Da! S-a sfârșit!
Prietenul meu Marius Tucă îmi trimite un articol tradus din presa franceză. Articolul prezintă concluzia tristă că totul, dar absolut totul, s-a sfârşit. Și democrația, și bunele moravuri, și lumea lor socialist-capitalista, comunitaristă, civilizaţia lor plină de lecții de morală. Căci a fost numai a lor. A noastră nu a mai apucat să fie. Nu a mai fost timp şi pentru noi, ăştia veniţi mai târziu.
Le răspund amândurora, român şi francez – Da, s-a sfârșit! A venit timpul decontului. A venit timpul murdăriei. Cine scapă din acest timp nu va mai avea nimic curat. Căci totul va fi murdar. Cine scapă, va fi murdărit pentru eternitate.
Visul tinereţii noastre, cărţile noastre (Doamne, îmi amintesc de mine în parcurile din nordul Bucureștilor citind şi fumând, aşteptându-mi prietena de o zi ca să facem dragoste), da, s-a sfârşit totul. Şi ce am creat? O minciună absolută, un dezastru moral imposibil de înţeles, o totală anarhie. Am ajuns să credem că deviaţia, non natura, celula despicată de viruşi sunt doar produse volatile ale unei civilizaţii care (sigur, absolut sigur mon cher) nu îşi va pierde busolă. Şi am pierdut nu numai busola, dar şi drumul. Da prietene, noi vom muri în cea mai mare deziluzie. Când generaţia noastră se va sfârşi, urmaşii nu vor putea nici măcar urma să ne scrie numele pe acest pământ. Nici semnul nu va rămâne. Da, s-a sfârşit!
În Daghestan, Rusia cea mult hulita şi plină de Putinisti, într-un colţ uitat de lume, acum numai ore, musulmanii căutau evreii dintr-un avion pentru a îi ucide. Legionarii lui Horia Sima au făcut-o. Naziştii lui Hitler au făcut-o. Francezii regimului de la Vichy au făcut-o. Nu îţi mai spun de italieni, suedezi, norvegieni, polonezi, ukrainieni sau mai ştiu eu ce neam de pe acest pământ. Norocul său simplă inteligentă a unui controlor de zbor a făcut ca acum să nu scriem despre începutul noului Shoah în Rusia. În secolul XXI din nou pogromuri? Da, prietene s-a sfârşit!
Am crezut imens în justiţia de tâlhar a asasinării lui Ceauşescu. Aveam nevoie de aşa ceva, doar l-am ucis pe cel care a îmbogăţit România cum nu a făcut-o nimeni niciodată şi nu o va mai face nimeni niciodată (cu preţul sărăciei noastre individuale, este adevărat). L-am ucis ca în codru, noi crezând sincer că democraţia şi capitalismul înseamnă cinste, munca onestă, onoare şi respect.
În doar trei decenii (ce ironie, trei decenii sunt nimic pentru vocaţia constructoare a unei naţiuni) am aflat că de fapt totul era furt, minciuna, forţa celui mai tare în gură, forţa neamului prost, forţa primitivă a tancului sau complexele înjurături europeniste. Îţi mai aminteşti cum veneau, încolonate în regimente, cuconeturile lăcuite cu văpseaua democraţiei, să ne dea lecţii, să ne umilească, să ne spună cum este cu Evropa cea nouă şi civilizată. Dădeau cu pantoful în geamurile murdare ale Casei Poporului declamând cu patos de Paris sau Berlin ca noi ăştia desculţii trebuie să ascultăm de rujuitele în progresism originar. Iadul se declanşase şi noi încă mai visam la normalitate.
Apoi, în tot ăştia 30 de ani ne-am trezit în cu hegemonie germană, economică şi politică. Când Atotputernicule ai avut secundă de umor să pui pe fiica unui popa fugit în Estul comunizat să negocieze libertatea naţiunilor abia ieşite din comunism cu un american care nici astăzi nu poate demonstra că s-a născut în SUA? Când şi de ce ţi-a venit ideea să crezi că Merkel va asigura pacea în Europa? Căci de bunăstare, nici nu poate fi vorba. Am aflat mai deunăzi ca Germania cumpăra la preţ ieftin gazul rusesc şi îl vindea scump celorlalţi. Iar împotriva naţiunilor europene care încercau şi ele, pe sestache sau în public să facă aceeaşi şmecherie democratică şi capitalistă, coană mare de la Berlin le trimitea batalioanele de propagandişti cu anticorupţia în gură. Deh afacerile cu credinţa noastră în democraţia onestă şi în capitalismul cinstit erau bănoase pentru europeniştii cei parfumaţi. Până ne-am trezit noi, ăştia care am strigat jos comunismul în Piaţa Universităţii, ca de fapt Berlinul ne vindea deja pentru bunăstarea neamţului re-educat în linia partidului progresist. Şi noi tot mai credeam în spusele lor. Vorba aceea ne-a tras-o coană cancelara de ne doare şi acum.
Da, s-a sfârşit! Cu democraţia seculară şi republicana, unde până şi regii deveniseră nişte actori de colţ de stradă, iar miliardarii cumpărau insule întregi, ne-am lămurit când a început nebunia cu corupţia prin România noastră. Războiul romano-roman sadea, civil cum ar venii, dar pentru deontologii noştrii, mană cerească de scuipat în tot ceea ce nu era europenist. Vorba aceea, pe timpul orânduirii burgheze vechi, care exploata nemilos poporul muncitor european, neam de milionar nu putea să cumpere Titanicul pe post de şalupa personală, astăzi mai au puţin capitaliştii europeni, democratici şi cu egalitatea în sânge să cumpere continente.
S-a sfârşit cu capitalismul unde credeam că vom face bani (să ştii prietene că nu doream să fim miliardari) dar visam să avem pe lângă pâine şi nişte cărţi, nişte vin şi nişte femei de iubit. Da prietene, ne doream femei, căci noi ăştia primitivii nu ştiam de noutăţile exotice, alta ironie divină, dragostea grecească – căci din vechea Elada venea – se impusese exact în lumea aia în care noi credeam că ne asigura dorinţa naturală şi nu forţată ca la Ceauşescu mult împuşcatul.
Desigur, visam la o familie în care copii să crească după cum ne ajută Dumnezeu şi ziceam noi, după cum credem noi, părinţii europeni, că este mai bine. Căci aşa învăţasem de sute de generaţii. Ei aş, ne-am trezit cu after school, cu educaţii care mai de care mai ciudate, ne-am trezit că pruncii noştri nu mai ştiu să scrie sau să citească, dar sigur ştiu de mândria steagurilor multicolore şi a SPP-ului care apără manifestaţiile pride, ca deh, dacă a zis partenerul strategic, ne executam democratic şi europenist. Şi când am vrut să ne opunem, în dreptul nostru de mături, de crescuţi ai civilizaţiei europene, fără violenţă Asiei sau satrapia Orientală, europeniştii progresişti de limba romana ne-au spus că suntem de-a dreptul criminali, corupţi, pupători de cruci şi de oase. Mai mult, cuconetul de la hegemon ne-a spus că nu avem dreptul să fim împotrivă, apoi ne-a informat milităros şi imperial, că nu mai avem voie să fim părinţi. Căci le distrugem bunătate de democraţie şi capitalismul cu preţul cel mare la gaz şi curent electric. Practic europenismul de astăzi a devenit arma de distrugere în masă a viselor noastre. Deci da, s-a sfârşit!
Da, s-a sfârşit lumea noastră. A murit. Astăzi din Asia până în Africa, din America Latină până în Australia, oamenii care cred tainic, ascuns deja (căci a devenit o crimă să crezi în tradiţii, în familie, în democraţie şi meritocraţie, fără suplimente alimentare de 3 grame marijuana), exact acei oameni care se opun comunitarismului de CAP producător de brioşe gatite din faină de gândaci, anunţa tocmai sfârşitul viselor noastre. Care este lumea lor ce violent se ridică? Este lumea lor cea a democraţiei noastre visate, pentru care am asasinat un preşedinte roman în plină sărbătoare de crăciun? Nici măcar? Doar în numai 30 de ani până şi crăciunul a fost împuscat de cuconeturile rujate, reprezentate de democraţia de CAP.
Ceea ce astăzi în Daghestan s-a întâmplat, ceea ce pe 7 Octombrie s-a întâmplat, ceea ce se întâmplă practic zilnic în America visurilor noastre, unde nebuni ucid cu zecile de nevinovaţi, ceea ce ne ordona zilnic CAP-ul, anunţa, simplu şi programatic, apariţia haosului permanent şi absolut. Adică a progresului la ţeava puştii. Este lumea vidului absolut, este lumea morţii.
Da, s-a sfârşit. În România noi am murit în acel fatidic decembrie. Cu toţii am murit fără să ne dăm seama, căci noi chiar credeam în celebra realitate de la Hollywood a lui JR din Dallas. Noi credeam în filmele cu James Bond. Totul era un fals patent şi vândut în cunoştinţă de cauză de mincinoşii lumii în care credeam că ne vom integra natural.
De fapt, ei doreau doar casele noastre, bisericile noastre, fabricile noastre, pământurile noastre, apele noastre, grânele noastre, visele noastre. Adică, într-un cuvânt, ei doreau sărăcia noastră. Ni le-au luat şi nimic nu va mai fi cum visam noi odinoara.
Cine va supravieţui războiul care s-a declanşat de decenii nu va mai fi niciodată curat. Acest război intra în faza sa kinetică şi care este doar una intermediară. Căci prietene, distrugerea civilizaţiei noastre, deşi contemporană cu noi, nu va fi scurtă şi nu va avea loc doar într-o clipă. Procesul de aneantizare a viselor noastre de tinereţe va fi unul dureros, ca o lecţie pentru urmaşi. Să nu mai creadă niciodată în vânzători de mărgele de stcila colorată care se uită cu jiind la verigheta de aur de pe degetul femeii. Războiul acesta nu va mai fi curat. Până în cerul albastru ne vom murdarii pentru a supravieţui biologic. Ce legi, ce cuconet parfumat şi plin de zel europenist, ce vise americane! Toate au început să dispară. În locul lor rămâne murdăria minciunii, a falsului, a ipocriziei, a dezmăţului împotriva naturii.
Iar semnul generaţiei noastre, lăsat istoriei de după noi, nu va fi civilizaţia. Ci moartea ei. Răscoalele celor înşelaţi şi minţiţi sunt intodeauna murdare. Iar noi trăim evenimente de o violenţă care se întâmplă doar la un mileniu o dată.
Da, s-a sfârşit! Imperiul roman trebuie să piară! A mai pierit odată, nu va fi o noutate pentru istorie ca să piară şi a doua oară.
H.D. Hartmann