Tag Archives: broker

Mai rau ca dracu’ e razgandacu’

Sursa: Comisarul.ro

Când auzii că nu le mai dă sfinților părinți să rumege din banii statului, eram gata să-l blagoslovesc pe dl Cioloș cu un editorial pozitiv. Uite, domnule, omul părea șovăielnic, dar e tare, să atingi BOR la activitatea de bază, adică adunarea de averi aci, pe pământ, nu în cer, cum îndeamnă Iisus Hristos, nu-i jucărie, preacuvioșii fac urât.

Hm, nu degeaba premierul n-a jurat la Cotroceni cu mâna pe Biblie și nici nu s-a închinat.

Ar fi fost, dincolo de bani, un gest istoric: separarea dintre Biserică și Stat, dintre Biserică și Putere. A făcut vreodată Biserica Ortodoxă Română opoziție Puterii lumești, oricare a fost ea? Nicidecum, a stat tolănită lângă tron vreme de veacuri.

În deceniile dictaturii, BOR n-a fost niciodată de partea simplilor cetățeni, n-a fost nici măcar de partea religiei ortodoxe, nemișcând un deget pentru bisericile distruse și alungate pe roți de Ceaușescu. A prestat în schimb la greu slujbe de înmormântare pentru cei morți de frig, de foame, de inimă rea, colectând nesmintit bănișorul, care nu-i al meu, e-al lui Bunul Dumnezeu…

Sau al Dracului, căci cu Întunecimea Sa Securitatea, cu Puterea ocultă, popii noștri dragi s-au înțeles mult mai bine decât cu Lumina Lumii.

Câtă vreme vor exista pe aici inși care să creadă în iertarea păcatelor și viața de apoi, Puterea va avea nevoie de Biserică, căci chivotul strânge bine votul.

La concluzia asta a ajuns și premierul Dacian, după 24 de ore de laicizare a statului român, așa cum sunt de mult țările civilizate. Și-a mai înghițit limba încă o dată, ca în cazurile „miniștrilor” Baciu și Guseth.

Îl întreb pe dl inginer Cioloș, din nou inginerește: e logic și moral corect ca tinerii care strigă „Vrem spitale, nu Catedrale!” să fie siliți să plătească din buzunarul lor salariile popilor și ale servitorilor lor, pe care nu le mai desființați, că le măriți? Toți trebuie să plătim impozite pentru ce ne privește pe toți: stradă, școală, spital. Dar numai unii cred în Biserică, ceilalți, pe care Godporația nu-i privește, și nici ei pe ea, de ce să plătească?

Ca să sprijine PDG Daniel guvernul în „a îmbunătăți condițiile de educație ale copiilor și tinerilor din mediul rural și calitatea actului medical în spitale”?. Păi, pentru asta, subsemnatul pot să dau bani direct, n-am nevoie de BOR ca broker.

Mi-e din ce în ce mai clar că dl tehnocrat Cioloș nu cunoaște maxima politică a unui predecesor al său, patriarhul-premier Jean Buruiană: mai rău decât dracul, e răzgândacul.

Tagged , , , , , , , ,

Aroma de șantaj din spovedania brokerului Cristian Sima

Sursa: George Damian

Citesc cu interes Marea Spovedanie a lui Cristian Sima. Doar că mă deranjează mai multe chestiuni în poveștile omului. Zoso l-a prins cu o mică inadvertență, dar este o chestiune minoră până la urmă: Sima nu își amintește exact cât a plătit pentru un video înainte de 1989.

Să vă spun ce nu-mi place mie: în primul rând nu este clar de ce Sima a fugit din România. A scris mai multe texte alambicate, în care apar nume grele de pe scena publică românească, texte înțesate cu aluzii. Dar nimic clar. Cine, ce, unde, când, cum, de ce? Și mai ales cât? Bine, v-am mai spus, în textele lui apar nume și cifre, dar sunt atât de învârtejite că toate poveștile sunt atinse de o ambiguitate totală.

Însă cea mai frumoasă este spovedania relației lui Cristian Sima cu serviciile secrete. La fel, este împachetată frumos, cu multe nume și detalii, reface atmosfera anilor 80 din România ceaușistă. Bineînțeles, la fiecare paragraf are grijă să sublinieze că nu și-a trădat prietenii, deși vorbea periodic cu securiștii – asta este o constantă în toate spovedaniile de acest gen, zici că toți informatorii se vorbiseră între ei să-i păcălească pe securiști, iar securiștii erau niște tâmpiți a căror singură menire pe lume era să fie păcăliți.

Dar să trecem și peste asta. Senzația mea este că spovedania relației lui Cristian Sima cu serviciile secrete are o puternică aromă de șantaj. Povestea este tranșată pe felii, servite la intervale mari de timp. Iar în povestirea faptelor de acum 30 de ani apar nume foarte contemporane. De parcă amintirile din tinerețe ale lui Cristian Sima sunt scrise pentru aceste nume contemporane cu o întrebare nerostită la post-scriptum: chiar vreți să scriu pe blog tot ce știu?

La spovedanie spui tot, nu-i servești popii păcatele cu lingurița.

Și încă una: blogul lui Sima merge cu frâna de mână trasă,…

Carti, ne carti, adevaruri la comanda, spovedanii prin omisiune…intromisiune, absolutiune….Un lucru e cert- talent de povestitor are…ca doar istoria e reflectarea propriei povesti  si nu adevarul rezolutionat prin patrafirul spovedaniei…..

Tagged , , , , , , ,