Mihai Craiu

Da! S-a sfârșit!
Prietenul meu Marius Tucă îmi trimite un articol tradus din presa franceză. Articolul prezintă concluzia tristă că totul, dar absolut totul, s-a sfârşit. Și democrația, și bunele moravuri, și lumea lor socialist-capitalista, comunitaristă, civilizaţia lor plină de lecții de morală. Căci a fost numai a lor. A noastră nu a mai apucat să fie. Nu a mai fost timp şi pentru noi, ăştia veniţi mai târziu.
Le răspund amândurora, român şi francez – Da, s-a sfârșit! A venit timpul decontului. A venit timpul murdăriei. Cine scapă din acest timp nu va mai avea nimic curat. Căci totul va fi murdar. Cine scapă, va fi murdărit pentru eternitate.

Visul tinereţii noastre, cărţile noastre (Doamne, îmi amintesc de mine în parcurile din nordul Bucureștilor citind şi fumând, aşteptându-mi prietena de o zi ca să facem dragoste), da, s-a sfârşit totul. Şi ce am creat? O minciună absolută, un dezastru moral imposibil de înţeles, o totală anarhie. Am ajuns să credem că deviaţia, non natura, celula despicată de viruşi sunt doar produse volatile ale unei civilizaţii care (sigur, absolut sigur mon cher) nu îşi va pierde busolă. Şi am pierdut nu numai busola, dar şi drumul. Da prietene, noi vom muri în cea mai mare deziluzie. Când generaţia noastră se va sfârşi, urmaşii nu vor putea nici măcar urma să ne scrie numele pe acest pământ. Nici semnul nu va rămâne. Da, s-a sfârşit!
În Daghestan, Rusia cea mult hulita şi plină de Putinisti, într-un colţ uitat de lume, acum numai ore, musulmanii căutau evreii dintr-un avion pentru a îi ucide. Legionarii lui Horia Sima au făcut-o. Naziştii lui Hitler au făcut-o. Francezii regimului de la Vichy au făcut-o. Nu îţi mai spun de italieni, suedezi, norvegieni, polonezi, ukrainieni sau mai ştiu eu ce neam de pe acest pământ. Norocul său simplă inteligentă a unui controlor de zbor a făcut ca acum să nu scriem despre începutul noului Shoah în Rusia. În secolul XXI din nou pogromuri? Da, prietene s-a sfârşit!

Am crezut imens în justiţia de tâlhar a asasinării lui Ceauşescu. Aveam nevoie de aşa ceva, doar l-am ucis pe cel care a îmbogăţit România cum nu a făcut-o nimeni niciodată şi nu o va mai face nimeni niciodată (cu preţul sărăciei noastre individuale, este adevărat). L-am ucis ca în codru, noi crezând sincer că democraţia şi capitalismul înseamnă cinste, munca onestă, onoare şi respect.

În doar trei decenii (ce ironie, trei decenii sunt nimic pentru vocaţia constructoare a unei naţiuni) am aflat că de fapt totul era furt, minciuna, forţa celui mai tare în gură, forţa neamului prost, forţa primitivă a tancului sau complexele înjurături europeniste. Îţi mai aminteşti cum veneau, încolonate în regimente, cuconeturile lăcuite cu văpseaua democraţiei, să ne dea lecţii, să ne umilească, să ne spună cum este cu Evropa cea nouă şi civilizată. Dădeau cu pantoful în geamurile murdare ale Casei Poporului declamând cu patos de Paris sau Berlin ca noi ăştia desculţii trebuie să ascultăm de rujuitele în progresism originar. Iadul se declanşase şi noi încă mai visam la normalitate.

Apoi, în tot ăştia 30 de ani ne-am trezit în cu hegemonie germană, economică şi politică. Când Atotputernicule ai avut secundă de umor să pui pe fiica unui popa fugit în Estul comunizat să negocieze libertatea naţiunilor abia ieşite din comunism cu un american care nici astăzi nu poate demonstra că s-a născut în SUA? Când şi de ce ţi-a venit ideea să crezi că Merkel va asigura pacea în Europa? Căci de bunăstare, nici nu poate fi vorba. Am aflat mai deunăzi ca Germania cumpăra la preţ ieftin gazul rusesc şi îl vindea scump celorlalţi. Iar împotriva naţiunilor europene care încercau şi ele, pe sestache sau în public să facă aceeaşi şmecherie democratică şi capitalistă, coană mare de la Berlin le trimitea batalioanele de propagandişti cu anticorupţia în gură. Deh afacerile cu credinţa noastră în democraţia onestă şi în capitalismul cinstit erau bănoase pentru europeniştii cei parfumaţi. Până ne-am trezit noi, ăştia care am strigat jos comunismul în Piaţa Universităţii, ca de fapt Berlinul ne vindea deja pentru bunăstarea neamţului re-educat în linia partidului progresist. Şi noi tot mai credeam în spusele lor. Vorba aceea ne-a tras-o coană cancelara de ne doare şi acum.

Da, s-a sfârşit! Cu democraţia seculară şi republicana, unde până şi regii deveniseră nişte actori de colţ de stradă, iar miliardarii cumpărau insule întregi, ne-am lămurit când a început nebunia cu corupţia prin România noastră. Războiul romano-roman sadea, civil cum ar venii, dar pentru deontologii noştrii, mană cerească de scuipat în tot ceea ce nu era europenist. Vorba aceea, pe timpul orânduirii burgheze vechi, care exploata nemilos poporul muncitor european, neam de milionar nu putea să cumpere Titanicul pe post de şalupa personală, astăzi mai au puţin capitaliştii europeni, democratici şi cu egalitatea în sânge să cumpere continente.

S-a sfârşit cu capitalismul unde credeam că vom face bani (să ştii prietene că nu doream să fim miliardari) dar visam să avem pe lângă pâine şi nişte cărţi, nişte vin şi nişte femei de iubit. Da prietene, ne doream femei, căci noi ăştia primitivii nu ştiam de noutăţile exotice, alta ironie divină, dragostea grecească – căci din vechea Elada venea – se impusese exact în lumea aia în care noi credeam că ne asigura dorinţa naturală şi nu forţată ca la Ceauşescu mult împuşcatul.

Desigur, visam la o familie în care copii să crească după cum ne ajută Dumnezeu şi ziceam noi, după cum credem noi, părinţii europeni, că este mai bine. Căci aşa învăţasem de sute de generaţii. Ei aş, ne-am trezit cu after school, cu educaţii care mai de care mai ciudate, ne-am trezit că pruncii noştri nu mai ştiu să scrie sau să citească, dar sigur ştiu de mândria steagurilor multicolore şi a SPP-ului care apără manifestaţiile pride, ca deh, dacă a zis partenerul strategic, ne executam democratic şi europenist. Şi când am vrut să ne opunem, în dreptul nostru de mături, de crescuţi ai civilizaţiei europene, fără violenţă Asiei sau satrapia Orientală, europeniştii progresişti de limba romana ne-au spus că suntem de-a dreptul criminali, corupţi, pupători de cruci şi de oase. Mai mult, cuconetul de la hegemon ne-a spus că nu avem dreptul să fim împotrivă, apoi ne-a informat milităros şi imperial, că nu mai avem voie să fim părinţi. Căci le distrugem bunătate de democraţie şi capitalismul cu preţul cel mare la gaz şi curent electric. Practic europenismul de astăzi a devenit arma de distrugere în masă a viselor noastre. Deci da, s-a sfârşit!

Da, s-a sfârşit lumea noastră. A murit. Astăzi din Asia până în Africa, din America Latină până în Australia, oamenii care cred tainic, ascuns deja (căci a devenit o crimă să crezi în tradiţii, în familie, în democraţie şi meritocraţie, fără suplimente alimentare de 3 grame marijuana), exact acei oameni care se opun comunitarismului de CAP producător de brioşe gatite din faină de gândaci, anunţa tocmai sfârşitul viselor noastre. Care este lumea lor ce violent se ridică? Este lumea lor cea a democraţiei noastre visate, pentru care am asasinat un preşedinte roman în plină sărbătoare de crăciun? Nici măcar? Doar în numai 30 de ani până şi crăciunul a fost împuscat de cuconeturile rujate, reprezentate de democraţia de CAP.
Ceea ce astăzi în Daghestan s-a întâmplat, ceea ce pe 7 Octombrie s-a întâmplat, ceea ce se întâmplă practic zilnic în America visurilor noastre, unde nebuni ucid cu zecile de nevinovaţi, ceea ce ne ordona zilnic CAP-ul, anunţa, simplu şi programatic, apariţia haosului permanent şi absolut. Adică a progresului la ţeava puştii. Este lumea vidului absolut, este lumea morţii.

Da, s-a sfârşit. În România noi am murit în acel fatidic decembrie. Cu toţii am murit fără să ne dăm seama, căci noi chiar credeam în celebra realitate de la Hollywood a lui JR din Dallas. Noi credeam în filmele cu James Bond. Totul era un fals patent şi vândut în cunoştinţă de cauză de mincinoşii lumii în care credeam că ne vom integra natural.

De fapt, ei doreau doar casele noastre, bisericile noastre, fabricile noastre, pământurile noastre, apele noastre, grânele noastre, visele noastre. Adică, într-un cuvânt, ei doreau sărăcia noastră. Ni le-au luat şi nimic nu va mai fi cum visam noi odinoara.

Cine va supravieţui războiul care s-a declanşat de decenii nu va mai fi niciodată curat. Acest război intra în faza sa kinetică şi care este doar una intermediară. Căci prietene, distrugerea civilizaţiei noastre, deşi contemporană cu noi, nu va fi scurtă şi nu va avea loc doar într-o clipă. Procesul de aneantizare a viselor noastre de tinereţe va fi unul dureros, ca o lecţie pentru urmaşi. Să nu mai creadă niciodată în vânzători de mărgele de stcila colorată care se uită cu jiind la verigheta de aur de pe degetul femeii. Războiul acesta nu va mai fi curat. Până în cerul albastru ne vom murdarii pentru a supravieţui biologic. Ce legi, ce cuconet parfumat şi plin de zel europenist, ce vise americane! Toate au început să dispară. În locul lor rămâne murdăria minciunii, a falsului, a ipocriziei, a dezmăţului împotriva naturii.

Iar semnul generaţiei noastre, lăsat istoriei de după noi, nu va fi civilizaţia. Ci moartea ei. Răscoalele celor înşelaţi şi minţiţi sunt intodeauna murdare. Iar noi trăim evenimente de o violenţă care se întâmplă doar la un mileniu o dată.

Da, s-a sfârşit! Imperiul roman trebuie să piară! A mai pierit odată, nu va fi o noutate pentru istorie ca să piară şi a doua oară.

H.D. Hartmann

S-a intrebat cineva vreodata cati dintre apropiatii fostilor securisti cheie ai Romaniei au murit de cancer desi nu au avut nicio problema medicala toata viata lor?

“Ceauşescu spunea: Puneţi-l pe Radu!. Radu nu este legendă. În cadrul Direcţiei generale TO era un serviciu special care era înzestrat cu tehnică radioactivă. Când Securitatea dorea să te fotografieze în groapă, te fotografiau în groapă”.

noi dezvăluiri incendiare despre culisele regimului comunist. şi dă un verdict: “Nu a existat Securitate bună şi Securitate rea, unitate de Securitate curată şi mai puţin curată – toate au desfăşurat activităţi de represiune politică”!
“Ceauşescu l-a trădat pe Pacepa!”
– Spuneţi-ne câte ceva despre Pacepa. Cum v-aţi împrietenit, care a fost relaţia dumneavoastră cu acesta?
– Prin natura atribuţiilor mele de serviciu, intram în relaţie cu toate cadrele de conducere ale MI şi MApN. Doicaru, şeful DIE, era un om mai puţin pregătit profesional şi atunci, ori de câte ori era vorba de perfectarea unui act normativ, se făceau discuţii. Chemai iniţiatorul. şi, de la DIE, ni-l trimiteau mereu pe Pacepa. De exemplu, când am lucrat decretul lor de organizare şi funcţionare. Şi, de-a lungul anilor, s-au stabilit nişte relaţii normale de muncă. Eu pot să vă spun aşa: Nu Pacepa a trădat. Nu Pacepa l-a trădat pe Ceauşescu. Ceauşescu l-a trădat pe Pacepa! Păi, mă întreb şi eu: ce prejudiciu a adus Pacepa ţării prin defectarea sa? Că a dezvăluit chipul hidos al unui regim dictatorial? Pacepa a lămurit lumea liberă despre politica duplicitară a lui Ceauşescu. Asta este cu Pacepa.

– Da, dar pe de altă parte, foarte mulţi oameni cu funcţii au fost dislocaţi din acel sistem cu chip hidos, cum spuneţi d-voastră, şi de-asta îl fac trădător, vorbesc în fel şi chip şi, pur şi simplu, nu-l iartă pe Pacepa, dorind să se răzbune, dorindu-i moartea…

– Sigur că actul pe care l-a comis Pacepa este greu să fie apreciat în alt mod decât acela de a fi trădat.
– Avem aici o scrisoare a generalului pentru dvs. (n. red. – generalul Luchian citeşte scrisoarea. Se simte o emoţie în glas, dar nu lasă să se vadă nimic. Avem impresia că vedem o lacrimă. Luchian îşi revine însă repede şi continuăm discuţia). Într-un fel, şi generalul Pacepa admite că a trădat. Admite că a trădat acea parte inumană a Securităţii, a acelui regim torţionar, de-a dreptul criminal…

– Partidul Comunist Român a transformat această instituţie, de la adevărata sa menire, într-un aparat represiv care a devenit, de la bun început, unealta sa de represiune.
– De fapt, cum aţi defini dvs. poliţia politică?
– Pe mine mă revoltă enorm de mult când văd la televizor aprecieri de genul acesta: Securitate bună şi Securitate rea. Aparat de Securitate curat şi aparat de Securitate mai puţin curat. Se dădea exemplu Direcţia Contrainformaţii Militare care ar fi fost una dintre direcţiile cele mai curate, aşa-zis curate. Nu există şi nu a existat unitate de Securitate curată şi mai puţin curată. Toate au desfăşurat activităţi de represiune politică. Toate au pus sub index orice cetăţean care, într-un fel sau altul, îşi manifesta nemulţumirea faţă de sistemul dictatorial…
– Dar despre informatori, ce părere aveţi, ei au făcut poliţie politică?
– Cel mai murdar lucru pe lume este să-ţi trădezi semenii. Şi acest lucru l-au făcut oamenii lipsiţi de educaţie şi respect faţă de semenii lor.
Justiţia, unealta oarbă a partidului
– Dar, în afară de Securitate, nu erau şi Miliţia, Procuratura, Justiţia, singura care ar fi putut să spună stop era partidul, care dădea comanda. Cu alte cuvinte, întreg sistemul forma poliţia politică, nu credeţi?
– Şi Justiţia, evident. Justiţia era o unealtă oarbă a partidului. Păi, nu exista sector pentru justiţie în cadrul secţiei militare de la partid? Secţia militară de la partid (n.r. – de la CC) avea trei sectoare: un sector pentru MFA, un sector pentru MAI şi un sector pentru Justiţie. Şi prin activiştii acestui aparat se transmiteau indicaţiile de rigoare. Practic, sentinţele erau date înainte ca procesul să fie judecat. Pentru că mergea tovarăşul activist şi dădea indicaţia, dădea verdictul în plic. Pot să vă exemplific chiar cu cazul meu, unde, în civil, am fost condamnat în urma unor înscenări ordinare, pentru Legea 18, iar, după “90, eu am discutat cu judecătoarea care mi-a zis: “Domnule general, eu am ştiut că nu sunteţi ilicit, dar ce puteam să fac dacă Securitatea era tot timpul la uşa mea?!”. Asta în civil, iar în penal, Ceauşescu a zis: “Puneţi-l sub învinuire că a deţinut documente în afara atribuţiunilor de serviciu!”.
“Ceauşescu a fost informat că eu aş fi fost în relaţii apropiate cu Pacepa”
– Când aţi fost arestat?
– Pe 17 septembrie 1978.
– Arestarea era legată de plecarea lui Pacepa?
– Am fost încadrat la art. 169, alin 2: deţinere de documente în afara atribuţiilor de serviciu”. Şi am fost condamnat opt ani.
– Deci ăsta era motivul, plecarea lui Pacepa?
– Ceauşescu, odată cu plecarea lui Pacepa, a fost informat că eu aş fi fost în relaţii apropiate cu acesta. Şi atunci a dat dispoziţie: “Lichidaţi-l şi pe Luchian, lichidaţi-l şi pe acesta şi încadraţi-l pentru violarea secretelor de stat!”. Aşa spunea el la articolul de lege.
– Au fost mai mulţi generali reţinuţi atunci?
– Toţi generalii au fost reţinuţi. Doicaru, în primul rând. Goga Vasile, general şi el la DIE, şi mulţi alţii. Nu-i ştiu pe toţi, pentru că am fost ţinuţi izolaţi. Direcţia de Cercetări Penale ne-a adus la cunoştinţă că suntem consemnaţi în unitate, din ordinul lui Ceauşescu. Şi am fost conduşi fiecare într-o cameră de anchetă, care era dotată cu un pat. Ni s-a pus câte un subofiţer sau ofiţer inferior de pază la uşă şi nu avem voie să ieşim, decât însoţiţi, până la grupul sanitar.
– Cam cât a durat ancheta?
– Două săptămâni.

Patru ani în celula în care a fost închis şi Părintele Calciu
– Şi pe urmă a urmat procesul şi aţi fost condamnat?
– Da, la opt ani. Şi am executat patru ani, la închisoarea Aiud. Am stat în celula în care a stat şi Părintele Calciu-Dumitreasa. Mai era un german de la Braşov, Kruger Otto, condamnat pentru spionaj. Mai era un fost colonel MAN, care lucrase prin direcţia tehnică, Niculescu Sorin Dan, şi care se ocupase cu exportul de armament. Mai era în celulă Rusu Vasile, acuzat că a incendiat o hală de la Uzina Braşov, Baicu Ile, fost muncitor la CFR, pentru că împărţise manifeste împotriva regimului comunist, şi informatorii de drept comun, care erau introduşi în celulă pentru a ne provoca la discuţii, care interesau ofiţerul securist al penitenciarului.
– Cine era comandant, celebrul colonel torţionar Crăciun?
– Da, Crăciun.
– Care a fost rolul lui Macri?
– Macri a fost numit în comisia de cercetare a cauzelor defectării lui Pacepa.
– Şi aţi fost eliberat în “82?
– În iunie “82 împlinisem perioada pentru eliberare condiţionată, dar nu am fost eliberat, aşa că am fost decât şase luni mai târziu, la 25 decembrie, în prima zi a Sfântului Crăciun. Fusesem transferat de la Aiud, la Direcţia de Cercetări Penale. În ziua de 25 decembrie 1982, soţia împreună cu avocatul meu, aflând că hotărârea instanţei a fost ridicată, s-au prezentat la DCP, solicitând să fiu pus imediat în libertate. Colonelul Vasile Gheorghe s-a dovedit a fi mai puţin dispus să fiu eliberat imediat, întrucât nu apucase să-mi ia angajamentul de a nu divulga nimic din cele văzute şi auzite în timpul detenţiei. Dar nu a avut încotro şi m-a eliberat.
Ucigaşul lui Ceauşescu
– Aţi stat, la cercetări penale, cu vreunul din disidenţii din perioada respectivă?
– Nu. Numai singur am fost ţinut în celulă şi lucrul acesta mă îngrijora enorm de mult, încât îmi era frică să nu fiu iradiat.
– Ştiaţi de Radu? Există acea armă misterioasă care te omoară prin iradiere numită “Radu”?
– Sigur că da.
– Cu ce ne puteţi certifica? Nu este cumva doar o legendă?
– Nu este legendă. În cadrul Direcţiei generale TO era un serviciu special care era înzestrat cu tehnică radioactivă. Ştiţi că şi mormintele se fotografiau? Când Securitatea dorea să te fotografieze în groapă, te fotografiau în groapă.
– Cunoaşteţi cazuri concrete?
– Ceauşescu spunea doar atât: “Puneţi-i-l pe Radu!” (n. red.: Generalul Pacepa a vorbit pentru prima dată de “Radu”. Există suspiciunea că trei directori ai “Europei Libere” au fost asasinaţi în acest mod. Este vorba de Noel Bernard, Radu Gorun alias Mihai Cismărescu şi Vlad Georgescu. De asemenea, unele voci susţin că şi Mihai Botez ar fi fost asasinat după 1990 în acest mod).

“Dacă generalul Iulian Vlad nu şi-ar fi trădat stăpânul…”

– Cum aţi privit evenimentele din “89 şi perioada care a urmat?
– După 1970, situaţia economică a României s-a degradat an de an, iar nivelul de trai al populaţiei a scăzut la limita suportabilului. Pe de altă parte, ceea ce se îmtâmplă în celelalte ţări socialiste nu putea să nu aibă influenţă şi asupra celor ce urmau să se întâmple şi în România. În România însă, regimul feroce de dictatură îngreuna mult producerea unei schimbări şi a debarcării dictatorilor. Dacă generalul Iulian Vlad nu şi-ar fi trădat stăpânul pe care l-a adulat atât de mult, încât atunci când îi pronunţa numele i se punea un nod în gât şi-i dădeau lacrimile, evenimentele din “89 s-ar fi desfăşurat mult mai grav. Eşalonul doi era pregătit pentru a prelua puterea. Pe 22 decembrie, în jurul orei 13, eu am ajuns la Televiziunea Română. M-am urcat pe un car de televiziune şi am vorbit mulţimii care încă nu pătrunsese în sediu. Şi am cerut mulţimii să fie vigilentă, pentru că dictatorii nu vor renunţa uşor la putere. Cu alte cuvinte, să-şi unească toată populaţia puterea pentru înlăturarea dictatorilor. După aceea, am pătruns în sediul Televiziunii. Şi, când am văzut cine aştepta rândul la microfon, mi-am dat seama cine va acapara puterea.
– Adică?
– Adică cei din linia a doua.
– Cei din linia a doua însemnând Iliescu & Co?
– Aveţi răbdare. În studioul patru m-am întâlnit cu Ion Iliescu, cu care mă cunoscusem dinainte, din familia maestrului Ion Voicu. Acesta mi-a propus să urc la etajul 10 şi să rămân alături de el. Dar am refuzat acest lucru. La ora 17.00 am ieşit din sediul Televiziunii şi am plecat la domiciliul meu. Nu am dorit să fiu alături de oameni care deţinuseră funcţii de răspundere în aparatul comunist de represiune.

Ion Mihai Pacepa, despre Eugen Luchian

Generalul Ion Mihai Pacepa, fostul nr. 2 în DIE, vorbeşte în exclusivitate despre relaţia sa cu Eugen Luchian.
“Timp 15 ani, după decembrie 1989, am încercat să dau de urma unui prieten drag: Eugen Luchian, singurul caracter pozitiv al cărţii Orizonturi Roşii ţin nespus la el datorită curajului cu care l-a înfruntat pe Ceauşescu şi pe călăul său, Tudor Postelnicu. L-am regăsit pe Eugen abia acum câteva săptămâni, cu ajutorul lui Andrei Bădin şi Christian Levant. Le mulţumesc călduros. Am citit cu interes interviul şi mă bucur că Eugen a rămas acelaşi om curajos şi modest pe care l-am cunoscut şi îndrăgit. În anii cât a fost consilierul lui Ion Gheorghe Maurer nu s-a lăudat niciodată, deşi avea cu ce. Nu s-a lăudat nici în interviu, deşi a plătit cu ani grei de puşcărie curajul cu care l-a înfruntat pe Ceauşescu şi prietenia care ne-a legat. De aceea îmi permit să adaug aici, pe scurt, câteva momente trăite împreună. Le-am redat pe larg în Orizonturi Roşii, pe care am publicat-o acum 20 de ani, când Ceauşescu era încă Fiul Iubit şi putea să le conteste. Dar nu le-a contestat. Nici el şi nici Postelnicu. La mijlocul lui iulie 1978 am fost chemat de urgenţă la Ceauşescu. Când am intrat în birou, el asculta o bandă de magnetofon împreună cu Elena şi Postelnicu. Luchian e ofiţer ilegal KGB ,mi-a spus Ceauşescu.

Postelnicu l-a înregistrat vorbind ruseşte cu nevastă-sa. Pune-l din nou, Postelnicu. Am desluşit cu greu câteva cuvinte ruseşti rostite de un bărbat şi o femeie. E vocea lui Luchian?, m-a întrebat Ceauşescu.
Nu cred, i-am răspuns.
Înregistrarea este execrabilă şi seamănă cu o înscenare. Postelnicu a sărit ca muşcat de fund:

E vocea lui Luchian. Şi el, şi nevastă-sa sunt ofiţeri KGB legendaţi, că s-au născut în Tighina şi infiltraţi apoi în România ca un cuplu de ofiţeri ilegali. Atunci, Ceauşescu nu a aprobat referatul cu propuneri de arestare prezentat de Postelnicu. Tine ochii pe ei, i-a ordonat. La 22 iulie, Ceauşescu m-a trimis la Bonn cu un mesaj secret către cancelarul vest-german Helmut Schmidt şi acolo am cerut azil politic în SUA. Câteva săptămâni mai târziu, presa occidentală informa că numeroşi generali români fuseseră arestaţi. Eugen Luchian era printre ei. Ulterior am aflat că a fost condamnat la opt ani închisoare pentru că a deţinut ilegal documente secrete la domiciliu. Ceauşescu, evident, a continuat să nu creadă gogoaşa lui Postelnicu şi a recurs la metoda lui favorită: a ordonat Securităţii să ascundă în locuinţa indezirabilului documente secrete şi să le găsească apoi la o percheziţie oficială. La o lună după ce am cerut azil politic, Postelnicu i-a raportat lui Ceauşescu că am fost ofiţer ilegal CIA şi că am fost infiltrat în România când aveam 10 ani. Foştii securişti răspândesc şi azi această inepţie, deşi CIA a fost creată când eram deja student la Institutul Politehnic. Sper ca Raportul pentru Condamnarea Crimelor Comunismului ce va fi prezentat la 18 decembrie va finaliza răscoala împotriva comunismului, declanşată la 18 decembrie 1989 în Timişoara. Şi că înscenările cu ajutorul cărora securiştii au terorizat România şi cu care încearcă acum să o divizeze vor fi în sfârşit demascate.”

Cette luxueuse demeure qui a appartenu à un homme d’affaires russe, décédé 2 ans avant la confiscation, sera mise en vente à partir du 16 juin.

Le château de la Garoupe, luxueuse demeure sur la Côte d’Azur, confisquée en 2015 à l’homme d’affaires russe Boris Berezovski décédé deux ans auparavant, est mis en vente, a annoncé vendredi l’Agence publique gérant les avoirs saisis en France. «Ce joyau immobilier de la French Riviera, construit pour un Lord anglais et par lequel sont passés Pablo Picasso, Cole Porter ou encore Ernest Hemingway, représente un héritage architectural et culturel hors norme. Son acquisition offre une opportunité unique de posséder une résidence de prestige chargée d’histoire dans un cadre enchanteur», promet l’Agence de gestion et de recouvrement des avoirs saisis et confisqués (Agrasc).

Situé au Cap d’Antibes, le domaine, qui jouit d’une «vue panoramique imprenable sur la mer Méditerranée», se compose d’une maison de maître ainsi que de cinq autres bâtiments servant de dépendances ou locaux d’habitation, le tout déployé sur un parc paysager d’environ 10 hectares qui compte une piscine, un jacuzzi et un terrain de tennis. Du 16 juin au 17 juillet, les personnes intéressées par l’acquisition de la propriété peuvent se manifester «en soumettant un dossier de présentation au notaire de l’Agrasc», précise cette dernière. Les candidats retenus pourront ensuite présenter leurs offres à compter de septembre 2023.

Éminence grise de Boris Eltsine

Le château de la Garoupe, tout comme la propriété voisine du clocher de la Garoupe, avaient été confisqués par la justice comme les produits d’un délit de blanchiment aggravé commis par une société d’investissement (Sifi) et son gérant, Jean-Louis Bordes, considérés comme des faux-nez du véritable financeur et propriétaire: Boris Berezovski. La justice française, sollicitée par la Russie, a mis plus de 10 ans à démêler un entrelacs de sociétés dans le monde entier et retracer les flux d’argent ayant servi à l’acquisition pour 8,4 millions d’euros, via la société Sifi, du château de la Garoupe en décembre 1996, puis l’année suivante du clocher de la Garoupe acquis pour 13,5 millions d’euros.

Depuis les visites de la famille impériale au milieu du 19e siècle, la Côte d’Azur n’a cessé de jouir d’une incroyable popularité auprès des Russes et notamment des nouveaux riches qui y ont acquis des propriétés après la chute du mur de Berlin en 1989. Boris Berezovski a été l’un des premiers à avoir jeté son dévolu sur le Cap d’Antibes. Éminence grise de Boris Eltsine, tombé en disgrâce à l’arrivée au pouvoir de Vladimir Poutine, l’homme d’affaires s’était exilé à Londres où il était devenu un farouche opposant au Kremlin. En mars 2013, il a été retrouvé pendu dans sa résidence privée, dans des circonstances restées floues.

Les secrets du château de Vincennes

https://video.lefigaro.fr/figaro/video/les-secrets-du-chateau-de-vincennes/

Proiectul „Khetanes – Împreună”, destinat promovării culturii comunității rome din județul Constanța și organizat de Asociația Culturală Georgiana Rusu, a intrat în faza de producție artistică. proiectul este finanțat prin Granturile SEE 2014 – 2021 în cadrul Programului RO-CULTURA.

Este vorba despre un proiect complex, desfășurat pe perioada a 12 luni și care implică zeci de persoane atât în echipa de organizare cât și în echipa artistică. Echipa de management a întreprins în prima parte a proiectului activitățile specifice de organizare, programare a activităților și realizare a achizițiilor, de la începutul lunii aprilie fiind demarate și activitățile de producție artistică. Primul pe listă este filmul documentar dedicat promovării culturii comunităților de romi din județul Constanța, echipa de profesioniști contractată de organizator începând deja filmările.

„Filmul documentar va propune publicului un paradox: o incursiune modernă în lumea tradițională a romilor, o interferență a tot ceea ce este nou și modern și cultura lor extrem de bogată care, din păcate, tinde să se piardă din diferite motive. Avem scenariul gata, se filmează în tot județul Constanța și suntem impresionați de reacțiile pozitive ale oamenilor din rândul comunităților de romi.”, a declarat Georgiana Rusu, manager de proiect.

Documentarul va fi gata la finalul lunii mai și va fi difuzat din luna iunie pe unul sau mai multe posturi regionale de televiziune, pe pagina web și pe pagina de Facebook ale proiectului.

Proiectul presupune în total 7 categorii de activități de creație contemporană prin intermediul cărora tradițiile, obiceiurile, meșteșugurile, portul tradițional și limba comunității rome din județul Constanța vor fi promovate în rândurile publicului larg: un spectacol de teatru muzical, un spectacol de teatru de păpuși, variantele video ale celor două spectacole, o expoziție de fotografie, o expoziție de pictură și un film documentar. „Khetanes – Împreună” va facilita accesul la cultură pentru 2.000 de cetățeni romi din zone defavorizate ale județului Constanța prin asigurarea participării acestora ca spectatori la cele 10 reprezentații ale spectacolului de teatru muzical și la cele 30 de reprezentații ale spectacolului de teatru de păpuși precum și la expoziția de pictură și expoziția de fotografie. 10 persoane de etnie romă își vor dezvolta competențe specifice artei dramatice, urmând să facă parte din distribuția spectacolului de teatru muzical. 5 locuri de muncă vor fi create în cadrul proiectului, iar 2.000 de persoane de etnie romă vor fi vizate de măsuri de capacitare, la activitățile artistice offline și online urmând să participe peste 5.000 de spectatori.

Finanțarea de aproape 200.000 euro din Granturi SEE (Norvegia, Islanda, Liechtenstein) a fost obținută de Asociația Culturală Georgiana Rusu în cadrul apelului de proiecte „Sprijinirea inițiativelor culturale despre minoritatea romă”, organizat de Unitatea de Management a Proiectului din cadrul Ministerului Culturii, prin Programul RO-CULTURA. Parteneri sunt Asociația „Centrul pentru Incluziune Socială – Regiunea S-E” (România) și Asociația Concordia Oslo (Norvegia). Teatrul de Stat Constanța este colaborator în organizarea activității „Spectacol de teatru muzical”.

 „Incluziunea romilor reprezintă o prioritate publică la nivel european, național și local, nevoia promovării culturii rome și necesitatea conservării patrimoniului cultural imaterial al romilor fiind deziderate asumate prin documente strategice și programatice. În acest context, obiectivul proiectului „Khetanes – Împreună” vizează dezvoltarea unui concept de antreprenoriat cultural destinat promovării culturii rome prin intermediul a 7 activități de creație contemporană în care vor fi implicați în mod activ etnici romi din județul Constanța. Proiectul urmărește totodată să contribuie la reducerea disparităților economice și sociale în Spațiul Economic European și la Consolidarea relațiilor bilaterale dintre Statele Donatoare – Norvegia, Islanda, Liechtenstein și Statele Beneficiare”, a mai spus Georgiana Rusu.

Detalii proiect „Khetanes – Împreună”

• Apel de proiecte: Sprijinirea inițiativelor culturale despre minoritatea romă
• Promotor de proiect: Asociația Culturală Georgiana Rusu
• Parteneri de proiect: Asociația „Centrul pentru Incluziune Socială – Regiunea S-E” (România), Asociația Concordia Oslo (Norvegia)
• Valoarea totală a proiectului: 980.000 lei (198.216,06 euro)
• Valoarea finanțării nerambursabile (85% Grant SEE și 15% bugetul național): 980.000 lei (198.216,06 euro)
• Durată: 12 luni (1 ianuarie – 31 decembrie 2023)
• Locație de implementare: Constanța (România)
• Website: www.khetanes-impreuna.ro
• Facebook: Khetanes – Împreună

Granturile SEE reprezintă contribuția Islandei, Principatului Liechtenstein și Regatului Norvegiei la reducerea disparităților economice și sociale în Spațiul Economic European și la consolidarea relațiilor bilaterale cu cele 15 state beneficiare din estul și sudul Europei și statele baltice. Aceste mecanisme de finanțare sunt stabilite în baza Acordului privind Spațiul Economic European, ce reunește statele membre UE și Islanda, Liechtenstein și Norvegia ca parteneri egali pe piața internă. În total, cele trei state au contribuit cu €3,3 miliarde între 1994 și 2014 și €1,55 miliarde pentru perioada de finanțare 2014-2021. Mai multe detalii sunt disponibile pe: www.eeagrants.org și www.eeagrants.ro.

Programul RO-CULTURA este implementat de Ministerul Culturii prin Unitatea de Management a Proiectului și are ca obiectiv general consolidarea dezvoltării economice și sociale prin cooperare culturală, antreprenoriat cultural și managementul patrimoniului cultural. Bugetul Programului este de aproximativ 34 milioane de euro. Mai multe detalii sunt disponibile pe www.ro-cultura.ro.

Reporter Sfin: 2023 a început deja, așadar am dat și noi startul, așa cum v-am obișnuit de un an și jumătate, interviurilor organizate de Săptămâna Financiară.

În urma intrării eșuate a României în spațiul Schengen și a boicotului anunțat împotriva companiilor austriece, BCR contracarează prin “nobila” companie de marketing “Noi susținem economia românească.”

Toate bune și frumoase până aici – dar eu am o singură întrebare:

Oare chiar suntem martorii unui miracol de Crăciun/Anul Nou?

Se pare că am primit pentru prima dată în istorie ceva gratis, dar nu ne-a anunțat nimeni – până acum, când dlui Ionuț Stanimir – Director al Departamentelor de Marketing & Comunicare în cadrul BCR, i s-a făcut milă de noi și a decis că este momentul să ne “lumineze” cu faptele bune făcute de BCR, României.

Citeste mai mult pe sfin.ro

Printre „LOCUITORI”: Primarul ROBERT SORIN NEGOIȚĂ, ce conduce de mai mult de un deceniu milioanele de euro din sectorul 3 al Bucureștiului pe „căile” buzunarelor sale – prin mai multe firme OFFSHO…

Sursa: RAIUL – un loc și pe PĂMÂNT, nu doar în CER – denumit PANDORA

Vlăsceanu, Nyerges & Partners advised Econergy International Ltd. in closing the acquisition from Portland Group of the biggest photovoltaic park under development in Romania. The project has a…

Sursa: Vlăsceanu, Nyerges & Partners advised Econergy in the acquisition of a PV Park from Portland Group

What is Stagflation? In normal economics, inflation is the price we pay for growth, and higher unemployment is the tradeoff we accept for keeping inflation low. But what if inflation and unemployme…

Sursa: Why Stagflation Is A Significant Risk

Conform Raportului Trimestrial publicat la Bursa de Valori București, activele SIF Oltenia înregistrau o valoare de 2.437.876.759 lei, în creștere cu 23 27% comparativ cu valoarea inregistrata la 3…

Sursa: La 30 Septembrie, SIF Oltenia raportează rezultate financiare în creștere

Numărul de companii, rezultatul net și capitalurile proprii au atins un maxim istoric în anul pandemiei, pe când cifra de afaceri a companiilor nefinanciare din România a scăzut, în anul 2020, cu a…

Sursa: REZULTATUL NET AL COMPANIILOR NEFINANCIARE DIN ROMÂNIA A DEPĂȘIT, PENTRU PRIMA DATĂ, PRAGUL DE 100 DE MILIARDE DE LEI ÎN 2020