Tag Archives: vladimir putin

CUM A DEVENIT RUSIA NOUL DISTRIBUITOR DE PUTERE ÎN ORIENTUL MIJLOCIU

Sursa: Sfin.ro

Ambiţiile lui Putin în Orientul Mijlociu

În dimineața zilei de 11 ianuarie, feldmareșalul Khalifa Haftar aflat la bordul unei aeronave plutitoare, a sosit în portul mediteranean Tobruk. Fostul un comandant al forțelor rebele, sprijinite de SUA, care l-au alungat pe dictatorul libian Muammar Gadhafi, în anul 2011, a fost întâmpinat de o gardă de onoare şi de un amiral, îmbrăcat în uniformă albă. După ceremonia de primire, feldmareşalul Haftar, în vârstă de 73 de ani, acum cetățean american după ce a trăit mai mulți ani în Statele Unite, a fost escortat sub punte pentru a susţine o conferință video, securizată, cu cel mai energic distribuitor de putere din Orientul Mijlociu. Tema oficială a fost lupta împotriva terorismului însă, ambele părți știau că agendă neoficială era cu totul alta şi anume, mărirea puterii lui Haftar pentru a învinge guvernul slab de la Tripoli, sprijinit de O.N.U.

Haftar are legături strânse la Washington, dar gazdele sale din luna ianuarie nu erau americanii. El a urcat la bordul singurului portavion rusesc, Amiral Kuznetsov, iar interlocutorul său a fost un vechi prieten de la Moscova, ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu.

După trei decenii în care a stat mai mult pe margine, Rusia a devenit, din nou, un jucător important în regiune. În ultimele şase luni, aceasta a schimbat cursul războiului civil din Siria și a preluat controlul asupra procesului de pace, construind o relație strânsă cu președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan și curtând aliații tradiționali ai SUA, cum ar fi Egiptul, Arabia Saudită și chiar Israelul. În ultimii doi ani, preşedintele rus, Vladimir Putin, a avut 25 de întâlniri cu lideri din Orientul Mijlociu, de cinci ori mai multe decât a avut fostul președinte al SUA, Barack Obama, potrivit unei analize a întâlnirilor prezidențiale realizată de Newsweek.

Preşedintele Iranului, Hassan Rouhani, stânga, Preşedintele Azerbaijanului Ilham Aliyev, centru, și preşedintele rus Vladimir Putin, dreapta, în timpul unui prânz de lucru la Heydar Aliyev Center. FOTO: ALEXEI NIKOLSKY/TASS/GETTY

Timp de decenii, Washingtonul a încercat să planteze germenii democrației, în multe părţi ale lumii, inclusiv în Orientul Mijlociu însă acest plan pare să fi fost abandonat în timpul administraţiei Obama şi a actualului preşedinte al SUA, Donald Trump. Cu excepția Tunisiei, „Primăvara Arabă” nu a adus democrația în Orientul Mijlociu, în schimb, a permis instaurarea instabilităţii și dezvoltării extremismului în țări, cum ar fi Egipt, Libia și Siria. Intervenția occidentală, în Libia și Yemen, împreună cu implicarea Iranului alături de Arabia Saudită în coaliţia din Yemen, au făcut ca aceste state să rămână împotmolite în războaie civile. Sprijinirea rebelilor sirieni și insistenţa de a susţine că președintele autocrat Bashar al-Assad ar trebui să plece de la conducerea ţării a dus la declanşarea războiului civil în Siria şi la alimentarea creșterii grupului militant Statul Islamic (ISIS). Nici găsirea unei soluţii între Israel și Palestina, obiectiv pe termen lung al politicii externe a SUA, nu a dat roade. Cele două state fiind acum mai departe decât oricând. Singurul succes regional înregistrat de administraţia Obama rămâne semnarea acordului istoric cu Teheranul privind reducerea programului nuclear al Iranului în schimbul ridicării sancţiunilor economice. Chiar şi acesta pare extrem de șubred sub noua administrație.

„Întreaga politică, a lui Obama, în Orientul Mijlociu, nu a reușit”, a declarat Leonid Sluțki, preşedintele comisiei afacerilor externe din Duma Rusă. „Neputința sa și lipsa rezultatelor concrete, sunt evidente.”

Kremlinul a sesizat o oportunitate în regresul S.U.A. Recâştigarea vechii influenţe pe care a avut-o Uniunea Sovietică în Orientul Mijlociu, aduce pentru Moscova o serie de avantaje. Rusia poate continua clădirea unui nou imperiu și poate proiecta un spectru de influenţă tot mai mare, la nivel mondial. Pe de altă parte, poate aduna mai multe atu-uri pe care le va putea folosi în negocierea diplomatică a sancțiunilor occidentale impuse, după anexarea Crimeei, în anul 2014 sau în alte situaţii.

„În primul rând, aceasta este o chestiune de recâştigare a influenței noastre strategice”, a declarat senatorul Oleg Morozov, membru al comisiei de afacei internaţionale a Consiliului Federației Ruse, pentru Newsweek. Pe de altă parte Dmitri Trenin, director al Carnegie Center Moscova, spune: „Scopul politicii externe a lui Putin este de a restabili Rusia ca o mare putere la nivel mondial. Pentru el, a fi capabil să opereze, în Orientul Mijlociu, la concurență cu SUA, reprezintă dovada că este o mare putere. Aceasta este ceea ce a făcut Rusia în Siria „.

Dar, poate mai important decât oricare dintre aceste obiective și o motivație puțin înțeleasa în Occident, este reprezentată de dorința Moscovei de a proteja Rusia de terorismul islamist radical. De această teamă a profitat Putin, pentru a urca la putere, în timpul brutalelor războaie din Caucazul de Nord al Rusiei din anii 90. Politica sa bazată pe spiritul rebel, cultivat în Rusia, a permis Kremlinului să ia decizii dincolo de drepturile și libertățile personale ale rușilor. După ce a urmărit timp de un deceniu cum SUA au încercat să exporte democrația în Irak și Libia, ţări care apoi s-au năruit în conflicte civile, Putin a tras concluzia că o putere externă poate colabora numai cu regimuri puternice, oricât de nemiloase ar fi acestea, altfel lumea va asista la „distrugerea sistemelor de stat și la creșterea terorismului.”

Pe măsură ce influenţa ISIS a crescut în Siria, Putin şi-a pierdut încrederea în eforturile occidentale de a combate gruparea teroristă. La mijlocul lunii septembrie 2015, serviciile de securitate ale Rusiei au anunțat că au existat cel puțin 2.500 de cetățeni ruși care ar fi luptat pentru ISIS. În ochii lui Putin acest lucru a fost suficient pentru a-l determina să susţină regimul Assad considerând acest lucru drept o chestiune de securitate națională pentru Rusia.

„Scopul nostru principal în Siria este de a ne asigura că cetățenii noștri, care au mers acolo pentru a luptă alături de ISIS nu se vor mai întoarce”, spune Vyacheslav Nikonov, un membru al Dumei. „Pentru Rusia, intervenția în Orientul Mijlociu este o chestiune de a ne apăra propria securitate. Toate celelalte sunt detalii. „

Pe măsură ce SUA şi-a redus intervenţiile costisitoare din Orientul Mijlociu, Putin a profitat pentru a-şi face noi aliaţi în lupta împotriva terorismului şi pentru a recâştiga rolul de mare putere globală. GRAFICA: COREY JACKSON FOR NEWSWEEK

Defensivă sau nu, întoarcerea Rusiei în Orientul Mijlociu, s-a dovedit a fi un succes uimitor pentru aceasta și un pas înapoi pentru SUA. Până de curând SUA nu a avut niciun rival militar sau diplomatic, real, în Orientul Mijlociu. Acum, Trump îşi începe preşedinţia cu promisiuni de ștergere totală a ISIS, dar uită că deja există avioane în aer, trupe pe teren în Siria, nave de luptă în largul coastelor Libiei, toate ruseşti, iar prietenii Moscovei ocupă sau se pregătesc să ocupe palatele prezidenţiale de la Tripoli şi Damasc. De fiecare dată când Trump va dori să facă o mișcare în Orientul Mijlociu, va trebui să se întrebe: „Ce părere va avea Putin despre asta?” Nici un alt preşedinte american, recent, nu a avut această problemă.

Puterea și paranoia

În perioada Războiului Rece, Orientul Mijlociu a reprezentat, în egală măsură, terenul Moscovei şi al Washingtonului. Uniunea Sovietică a fost campioana autodeclarată a revoluției proletare din întreaga lume. Anti-occidental, naționalismul arab puternic socialist al președintelui egiptean Gamal Nasser a dat Moscovei deschidere pentru a-şi răspândi influența asupra lumii arabe. După înfrângerea puterilor coloniale, Marea Britanie şi Franța, de către Nasser, în anul 1956, în timpul Crizei Suezului, au început să pătrundă în regiune arme şi bani din Rusia. Inginerii sovietici au îndiguit Nilul la Aswan și au ajutat la construirea orașelor moderne, în timpul regimurilor arabe socialiste din Siria și Irak. În același timp, o întreagă generație de ofițeri, medici și profesioniști arabi au studiat la Moscova, inclusiv viitorul președinte egiptean Hosni Mubarak, ca și Haftar, care au beneficiat de pregătire în Uniunea Sovietică în anii 1970, după absolvirea Academiei Militare Benghazi. Generalii KGB au contribuit la organizarea serviciilor de securitate din Libia, Algeria, Egipt, Irak și Siria, după modelul poliției secrete sovietice.

Dornic de a opri efectul de domino, comunist, în Orientul Mijlociu, Washingtonul a început să cheltuie sume importante de bani în această direcţie. Israelul, Arabia Saudită și Egiptul, după căderea lui Nasser, au primit ajutor militar din partea SUA. Turcia, membră NATO din 1952, a găzduit avioane americane, nave de război și cel mai controversat sistem de rachete Jupiter, cu rază medie de acțiune, fapt care i-a determinat pe sovietici să plaseze rachete în Cuba, aproape declanșând un război nuclear în octombrie 1962.

După prăbușirea Uniunii Sovietice, în 1991, prietenii Moscovei din regiune s-au agățat de putere, menținând o semilună dârz anti-occidentală în Libia şi Siria, în ciuda lipsei rublelor rusești. Apoi, unul câte unul, aliaţii Moscovei a început să scadă. Irakul lui Saddam Hussein, care între timp a primit ajutor din partea SUA, a fost primul care a cazut în 2003. Rusia a descris acest fapt drept agresiune americană, pură. Un deceniu mai târziu, Primavara Arabă, din anul 2011, a revendicat Libia lui Muammar Gaddafi, Egiptul lui Hosni Mubarak și Tunisia lui Zane El Abidine Ben Ali. De-a lungul acestei perioade, valurile paralele de revoltă din fostele republici ale Uniunii Sovietice cunoscute sub numele de Revoluţiile Colorate au înlăturat guvernele pro-ruse din Serbia, Ucraina, Kârgâzstan și Georgia. În anul 2011, dorința pentru democrație a ajuns și la Moscova, unde 100.000 de oameni au ieşit în stradă pentru a protesta împotriva întoarcerii lui Putin, pentru un al treilea mandat prezidențial.

Pentru americani, seria de proteste păreau să marcheze triumful democrației și al puterii populare. Pentru ruși, Primăvara Arabă părea să facă parte dintr-o campanie a Washingtonului, orchestrată pentru a distruge orice lider care ar fi îndrăznit să se opună S.U.A., inclusiv Putin. Ratingul sau de apreciere a coborât la un minim istoric de 63%, în timp ce liderii protestelor, care vorbeau despre liberalism și apropierea de valorile europene şi de SUA, păreau a fi concurenți autentici pentru putere.

Preşedintele rus Vladimir Putin ascultându-l pe preşedintele Turciei, Recep Tayip Erdogan, alături de preşedintele azer Ilkham Aliyev în timpul Congresului Mondial al Energiei, Ediţia 23, care s-a desfăşurat pe data de 10 Octombrie 2016, în Istanbul, Turkey. FOTO: MIKHAIL SVETLOV/GETTY

În ochii lui Putin, „Piața Tahrir (Cairo) și Maidan (Kiev), fac parte din aceeași conspirație împotriva Rusiei”, a declarat un diplomat occidental de rang înalt de la Moscova, care nu a fost autorizat să vorbească. „Am respins această abordare pentru că este una paranoică, dar el este convins de ceea ce crede. „

De-a lungul acestei perioade, Rusia a protestat și în mod regulat, a fost ignorată în cadrul ONU, în încercarea zadarnică de a preveni bombardarea Belgradului în anul 1999 și invazia Irakului în anul 2003. SUA a trecut peste Moscova de multe ori. La sfârșitul anilor 1990, Moscova a ajutat Teheranul să dezvolte rachetele cu rază medie de acţiune Shahab-3 iar mai târziu a început să construiască Bushehr, prima centrală nucleară a Iranului. Începând din 2008, Rusia a început să joace un rol onest încercând să convingă Teheranul să renunțe la programul său nuclear.

„Americanii și-au dat seama că au nevoie de ajutorul nostru în problema Iranului”, a declarat fostul prim-ministru rus, Serghei Kirienko, care a fost șeful Corporației Energiei Nucleare de stat, Rosatom în timpul negocierilor cheie cu Iranul. „Iranienii au încredere în noi. Noi am fost garanția lor de securitate. „

În același timp, Rusia s-a implicat, în mod constant și în liniște, în procesul de pace israeliano-palestinian. Aliatul cheie al Moscovei a fost liderul palestinian Mahmoud Abbas, care a obţinut un doctorat la Universitatea Prieteniei între Popoare din Moscova, în anii 1970. Cercetătorii israelieni, care citează documente pe care arhivistul KGB, Vasâli Mitrohin le-a scoas ilegal din Rusia, în anul 1991, au afirmat că Abbas a fost recrutat de serviciul de securitate sovietic sub numele de cod „Krotov”. Oficialii palestinieni au respins acuzațiile considerând că acestea sunt menite a-l compromite pe Abbas.

Agent sau nu, lui Abbas ” îi plac rușii şi vrea să le facă pe plac”, spune Ziad Abu Zayyad, un fost ministru şi negociator palestinian. Când Putin a vizitat Betleemul, în timpul unei călătorii din anul 2012 către West Bank, Abbas i-a oferit un teren, pe care acum se află un centru cultural rus. Tot în 2012, doua străzi din Betleem și Ierihon au primit numele lui Putin și al predecesorului său, Dmitri Medvedev.

Duse în paralel, aceste gesturi publice, de prietenie reprezintă o campanie diplomatică liniștită și constantă, în regiune. Reprezentantul Moscovei este un vorbitori de limbă arabă, în vârstă de 64 de ani, diplomat de carieră pe nume său Mikhail Bogdanov, care a fost trimisul special al lui Putin în Orientul Mijlociu, din anul 2012. Fost ambasador în Siria, Egipt și Israel, Bogdanov a jucat un rol cheie în câștigarea prietenilor și influențarea oamenilor, pentru ca aceştia să treacă de partea libianului Haftar, de la președintele şi conducătorul militar egiptean, Abdel Fattah el-Sisi.

Dezangajarea constantă a Americii în Orientul Mijlociu, în conformitate cu politica dusă de Obama, l-a ajutat pe Bogdanov. Casa Albă a avut un motiv bun pentru a face un pas înapoi din regiune: Președintele a vrut să își încheie intervențiile militare americane nepopulare. În același timp, America a fost din ce în ce mai puțin dependentă de petrolul din Orientul Mijlociu, datorită unei revoluții interne a gazelor de șist, care a transformat SUA într-o țară exportatoare de energie. Consecinţa nedorită a acestei politici a fost că i-a permis lui Bogdanov să lanseze, de la Ramallah, oferte către Cairo și Benghazi, Libia.

„Natura politicii externe a regimului rus este de un pragmatism extrem în încercarea de a face față tuturor actorilor principali din regiune”, spune Nikolay Kozhanov, fost atașat la ambasada Rusiei din Teheran, acum în Marea Britanie. „Acest lucru ar trebui să fie considerat ca fiind principiul de bază al strategiei Rusiei și avantajul său principal în Orientul Mijlociu.”

Spre deosebire de omologii săi americani, Putin nu ţine prelegeri Egiptului și Siriei privind democrația și drepturile omului. „Rusia a văzut o oportunitate în Egipt, deoarece SUA a forţat mai multe reforme care au esuat, de la Primăvară Arabă”, spune Steve Seche, un fost oficial al Departamentului de Stat și ambasadorul SUA în Yemen. Președintele rus a fost dispus să vândă arme ieftine către puterile regionale. Moscova a vândut arme în valoare de 4 miliarde de dolari în Egipt, din anul 2012 și a început discuțiile cu Iranul pentru o afacere de peste 10 miliarde de dolari, în noiembrie 2016.

Cele două crize apărute între timp au făcut ca Orientul Mijlociu, să nu mai reprezinte singura direcţie prioritară a politicii externe a Rusiei: Anexarea Crimeei de către Rusia, în februarie 2014, care a pus Moscova în conflict direct cu Occidentul și un an mai târziu, războiul din Siria, care a oferit lui Putin oportunitatea de a transforma  Rusia intr-unul dintre importanţii distribuitori de putere în Orientul Mijlociu.

Tagged , , , , , , ,

Sa vedem si noi ce zice America

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

Sursa foto: telegraph.co.uk

Să vedem și noi – dovezili alea mari și multe, mari și multe cât 40 de miliarde de dolărei, 40 de miliarde frate – mă gândesc că nu ar fi probleme cu doveditul la nivelul ăsta.

La nivelul ăsta nu numai ca sumă, dar când o țara așa mare și puternică – de zice toată lumea că ne conduce lumea, și cu așa instituții de elită implicate în descoperirea răului pe pământ… adică a lui Putin uzurpatorul, la nivelul ăsta când guvernul vorbește prin vocile lui – probele nu pot fi o problemă, sau poate nu?
Dacă Putin e corupt – atunci să se ducă dracului cu neamul lui cu tot – dar nu din vorbe, nu mai întâi să vedem și noi… să vedem ce zice America.  Altfel e ușor să arunci cu piatra-n lac și să-i faci pe nebuni să sară după ea, foarte ușor.  Thomas Jefferson spunea că odată ce ai o poziție publică atunci îți asumi –  „When a man assumes a public trust he should consider himself as public property”.  Dar mai curând – în context, mi-aduc aminte mai ales de vorba lui Gates – fostul șef al agenției care – se spune, ar fi făcut investigațiile și – mai important, un raport secret, Gates spune „nu pierde niciodată ocazia să taci” – „Never miss a good chance to shut up”…  Ce relevantă are aici salariul lui Putin?  Well…

I saw this on the BBC News App and thought you should see it:

Russia BBC Panorama: Kremlin demands ‘Putin corruption’ proof

The Kremlin calls on the US Treasury to come up with proof after it told the BBC it considered President Vladimir Putin to be corrupt.
Disclaimer: The BBC is not responsible for the content of this email, and anything written in this email does not necessarily reflect the BBC’s views or opinions. Please note that neither the email address nor name of the sender have been verified.
Tagged , , , ,

I told you so…

“I told you so” – iată acum e la vedere, Rusia se va bate pentru drepturile ei în Mediterană…  Atenționarea către forțele militare americane este de o importantă deosebită.  Mai mult, această poziționare rapidă a Rusiei în Syria – care-a luat prin surprindere America și în egală măsură NATO, arată ineficiența serviciilor de informații aliate – sau, în egală măsură, arată eficiența serviciilor rusești. Și mai arată ceva, serviciile israeliene ramân totuși de neegalat în regiune – pentru că cu două saptamâni în urmă, a fost Netanyahu cel care – împreună cu intelligence chiefs (toți trei), s-a urcat “peste noapte” în avion pentru o vizită “fulger” la Moscova…  Or fi “mirosit” ei că rușii au băgat ceva la cuptor – poate un curcan american :))

Russia has demanded that American warplanes exit Syrian airspace immediately, a US official told Fox News on Wednesday.

The official said that Russian diplomats sent an official message to the US ordering American planes out of Syria, adding that Russian fighter jets were now flying over Syrian territory, according to the report.

US military sources told the news outlet that US planes would not comply with the Russian demand.

“There is nothing to indicate that we are changing operations over Syria,” a senior defense official told Fox.

The Russian parliament on Wednesday unanimously granted President Vladimir Putin the right to deploy the country’s military in Syria, a move a top Kremlin aide said related only to the air force.

Tagged , , , , , ,

Polonia – miza scandalului de securitate din Europa

Când am spus că Polonia – it’s trouble, I’m right on the dollar…  Dacă nu o pune nimeni la locul ei, criza ucraineană a Uniunii se va transforma în criza rusească…  Franța a înțeles asta și-a folosit-o la vânzarea elicopterelor ca cele două nave de război să nu mai ajungă la ruși.  Sunt sigur că rușilor le-ar fi plăcut să le aibă în arsenalul lor, dar cu sau fără, diferența e nesemnificativă, iar în contextul actual banii le sunt cu mult mai folositori…
Și uite-așa a ajuns Polonia găina Franței… Dar Polonia e mare belicoasa și mereu pe picior de luptă pentru a-și demonstra eterna bărbăție – de altfel de mult pierdută – poate întoarce continentul la război…
Pe de altă parte, Polonia este masiv-încurajată din cauza poziției geografice strategice în fața Rusiei – poziție geo-strategică ce nu are egal pentru interesele de securitate americane “în-regiune” – de, se poartă termenul :)) – De altfel, Ucraina poartă aceeași – nefastă, pălărie… Și hop și noi la mijloc, mereu dornici de vreo recunoaștere.

The Polish foreign ministry has banned a biker gang linked to Russian President Vladimir Putin from entering the country.

The Night Wolves had planned to enter next week as part of a ride across Europe to commemorate the 70th anniversary of World War Two.

Polish Prime Minister Ewa Kopacz had called the plan a “provocation”.

The Night Wolves’ vice-president, Felix Chernyakhovsky, has insisted the bikers still intend to make the trip.

“Everything remains the same. We’re starting tomorrow as planned,” he told Interfax news agency.

The Night Wolves are subject to US sanctions for alleged active involvement in Crimea and for helping to recruit separatist fighters for Russian-backed rebels in eastern Ukraine.

Russia’s foreign ministry said it was “outraged” at Poland’s decision.

The Night Wolves’ planned road trip through Poland stirred such controversy because of the group’s close association with Vladimir Putin and its support of Moscow’s annexation of Crimea and Russian-backed separatists in eastern Ukraine. They are viewed in Poland as the “Kremlin’s Hells Angels”.

The day after news of the trip appeared earlier this month many Polish newspapers illustrated the story with a photograph showing a sunglass-wearing, helmetless Russian president riding an enormous three-wheeled Harley-Davidson Lehman Trike with the club in Crimea in 2010.

A Facebook page entitled “No to the Russian bandits’ ride through Poland” quickly garnered support from more than 10,000 people.

The page’s co-host Jarek Podworski, a biker from Krakow, told me the Night Wolves were not motorcycle enthusiasts but criminals, some of whom had taken part in the fighting in eastern Ukraine. Besides, he added, Poles remembered the Soviet occupation of Poland.

Warsaw has been a strong critic of Moscow’s actions in Ukraine.

The Polish foreign ministry said three other Russian biker groups would be allowed into the country.

But it said it was notified of the group’s plans only on Monday, and without details of the route or number of participants.

The ministry added that it had informed the Russian embassy in Warsaw that the lack of information meant “it could not ensure proper security for the participants”.

However, Russia’s foreign ministry said in a statement: “It is clear that the decision that was taken has a political motive.”

The Night Wolves intend to cross several countries, following a path taken by the Red Army in World War Two, with the aim of arriving in Berlin in time for 9 May Victory Day celebrations in Moscow.

The 6,000km (3,720 mile) road trip would take them through Russia, Belarus, Poland, the Czech Republic, Slovakia and Austria, before reaching Germany.

Mihai Craiu

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Dosar de politician…

Sursa: Adevarul

Vlad Plahotniuc este unul dintre cei mai puternici oameni din Moldova, cu o avere estimată la două miliarde de dolari. Printre domeniile de interes se numără mass-media, afaceri cu petrol şi bănci. I se spune Al Capone de Grozeşti sau Cardinalul din Umbră. Spre deosebire de celebrul gangster din Chicago, Plahotniuc însă pare să aibă la degetul mic instituţiile anticorupţie de peste Prut.

Activităţile mascate sau la vedere ale lui Vladimir Plahotniuc îl incadrează perfect în sintagma oligarhului modern: misterioase companii off-shore, duble identităţi, control media, cumetrii cu cei mai puternici oameni din stat, filaje în străinătate, atacuri raider, procese de şantaj şi ameninţări.

Pentru a înţelege cine este Plahotniuc în Moldova şi în spaţiul rusofon, gândiţi-vă că, în martie, când se ducea spre Vladimir Putin, preşedintele Kîrgîzstanului a avut o escală de patru ore în Republica Moldova. A refuzat să folosească acest timp pentru a se întâlni cu omologul său, Nicolae Timofti, alegând în schimb să se vadă cu Plahotniuc. Potrivit Rise Moldova, escala n-a fost deloc întâmplătoare, ci preşedintele kârgâz a mers special la Chişinău pentru a se întâlni cu Plahotniuc.

Mai mult, avionul pe care l-a folosit preşedintele kârgâz pentru a merge la Vladimir Putin – cu escală la Vladimir Plahotniuc – aparţine unei companii atribuită oligarhului moldovean. Acelaşi avion a fost folosit, câteva zile mai târziu, de omul de afaceri Ilan Shor pentru a fugi din Moldova.

Povestea pe care o spune Vladimir Plahotniuc despre el are, însă, puţine în comun cu imaginea de oligarh. El depune acum mari eforturi pentru a se promova drept filantrop şi abia apoi om de afaceri şi politician. De fapt, relaţia pe care omul de afaceri Plahotniuc o are cu politicianul Plahotniuc este de iubire şi ură: când anunţă că iese din toate afacerile pentru a se dedica politicii şi a aduce mult-râvnita schimbare în Republica Moldova, când declară că „trăieşte pentru afaceri”.

Tagged , , , , , , , ,