Tag Archives: universitatea romano americana

Ce sistem bancar (romanesc) e acela care opereaza intr-o societate analfabeta financiar?

Sursa: Sfin.ro

Luni, 21 martie, a avut loc ceea ce un participant a numit singura dezbatere reală la care am participat pe tema dării în plată.

Darea in plata

Economiștii din mediul academic care au luat loc la discuții au criticat în unanimitate legea dării în plată, însă au făcut acest lucru punctând problemele fundamentale ale sistemului bancar – probleme pe care legea nu le rezolvă (pe unele le poate chiar accentua) – ceea ce necesită într-adevăr o revizuire de fond a modului și contextului în care operează băncile, altminteri problemele economice și morale generate de acesta vor continua.

Principalele idei:

1. Ce sistem bancar este acela care funcționează într-o societate analfabetă financiar? Doar 16% din cetateni se informeaza zilnic despre subiecte economice. Gradul de alfabetizare financiara si economica este foarte redus. Probabil in 2007 era si mai redus. Și atunci se aplică zicala “chiorul este rege în țara orbilor”, normal că sistemul bancar profită de pe urma ignoranței cetățenilor. Dar faza cea mai tare este că analfabetismul financiar se regăsește inclusiv în sistemul bancare, acolo unde multă lume nu înțelege particularitățile și efectele propriilor acțiuni; lucrătorii bancari dădeau din colț în colț când a venit criza, întrebându-se unii pe alții nedumeriți oare ce s-a întâmplat.

Evident, legea dării în plată nu are nici o treabă cu această problemă. Drept pentru care vom avea în continuare un banking neperformant (în raport cu nevoile societății, căci altminteri scoate el multe profituri!) și o populație ușor de manevrat.

Lipsa de alfabetizare poate fi asociata cu impreviziunea, vezi Codul Civil – atunci cand imprejurarile se schimba si conditiile de creditare devin excesiv de oneroase, atunci instantele de judecata pot schimba contractul pentru o justa distributie a drepturilor si obligatiilor. Cu alte cuvinte, cei care susțin darea în plată vizează un lucru care trebuia să se întâmple firesc, deja de mult timp: restructurarea contractelor de creditare în lumina noului context. Dar bancherii nu au avut chef de așa ceva (evident). În plus, ce te faci cu instanțele de judecată, la fel de analfabete financiar ca și mulți bancheri sau public debitor?! Ca să nu mai spunem că judecătorii sunt și ei oameni… mai au un credit sau vreo rudă care lucrează în sistemul bancar… cum rezolvi problema stimulentelor perverse din tribunale?

2. Legea dării în plată nu introduce un instrument de negociere cu banca și astfel nu echilibrează balanța puterii dintre creditori și debitori. Cu ce îl avantajează legea pe omul cinstit care de 7 ani plătește rate la un credit ipotecar oneros? Cu nimic! Și aici vorbim de majoritatea debitorilor, de oamenii cinstiți care au vrut să-și cumpere case, nu să facă speculă cu ele. Acești oameni nu vor să plece din case (oricum au cotizat 7 ani la bănci, ar fi culmea să renunțe acum la casă!), dar totuși sunt împovărați de datorii.

3. Sistemul bancar este putred și fiindcă s-a bazat pe susținerea BNR. Un sistem în care există tendința naturală de expansiune a creditului nu poate decât să ducă la crize recurente. Darea în plată nu previne următorul ciclu economic (sau imobiliar), ba chiar există motive serioase să credem că următorul va fi și mai grav decât cel pe care l-am trăit recent. Asta deoarece legea induce un hazard moral de sens opus hazardului moral în care acționează bancherii, ceea ce va tulbura și mai mult apele. Probabil vom ajunge la fel de “dezvoltați” ca americanii, care prin instrumente derivate ocolesc limitarea impusă de practica dării în plată și care, în consecință, au urcat muntele datoriilor mult mai sus decât am făcut-o noi deocamdată.

4. Activitatea bancara se bazeaza pe depozite dar se bazeaza si pe robinetul de bani. Și este culmea să invoci acum riscul pierderii macrostabilității, când tu (statul) ai dat brânci macrostabilității în anii 2004-2008 supervizând mărirea de 3 ori a masei monetare și creditul cu buletinul! Normal că nimeni nu crede în bunele tale intenții.

5. Am ajuns să nu mai putem plăti datoriile și fiindcă dobânzile au fost mari. Când în Germania erau 3%, la noi erau 6-7%. S-a practicat un fel de cămătărie legală. Ceea ce vorbește de la sine despre cât de mult a fost preocupat statul să protejeze consumatorul. Când vine vorba de lapte sau apă plată vedem că e foarte preocupat, însă când ne referim la produse bancare își prinde urechile sau tace complice. De asemenea, această situație vorbește de la sine despre gradul redus de competiție din sistemul bancar.

6. Legea este o lovitura de PR, e periculoasa fiindca acrediteaza ideea ca prin astfel de mici cruciade poti obtine un castig politic. Asistăm de fapt la un fotbal politic sau la un remake după o scenă trăită recent: se ceartă ciobanii cu vanatorii, pe numarul de caini! Din acest punct de vedere bancherii sunt probabil chiar încântați! Bine că se discută o lege care nu reprezintă o reformă radicală…

7. Responsabilitatea BNR nu se oprește aici. Prin politica de intervenție asupra cursului de schimb (de exemplu), banca centrală BNR a semanat vant si a cules furtuna. Daca a tinut cursul in frau 20 de ani, atunci normal ca nu invata nimeni de riscul valutar. Știm cu toții că BNR este preocupată de educația financiară, dar problema este că printr-o astfel de politică paternalistă nu a făcut decât să amorțească vigilența populației. Dormiți liniștiți… și pariați pe leu! După criză BNR nu a acționat cu fermitate nici pentru curățarea sistemului bancar, nici pentru rezolvarea problemelor sociale create de expansiunea creditului.

8. De fapt, se observă cu ochiul liber cum toate instituțiile statului (cu excepția Parlamentului) pactizează cu interesele sistemului bancar. Ceea ce este foarte ciudat, nu face decât să alimenteze antagonismul dintre creditori și debitori și să sporească frustrările – context în care este și mai ușor să faci haiducie politică dând lovitura cu o lege de pe urma căreia, de fapt, vor avea de câștigat foarte puține persoane. Culmea este că lucrurile astea sunt afirmate de BNR, dar BNR nu pare să înțeleagă că tactica aleasă pentru contracararea Parlamentului este complet greșită și nu face decât să îi șubrezească poziția.

9. Darea in plata nu face distinctia intre debitor solvabil si insolvabil, este cea mai extinsa din toate tarile, afecteaza garantii emise de stat. Legea este făcută fără un studiu de impact fundamentat stiintific. Probabil ar trebuie intocmit un cod de bune practici, sa vedem ce am invatat din toata chestia, sa mergem cu educatia inainte.

10. Practic, interventia de acum a statului este ca actiunea unui felcer. Agent sanitar cu studii medii. Dar situatia este delicata iar solutiile ar trebui sa țină cont de această complexitate a problemei.

11. Avertismentele pe care le oferă instituțiile statului în legătură cu consecințele legii sunt mult supraevaluate. Nu există un risc real de pierdere a macrostabilității. Este foarte posibil ca limitarea creditării și creșterea avansului cerut de bănci să facă parte dintr-o strategie a acestora de “negociere” a legii la alt nivel. Dat fiind că negocierile transparente sunt imposibile, avem în fața noastră un război rece între bancheri și parlamentari. Dar și războiul rece se joacă cu niște strategii. Este foarte posibil să vedem, după votarea legii, eventual după un control de constituționalitate la CCR, cum în Parlament legea va fi revizuită ca urmare a hibelor care, surprize-surprize! – au început să fie observate de toată lumea.

12. Să nu ne lamentăm deci, nu vine nici o apocalipsă. În orice caz nu vine o apocalipsă de genul celei prin care am trecut deja în 2009 grație tocmai funcționării defectuoase a sistemului bancar. Darea în plată merită într-adevăr legiferată, dar trebuie legiferată altfel, în virtutea libertății contractuale. În spirit, simpatizăm cu avocatul Piperea: lăcomia și viciile sistemului au creat o gravă problemă economică și morală. Însă e nevoie de altceva, de o reformă mai profundă, nu de o lege care să afecteze retroactiv contractele.

13. Ultima ironie pe ordinea de zi (de fapt a fost punctată în dezbatere foarte devreme): Bail-in-ul care a fost legiferat este de fapt o dare în plată. Atunci când deponenții sunt transformați cu forța în investitori, se cheamă că o pățesc exact cum se vaită bancherii că o pățesc acum. Dar ca să vezi! – bail-in-ul a fost legiferat fără să-i pese nimănui de Codul Civil, de principii, de stabilitate… “Dulce ca mierea este glonțul patriei” și “securitatea statului este mai presus de siguranța cetățeanului” – așa s-ar putea descrie ce s-a întâmplat și ipocrizia autorităților statului.

***

Nu am precizat autorii în dreptul ideilor enumerate, pentru că mi-am permis să fac mici adăugiri la ele. Am făcut aceste adăugiri cu convingerea că autorii înșiși ar fi de acord cu ele, dacă le-aș fi arătat acest text înainte de publicare. A nu se înțelege că ideile enumerate au întrunit consensul celor prezenți, nu e vorba de o poziție comună, dacă urmăream așa ceva atunci semnam toți un comunicat de presă/scrisoare. Le mulțumesc încă o dată că au prezentat și dezbătut:

  • Bogdan Negrea, prof. univ. dr., prorector Cercetare Științifică, Academia de Studii Economice
  • Bogdan Glăvan, prof. univ.dr., Universitatea Româno-Americană
  • Cristian Paun, prof. univ.dr., Academia de Studii Economice
  • Vlad Topan, conf. univ. dr. Academia de Studii Economice
  • George Dumitrescu, cercetător, Institutul de Economie Mondială
  • Mihai Nițoi, cercetător, Institutul de Economie Mondială
  • Valeriu Potecea,prof.univ.dr., Universitatea Româno-Americană

Cine este curios să vadă mai exact cine a declarat ce anume, poate urmări profit.ro, care a moderat discuția noastră și care a publicat deja un text.

Tagged , , , ,

In sfarsit romanii incep sa NU mai cumpere diplome

Incepe sa se inverseze trendul financiar al universitatilor private din Romania care scoteau pana acum pe banda rulanta tot felul de “Dottore”….Oamenii isi dau seama ca nu foloseste nimanui o diploma cumparata si care nu are finalitate si acoperire intr-un loc de munca sau care nu are nici o utilitate evidenta…Orgoliile se duc odata cu banii topiti in criza financiara iar lumea se aseaza pe baze normale schimband valorile inca odata din temelii…

Sursa: Economica.net

Universitatea Româno-Americană şi Universitatea Spiru Haret au intrat anul trecut pe pierdere, rezultatele continuând tendinţa începută încă din 2009. Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir din Bucureşti, Universitatea Danubius din Galaţi, Universitatea Vasile Goldiş din Arad au avut anul trecut profitabilitate sensibil mai mică decât în 2013, dar mult sub nivelul anului 2008. Universitatea Ecologică şi Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti au avut anul trecut un reviriment însemnat al marjei de profit, dar mult sub nivelurile anului 2008. Majoritatea universităţilor private acreditate mari au mers semnificativ mai prost decât în anul de glorie 2008.

Numărul studenţilor înscrişi în anul I de studii la universităţile private (la programe de licenţă), în anul universitar 2013/2014 a fost de şase ori mai mic decât în 2007-2008.

Concret, numărul studenţilor înscrişi în anul I, la universităţi private a scăzut de la 144.269 în anul universitar 2007/2008, la 22.251 în anul universitar 2013/2014, potrivit informaţiilor publicate în Strategia Guvernului privind învăţământul terţiar 2015-2020.

Evoluţia numărului de studenţi

Sursa: INS, pentru datele privind învăţământul universitar privat (raportarea pentru începutul anului universitar); CNFIS, pentru datele privind învăţământul universitar public (pe baza raportărilor realizate de universităţi, cu data de referinţă 1 ianuarie a fiecărui an universitar, actualizate pentru ianuarie 2014 si 2015).

Iată cum se vede în afacerile universităţilor private această scădere accentuată a numărului studenţilor care le finanţează

Universitatea Româno-Americană (URA) şi Universitatea Spiru Haret au intrat pe pierdere în 2014, continuând tendinţa de scădere anunţată încă din 2009.

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir din Bucureşti, Universitatea Danubius din Galaţi, Universitatea Vasile Goldiş din Arad au avut anul trecut profitabilitate mai mică decât în 2013. Marjele de profit ale acestor instituţii s-au prăbuşit cu peste 15 de puncte procentuale faţă de nivelurile din 2008.

Trei universităţi private acreditate au avut anul trecut profitabilitate mai mare decât în 2013, dar sub nivelurile din 2008 ale indicatorului. E vorba de Universitatea Hyperion, Universitatea Ecologică şi Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti. Două dintre universităţile antemenţionate au avut anul trecut marje de profit semnificativ mai mici decât în 2008.

Universităţile particulare acreditate care au revenit/intrat pe profit în 2014 sunt Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti, respectiv Universitatea Sapienţia din Cluj. Universitatea Titu Maiorescu revine pe profit, după ce marja s-a înscris pe o pantă descendentă din 2010 încoace. Universitatea clujeană Sapienţia intră pe profit, după doi ani consecutivi în pierdere.

E devreme să ne pronunţăm dacă revirimentul acestora e conjunctural sau se înscrie într-o tendinţă de creştere coerentă.

Precizări
ECONOMICA.NET a analizat performanţele financiare ale universităţilor particulare acreditate, cu venituri totale de cel puţin 12 milioane lei în anul fiscal 2014.
Am calculat marjele de profit funcţie de valorile absolute ale indicatorilor financiari, de pe mfinante.ro, iar evoluţia veniturilor totale funcţie de valorile rotunjite ale indicatorilor financiari din tabelele de mai jos.

Prăbuşirea celor doi grei din învăţământul superior particular acreditat: Universitatea Spiru Haret şi Universitatea Româno-Americană

Universitatea Spiru Haret a intrat pe pierdere în 2014, după patru ani de scădere anuală, semnificativă a profitabilităţii, urmată de o revenire anemică a marjei de profit (în 2013) care nu s-a menţinut în anul următorul.

Universitatea Spiru Haret (USH) a raportat în 2014 pierderi de 12,75 milioane de lei, după ce închisese anul 2013 cu marjă de profit de 2,42%.
2013 a fost singurul an din intervalul 2008-2014 în care USH a avut un uşor reviriment al profitabilităţii şi excedentului.

Veniturile totale ale USH au scăzut sistematic din 2010 încoace. Doar în 2014, veniturile totale ale USH au coborât cu peste 39% faţă de anul 2013, şi au fost de peste cinci ori mai mici decât cele cu care a încheiat anul 2008.

USH în 2014: pierderi de 12,75 milioane lei, venituri totale de peste cinci ori mai mici decât în 2008

Spiru Haret 2008 2014

Universitatea Româno-Americană (URA) a intrat pe pierdere în 2014, după ce profitabilitatea a coborât dramatic din 2009 încoace.

Din 2012, veniturile totale ale Universităţii Româno-Americane continuă să scadă de la an la an.
Doar în 2014 veniturile totale ale URA au scăzut cu 22.33% faţă de nivelul anului 2013, şi cu peste 49% faţă de valoarea din 2008 a indicatorului.

URA: de la profitabilitate de 35,27% în 2008, la pierderi de 5,27 milioane lei în 2014

URA 2008 2014

Universitatea Creştină Partium din Oradea continuă pe pierdere în 2014. E al şaselea an consecutiv în care instituţia din Cluj a mers în pierdere.
Totuşi, pierderile raportate în 2014 sunt cu 41% mai mici decât în anul 2013.

Partium 2008 2014

Instituţiile particulare de învăţământ superior acreditate cu profitabilitate mai mică decât în 2013, şi în prăbuşire faţă de nivelurile din 2008 ale indicatorului

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir din Bucureşti în 2014: profitabilitate şi venituri totale mai mici decât în 2013.

Concret, veniturile totale ale Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir din Bucureşti au scăzut cu circa 8,67% faţă de nivelul anului 2013, şi cu aproape18,5% faţă de valoarea veniturilor din 2008.

Profitabilitatea Universităţii Creştine Dimitrie Cantemir din Bucureşti a scăzut în 2014 cu 4,78 puncte procentuale faţă de nivelul din 2013, şi cu 15,78 puncte procentuale faţă de valoarea din 2008 a indicatorului.

Universitatea Creştină Dimitrie Cantemir din Bucureşti: de la 28,23% marjă de profit în 2008, la 12,45% – în 2014

U Dimitrie Cantemir Bucuresti 2008 2014

Universitatea Danubius din Galaţi în 2014: cea mai mică marjă de profit din anul 2008 încoace.

Profitabilitatea instituţiei s-a prăbuşit de la nivelul de 25.2% în 2008 şi a ajuns la 0,71% în 2014.

Marja de profit a Universităţii Danubius este în scădere continuă din 2009 încoace, dar mai mică decât la începutul intervalului analizat.

Danubius 2008 2014

Universitatea Vasile Goldiş din Arad în 2014: profitabilitatea continuă să scadă şi atinge nivelul de 0,5%; e în scădere accentuată faţă de nivelul din 2008, de peste 22%.

Universitatea Vasile Goldiş din Arad pierde anul trecut 21,73 puncte procentuale la marja de profit faţă de nivelul anului 2008.

Vasile Goldis 2008 2014

Universităţile particulare acreditate care au revenit/intrat pe profit în 2014 sunt Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti, respectiv Universitatea Sapienţia din Cluj.

Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti în 2014: a revenit pe profit, după un an în pierdere, şi a raportat o profitabilitate de 22.6%.

Revirimentul din 2014 vine în contextul în care profitabilitatea Universităţii Titu Maiorescu s-a aflat pe o pantă descendentă din 2010 încoace.

Universitatea Titu Maiorescu din Bucureşti a revenit pe profit, după ce în 2013 intrase pe pierdere de 2,32 milioane lei. Profitabilitatea şi excedentul Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti depăşesc în 2014 nivelurile din 2012 ale celor doi indicatori.

Veniturile totale din 2014 ale Universităţii Titu Maiorescu din Bucureşti sunt în scădere uşoară faţă de nivelul anului 2013, dar cu peste 19% mai mari decât cele din 2008.
Profitabilitatea Universităţii a scăzut în 2014 cu 13,94 puncte procentuale faţă de nivelul din 2008.

Titu Maiorescu 2008 2014

Universitatea Sapienţia din Cluj intră pe profit în 2014, după doi ani consecutivi în pierdere.

Sapientia 2008 2014

Universităţile private acreditate care au avut anul trecut profitabilitate mai mare decât în 2013, dar sub nivelurile anului 2008. 

Universitatea Hyperion a raportat în 2014 profitabilitate mai mare decât în 2013. Veniturile totale ale Universtăţii Hyperion continuă să scadă de la an de an, din 2011 încoace.
Profitabilitatea Universităţii Hyperion e la 0,12 puncte procentuale distanţă în 2014 faţă de nivelul anului 2009, şi doar 0,03 puncte procentuale faţă de cea din 2013.

Hyperion 2009 2014
Universitatea Ecologică închide anul 2014 cu profitabilitate şi venituri mari mari decât în 2013.

Concret, marja de profit a Universităţii Ecologice a urcat în 2014 cu peste 5 puncte procentuale faţă de nivelul anului 2013, iar veniturile totale ale universităţii au fost cu 2,42% mai mari decât cele din anul precedent (2013).

Profitabilitatea Universităţii Ecologice, de cel puţin două ori mai mică în 2014 decât în 2008

Ecologica 2008 2014

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti a avut anul trecut marjă de profit şi venituri totale peste cele raportate în 2013

Veniturile din 2014 ale Universităţii Nicolae Titulescu din Bucureşti le depăşesc pe cele din anul precedent, după trei ani consecutivi în care s-au înscris pe o pantă descendentă.

Profitabilitatea Universităţii Nicolae Titulescu din Bucureşti a urcat cu 5 puncte procentuale în 2014 faţă de 2013.

Universitatea Nicolae Titulescu din Bucureşti pierde anul trecut 15,9 puncte procentuale la marja de profit faţă de nivelul din 2008

Nicolae Titulescu 2008 2014

E devreme să ne pronunţăm dacă performanţele anului 2014 se vor înscrie într-o tendinţă coerentă de creştere în anii care vin, sau sunt nişte vârfuri conjuncturale. 

Universităţile particulare acreditate cu afaceri totale sub 12 milioane lei în 2014 care nu au fost incluse în analiză şi care au continuat să meargă în pierdere în 2014 sunt: Universitatea Constantin Brâncoveanu din Piteşti, Universitatea Avram Iancu din Cluj, Universitatea Bogdan Vodă din Cluj, Universitatea George Bariţiu din Braşov, Universitatea Athenaeum din Bucureşti. Pentru primele trei (Universitatea Constantin Brâncoveanu din Piteşti, Universitatea Avram Iancu din Cluj, Universitatea Bogdan Vodă din Cluj) e al patrulea an consecutiv în care merg în pierdere. 

Marja de profit a Universităţii Constantin Brâncoveanu din Piteşti a scăzut sistematic din 2009 încoace, de la nivelul de 9,94% în 2008, iar în 2011 instituţia a intrat pe pierdere. Totuşi, pierderile cu care a încheiat anul 2014 sunt mai mici decât cele din 2013.

Universitatea Avram Iancu din Cluj continuă pe pierdere, dar mai mică decât în 2013.

Anul trecut Universitatea Bogdan Vodă din Cluj a avut pierderi aproape duble faţă de 2013.

Universitatea Athenaeum din Bucureşti a avut anul trecut pierderi de aproape 19 ori mai mari decât cele din 2013 (220.958 lei, faţă de 11.640 lei).

Prăbuşire spectaculoasă a marjei de profit a unei universităţi acreditate de talie medie

Universitatea Bioterra din Bucureşti a intrat pe pierdere în 2014, după scăderi semnificative ale marjei de profit din 2010 încoace. Profitabilitatea Universităţii Bioterra s-a prăbuşit de la nivelul de 46,49% atins în 2008.

Universitatea Bioterra din Bucureşti închide anul 2014 pe pierdere, după ce a înregistrat o revenire consistentă a profitabilităţii în 2013, faţă de anul 2012 (marjă de 4,3%, faţă de 0,7% în 2012).

Veniturile totale ale Universităţii Bioterra au coborât sistematic şi semnificativ din 2010 încoace. De exemplu, veniturile totale din 2014 ale Universităţii Bioterra au scăzut cu peste 29% faţă de cele din 2013, şi cu aproape 52% faţă de cele raportate în 2008.

Tagged , , , , , , , , , , , ,

Despre rolul familiei si al profesorilor în alegerea carierei

Ovidiu FOLCUT – Rector Universitatea Romano - Americana

Ovidiu FOLCUT – Rector Universitatea Romano – Americana

Două studii relativ recente, unul al Institutului de Științe ale Educației – ”Cultura elevilor și învățarea” și altul al D&D Research – ”Măsurarea structurată a percepțiilor, nevoilor, atitudinilor și elementelor decizionale privind educația universitară” atrag atenția asupra rolului părinților/familiilor și profesorilor în alegerea carierei pe care tinerii o vor urma.

Acest lucru se întâmplă fie pentru că părinții și/sau profesorii influențează direct decizia copiilor, fie prin faptul că aceștia reprezintă pentru tineri, un model de reusită în viață, influențând indirect opțiunile acestora. Studiul Institutului de Științe ale Educației (ISE) relevă faptul că pentru aproximativ 61% dintre elevi, modelul de reușită în viață provine din ”familia lărgită” plus ”profesori” – pondere rezultată din însumarea procentelor aferente celor două categorii. Același procent, chiar dacă ponderile pe categorii sunt altele, iar metodologiile de cercetare diferite, rezultă și în cazul studiului D&D Reserch, ceea ce ne întărește convingerea că familia și scoala au un rol definitoriu în ceea ce privește viitorul tinerei generații, chiar dacă societatea s-a schimbat radical, iar cel mai adesea suntem tentați să-I criticăm pe cei ce aparțin așa numitelor generații Y sau Z și să spunem că aceștia nu apreciază eforturile familiilor lor sau ale scolii, la modul general.

Dar tocmai pentru ca nivelul de influența al acestor categorii este atât de mare, merită să ne aplecăm mai cu atenție, asupra câtorva afirmații inserate în cadrul Studiului ISE, afirmații care aparțin fie unor profesori, fie unor elevi, dar care conduc, în bună măsură, la același fel de concluzii și care ne obligă să conștientizăm responsabilitatea imensă pe care atât familia, cât și scoala o au în formarea și alegerile noilor generații.

Astfel, spre exemplu, una dintre afirmațiile unui profesor, sublinia faptul că: influența familiei este foarte importantă și acest lucru se vede în parcursul educațional al elevilor, dar, din păcate, nu toți părinții au posibilitățile financiare, în acest sens, sau, pur și simplu nu au timp pentru copiii lor. Sau, o alta similară – părinții nu mai au timp pentru copii pentru că fac bani, iar copiii sunt lăsați de izbeliște…Coroborând afirmațiile menționate anterior, cu povestea noului CEO al Google, indianul Sundar Pichai (ajuns în vârful ierarhiei la 43 de ani, dar provenind dintr-o țară și o familie cu un nivel de trai modest și pentru care, atunci când a obținut bursa la Stanford University, tatăl său a plătit biletul de avion de 1000 de dolari, cu echivalentul salariului pe un an, din economiile familiei, după ce nu a reușit să obțină un împrumut în acest sens), înțelegem că nu suntem niciodată prea săraci pentru a investi în educația copiilor nostri. Cu siguranță, educația de calitate nu poate fi ieftină, dar nici inabordabilă, dacă există determinarea necesară.

O alta categorie de afirmații, ale profesorilor, reflectă atitudinea familiei față de vocația și aptitudinele copiilor și subliniază faptul că părinții ar trebui să fie mai realiști și să nu le ceară acestora performanțe în domenii pentru care aceștia nu au aptitudini sau interes. Oarecum același tip de abordare, rezultă și din răspunsul unuia dintre copii, care spune extreme de simplu, dar de explicit, totodataă, ca nu îi întelege pe adulți, deoarece aceștia fac ceea ce nu le place și nu le iese bine … Aici intervine un element cheie, determinant pentru viitorul tinerilor. Există un așa numit conflict, între dorințele părinților și aspirațiile tinerilor. Pe de o parte, părinții, mânați de cele mai bune intenții, consideră apriori, că din perspectiva experienței de care dispun, știu mai bine decât proprii copii ceea ce este mai bine pentru aceștia, fără a încerca să descopere, încă de timpuriu, care sunt aptitudinile de care aceștia dispun și dacă au vocatie pentru cariera pe care au profilat-o pentru ei. Pe de altă parte, tinerii, aflați în perioada în care neaga cu ușurință, chiar și cele mai evidente lucruri sunt tentați deseori să refuze orice recomandare venită din partea familiei, din varii motive, subiective sau obiective, pentru ei sistemul de valori fiind diferit, iar așteptarile imediate mult mai mari. Din acest tip de poziționare, rezultă deseori un (aparent) conflict. Rolul părinților este, fără îndoială, extrem de important în viitoarea cariera a copiilor și, cu siguranță, orice părinte și-ar dori să știe că  această carieră va fi una de succes și care se potrivete tânărului(-ei). Ar fi un nonsens ca un părinte să își dorescă o anumită carieră pentru copilul său, doar pentru că el si-ar fi dorit cândva să urmeze acea carieră și nu a reusit  (poate tocmai pentru că părinții săi nu i-au permis acest lucru), iar propriul copil să fie nefericit și să nu performeze apoi, în întreaga sa carieră profesională, doar pentru că nu el(ea) a ales-o. Obligația părinților este tocmai aceea de a descoperi, cât mai timpuriu posibil, care este vocația propriului copil și a-l ghida pe acesta pe respectivul drum. Important este și să-l determine pe acesta să-și pună singur întrebarea cu privire la propria carieră, iar răspunsul să vină, în mod firesc, din interior, după ce a fost ajutat să experimenteze, să exploreze, să descopere … pentru a dispărea astfel sentimentul de frustrare pentru impunerea unei cariere sau de refuz față de o alegere care (poate aparent) nu este a sa.

Tagged , , , , , , , , ,