată pe tehnologia mobilă, cum ar fi subansamblele pentru smartphone-uri. Vânzările acestor dispozitive au scăzut, în ultima vreme, pentru că oamenii nu mai înlocuiesc telefoanele mobile în fiecare an. NXP Semiconductors, în schimb, produce subansamble pentru mașini și pentru alte aplicații, unde așteptările de creștere sunt impresionante, dacă ne gândim numai la faptul că jumătate din veniturile sale, din ultimul trimestru, au fost realizate pe segmentul auto.

Lipsită de acest impuls, Qualcomm a trebuit să se reorienteze către un alt plan de creștere a veniturilor. Acum intenționează să răscumpere, nu mai puţin de 30 de miliarde de acțiuni, însă acest lucru nu va aduce o schimbare spectaculoasă. Acțiunile sale au crescut, oricum, cu 5%.

Lupta comercială dintre SUA și China generează de multe ori titluri de presă despre soia sau carnea de porc însă adevăratele bătălii se dau pe piețele critice de telecomunicații, cum este şi cea a semiconductorilor. Guvernele din întreaga lume încearcă să exercite mai mult control asupra investițiilor străine în tehnologiile care au o importanţă crucială. Încercarea eșuată a Qualcomm, de a cumpăra acţiunile NXP Semiconductors, este o expresie a dorinței Chinei de a interveni în fuziuni și achiziții.

Tagged , , ,

Criza economica este modul de viata actual | Saptamana Financiara

Saptamana Financiara

dees-economic-collapse

 

Recesiunea din SUA s-a încheiat oficial în iunie 2009. Însă, un boom natural post-recesiune nu s-a concretizat. În schimb, a urmat o criză nedorită. De când recesiunea a fost depăşită, rata medie anuală de creştere a PIB a fost de un neînsemnat 1,6% – cu mult sub tendinţa de creştere pe termen lung de 3,1%. Reţetele de politică economică ale administraţiei Obama – contrare afirmaţiilor intens susţinute ale preşedintelui – au eşuat în atenuarea prejudiciilor din 2008-2009. Mai degrabă, ele au ţinut pacientul la infirmierie.

Primul sfat eronat a fost răspândit de către decidenţii de politică fiscală (keynesişti) care au dominat scena din Washington, D.C. Potrivit acestora, creşterea cheltuielilor guvernamentale, însoţită de deficite bugetare impulsionează economia. Această teorie nu corespunde faptelor reale.

Nimic nu contrazice mai clar dogma acestora decât constrângerile fiscale masive ale preşedintelui Clinton. Când preşedintele Clinton a preluat funcţia în 1993, cheltuielile guvernamentale reprezentau 22,1% din PIB, pentru ca la plecarea acestuia în 2000, ponderea cheltuielilor guvernului federal să ajungă sub pragul de 18,2% (vezi graficul şi tabelul alăturat). Şi aceasta nu este tot. În timpul ultimilor trei ani ai celui de-al doilea mandat al fostului preşedinte, guvernul federal a generat excedente fiscale. Preşedintele Clinton a fost suficient de încrezător încât să pretindă cu tărie în cadrul discursului „State of the Union” din 1996 că „epoca guvernului corupt s-a încheiat”.

Constrângerea creată de depreşedintele Clinton nu a trimis economia într-o criză, aşa cum keynesiştii ar sugera. Nicidecum. Virtuţiile fiscale victoriene ale preşedintelui Clinton au generat un şoc semnificativ de încredere şi economia a luat avânt.

În ceea ce priveşte proclamaţia preşedintelui Clinton referitoare la „epoca încheiată a guvernului corupt”, bineînţeles că el nu a anticipat cheltuielile necontrolate ale guvernului, cheltuieli care vor însoţi cei opt ani de mandat ai fostului preşedinte George W. Bush şi valoarea ridicată a cheltuielilor guvernamentale din cei doi ani sub administraţia Obama. În total, administraţiile George W. Bush şi Obama de tipul „La revedere recesiune, bine ai venit criză” au adăugat un procentaj imens de 5.6 puncte la cheltuielile guvernamentale ca pondere din PIB. Cheltuielile curente ale guvernului federal reprezintă 23,8% (vezi graficul şi tabelul alăturat). Aceasta este cu mult peste media de 20,1%.

Valul cheltuielilor guvernamentale coroborate cu retorica anti-piaţă, anti-business şi anti-bănci a preşedintelui Obama nu inspiră încredere. În consecinţă, orientarea fiscală actuală din SUA a generat o criză.

Acestea fiind spuse, este important să se sublinieze ceea ce decidenţii politicilor fiscale refuză să recunoască: banii domină. Când politicile fiscale şi monetare se deplasează în direcţii opuse, direcţia luată de politica monetară va impune cursul economiei. În timpul erei Clinton, politica fiscală era restrictivă (încrederea era „ridicată”), iar politica monetară era expansionistă. Economia a luat avânt.

De la Panica din 2008-2009, politica fiscală a fost ultra-expansionistă, în timp ce creşterea masei monetare s-a prăbuşit de la vârful anual al ratei de creştere de peste 15% la o rată anuală contractată sub 5% (vezi graficul alăturat). Nu e o surpriză faptul că economia a suferit o recesiune serioasă şi s-a afundat într-o criză. Cu o rată anemică a creşterii curente a masei monetare, se pare că o economie aflată în criză, fapt pe care l-am semnalat pentru prima dată în articolul „Money Dominates”, din august 2010 – se va manifesta, din nefericire, în viitorul apropiat.

Ceea ce face ca acele prognoze sumbre să pară mai probabile este perspectiva pentru o creştere continuă, deşi mai lentă, a agregatului lărgit al ofertei de bani, M3. Pentru a înţelege acest lucru, trebuie să sesizăm implicaţiile aşa-numitelor standarde Basel III pentru bănci, al nivelului capitalului propriu raportat la active, standarde care sunt stabilite de Bank for International Settlements din Basel, Elveţia – o bancă printre membrii căreia se numără SUA şi alte 26 de state.

Standardul Basel III va cere băncilor din statele membre, printre altele, să deţină mai mult capital propriu raportat la active decât sub impunerea anteriorului regim Basel II. În timp ce nivelurile superioare ale capitalului propriu raportat la active cerute de Basel III sunt destinate să consolideze băncile (şi economia), acestea, de fapt,  distrug banii. În consecinţă, raporturile bancare capital-active mai ridicate au un impuls – unul de slăbiciune şi nu de consolidare.

Pentru a dovedi acest lucru, trebuie doar să ne bazăm pe identitatea demonstrată şi adevărată a contabilitaţii: activele trebuie să fie egale cu pasivele. Pentru o bancă, activele sale (cash, împrumuturi şi titluri de valoare) trebuie să egaleze pasivele sale (capital, obligaţiuni şi garanţii pe care banca le datorează acţionarilor şi clienţilor ei). În majoritatea statelor, cea mai mare parte a pasivelor unei bănci (aproximativ 90%) sunt sub formă de depozite. Deoarece depozitele pot fi folosite ca modalitate de plată, ele reprezintă „bani”.

Ca atare, cele mai multe pasive bancare reprezintă, de fapt, bani.

Sub regimul Basel III, băncile vor fi nevoite să marească nivelul capitalului propriu raportat la active. Ele pot face acest lucru fie prin creşterea capitalului, fie prin scăderea activelor. Dacă băncile micşorează activele, pasivele din depozite vor fi distruse. În consecinţă, echilibrul monetar va fi destabilizat. Deci, în mod paradoxal, ţintirea către reducerea gradului de îndatorare şi micşorarea bilanţurilor în ideea de a face băncile mai sigure destabilizează, de fapt, echilibrul monetar. În schimb, diminuează lichiditatea companiei şi valoarea activelor. De asemenea, reduce cheltuielile comparativ cu situaţia în care nivelul capitalului propriu raportat la active nu ar fi fost ridicat.

Cealaltă modalitate de creştere a nivelului capitalului propriu raportat la active este prin atragere de capital nou. Şi această modalitate distruge banii. Atunci când un investitor cumpără bank equity nou emise, investitorul schimbă fondurile din depozitele bancare cu acţiuni noi. Aceasta reduce pasivele din depozite în cadrul sistemului bancar şi în acest fel se pierd bani.

Pe când băncile intensifică fie creşterea nivelului capitalului, fie scăderea activelor, în vederea introducerii standardului Basel III, observăm o stagnare în creşterea agregatelor lărgite ale ofertei de bani. Ca şi cum aceasta nu ar fi fost suficient de rău, Guvernatorul Federal Reserve, Daniel Tarullo, a sugerat ca nivelul capitalului propriu raportat la active pentru unele dintre cele mai mari bănci din SUA să fie decretat spre a fi stabilit la valori mai ridicate decât cele impuse de Basel III. Punctul de vedere al guvernatorului Tarullo pare să fie larg împărtăşit de colegii săi de la Federal Reserve şi de cei mai mulţi dintre cei care locuiesc în împrejurimile din Washington, D.C.

Cu toate acestea, ideea unui nivel ridicat al capitalului propriu raportat la active, cel puţin pentru unele bănci, nu va fi schimbată cu uşurinţă. Într-adevăr, Jamie Dimon, preşedinte şi CEO al JPMorganChase&Co, s-a confruntat recent cu Ben S. Bernanke, preşedintele Federal Reserve. Dimon a susţinut că o reglementare bancară excesivă, inclusiv cea a unui nivel foarte ridicat al capitalului propriu raportat la active va descuraja creşterea ofertei de bani şi economia SUA. În timp ce Dimon, care ar fi susţinut politica celor de la JPMorganChase&Co era de partea corectă a principiilor economice, directorul  Bernanke era de partea opusă.

Băncile din zona euro intră în domeniul de aplicare al Basel III. La fel ca şi băncile din SUA, băncile din zona euro îşi scad activele în comparaţie cu capitalul propriu, astfel încât să îndeplinească standardul Basel III. Creşterea celor mai largi agregate monetare în zona euro este abia în revenire şi se deplasează spre dreapta, sus (vezi graficul alăturat). Şi Grecia, care se află la epicentrul crizei curente din Europa, se confruntă cu o diminuare rapidă a ofertei de bani. Aceste valori ale ofertei de bani vor reprezenta în cele din urmă cuţitul împins în inima economiei greceşti şi speranţele false de soluţionare paşnică a problemelor fiscale din Grecia. Grecia va fi un alt caz în care banii domină.

De asemenea, banii contează şi în China. În perioada 1995-2005, când China a fixat cursul de schimb yen-dolar american la 8,28, rata totală a inflaţiei Chinei o reflecta pe cea din SUA şi era relativ „scăzută”. O dată ce China a cedat în faţa presiunilor eronate – în special din partea SUA, Franţa şi a instituţiilor internaţionale, precum Fondul Monetar Internaţional – şi a permis cursului de schimb yen-dolar american să oscileze, au apărut problemele. Rata de creştere a ofertei de bani a răbufnit în urma Panicii din 2008-2009. Aşa cum ziua este urmată de noapte, inflaţia şi-a arătat colţii în China. Autorităţile monetare se grăbesc să tempereze presiunea inflaţionistă prin încetinirea creşterii monetare – de la aproape 30% pe an la 15%.

Asocierea dintre Basel III (sau Basel III, plus) şi încercarea Chinei de a tempera inflaţia din economie printr-o politică monetară restrictivă conduce la o perspectivă tot mai puţin încurajatoare a ofertei de bani. La revedere recesiune, bine ai venit criză.

Tagged , , , , ,

Averea Dracului-astazi securistul Constantin Anghelache- colegul lui Dan Voiculescu…Nume de cod “Skandinavika”

Sursa: Comisarul.ro

Prin ordinul nr. 000320/1980 al lui Nicolae Ceausescu se inființează UM 0107/AVS — o unitate specială a Centrului de Informații Externe (CIE), fosta DIE redenumită după ce generalul Ion Mihai Pacepa a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii. Noua structura coordona activitățile de comerț exterior și avea un regim independent și ultrasecret. Ofițerii UM 0107 gestionau operațiunile AVS (Aport Valutar Special). Unitatea era condusă de Constantin Anghelache și Octavian Stelian Andronic, cei doi oameni cheie în afacerea conturilor regimului comunist din străinătate.

UNCHIUL FRAȚILOR NEGOIȚĂ

Constantin Anghelache este unchiul fraților Ionuț și Robert Negoiță. Ionuț este acționarul principal al clubului Dinamo, unde Anghelache a funcționat ca președinte. Robert este primarul sectorului 3, scrie Flux24.

Încercând să-și explice fabuloasa avere, Ionuț și Robert Negoiță au spus că ar fi pus faianță în Franța și așa ar fi strâns o grămadă de bani.

Toată valuta forte obținută din contrabanda de arme și droguri, fie din vânzarea evreilor și sașilor născuți în România, fie din schimburi comerciale, fie din comisioanele confidențiale și contractele intreprinderilor de comerț exterior intra în conturile controlate de UM 0107, de la BRCE.

“Sub aspect operațional, pe verticala ierarhică, șeful UM 0107/AVS s-a subordonat direct șefului Serviciului de Informații Externe (DIE/CIE), dar nu puține au fost situatiile în care în cadrul operațiunilor extrem de sensibile sub aspectul implicațiilor politice pe plan internațional coordonarea se făcea direct de către șeful DSS, Tudor Postelnicu”, afirma fostul ofițer CIE Liviu Turcu, care în decembrie 1989 a cerut azil politic în Statele Unite ale Americii. Turcu ne mai explica că “ocupanții celor trei poziții menționate, respectiv șeful DSS, șeful CIE și seful UM 0107/AVS, au fost astfel principalii interlocutori și executanți ai directivelor și ordinelor lui Nicolae Ceaușescu în domeniul operatiunilor valutare speciale”.

A urmat inființarea ICE Dunărea. ICE Dunarea s-a constituit în anul 1982, ca firmă a Securității, fiind lichidată în anul 1990, printr-o hotărâre a Guvernului Roman.

OMUL CHEIE, ACOPERIT DE FEDERAȚIA ROMÂNĂ DE FOTBAL

Potrivit fostului ofiter CIE Liviu Turcu, în afara lui Nicolae Ceaușescu, încă circa opt persoane știau de conturile speciale din străinătate. Omul cheie era unul din șefii unității, un tovarăș numit Constantin Anghelache, unchiul fraților Ionuț și Robert Negoiță. Acestuia i-a fost confecționată o acoperire perfectă. Maiorul (la vremea respectivă) Anghelache Constantin a fost desemnat delegat oficial al României în cadrul Federației Internaționale de Fotbal (FIFA), care își avea si isi are sediul la Nyon, în Elveția. Astfel, Anghelache în timp ce oficial se ocupa de fotbal avea grijă și de supravegherea conturilor Securității din Elveția.

Constantin Anghelache și Octavian Andronic au inființat conturile externe ale regimului comunist. În special în Elvetia. Dar, spune Liviu Turcu, și în Austria și Luxemburg. Practic, cei doi erau printre puținele persoane care știau de conturile speciale. În majoritatea situațiilor erau chiar ei cei care le deschiseseră, în alte situații s-a lucrat pe baza de parolă și deci conturile erau depersonalizate. Andronic a recunoscut că a avut un astfel de cont, care însă mai apoi a trecut sub numele lui Anghelache.

NIMENI NU ÎL ÎNTREABĂ NIMIC PE GENERALUL ANGHELACHE

Constantin Anghelache este astăzi general în rezervă. Făcut  general după Revoluție.Anghelache a fost vicepreședinte la Rapid și director adjunct la Institutul Național de Statistică numit de fostul premier Tăriceanu. Acum conduce echipa de fotbal Dinamo. Anghelache a introdus pe piata autohtonă cafeaua Amigo, e asociat cu celebrii Mircea si Răzvan Lucescu, a fost partener de afaceri cu Șerban Mihăilescu zis Michi Șpagă.

La 1 martie 1973, Anghelache a intrat în Securitate. După absolvirea cursului DIE, Anghelache a fost  încadrat ca ofițer II (1 august 1975), ofițer I (1 ianuarie 1977), ofițer principal (1 ianuarie 1983) si ofiter specialist (16 august 1984). În perioada 24 decembrie 1977-24 iulie 1983, Constantin Anghelache, sub numele de “Eftimie Gelu”, a lucrat sub acoperirea de secretar II al Ambasadei României la Londra. 

CONTURI TRANSFERATE ÎN 1990

Andronic și Anghelache au făcut la începutul anului 1990 mai multe vizite în Europa Occidentală, inclusiv pentru închiderea unor conturi caracterizate neoficial de băncile respective ca efectuând transferuri substanțiale. Pentru cine au fost făcute aceste transferuri nu se știe. Dar dacă s-ar dori să se afle, lucrurile ar fi foarte simple, iar cei doi sunt cei care știu.

OPERAȚIUNEA SCANDINAVICA

Anghelache a fost implicat și în alte dosare sensibile, ca de exemplu IKEA. În anii ’80, șeful spionajului, generalul Aristotel Stamatoiu, a dispus trimiterea unei sume de bani într-un cont al IKEA de la Banca de Comerț Exterior a Germaniei de Est. Într-un cuvânt, Securitatea făcea afaceri cu IKEA și  un comision mergea în conturile din străinătate. Operațiunea, cu numele de cod “Scandinavica”, era coordonată de maiorul(la aceea vreme)  de securitate Constantin Anghelache, actualul președinte executiv al FC Dinamo Bucuresti. Dezvăluirile au apărut acum câțiva ani în presa străină fiind preluate și de cea românească. În prezent IKEA se aprovizioneaza cu pătuțuri pentru copii de la fabrica Gilmet, din comuna prahoveană Drajna, localitatea de baștină a generalului (r) Constantin Anghelache.

Un articol din 2007, publicat de România Liberă

 Dupa 10 ani de interventii la instantele judecatoresti, regizorul Dinu Cocea urmeaza a fi evacuat din propria casa de catre fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache.

» Ofiterul s-a instalat in apartamentul din strada Caderea Bastiliei nr. 19 in 1986, imediat dupa ce regizorul a plecat in Franta, iar dupa ’89 a reusit sa-l cumpere in conditii ilegale, desi mai detinea o locuinta.

» Dinu Cocea a obtinut o hotarare judecatoreasca prin care i se recunoaste proprietatea, insa o decizie aberanta a unor judecatori il obliga sa-l accepte in calitate de chirias inca cinci ani pe fostul ofiter de Securitate.

La inceputul anilor ‘80, dupa seriile de filme Haiducii si Iancu Jianu, Dinu Cocea si-a atras antipatia regimului comunist. Acest lucru s-a datorat intentiei de a face un film, “Pe apa sambetei”. Cum acest film urma sa prezinte povestea unui baraj prost construit pe Arges, pe o fundatie de calcar, cenzura nu i-a aprobat proiectul. Mai mult, regizorul a fost interzis, numele sau fiind scos de pe genericele filmelor rulate in cinematografe sau la postul de televiziune. Monitorizat de Securitate, Dinu Cocea a incercat sa emigreze in Franta, dorind sa se stabileasca la Paris, alaturi de sotie si fiica. I s-a refuzat insa eliberarea unui pasaport turistic. In 1985, in urma unor interventii ale autoritatilor franceze, Cocea a primit documentul mult asteptat. Plecarea din tara a marcat si inceputul abuzurilor ce au avut si inca au ca subiect apartamentul din strada Caderea Bastiliei nr. 19, apartament pe care familia regizorului l-a cumparat in 1971.

Rechizitionare in forta

La cateva zile de la plecarea lui Dinu Cocea in Franta, la adresa din Caderea Bastiliei au descins cadrele Securitatii. Fara nici o explicatie, acestea au scos-o in strada pe sora regizorului, locatara ramasa. Apartamentul a fost “rechizitionat” de Securitate fara nici un document, fiind transformat in casa conspirativa. Nu pentru mult timp. In 1986, in conditii la fel de ilegale, in proprietatea regizorului Cocea s-a instalat Constantin Anghelache, colonel de Securitate si director la Fondul Dunarea. Desi s-ar fi crezut ca evenimentele din 1989 aveau sa puna lucrurile pe fagasul normal, nu a fost deloc asa. Reintors in tara in 1990 pentru filmari, Dinu Cocea a incercat, fireste, sa intre in propria-i casa. Lucru care s-a dovedit a fi imposibil, deoarece aici locuia, bine merci, familia securistului Anghelache. Regizorul nu s-a resemnat si a inceput demersurile de recuperare a proprietatii sale. A aflat cu acest prilej ca Anghelache este, din 1988, titularul unui contract de inchiriere incheiat cu fosta intreprindere de administrare a fondului locativ, ICRAL. Asta insemna ca nu-l poate evacua pe securistul Anghelache fara o decizie judecatoreasca.

Primaria inclina balanta

Aparitia Legii 112/1995 l-a determinat pe Dinu Cocea sa notifice atat instantele judecatoresti, cat si Primaria Capitalei, institutii carora le-a cerut sa-i recunoasca dreptul de proprietate. De-a dreptul scandalos, in loc sa anuleze contractul de inchiriere semnat prin ICRAL in favoarea lui Anghelache, Primaria Capitalei a adoptat in martie 1997 o decizie ce avea sa desavarseasca ceea ce nici Securitatea nu indraznise sa duca pana la capat: aprobarea ca apartamentul maestrului Cocea sa-i fie vandut lui Anghelache. Instantele nu au fost impresionate de decizia Primariei si, in 1999, regizorul a obtinut prima sentinta prin care a fost repus in drepturi. Dar in loc sa se simplifice, situatia s-a complicat si mai mult. Asta deoarece, practic, din 1999, pe apartamentul din Caderea Bastiliei 19 exisau doua acte de proprietate: contractul prin care Primaria Capitalei i-a vandut locuinta lui Anghelache si decizia judecatoreasca prin care lui Dinu Cocea i se recunoaste proprietatea. Din nou, tot justitia romana a fost chemata sa faca lumina, in sensul sah la lege.

In dorinta fireasca de a-si recupera propria casa, regizorul Dinu Cocea a inceput sa faca si munca de investigatie si a descoperit un fapt surprinzator: familia Anghelache nu avea legal dreptul de a primi de la stat o locuinta deoarece mai detinea o proprietate cumparata in 1991 in Bucuresti, pe strada Tanganului, la nr. 7. Or, conform Legii 112/1995, “chiriasii titulari sau membrii familiei lor – sot, sotie, copii minori – care au dobandit sau au instrainat o locuinta proprietate personala dupa 1 ianuarie 1990, in localitatea de domiciliu” nu mai aveau dreptul sa-si cumpere casele in care locuiau cu chirie. Adica exact situatia lui Anghelache. Desi lucrurile ar fi trebuit din nou sa fie clare, pentru a nu fi acuzat ca are deja o locuinta, fostul cadru al Securitatii a recurs la o smecherie: a transferat casa din strada Tanganului nr. 7 pe numele unei firme de familie, “Impresan” SRL Bucuresti. La tribunal, aceasta smecherie nu a tinut, astfel ca, in decembrie 2002, Anghelache a fost obligat prin sentinta sa lase in deplina proprietate familiei lui Dinu Cocea apartamentul din Caderea Bastiliei nr. 19. Fostul ofiter de Securitate nu s-a lasat pagubas. A atacat decizia cu apel, insa a pierdut.

Cum mori cu dreptatea in mana

Cand povestea parea a se fi terminat, in joc a intrat Primaria Capitalei. Cum sotia lui Constantin Anghelache lucra aici, juristii Primariei au intrat in proces impotriva regizorului Dinu Cocea. Daca pana atunci a mizat pe contractul de vanzare-cumparare semnat cu ICRAL, Anghelache a schimbat unghiul de abordare si si-a cerut drepturile de chirias amarat. Adica sa fie lasat sa locuiasca in casa lui Cocea pentru inca cinci ani. Primaria Capitalei i-a sustinut punctul de vedere, iar judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti, impresionati de “drama” fostului securist, l-au obligat pe maestrul Dinu Cocea sa-l “cazeze” pe Anghelache pentru inca cinci ani. Aceeasi decizie jignitoare pentru Justitia romaneasca a fost mentinuta si la Tribunalul Bucuresti, ca urmare a recursului formulat de Cocea. “Principial, este corecta sustinerea intimatilor (adica a lui Dinu Cocea – n.r.)”, recunosc judecatorii Tribunalului Bucuresti in decizia din 20 februarie 2007. Recunoasterea nu i-a oprit ca, in aceeasi decizie, sa-i oblige pe intimatii care au dreptate “sa predea contestatarilor posesia apartamentului”. Maestrul Dinu Cocea a facut recurs, tot la tribunal, fata de aceasta sentinta, dar rezultatul, decis in urma cu doua saptamani, a fost ca recursul sau este “nemotivat si inacceptabil”. Astfel ca, dupa 10 ani de procese, situatia este aceeasi: daca nu-i gaseste un alt apartament pe care sa i-l ofere cu chirie, regizorul Dinu Cocea poate fi oricand evacuat din propria-i casa de fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache. z

DINU COCEA
» “O sa ies In strada. O sa fac greva foamei”

Ajuns la 76 de ani, cu o pensie de 600 de lei, regizorul Dinu Cocea spune ca nu mai are nimic de facut decat sa intre in greva foamei. Sta in locuinta sa, dar nu stie pana cand. Se declara scarbit de sistemul judiciar romanesc, de legi si de unii oameni, mai ales ca acum are de infruntat o alta serie de procese, de aceasta data deschise de “chiriasul” Anghelache. Dupa ce ca s-a instalat si i-a preluat abuziv apartamentul, fostul securist ii cere 70.000 de euro drept cost al imbunatatirilor aduse de-a lungul timpului.

Ex-securistul Anghelache

» “Ce va intereseaza pe voi de cazul asta?”

Profesor universitar la ASE, fostul colonel de Securitate Constantin Anghelache nu are nici o apasare de constiinta. “Ce va intereseaza pe voi de cazul asta? Sunt chirias si am dreptul sa locuiesc acolo”, ne-a declarat acesta. Desi nu-si recunoaste nici macar proprietatea cumparata in 1991 in strada Tanganului nr. 7, Anghelache a mai detinut, de-a lungul timpului, alte cateva imobile. Pe cele din strada Orizontului nr. 3 si din strada Humulesti nr. 8 le-a ascuns insa in patrimoniul firmelor aflate in proprietatea familiei.

NR. Aceasta este țara în care trăim, oameni buni! Acest monstru educă tinerii României. Pentru că este profesor în continuare. Între timp a ajuns general…

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , ,

Quinta Royala—infractorii care au tepuit statul cu sute de milioane de euro scapa cu averea INTACT (Voiculescu)-A-Voiculescu,Becali,Carpaci,Necolaiciuc CFR,Gabriel Bivolar

Sursa: Evz

Infractori celebri, interlopi sau îmbogățiți peste noapte din evaziune fiscală râd în nas autorităților care le bat în poartă să-i execute silit.

Cu toții și-au înstrăinat bunurile unor apropiați și își văd liniștiți de afacerile frauduloase. Agenția care ar trebui să pună capăt acestui „dezmăț” financiar nu a fost înființată, în ciuda promisiunilor politicienilor

Statul are de recuperat de la Mihai Necolaiciuc, fostul director general al CFR, 8,4 milioane de lei. Hotărârea a fost luată de judecătorii care l-au condamnat pe fostul director la 4 ani și jumătate de închisoare, plus plata daunelor. Pe 17 iulie 2015, Necolaiciuc a fost eliberat de Tribunalul București după ce, în toamna anului trecut, a fost condamnat la închisoare. Judecătorii au admis acțiunea civilă formulată de Ministerul Transporturilor și i-au obligat pe inculpați să îi plătească, în solidar cu SC CNCF-CFR SA, suma de 8.459.972 de lei.

Sărac lipit

Cert este că Necolaiciuc a ieșit din arest cu 500 de zile mai devreme și nu a plătit, până în acest moment, niciun leu din prejudiciul stabilit de instanță.

Fostul director acuzat de fraude uriașe nu riscă să rămână fără avere

„Evenimentul zilei” a întrebat la ANAF cât a recuperat de la fostul director. Din răspunsul Fiscului rezultă că în acest moment inspectorii încearcă să-i vândă acțiunile deținute de acesta la o societate comercială. În urma verificărilor nu au găsit niciun ban în conturile fostului director și s-a constatat că nu are niciun bun pe numele său. „Referitor la Necolaiciuc Mihai, vă comunicăm că organele fiscale competente au declanșat procedurile de executare silită, acestea concretizându- se în sechestrul instituit asupra părților sociale deținute de Necolaiciuc Mihai la o societate comercială, bunuri mobile aflate în faza evaluării de către evaluatorul autorizat, în vederea valorificării. Din verificările efectuate de organele de executare silită a rezultat că Necolaiciuc Mihai nu deține bunuri imobile urmăribile și nici disponibilități bancare”, se arată în răspunsul ANAF.

 

 

Averea „Țarului CFR”, o enigmă pentru autorități

Presa a relatat că fostul director general al CFR a vândut o vilă impunătoare în 2005, cu puțin timp înainte de a pleca din țară. Imobilul, situat în localitatea Pojorâta din Suceava, a fost cumpărat de cel mai bun prieten al „Țarului” de la CFR, șeful Camerei de Comerț și Industrie Iași.

În 2005, fostul director general al CFR a fugit din România. A fost prins în Statele Unite ale Americii și reținut timp de mai multe luni, după care a fost trimis în țară pentru a-și ispăși pedeapsa.

La momentul reținerii în SUA, în 2011, procurorul american a susținut în sala de judecată că acesta a cumpărat trei apartamente în Florida, contra sumei de 1 milion de dolari, într-un complex imobiliar de lux. În replică, avocatul lui Necolaiciuc a arătat că sumele invocate de acuzator sunt exagerate și că Necolaiciuc a plătit 250.000 de dolari în bani gheaţă pentru două apartamente și alţi 125.000 de dolari pentru un al treilea, toate fiind ipotecate. Ulterior, din cauza crizei, valoarea acestora ar fi scăzut.

„Cârpaciul”-milionar, dar fără proprietăți

Tehnica de a înstrăina bunurile pe numele unor cunoștințe sau rude nu este nouă. A aplicat-o și șeful clanului Cârpaci din Timișoara, Ionel Sandner, care este căutat degeaba de ANAF. Are pe numele lui o singură casă. Ionelaș Cârpaci, capul celui mai bogat clan de rromi din țara noastră, a intrat în vizorul Fiscului. ANAF a anunțat săptămâna aceasta numărul persoanelor vizate de controalele menite să investigheze averile nejustificate, iar în județul Timiș este vorba de 8 persoane. Una din acesta e Ionelaș Cârpaci, alias Ionel Sandner, după cum și-a schimbat numele baștanul, în căutarea unui „pedigree” corect și curat.


FOTO: Ionelaș Cârpaci nu se deranjează să răspundă la telefonul personal. Are un angajat care vorbește în numele lui



Are servitor care răspunde la telefon

Sandner/Cârpaci locuiește într-o vilă cu turnuri, placată cu marmură, pe malul Begăi, pe strada Brașov. Deține o adevărată flotă de mașini de lux: un BMW X5, două Audi (Q7 și Q5) și un Mercedes, toate înmatriculate în Germania. Ca un boier, nu răspunde niciodată direct la telefon, ci are un servitor care o face pentru el și comunică interlocutorului dacă „șeful” e disponibil sau nu.

Sandner deține o singură proprietate înregistrată pe numele său, unde are și adresa de domiciliu. E curios ce va mai descoperi ANAF și, mai ales, ce măsuri se vor impune, având în vedere că rromul din Timișoara este, de departe, cel mai bogat din țară.

Avere din cerșetorie

Împreună cu concubina sa, Mirela Stanca, Ionel Sandner are o avere estimată la peste 13 milioane de euro. În cea mai mare parte este vorba de proprietăţi imobilare – zeci de vile, case, apartamente, terenuri, garaje și diferite spaţii. Majoritatea imobilelor se găsesc în centrul vechi și au fost obținute fraudulos. De altfel, el este cercetat penal pentru fals și uz de fals.

Cârpaci/Sandner a inventat ceea ce unii numesc „reţeta ţigănească”, manevră pe care, ulterior, și-au asumato toți rromii. Cumpăra cel mai ieftin apartament dintr-un imobil, muta acolo o familie săracă, care avea „temă” să le facă vecinilor viață de coșmar. După luni de zile în care erau inundați constant și își găseau ușile unse cu fecale, după zeci de nopți nedormite în urma petrecerilor țigănești, vecinii își vindeau locuințele, sub prețul pieței, numai să scape.

Banii i-a făcut Cârpaci, conform unor surse judiciare, „prin tranzacții imobiliare ilicite și conducând rețele de cerșetorie în Vest, imediat după Revoluție”.

Averea din cimitir: 10 palate funerare și un monument gotic

Cuplul Cârpaci/Sandner-Stanca are apartamente în vile și case vechi în Timișoara, terenuri în jurul orașului de pe Bega, 10 palate funerare, placate cu marmură adusă special din Italia, cu turnuleţe și termopane, canapele, fotolii și televizoare LCD în incintă. Tot ei au cumpărat și un cavou gotic, monument de arhitectură, într-un cimitir timișorean. Unele imobile sunt monumente istorice. Un exemplu este clădirea în care funcționează Institutul Francez, pentru care Cârpaci/Sandner a falsificat semnătura unuia dintre cei trei moștenitori legali.

Deși Ionel Sandner este unul dintre „artizanii mafiei imobiliare”, care a acționat ani la rând în orașul de pe Bega, el are pe numele său doar vila de pe strada Brașov. Toate proprietățile, zeci la număr, sunt trecute pe numele soției. De asemenea, toate tranzacțiile imobiliare le-a făcut soția sa, în nume personal. Pe numele lui Ionelaș Cârpaci, fostul nume al baștanului putred de bogat, nu apare nimic în evidențele Fiscului, în timp ce pe noul nume, Ionel Sandner, sunt notate două amenzi neplătite, de 270 și, respectiv, 100 de lei.


Deși este cel mai bogat rrom din țară, Cârpaci figurează în evidențele Fiscului doar cu două amenzi neplătite


Cazuri similare

● Printr-o decizie din decembrie 2002 a instanței supreme, rămasă definitivă doi ani mai târziu, Gabriel Bivolaru a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare, pentru înșelăciune. Prin aceeași decizie, Bivolaru și zece societăți controlate de el au fost obligați la plata a 70 de milioane de dolari la cursul leu-dolar din 2004. La șase ani de la această hotărâre, banca a recuperat de la afacerist doar 6,4 milioane de dolari.

● Un alt exemplu de nerecuperare a pagubelor în urma unor condamnări este cel al impresarului de fotbal Ioan Becali. În urma condamnării pentru evaziune fiscală, acesta a fost obligat să plătească 17 milioane de lei. Când a fost declanșată executarea silită, instituțiile statului au transmis Fiscului că „persoana fizică Becali Ioan nu figurează cu bunuri mobile și imobile”.


FOTO: Ioan Becalia avut grijă ca, înainte de condamnarea din dosarul Transferurilor frauduloase, să-și înstrăineze toată averea FOTO: RĂZVAN  VĂLCĂNEANȚU



● Un caz scandalos a fost semnalat de inspectorii ANAF. Tribunalul Tulcea l-a condamnat, în 2014, pe un anume Nicolae Stănescu, la patru ani de închisoare și la plata sumei de 109 milioane de lei, după ce a fost găsit vinovat de evaziune fiscală. Deoarece Stănescu nu avea nicio proprietate pe numele său, statul încasează prin poprire o treime din pensia acestuia de 245 de lei, adică 81 de lei în fiecare lună.

Agenția „fantomă” din curtea Guvernului

Aceste anomalii care văduvesc bugetul statului cu sute de milioane de euro anual (bani care nu pot fi recuperați) ar putea fi stopate odată cu înființarea unei Agenții specializate în recuperarea prejudiciilor dictate de instanțele de judecată. „Am propus înființarea agenției în cadrul ministerului, pentru că aici funcționează deja un oficiu care se referă la procedurile internaționale în materia sechestrării bunurilor. Va trebui să existe o foarte bună colaborare între instituții, de aici înainte. Oficiul va fi integrat, structurat”, declara în martie 2015 ministrul Justiției, Robert Cazanciuc.

Promisiuni neonorate

Două luni mai târziu, ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici (foto), susținea că Agenţia pentru recuperarea prejudiciilor va începe să funcţioneze de la 1 iulie. „Cel târziu săptămâna viitoare, în Guvern să se adopte proiectul de lege, astfel încât în prima sesiune a Parlamentului să fie aprobată, ca de la 1 iulie să înceapă să funcționeze”, arăta ministrul Eugen Teodorovici.


FOTO: Eugen Teodorovici



În ciuda acestor promisiuni, nici până astăzi Guvernul nu a adoptat proiectul de lege mult așteptat. Agenția ar trebui să se ocupe exclusiv de executarea conturilor bancare, a vilelor și a mașinilor.

În 2013, procurorii au pus sechestre pe conturi, terenuri, clădiri și mașini în valoare de aproape jumătate de miliard de euro, dar efectiv în contul statului au intrat mai puțin de 8 milioane de euro.




 

Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a “postacilor” de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:

  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.

Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.

Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Drepturi inaintea obligatiilor…

Hahaha… Asta se întâmplă când vestul – în special America, aplică gândirea și circumstanțele specifice lumii democratice unor populații și teritorii străine acestei lumi cu reguli și – în mod special, o lume disciplinată în exercitarea drepturilor lor.  “Drepturi înaintea obligațiilor”, rămâne valabil exclusiv Democraților Funcționale – unde pentru ceilalți rămâne valabil doar “drepturi fără obligații” și “fiecare pentru el”… În “traducere”, același lucru se va întâmpla și cu exodul islamist către lumea civilizată a Europei, pentru simplul fapt că judecata condiției imigranților se face după standardele noastre, respectiv primordial după propria declarație… Well… în marea lor majoritate, bineînțeles…  Revenind la grupul de luptători de elită creat și antrenat de America, Trădarea unui singur luptător este de-ajuns pentru a nărui toate planurile strategice ale respectivului grup și – implicit, ale operațiunii în cauză.  Chiar nu este nevoie de încă doi :))  Enjoy

A group of some 70 U.S.-trained rebels recently inserted in Syria is investigating reports that one of its members has defected to the al Qaeda affiliate in the country, AP reported Sept. 23. The reports first surfaced on social media. The group, known as Division 30, said that if the allegations are true it would refer the officer to be charged for treason. Given the failure of the last batch of U.S.-trained rebels inserted into Syria, the United States has been careful to place this group under close air support and to direct them toward friendly Free Syrian Army positions for mutual support against other jihadist rebel outfits.

 

Tagged , , , , ,

China-50% din productia mondiala de otel

Sursa: Zf.ro

Preţurile aurului, petrolului, platinei, aluminiului, cuprului şi minereului de fier se prăbuşesc. Pieţele materiilor prime au intrat în criză, iar analiştii se tem că turbulenţele se vor propaga pe bursele de acţiuni. Nimeni nu se aşteaptă ca plonjonul să se sfârşească prea curând.

Banca Mondială estimează că preţurile minereului de fier se vor prăbuşi cu până la 46% anul acesta. Banca americană Goldman Sachs şi-a redus cu 44% extimările privind cotaţiile cuprului pentru 2018. Preţurile petrolului au intrat în vrie pentru a doua oară în acest an.

Marile companii de minerit pur şi simplu „sângerează“ locuri de muncă, iar grupurile de energie şi-au redus cu zeci de miliarde de dolari cheltuielile pentru proiectele noi pentru a rezista crizei materiilor prime prin reduceri de costuri.

Infecţie

Toată lumea învinovăţeşte China, a cărei economie încetineşte, şi suprapro­duc­ţia şi se uită speriată şi spre ce va face Rezerva Federală americană (Fed) cu dobânzile. Dobânzi mai mari ar însemna un dolar mai puternic şi preţuri mai mici pentru materii prime, adică şi mai multă durere pentru producători.

Pieţele se tem că declinul preţurilor de pe pieţele de materii prime va afecta pieţele de acţiuni. În teorie, scăderea cererii pentru materii prime, însoţită de reducerea preţurilor, semnalizează încetinirea activităţii economice. Activitatea redusă înseamnă cerere mai mică pentru companiile producătoare sau exportatoare şi implicit venituri mai mici, caz în care de obicei cotaţiile acţiunilor acestor companii scad, explică MarketWatch.

În fapt, dacă este făcută o paralelă între evoluţia din 1980 până în prezent a indicelui bursier american S&P 500 şi evoluţia preţurilor materiilor prime, se observă că scăderea uneia dintre ele nu a fost însoţită întotdeauna şi de scăderea celeilalte, arată o analiză a MarketWatch.

Ieri însă principalele burse de acţiuni din Europa înregistrau scăderi şi de peste 2% din cauza prăbuşirii preţurilor materiilor prime, ceea ce arată că „infecţia“ de pe pieţele materiilor prime se propagă pe bursele de acţiuni.

Preţurile petrolului şi-au continuat ieri scăderea după ce au atins în şedinţa de tranzacţionare anterioară cele mai reduse niveluri din martie din cauza  temerilor investitorilor privind producţia în exces din SUA şi Irak, notează agenţia Thomson Reuters.

Toţi ochii sunt pe Rezerva Federală americană

 

Investitorii vor privi la Fed săptămâna aceasta pentru a intui direcţiile pieţelor. Oficialii băncii centrale americane ar putea oferi după şedinţa de două zile care începe marţi indicii puternice că ar putea începe din septembrie să majoreze dobânda de referinţă, aflată aproape de zero de aproape un deceniu. Dobânzile mai mari vor face ca dolarul să se întărească.

„Pieţele vor căuta indicii despre preţuri la Janet & Co“, spune Ben Le Brun, analist la OptionsXpress, referindu-se la preşedintele Fed Janet Yellen.

Intensificând îngrijorările referitoare la supraproducţia de petrol, cele mai recente date arată că producătorii americani au pus în funcţiune 21 de noi sonde de foraj doar săptămâna trecută, cea mai mare creştere din aprilie 2014. Capacităţile noi vin cu toate că preţul petrolului destinat pieţei americane s-a prăbuşit cu 21% de la 61 de dolari barilul la mijlocul lunii trecute. O cădere de 20% este considerată de mulţi traderi ca baza temutei pieţe „bear“. În Irak, exporturile câmpurilor petrolifere sudice sunt pe cale să înregistreze un record. Piaţa este alimentată în exces şi de ţări precum Arabia Saudită şi alţi membri ai OPEC.

Marile grupuri energetice ale lumii şi-au redus cu 200 de miliarde de dolari cheltuielile pe proiecte noi în manevre de urgenţă pentru a-şi reduce costurile şi proteja dividendele investitorilor, scrie Financial Times.

Printre companiile care şi-au amânat planurile sunt BP, din Marea Britanie, Royal Dutch Shell, companie anglo-olandeză, Chevron din SUA, Statoil din Norvegia şi Woodside Petroleum din Australia.

Zeci de mii de locuri de muncă pierdute

Dintre companiile de minerit, Anglo American a anunţat că îşi va renunţa la 53.000 de angajaţi în următorii ani, cea mai dramatică reducere de personal de până acum din industria de profil.

Preţurile minereului de fier, material primă de bază a industriei oţelului, ar putea să scadă cu până la 46% anul acesta din cauza creşterii producţiei în Australia şi Brazilia, potrivit unei analize a Băncii Mondiale.

„Preţurile metalelor s-ar putea reduce cu 17% în 2015 din cauza capacităţilor noi de producţie puse în funcţiune şi a încetinirii creşterii cererii din China. Cel mai abrupt decline va fi înregistrat de preţurile minereului de fier, aşteptate să scadă cu pânămla 46%. Oţelul se va ieftini cu 30%“, arată analiza. Analiştii băncii au explicat că pieţele metalelor se ajustează prin închiderea operaţiunilor cu costuri ridicate şi prin reducerea investiţiilor

Producţia de oţel a Chinei, cea mai mare economie emergentă. este în scădere. China este ţara une este produs jumătate din oţelul lumii. BM estimează scăderi pentru toţi indicii principali ai meteriilor prime din cauza supraproducţiei.

Preţurile minereului de fier sunt cu 30% sub nivelul la care au început anul. Excesul de pe piaţă a crescut când cel mai mare producător din Brazilia, Vale, şi-a majorat producţia în trimestrul trecut la al doilea cel mai ridicat nivel din istoria sa.

Tăieri în serie

Goldman Sachs a redus estimările privind preţul cuprului, un metal considerat barometru al sănătăţii economiei globale, cu 44% pentru 2018 şi a anunţat că se aşteaptă ca în China cererea să înregistreze cel mai lent ritm de creştere din ultimele două decenii. Reducerea vine după ce Jeffrey Currie, şeful diviziei de cercetare a pieţei materiilor prime a declarat că aurul ar putea ajunge să se tranzacţioneze la cel mai scăzut nivel din 2009. Analiştii săi au avertizat că preţurile minereului de fier vor continua să scadă.

Cotaţiile cuprului au marcat un nou minim al ultimilor şase ani din cauza îngrijorărilor privind economia chineză şi supraproducţia provenită de la capacităţile în care s-a investit în anii de boom.

China are o pondere de 50% în cererea mondială de oţel. De aceea orice ajustare economică de aici reverberează pe pieţele internaţionale

Tagged , , , , , , , , ,

Cine deține cheia averilor românești ascunse în Elveția

Sursa: EVZ

Miruna Ana Klaus, o româncă plecată din țară în urmă cu mai bine de 25 de ani, a fost director la Clariden Leu în perioada în care mai mulți milionari sau politicieni români și-au ascuns averile în Elveția. Ea neagă că ar fi avut legătură cu tranzacțiile.

„Evenimentul Zilei” a aflat, din surse confidențiale, că unul dintre foștii directori ai băncii Clariden ar avea cunoștință despre banii depozitați în Elveția de afaceriști români. Acesta ar fi Miruna Ana Klaus

Românca plecată din țară de mai bine de un sfert de veac nu ar fi străină, spun sursele, de operațiunile de „depozitare” în băncile elvețiene ale averilor mai multor oameni de afaceri sau politicieni din România, precum Dinu Patriciu, Cristi Borcea, Sergiu Sechelariu și alții.

Averea lui Sechelariu, „vămuită” de Coco

Într-adevăr, numele Mirunei Klaus a mai fost pomenit în urmă cu nouă ani în declarațiile date presei de Raluca Ioana Corneci, soția lui Cornel Ciocianu (zis Coco), șeful de cabinet al lui Sergiu Sechelariu, fost secretar de stat în Ministerul Transporturilor. Ea a povestit cum, împreună cu soțul său, a ajuns în Geneva la Clariden Bank unde, spre surprinderea ei, s-au întâlnit cu o angajată a băncii care îl cunoștea bine pe Coco și vorbea românește.

Angajata, care s-a prezentat ca Miruna, a intrat în biroul băncii și a adus o sacoșă plină cu dolari. Cornel Ciocianu ar fi luat din ei 10.000 de dolari, iar restul de 350.000 au fost puși la loc în pungă.


Miruna Klaus (dreapta) alături de contesa Rosiere,
la petrecerea dată în onoarea Regelui Mihai



Raluca Ioana Corneci își amintește că Miruna s-ar fi îngrijorat când Ciocianu a spus că semnează el pentru Sergiu Sechelariu: „Să nu se mai întâmple așa, se întâmplă prea des chestia asta”, ar fi spus Miruna.

Director pe operațiunile din Europa de Est

Miruna Ana Klaus a lucrat pentru Clariden Leu din 2003 până în 2011, potrivit profilului publicat pe LinkedIn.

A fost director pentru operațiunile din Europa de Est, dar s-a concentrat pe operațiunile de pe piața românească, potrivit propriei declarații. De la Clariden Leu, Miruna Klaus a plecat manager executiv Assya Asset Management (Switzerland), parte a LSK & Partners SA (Leyne, Strauss-Kahn), firmă controlată de fostul şef al FMI Dominique Strauss-Kahn.

Firma și-a declarat insolvența după ce Strauss-Kahn a fost trimis în judecată pentru proxenetism, iar pa r tenerul său, bancherul Thierry Leyne, s-a sinucis. Miruna Klaus este o apropiată a cluburilor de elită din Elveția, unde apare ca făcând parte din anturajul contesei Yves Donin de Rosière. Pe pagina de Internet a clubului este postată și o fotografie a celor două la un brunch dat de contesă pe 15 iunie 2008, în onoarea reginei Ana și a regelui Mihai și în beneficiul Fundației Principesei Margareta.

Miruna Klaus neagă informațiile

Contactată telefonic, Miruna Ana Klaus a negat că are sau a avut vreo legătură cu Dinu Patriciu, Cristi Borcea sau Sergiu Sechelariu. „Nu sunt deloc familiară cu țara”, ne-a spus Miruna Klaus. Cu toate acestea, pe pagina de facebook a Mirunei Klaus, ea apare ca fiind prietenă cu Mihaela Borcea iar o persoană cu același nume, Miruna Ana Klaus-Popescu, figurează în documentele oficiale din Elveția ca fiind, din 2009, membru al consiliului de administrație al Fundației Rompetrol Holding SA, alături de Obbie Luschen Moore, fost președinte al CA al holdingului lui Dinu Patriciu. Am întrebato pe Miruna Klaus dacă tiza sa îi este mamă sau rudă apropiată, dar a negat din nou, aparent destul de speriată. La întrebarea cum de nu este familiară cu țara din moment ce în profilul său scrie că s-a „focusat”, ca director la Clariden Leu, asupra operațiunilor de pe piața românească, Miruna Klaus a închis telefonul și nu a mai putut fi contactată ulterior.


FOTO: Miruna Ana Klaus- Popescu a fost membru în consiliul de administrație al Fundației Rompetrol Holding



SwissLeaks, „disjuns” din scandalul Offshore-Leaks

Scandalul Swiss-Leaks este unul dintre „copiii” unei ample dezvăluiri de presă din 2012-2013, neglijată însă de media din România, deoarece nu „oferea”, la acea vreme, și nume de mari afaceriști din România. Atunci, o sursă anonimă a livrat mass-media internaționale o cantitate uriașă de date, care cuprindea tranzacții financiare din zece paradisuri fiscale. Lista cuprinde 130.000 de nume din 170 de țări care își puseseră banii la adăpost în firme offshore.

Datele, care cuprindeau 2,2 milioane de documente, cumulând 260 de gigabytes, oglindesc modul ascuns prin care bogații planetei, trusturile dubioase și firmele „casuță poștală” își spală banii sau îi ascund de fisc.


FOTO: Potrivit unor surse ANAF, Dinu Patriciu ar fi depozitat o parte din avere în băncile din Elveția



Potrivit unui studiu din 2012 al Tax Justice Network, în sistemul off-shore cu sedii în paradisurile fiscale s-ar ascunde 21-32 de mii de miliarde de dolari. Din aceștia „ramura” SwissLeaks dezvăluie depozitarea, prin intermediul sucursalei din Geneva a băncii HSBC a mai mult de 180 de miliarde de euro între 2005 și 2007.

Băncile, „tăinuitorii” secolului XXI

Noile scandaluri arată cum oameni politici și guvernanți din întreaga lume, dar și familiile lor, au profitat de secretul bancar și de evaziunea facilitată în paradisurile fiscale. Rezultatul investigațiilor arată cum super-bogații folosesc structuri offshore neaccesibile omului de rând, pentru a-și păstra secretul depunerilor și a se sustrage de la obligațiile fiscale din țara de domiciliu.

Bănci de renume mondial, cum sunt UBS, Clariden sau Deutsche Bank au făcut o intensă campanie de atragere a clientelei bogate. Acestea le-au oferit soluții „creative” de păstrare a valorilor, prin care puteau ocoli fiscalitatea din țările de origine. Pentru aceasta băncile elvețiene le-au pus la dispoziție bogaților o industrie de contabili, intermediari și alți angajați operativi, foarte bine plătiți, care i-au ajutat în demersurile lor. De același sistem au profitat oligarhii, traficanții de arme, dar și jongleri din lumea finanțelor.

Ancheta internațională care a zguduit lumea financiar-bancară. Evazioniștii ar trebui să fie inculpați la fel ca și criminalii

Cea mai mare bancă din Europa va fi din nou supusă unor controale ale guvernelor europene și american, după ce zeci de ziare din întreaga lume au scris, în același timp, despre evaziunea fiscală de proporții.


FOTO: HSBC Holdings este investigată în SUA, Marea Britanie, Franța și alte state, după ce a recunoscut că au avut loc nereguli FOTO: SHUTTERSTOCK



Politicienii se întrec în declarații

În Marea Britanie, ancheta jurnalistică asupra HSBC a dat naștere unui răspuns politic dur, ministrul Trezoreriei, David Gauke, fiind obligat să apară în fața Parlamentului pentru a explica eforturile făcute de autorități de a reduce evaziunea fiscală în țară. El a răspuns interpelărilor deputaților laburiști, care l-au întrebat despre fostul șef și președinte al HSBC, Stephen Green, care a fost numit ministru pentru Comerț, adică cel ce reprezintă interesele comerciale ale britanicilor în străinătate, după alegerile din mai 2010, scrie The Guardian.

Președinta Comisiei de Finanțe din Camera Comunelor, Margaret Hodge, a anunțat, ieri, redeschiderea investigației asupra consorțiului bancar HSBC și a cerut reprezentanților acesteia, inclusiv Lordului Green, să vină la audieri.

Danny Alexander, secretarul liberal-democrat al Trezoreriei, a declarat, pe de altă parte, că evazioniștii ar trebui să fie inculpați la fel ca și criminalii și chiar să fie condamnați la închisoare. „Instituțiile financiare, care se dovedește că au complotat cu evazioniștii, ar trebui să suporte rigorile legii”, a afirmat el.

Și în alte state europene, au apărut solicitări ca aceste informații date publicității de către ziariști să fie subiectul unor investigații.

Autoritățile știau din 2010

Dovezile că banca a complotat cu sute de clienți pentru a ascunde „conturi negre” și a folosit filiala din Geneva pentru a da „cărămizi de bani” în diverse valute, de la euro la lire sterline, etc, se află, de fapt, în mâna autorităților din întreaga lume, încă din luna mai a anului 2010.

În timp ce Franța, Belgia, Spania, SUA și Argentina au lansat proce duri judiciare contra HSBC și bogații săi clienți, autoritățile fiscale britanice au folosit informațiile, în 5 ani, pentru a aduce în fața justiției un singur om.

Conform presei internaționale, o anchetă coordonată de Consiliul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație a dezvăluit că între 9 noiembrie 2006 și 31 martie 2007, circa 180,6 miliarde de euro au trecut prin conturile HSBC din Geneva, ascunse în spatele unor companii offshore din Panama şi Insulele Virgine britanice.

Consorțiul bancar, anchetat pentru evaziunea clienților

Autoritățile din multe țări europene, dar și cele din Statele Unite ale Americii au început să ia măsuri după publicarea la scară globală a anchetei jurnalistice.

  • În Belgia – unde HSBC Elveția este deja anchetată pentru acuzații de fraudă fiscală, un judecător ia în considerare posibilitatea de a emite mandate de arestare internațională pentru directori ai sucursalei elvețiene a băncii
  • În Elveția – lideri politici cer anchetarea amănunțită a informațiilor din scandalul actual, de către autoritățile de reglementare naționale
  • În Statele Unite – un membru important al Comisiei senatoriale pentru bănci a cerut guvernului american să explice în ce fel a acționat, după ce a primit un număr impresionant de date despre conturile bancare din Elveția. Autoritățile americane investighează și dacă HSBC a manipulat cursul valutar, iar un oficial a declarat că Departamentul de Justiție ar purtea redeschide un acord, convenit de Procuratură cu această bancă, în 2012.
  • În Danemarca – guvernul a anunțat că va căuta numele cetățenilor care au utilizat conturi în Elveția pentru a evita plata taxelor naționale.
  • În Franța – care, la rândul său, a lansat o investigație, premierul Manuel Valls s-a declarat hotărât să lupte contra evaziunii fiscale și a precizat că va continua să acționeze în acest sens, atât la nivel național, cât și european. „Recunoaștem și suntem răspunzători de deficiențele din trecut, legate de respectarea regulilor și problemele de control”, a precizat banca în urma dezvăluirilor.

Herve Falciani: Datele publicate sunt vârful icebergului

Informaticianul Herve Falciani (foto), fostul angajat al HSBC care a copiat fişierele cu informațiile privind evaziunea fiscală practicată de bancă, afirmă că există mai multe nume, nu doar cele 106.000 de titulari de conturi publicați în presă.


FOTO: Herve Falciani



„Este doar vârful icebergului”, a subliniat Falciani într- un interviu. Acesta a explicat că ziariștii au avut acces doar la o parte dintre fișierele pe care el le-a copiat în 2007.

IT-istul a precizat că acolo sunt înregistrate „mai multe milioane de tranzacţii” interbancare, care pot da o idee despre „ceea ce se află sub iceberg”. Întrebat dacă sunt implicate şi entităţi financiare franceze, Falciani a răspuns că „este imposibil ca marile bănci franceze să nu fie”, deoarece sunt bine poziționate pe piață. În opinia lui, noile dispoziţii internaţionale privind schimbul automat de informaţii bancare nu vor pune capăt evaziunii.„Reglementarea se va concentra în special pe clienți particulari, care declară un cont în nume propriu”, dar aceștia sunt „micii fraudatori”, iar la nivel înalt se recurge la societăţi paravan, „uneori create fraudulos”.

Elveția l-a inculpat, în 2014, pe Falciani, pentru furt de date și spionaj industrial. El se află sub protecția poliției, în Franța, după ce a dat autorităților CDul, într-o cafenea, pe aeroportul din Nisa, în timpul Crăciunului din 2008.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Geopolitica

Integrarea poate rezolva pe termen lung conflictul din Middle East – cel mai mare conflict militar permanent în existență pe planetă.  Același lucru este valabil și pentru UE/Rusia… Dar “integrarea” rămâne totuși o soluție și voință politică și nu juridică sau militară…

Se pare că unii își dau seama că se pierde terenul câștigat și au intrat în panica păstrării status quo-ului – adică al echilibrului de putere în Middle East… mai ales după destabilizarea Egiptului și continuarea programului nuclear al Iranului… Spun continuare pt că atât timp cât SUA menține dialogul Iranian, eu unul nu cred că iranienii stau pe loc în așteptare, dar asta-i o altă poveste, la fel cum ISIS e o poveste on it’s own right…

Se pare că rezolvarea conflictului israeliano/palestinian a rămas doar o retorică la îndemâna mai marilor actori.  Toți analiștii de seamă – în frunte cu ambasadorul Ross au expus – vehement, aș spune, în ultima săptămană aceeași teorie – păstrarea echilibrului de putere în zonă – de altfel nimic rău, doar că această cerere de normalitate este făcută în detrimentul ICC, care este de-a dreptul amenințată pentru îndrăzneala de a asculta o plângere – ce-i drept, plângerea AP împotriva raidurilor israeliene a populației civile din Gaza…
Bineînțeles, aici sunt multe de spus, chiar foarte multe, dar în mod special faptul că în Gaza distincția între populație-civilă și activiștii-Hamas este imposibil de făcut…  Articolul este interesant, dar personal ramân la părerea că “integrarea” rămâne posibilitatea cea mai bună de rezolvare a conflictelor între state – de fapt aceasta este și idea de bază a globalizării și chiar a constituirii UE – interdependența regională și internațională prin Integrare.  Integrarea ar rezolva mult mai bine și – mai ales, pe termen lung, conflictul din Middle East – cel mai mare conflict militar permanent în existență pe planetă.
Integrarea celui slab în sistemul socio-politic al celui puternic, integrarea “independentului” în sistemul democratic regional și global (cazul Rusiei și-al UE).  Dacă începând cu 90′ UE ar fi avut o politică constantă de integrare a Rusiei în sistemul European, așa cum s-a făcut cu – toate, celelalte state foste comuniste europene, cu siguranță că astăzi nu am fi avut conflictul ucrainean și Ucraina ar fi devenit cu siguranță membră UE în granițele ei de după ’90 fără nici o opoziție din partea Rusiei.  Dar izolarea constantă a Rusiei și – în același timp, în paralel, dezvoltarea cu celeritate a alianței militare – NATO, la granițele sale prin încorporarea fostelor țări comuniste – fără îndoială, a alimentat animozitatea și neincrederea Rusiei care – în cele din urmă, după mișcarea UE de “înscriere” a Ucrainei, înscriere care în mod cert duce la integrarea Ucrainei în alianța militară Nord Atlantică și – deci, aduce NATO la granița Rusiei.
Cred că acest lanț de evenimente a dus la mișcarea – disperată, a Rusiei de anexare a Crimeei și insistența în estul Ucrainei.  Foarte clar și răspicat spun că nu sunt de-acord cu Mișcările strategice ale Rusiei – justificate sau nu, nici un stat nu-și poate face dreptate singur – ca principiu al cooperării și în spiritul general al globalizării.
Desigur că dialogul politic rămâne singura cale de urmat neînțelegerilor dar, din nefericire, lăcomia unora cu suportul altora a dus la acest conflict la granițele NOASTRE – pt că trebuie să recunoaștem că Ucraina este una dintre piețele de desfacere ce nu pot fi “lăsate să scape” de băieții mari.  Un conflict dezastruos pt UE și care va fi suportat de întreaga populație UE dar mai ales de România, țara cea mai expusă în zona de conflict al marilor puteri… Desigur că mă gândesc aici la implicarea Moldovei și Basarabiei românești.
Tagged , , , , , , , ,