Sursa: Bloguluibalan.ro
Am văzut că încălcarea articolului 15 din Constituţia României – legea dispune numai pentru viitor – constituie un motiv suficient de puternic pentru ca propunerea legislativă de dare în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite să intre pe „agenda” Curţii Constituţionale.
Pe lângă faptul că Parlamentul trebuia să ceară – potrivit articolului 3, punctul 2, din Legea 312/2004 privind Statutul BNR – un punct de vedere oficial din partea Băncii Naţionale şi să nu nesocotească principiul consensualităţii, în contextul în care la darea în plată are loc o transformare unilaterală a unor elemente extrabilanţiere (garanţiile) în unele de bilanţ.
Şi tot aici mai merită să ne întrebăm în ce măsură încălcarea principiului neretroactivităţii pune România în situaţia de a încălca tratatele la care e parte? Ce ar trebui să facă un preşedinte care primeşte la promulgare un act normativ suspectat că nu respectă legislaţia UE?
Să solicite opinia organismelor europene. Pentru că suntem, într-adevăr, un stat suveran, în care poporul îşi exprimă voinţa prin aleşii săi, dar asta nu înseamnă că putem sta la mâna unei liote de escroci ce ne aminteşte de reflexele de stat mafiot de dinainte de a începe să bage DNA spaima în cei desemnaţi democratic.
Nu putem risca ca justiţia europeană să respingă actul normativ, să aprecieze că statul român e bun de plată şi să punem apoi de o nouă Autoritate de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB) ca la Bancorex. Adică, să ajungem în situaţia în care “şmecherii” ce au dat în plată imobilele să şi le recupereze la o zecime din preţ de la AVAB, iar “proştii” de contribuabili să plătească diferenţa.
Asta în condiţiile în care oricum toată lumea plânge pe umărul debitorului fără să-şi amintească de cel ce economiseşte, în condiţiile în care împrumuturile sunt acordate , în proporţie covârşitoare, nu din banii acţionarilor băncilor, ci din cei ai deponentţilor.
Aşadar, în privinţa legii dării în plată preşedintele Klaus Iohannis trebuie să aibă o poziţie proactivă şi să afle atât punctul de vedere al Curţii Constituţionale, cât şi al forurilor juridice europene. Pentru ca statul român să nu fie pus apoi să plătească. Să nu fie angajaţi banii tuturor, aşa cum s-a întâmplat la Bancorex.