ABERATIILE ANAF- Condiționarea înregistrării in scopuri de TVA | Saptamana Financiara

Firmele romanești sunt prezumate vinovate, in timp ce cele străine sunt confirme!!!
ANAF a publicat in Monitorul Oficial Ordinul privind conditionarea inregistrarii in scopuri de TVA. Ca idee, se mentine procedura de legiferare in sensul ca societatilor ce au depasit plafonul de scutire de TVA de 220.000 lei nu li s-au impus criterii de conditionare, insa li se solicita capacitatea economica printr-un alt act normativ. „Situatia poate fi considerata o elucubratie fiscala, respectiv actul normativ se adreseaza numai societatilor romanesti, iar sucursalele din Romania ale societatilor straine sunt scutite de astfel de proceduri. Practic, societatile romanesti sunt prezumate a fi „vinovate”, iar cele straine intotdeauna conforme”, crede consultantul fiscal Adrian Benta.
Care sunt societățile care intra in acest document
Documentul il puteți consulta aici:
Acesta se adreseaza societatilor infiintate conform Legii nr. 31/1990 privind societatile, ce se regasesc in una din urmatoarele situatii:
a) solicita inregistrarea in scopuri de TVA de la infiintare, chiar daca nu au atins plafonul cifrei de afaceri de 220.000 lei, posibilitate reglementata de art. 316 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal – inregistrare in scopuri de TVA prin optiune de la infiintare;b) societatea a fost infiintata in perioada anterioara, pe parcursul exercitiului realizeaza o cifra de afaceri mai mica de 220.000 lei (nu atinge plafonul de la care ar fi obligata sa se inregistreze in scopuri de TVA), insa opteaza pentru inregistrarea in scopuri de TVA conform art. 316 alin. (1) lit. c) din Codul fiscal;

c) societatea a fost anterior inregistrata in scopuri de TVA, autoritatile fiscale au anulat din oficiu codul de inregistrare in scopuri de TVA, societatea e eliminat cauzele ce au condus la anularea inregistrarii in scopuri de TVA si doreste sa se reinregistreze in scopuri de TVA conform art. 316 alin. (12) din Codul fiscal.

Celebrul formular 088

  • Observam asadar ca se pastreaza procedura anterioara de reglementare, in sensul ca in momentul in care societatea a depasit plafonul cifrei de afaceri de 220.000 lei, este obligata sa solicite inregistrarea in scopuri de TVA in termen de 10 zile de la finele lunii cand s-a depasit plafonul, nu are conditionare de inregistrare in scopuri de TVA, conform art. 316 alin. (1) lit. b) din Codul fiscal.
Printr-un alt act normativ, respectiv prin OpANAF nr. 2048/2016, se solicita si in aceasta situatie depunerea celebrului formular 088, prin care trebuie sa justifici capacitatea si intentia economica de a fi platitor de TVA, fara insa sa se solicite criteriile de conditionare, o situatie de elucubratie fiscala.
Criteriile de conditionare privind inregistrarea in scopuri de TVA  sunt urmatoarele:
a) societatea are dreptul sa desfasoare activitati economice la sediu sau la punctul de lucru, respectiv nu se afla sub interdictia de a desfasura activitati la aceste puncte de lucru detinute;
b) administratorii sau asociatii ce detin mai mult de 50% din capitalul social nu trebuie sa aiba inscrise in cazierul fiscal infractiuni sau fapte prevazute la unul din articolele din OG nr. 39/2015;
c) evaluarea societatii pe baza analizei efectuate de organele fiscale privind intentia si capacitatea de a desfasura activitati in sfera TVA; se va efectua analiza pe baza formularului 088.
Care este efectul
In urma analizei, societatea va fi clasificata astfel:
– cu risc fiscal scazut;
– cu risc fiscal mediu;
– cu risc fiscal ridicat.
Efectul acestei clasificari este urmatorul:

  • Societatile cu risc fiscal scazut primesc dreptul de a se inregistra in scopuri de TVA.
  • Societatile cu risc fiscal ridicat sunt respinse la inregistrarea in scopuri de TVA.
  • Societatile cu risc fiscal mediu sunt invitate la sediul organului fiscal, in vederea dezvoltarii analizei situatiei societatii pentru a stabilii conditiile de aprobare sau respingere a solicitarii. Cu alte cuvinte societățile romanești sunt prezumate a fi vinovate in timp ce cele străine sunt confirme!!!

Source: ABERATIILE ANAF- Condiționarea înregistrării in scopuri de TVA | Saptamana Financiara

Tagged , , , ,

Activele Bancii Transilvania ajung la nivelul celor apartinand BRD astfel incat Banca Transilvania ajunge in curand a doua banca din sistem | Saptamana Financiara

BRD-SocGen, plasată pe locul doi în sistemul bancar după active, o poziţie devenită deja tradiţională în ultimii ani, poate fi pusă în situaţia să lupte pentru menţinerea acestei poziţii în condiţiile în care Banca Transilvania s-a apropiat ameninţător.

Pe o piaţă a creditului care a fost marcată de letargie în primii ani de criză şi a dat semne de redresare în special în ultimii doi ani, băncile care au vândut mai multe credite noi, dar şi cele care au făcut achiziţii au putut să se delimiteze, înregistrând creşteri vizibile la nivelul cotelor de piaţă după active.

Dacă în 2008 activele BRD erau de 49 mld. lei, cu 30 mld. de lei peste nivelul activelor Băncii Transilvania, acum banca din Cluj s-a apropiat la doar 2 mld. de lei de instituţia de credit cu capital francez.

BRD-SocGen, care a ocupat în perioada 2008-2015 locul doi în topul celor mai mari jucători din sistemul bancar, a pierdut cotă de piaţă. În 2014, BRD avea o felie de 12,4% din piaţă, pierzând mai mult de trei puncte procentuale la nivelul cotei de piaţă faţă de 2008. Situaţia băncii s-a complicat în mod neaşteptat, BRD înregistrând şi ani de pierderi, după ce în primii ani de criză fusese cea mai profitabilă.

Source: Activele Bancii Transilvania ajung la nivelul celor apartinand BRD astfel incat Banca Transilvania ajunge in curand a doua banca din sistem | Saptamana Financiara

Tagged , , , ,

Criza economica este modul de viata actual | Saptamana Financiara

Saptamana Financiara

dees-economic-collapse

 

Recesiunea din SUA s-a încheiat oficial în iunie 2009. Însă, un boom natural post-recesiune nu s-a concretizat. În schimb, a urmat o criză nedorită. De când recesiunea a fost depăşită, rata medie anuală de creştere a PIB a fost de un neînsemnat 1,6% – cu mult sub tendinţa de creştere pe termen lung de 3,1%. Reţetele de politică economică ale administraţiei Obama – contrare afirmaţiilor intens susţinute ale preşedintelui – au eşuat în atenuarea prejudiciilor din 2008-2009. Mai degrabă, ele au ţinut pacientul la infirmierie.

Primul sfat eronat a fost răspândit de către decidenţii de politică fiscală (keynesişti) care au dominat scena din Washington, D.C. Potrivit acestora, creşterea cheltuielilor guvernamentale, însoţită de deficite bugetare impulsionează economia. Această teorie nu corespunde faptelor reale.

Nimic nu contrazice mai clar dogma acestora decât constrângerile fiscale masive ale preşedintelui Clinton. Când preşedintele Clinton a preluat funcţia în 1993, cheltuielile guvernamentale reprezentau 22,1% din PIB, pentru ca la plecarea acestuia în 2000, ponderea cheltuielilor guvernului federal să ajungă sub pragul de 18,2% (vezi graficul şi tabelul alăturat). Şi aceasta nu este tot. În timpul ultimilor trei ani ai celui de-al doilea mandat al fostului preşedinte, guvernul federal a generat excedente fiscale. Preşedintele Clinton a fost suficient de încrezător încât să pretindă cu tărie în cadrul discursului „State of the Union” din 1996 că „epoca guvernului corupt s-a încheiat”.

Constrângerea creată de depreşedintele Clinton nu a trimis economia într-o criză, aşa cum keynesiştii ar sugera. Nicidecum. Virtuţiile fiscale victoriene ale preşedintelui Clinton au generat un şoc semnificativ de încredere şi economia a luat avânt.

În ceea ce priveşte proclamaţia preşedintelui Clinton referitoare la „epoca încheiată a guvernului corupt”, bineînţeles că el nu a anticipat cheltuielile necontrolate ale guvernului, cheltuieli care vor însoţi cei opt ani de mandat ai fostului preşedinte George W. Bush şi valoarea ridicată a cheltuielilor guvernamentale din cei doi ani sub administraţia Obama. În total, administraţiile George W. Bush şi Obama de tipul „La revedere recesiune, bine ai venit criză” au adăugat un procentaj imens de 5.6 puncte la cheltuielile guvernamentale ca pondere din PIB. Cheltuielile curente ale guvernului federal reprezintă 23,8% (vezi graficul şi tabelul alăturat). Aceasta este cu mult peste media de 20,1%.

Valul cheltuielilor guvernamentale coroborate cu retorica anti-piaţă, anti-business şi anti-bănci a preşedintelui Obama nu inspiră încredere. În consecinţă, orientarea fiscală actuală din SUA a generat o criză.

Acestea fiind spuse, este important să se sublinieze ceea ce decidenţii politicilor fiscale refuză să recunoască: banii domină. Când politicile fiscale şi monetare se deplasează în direcţii opuse, direcţia luată de politica monetară va impune cursul economiei. În timpul erei Clinton, politica fiscală era restrictivă (încrederea era „ridicată”), iar politica monetară era expansionistă. Economia a luat avânt.

De la Panica din 2008-2009, politica fiscală a fost ultra-expansionistă, în timp ce creşterea masei monetare s-a prăbuşit de la vârful anual al ratei de creştere de peste 15% la o rată anuală contractată sub 5% (vezi graficul alăturat). Nu e o surpriză faptul că economia a suferit o recesiune serioasă şi s-a afundat într-o criză. Cu o rată anemică a creşterii curente a masei monetare, se pare că o economie aflată în criză, fapt pe care l-am semnalat pentru prima dată în articolul „Money Dominates”, din august 2010 – se va manifesta, din nefericire, în viitorul apropiat.

Ceea ce face ca acele prognoze sumbre să pară mai probabile este perspectiva pentru o creştere continuă, deşi mai lentă, a agregatului lărgit al ofertei de bani, M3. Pentru a înţelege acest lucru, trebuie să sesizăm implicaţiile aşa-numitelor standarde Basel III pentru bănci, al nivelului capitalului propriu raportat la active, standarde care sunt stabilite de Bank for International Settlements din Basel, Elveţia – o bancă printre membrii căreia se numără SUA şi alte 26 de state.

Standardul Basel III va cere băncilor din statele membre, printre altele, să deţină mai mult capital propriu raportat la active decât sub impunerea anteriorului regim Basel II. În timp ce nivelurile superioare ale capitalului propriu raportat la active cerute de Basel III sunt destinate să consolideze băncile (şi economia), acestea, de fapt,  distrug banii. În consecinţă, raporturile bancare capital-active mai ridicate au un impuls – unul de slăbiciune şi nu de consolidare.

Pentru a dovedi acest lucru, trebuie doar să ne bazăm pe identitatea demonstrată şi adevărată a contabilitaţii: activele trebuie să fie egale cu pasivele. Pentru o bancă, activele sale (cash, împrumuturi şi titluri de valoare) trebuie să egaleze pasivele sale (capital, obligaţiuni şi garanţii pe care banca le datorează acţionarilor şi clienţilor ei). În majoritatea statelor, cea mai mare parte a pasivelor unei bănci (aproximativ 90%) sunt sub formă de depozite. Deoarece depozitele pot fi folosite ca modalitate de plată, ele reprezintă „bani”.

Ca atare, cele mai multe pasive bancare reprezintă, de fapt, bani.

Sub regimul Basel III, băncile vor fi nevoite să marească nivelul capitalului propriu raportat la active. Ele pot face acest lucru fie prin creşterea capitalului, fie prin scăderea activelor. Dacă băncile micşorează activele, pasivele din depozite vor fi distruse. În consecinţă, echilibrul monetar va fi destabilizat. Deci, în mod paradoxal, ţintirea către reducerea gradului de îndatorare şi micşorarea bilanţurilor în ideea de a face băncile mai sigure destabilizează, de fapt, echilibrul monetar. În schimb, diminuează lichiditatea companiei şi valoarea activelor. De asemenea, reduce cheltuielile comparativ cu situaţia în care nivelul capitalului propriu raportat la active nu ar fi fost ridicat.

Cealaltă modalitate de creştere a nivelului capitalului propriu raportat la active este prin atragere de capital nou. Şi această modalitate distruge banii. Atunci când un investitor cumpără bank equity nou emise, investitorul schimbă fondurile din depozitele bancare cu acţiuni noi. Aceasta reduce pasivele din depozite în cadrul sistemului bancar şi în acest fel se pierd bani.

Pe când băncile intensifică fie creşterea nivelului capitalului, fie scăderea activelor, în vederea introducerii standardului Basel III, observăm o stagnare în creşterea agregatelor lărgite ale ofertei de bani. Ca şi cum aceasta nu ar fi fost suficient de rău, Guvernatorul Federal Reserve, Daniel Tarullo, a sugerat ca nivelul capitalului propriu raportat la active pentru unele dintre cele mai mari bănci din SUA să fie decretat spre a fi stabilit la valori mai ridicate decât cele impuse de Basel III. Punctul de vedere al guvernatorului Tarullo pare să fie larg împărtăşit de colegii săi de la Federal Reserve şi de cei mai mulţi dintre cei care locuiesc în împrejurimile din Washington, D.C.

Cu toate acestea, ideea unui nivel ridicat al capitalului propriu raportat la active, cel puţin pentru unele bănci, nu va fi schimbată cu uşurinţă. Într-adevăr, Jamie Dimon, preşedinte şi CEO al JPMorganChase&Co, s-a confruntat recent cu Ben S. Bernanke, preşedintele Federal Reserve. Dimon a susţinut că o reglementare bancară excesivă, inclusiv cea a unui nivel foarte ridicat al capitalului propriu raportat la active va descuraja creşterea ofertei de bani şi economia SUA. În timp ce Dimon, care ar fi susţinut politica celor de la JPMorganChase&Co era de partea corectă a principiilor economice, directorul  Bernanke era de partea opusă.

Băncile din zona euro intră în domeniul de aplicare al Basel III. La fel ca şi băncile din SUA, băncile din zona euro îşi scad activele în comparaţie cu capitalul propriu, astfel încât să îndeplinească standardul Basel III. Creşterea celor mai largi agregate monetare în zona euro este abia în revenire şi se deplasează spre dreapta, sus (vezi graficul alăturat). Şi Grecia, care se află la epicentrul crizei curente din Europa, se confruntă cu o diminuare rapidă a ofertei de bani. Aceste valori ale ofertei de bani vor reprezenta în cele din urmă cuţitul împins în inima economiei greceşti şi speranţele false de soluţionare paşnică a problemelor fiscale din Grecia. Grecia va fi un alt caz în care banii domină.

De asemenea, banii contează şi în China. În perioada 1995-2005, când China a fixat cursul de schimb yen-dolar american la 8,28, rata totală a inflaţiei Chinei o reflecta pe cea din SUA şi era relativ „scăzută”. O dată ce China a cedat în faţa presiunilor eronate – în special din partea SUA, Franţa şi a instituţiilor internaţionale, precum Fondul Monetar Internaţional – şi a permis cursului de schimb yen-dolar american să oscileze, au apărut problemele. Rata de creştere a ofertei de bani a răbufnit în urma Panicii din 2008-2009. Aşa cum ziua este urmată de noapte, inflaţia şi-a arătat colţii în China. Autorităţile monetare se grăbesc să tempereze presiunea inflaţionistă prin încetinirea creşterii monetare – de la aproape 30% pe an la 15%.

Asocierea dintre Basel III (sau Basel III, plus) şi încercarea Chinei de a tempera inflaţia din economie printr-o politică monetară restrictivă conduce la o perspectivă tot mai puţin încurajatoare a ofertei de bani. La revedere recesiune, bine ai venit criză.

Tagged , , , , ,

Am scăpat de Roșia Montana Gold Corporation dar ne-am pricopsit cu Eldorado Gold Corporation !!! | Saptamana Financiara

Acum cateva ore, firma Eldorado Gold Corporation anunta deschiderea in Romania a unei noi exploatări a aurului din Romania.
Iată comunicatul firmei care a fost preluat de mai multe surse de presa din străinătate:
Eldorado Announces New Exploration Projects in Romania, Serbia and Brazil 
Aug 22, 2016

TSX: ELD NYSE: EGO

VANCOUVERAug. 22, 2016 /CNW/ – Eldorado Gold Corporation, („Eldorado” or „the Company”) is pleased to announce plans at four new exploration projects.  

  • The large Bolcana porphyry copper-gold system in Romania, recently acquired through public auction, provides a new opportunity contiguous with the Company’s growing land package in the highly prospective Apuseni mining district in Romania
  • The Borborema and Nazareno gold projects in Brazil will be explored under an option agreement with Votorantim Metais. These new projects expand the Brazilian exploration portfolio into two regions with proven metallogenic potential, and establishes a partnership with a highly respected local mining company with a long history of discovery and mine development. 
  • The Karavansalija Mineralized Centre project in Serbia is a large skarn and epithermal system with multiple mineralized zones and untested targets, and provides an entry into this emerging mining-friendly jurisdiction.

Peter Lewis, Vice President of Exploration at Eldorado, stated: „Our team is excited by the addition of these projects to our exploration portfolio, as they all include defined targets that we plan to drill aggressively for the remainder of 2016, in addition to the outstanding long-term exploration potential on the surrounding license areas.”

Bolcana, Romania

In August 2016 the Romanian National Agency for Mineral Resources awarded the Troita – Pitigus exploration license covering the Bolcana project to Eldorado’s 100% owned Romania subsidiary SC European Goldfields Deva SRL.  The Bolcana project is located in the Golden Quadrilateral mining region of the Apuseni Mountains near the historic mining centers of Deva and Brad, and approximately six kilometres west of the Company’s Certej development project.  The Troita – Pitigus license area is contiguous with the Company’s existing exploration and mining licenses, bringing Eldorado’s land position in the district to 46 square kilometres.

The project area comprises a central copper-gold porphyry system, flanked by vein-hosted and disseminated epithermal gold deposits and occurrences.  The porphyry deposit was explored as a copper prospect by the Romanian state in the 1970s and 1980s. From 2002 to 2004, European Goldfields conducted detailed exploration in the upper 200 metres of the porphyry via drilling and resampling of five levels of underground workings.  Key results of the previous exploration work that highlight the potential of the porphyry target include:

  • A surface footprint of phyllic and argillic alteration of approximately 2 kilometre by 1 kilometre with localized potassic alteration and stockwork vein networks.
  • High copper and gold grades reported in the 2002 drilling program, including an intercept of 208 metres starting from 10 metres downhole grading 0.99 grams per tonne gold and 0.32% copper (see European Goldfields news release dated March 04, 2003). 
  • A geophysical signature consisting of an 850 metre by 500 metre magnetic anomaly coincident with a high chargability zone.

Distal portions of the Bolcana porphyry and epithermal gold deposits and occurrences on surrounding licenses have historically been explored. Drilling by Eldorado in both 2013 and 2015 on the Certej North exploration license abutting Bolcana to the north intersected porphyry-style mineralization (181 metres at 0.40 grams per tonne gold and 0.25% copper) interpreted as representing the northern edge of the Bolcana porphyry, as well as zones of disseminated epithermal mineralization (76 metres at 0.37 grams per tonne gold).

The Troita – Pitigus exploration license is granted for a period of five years and can be renewed for an additional three years.  Within the first year, Eldorado is obligated to complete a work program comprising target delineation work and 24,000 metres of drilling.  This drilling will test the Bolcana porphyry deposit over a north-south extent of over a kilometre, with drillhole fences spaced at approximately 100 metres.  Drillsite permitting is underway, and drilling is expected later this year.

– See more at: http://www.eldoradogold.com/news-and-media/news-releases/press-release-details/2016/Eldorado-Announces-New-Exploration-Projects-in-Romania-Serbia-and-Brazil/default.aspx#sthash.1XpTJint.awpR233P.dpuf

Iată ce găsim despre Bolcaba
Denumire perimetru minier: Bolcana
Localizare: sat Barbura, comuna Băiţa, Hunedoara
Licență: licenţă de concesiune pentru exploatare nr. 814/1999
Titular proiect 2013: Deva Gold SA
Acţionari: Eldorado Gold (80%) (prin subsidiara Deva Gold Barbados Ltd.) şi Minvest Deva (<20%)
Date despre zăcământ: minereuri polimetalice
Stadiu autorizare proiect: –
Bolcana – aspecte generale
Satul Barbura de pe raza comunei Băiţa din Hunedoara este cunoscut şi sub denumirea de Bolcana şi Troiţa, acestea fiind denumirile celor trei mine de aur existente în zonă. Mineritul în subteran a fost oprit în 1997, exploatarea aurului de la Bolcana continuând până în 2006 în carieră de suprafaţă (link). Nu există până în prezent informaţii publice privind mineralizarea zăcământului de la Bolcana.
Spălare de bani?
,,Cum se întâmplă acest lucru în cazul Eldorado Gold?
Eldorado investește, atât în România (Certej & more), cât și în Grecia (Skouries & more), prin intermediul unor filiale cu sediul în Olanda. În total, compania deține 12 subsidiare cu sediul în Olanda. Este interesant cum toate aceste subsidiare au sediul social la aceeași adresă, o adresă care, conform Camerei de Comerț olandeze, este folosită de peste alte 70 de companii. Mai mult decât atât, niciuna dintre aceste companii nu a avut angajați în anul 2013, cu excepția Eldorado Gold Cooperatief UA, care a avut 3 angajați.
Aceste companii olandeze sunt în practică mailbox companies. O astfel de companie (firmă de tip căsuță poștală) este o firmă deținută de o altă companie, în cadrul unui grup de firme (holding), cu activitate limitată sau nici o activitate în statul de reședință, specializată în tranzacții financiare transfrontaliere (definiție Eurostat). Pe scurt, e o firmă care există doar printr-o cutie poștală și printr-un cont bancar, fără să fie nevoită să aibă niciun angajat.
Toată această structură complexă a multinaționalei are rolul de a se eschiva de la plata taxelor în țările unde operează. Exemplul Greciei este cel mai elocvent în acest sens. Aceeași schemă financiară este folosită însă și în România.
Compania olandeza tip cutie poștala Eldorado Gold (Romania) BV, cu active de 15 milioane de dolari, dar nici un angajat, este proprietarul direct al Deva Gold care vrea sa opereze la mina Certej. Deva Gold este finanțata printr-o facilitate se credit de 200 milioane de dolari a unei alte firme de tip cutie poștala olandeza, Eldorado Gold Treasure BV, care la rândul sau, este finatata prin bilete la ordin emise de acționarul sau olandez, Eldorado Gold Cooperatief. Evidentele contabile arată ca Eldorado Gold Cooperatief a primit împrumuturi de la doua filiale din Barbados in 2013, in valoare de 100 de milioane, respectiv 25 de milioane de dolari. Mina românească e finanțata din Barbados!!!,,. Așteptam răspunsurile organelor statului la următoarele intrebari: 1. cine si pe ce sume a concesionat aurul din Hunedoara?
2. Cine le da acordul de mediu pentru exploatarea de la Bolcana?
3. Care este pozitia oficiala a Guvernului Romaniei fata de acest subiect!
Tagged , , , , , ,

Contractul social şi sclavia modernă | Saptamana Financiara

Statul modern şi intervenţia sa în viaţa noastră este justificată în permanenţă de socialişti prin prezenţa unui contract social care legitimează agresiunea instituţionalizată prin care statul ne forţează să fim “mai incluzivi” şi “mai participativi” acolo unde vrea el şi când vrea el. Istoria apariţiei statelor este foarte complexă şi foarte greu de clarificat şi argumentat utilitatea lor pentru existenţa noastră (care trebuie să meargă mai departe de ideea că statul este şi rămâne un instrument eficient de îmbogăţire pentru cei care dobândesc puterea politică). Şi mai greu de explicat este modul în care statul a adăugat gradual noi şi noi atribute rolului pe care şi l-a “asumat” faţă de cetăţenii săi, atribute care astăzi frizează logica economică: protecţia concurenţei făcută de un monopol, protecţia consumatorului, protecţia mediului înconjurător, crearea de locuri de muncă şi asigurarea unei ocupări totale, administrarea pensiilor noastre etc.În primul rând este foarte greu de argumentat că poate exista un astfel de contract social VOLUNTAR între indivizii unei societăţi. Este imposibil să credem că, fără violenţă, opresiune sau ameninţarea cu moartea rapidă, astfel de contracte prin care cineva cedează voluntar din libertatea sa ar fi apărut natural în existenţa noastră.

Este contra firii umane să credem că de bună voie ne-am dorit să fim sclavi şi obedienţi unei structuri care devine suverană pe o parte din existenţa noastră şi îşi rezervă dreptul şi plăcerea de a interveni oricând pentru a ne determina să ne schimbăm comportamentul într-unul incluziv şi participativ. Orice contract (social sau nu) care nu emerge din libera exprimare a voinţei celor care îl semnează este şi trebuie să rămână un contract NUL de drept.Unii ar argumenta că acest voluntariat a existat şi există şi că el a venit din faptul că la momentul construirii statului / semnării contractului social acesta a venit la pachet cu o serie de drepturi fundamentale: dreptul la vot şi la a fi ales în structurile de conducere ale statului / de control al acţiunii acestuia sau chiar menţinerea dreptului de a emigra dacă nu ne mai convenea cât de opresiv a devenit statul. Un prim contra-argument ar fi că orice cadou primit de la stat (dreptul de vot, libertatea de a emigra) nu e obligatoriu să fie însoţit şi de obligaţii mult disproporţionate (de a fi obedient unei structuri suverane, de a te supune şi de a ceda din suveranitatea ta unor indivizi străini de existenţa şi de viaţa ta).

Admiţând apoi că totuşi există aceste “drepturi” acordate sub formă de cadou, observăm că în statele “moderne” şi “democratice” e tot mai dificil să accezi la putere pentru un om de rând (a se vedea disputa dintre votul uni-nominal şi cel pe liste şi cum poate ajunge o persoană normală în Parlament) iar dreptul de a emigra este puternic obstrucţionat cu cât o ţară devine mai socialistă (adică cu cât contractul social anulează mai multe drepturi şi adânceşte sclavia la nivel de indivizi).

Obedienţa faţă de puterea politică este asumată de către unii ca fiind ceva natural şi normal, deşi în momentul în care ea e aplicată pe propria persoană lucrurile încep să scârţâie (toţi se văd regi, preşedinţi, miniştri adică la cârma societăţii şi nu pe eşafodul care le curmă viaţa pentru că aşa a decis puterea politică).O altă categorie de susţinători ai contractului social (cei din jurul lui Locke) cred în ideea că doar o astfel de iniţiativă poate aduce împreună membrii unei societăţi şi că prin votarea contractului social şi apoi amendarea sa periodică şi permanentă se poate obţine un contract social care să fie permanent îmbunătăţit şi adaptat la schimbările din societate. Problema este că votarea unui astfel de contract social cu majoritate şi nu cu unanimitate ridică serioase semne de întrebare cu privire la efectele unui astfel de contract social asupra minorităţii.

Argumentele pentru care s-a renunţat la unanimitate în votarea contractului social ţin de ideea că toţi oamenii din societate trebuie să se mişte în direcţia evoluţie a societăţii impusă de majoritatea membrilor ei (chiar dacă direcţia aceasta înseamnă un război nuclear sau un război cu teroriştii), că e foarte costisitor să obţinem unanimitatea şi că guvernele suverane formate prin majoritate nu vor putea să nu includă şi minoritatea în deciziile lor. Evident că, încetul cu încetul, societăţile moderne au devenit foarte politizate, conduse de adevărate oligarhii care sunt legitimate nu cu majoritate ci cu minoritate de voturi (mulţi refuză să mai meargă la vot dezamăgiţi de liderii politici care asumă astfel că cei care nu merg la vot îi votează tacit pe ei şi contractul lor social), care cumpără aceste voturi prin tot felul de mecanisme tot mai complexe şi mai greu de dovedit cu legea în mână. Puterea politică este obţinută întotdeauna de către cei mai numeroşi (tot mai rar însă), mai vocali şi mai activi membri ai societăţii care după ce o dobândesc o deturnează în folosul celor puţin care i-au votat. E

Source: Contractul social şi sclavia modernă | Saptamana Financiara

Tagged , , ,

Războiul internaţional împotriva banilor cash | Saptamana Financiara

Neîncetatul război împotriva plăților efectuate în numerar condus de guvernele din întreaga lume a mers poate, prea departe, în Scandinavia. Motivul aparent oferit de conducătorii noștri pentru limitarea banilor cash, este acela de a proteja societatea de teroriști, de cei care practică evaziunea fiscală, de spălătorii de bani, de cartelurile de medicamente și de diverși alți răufăcători imaginari sau reali.

Însă, scopul adevărat al recentului ocean de legi, ce califică tranzacțiile în numerar ca fiind mai puțin avantajoase, care le limitează sau chiar le interzic, este acela de a obliga publicul larg să realizeze plăți prin intermediul sistemului financiar, pentru a susține băncile instabile care operează cu rezerve fracționare și, mai important, pentru a extinde abilitatea guvernelor de a spiona și monitoriza cele mai personale tranzacții financiare ale cetățenilor lor.

Un prieten ingenios din Norvegia a luptat pentru a-și proteja dreptul de a folosi numerarul prin invocarea legilor privind moneda date de propriul guvern, împotriva acestuia. Urmează povestea lui, relatată cu propriile sale cuvinte:„Acum aproximativ o lună am avut o programare la doctor la secția locală de urgențe a serviciilor de sănătate (instituție guvernamentală). La plecare, am dorit să plătesc în numerar.

Mi s-a spus că biroul casierului este închis, că mi se va emite factura și că, în general, ei nu acceptă numerar. I-am amintit asistentei (?) care era de gardă despre moneda legală. Când am primit factura, am apelat serviciul de contabilitate de la secție. I-am comunicat contabilei că vreau să plătesc cu bani lichizi.

Mi s-a răspuns că nu este posibil. Am întrebat-o dacă cunoaște legea privind moneda, făcând referire la legislația în cauză. Reacția contabilei a fost întru totul defensivă, după cum bine am observat. Mai mult decât atât, ea susținea că s-au rezolvat problemele juridice ce țin de modalitățile de plată non-cash. I-am spus că voi face o plângere scrisă.Și asta am și făcut.

Am sunat peste câteva zile pentru a verifica dacă plângerea mea a fost primită, fapt pe care contabila mi l-a confirmat. Acum, ea părea mult mai dispusă să discute despre acest subiect. Ieri, am primit răspunsul în scris. Mi s-a oferit oportunitatea de a plăti în numerar doar de această dată, dacă aduceam suma exactă. În plus, nicio modificare nu se va aduce aranjamentelor generale.

Astăzi, am efectuat plata în numerar.

Source: Războiul internaţional împotriva banilor cash | Saptamana Financiara

Media Consulta Internaţional – promotorul campaniei de implementare a emisiunii de titluri de stat CENTENAR

Sursa: Sfin.ro

Media Consulta Internaţional este promotorul campaniei de implementare a emisiunii CENTENAR (Programul de emisiuni de titluri de stat pentru populaţie, FIDELIS), organizată de Ministerul Finanţelor Publice, care se desfăşoară pe parcursul a două săptămâni, în mediul online şi pe posturile de televiziune.

Ministerul Finanțelor Publice a reușit în primele cinci zile, de la startul vânzării titlurilor de stat, să atragă un număr de 7.951 investitori, persoane fizice, realizând astfel o creştere de șase ori mai mare față de întreaga perioadă de subscriere din anul 2015. Valoarea totală a subscrierilor se apropie de valoarea de 280 de milioane de lei, de aproape trei ori mai mare față de suma anunțată inițial.

Până în acest moment, suma minimă subscrisă a fost de 100 de lei (valoarea unui titlu de stat) iar cea maximă, 100 de mii de lei. Media zilnică de subscriere înregistrată săptămâna trecută s-a ridicat la valoarea de 55,3 milioane de lei încasată de la un număr de 1.590 investitori.

Ministerul Finanțelor Publice își reafirmă intenția de a suplimenta emisiunea de titluri de stat pentru acest an, în funcție de nivelul cererii. Scopul declarat este acela de a răsplăti încrederea investitorilor persoane fizice în statul român.

Campania a înregistrat un adevărat succes, atingând cifre record de vizualizări după prima săptămână care s-a scurs de la debut, respectiv 50.489 de vizualizări ale clipului pe pagina de facebook şi 12.744 vizualizări pe youtube.

Derularea campaniei continuă, atât în mediul online cât și pe posturile de televiziune.

Tagged , , , , , , , , ,

Guvernatorul Mugur Isarescu are venituri lunare de 40.000 euro

Sursa: Sfin

Exista o campanie asidua de a dezinforma in legatura cu veniturile lunare ale Guvernatorului BNR Mugur Isarescu.

Acestea ating 40 de mii de euro pe luna.

Aici nu ma refer la venituri de tip “Mar SRL” or la “tranzactii anterioare” or la atentii ci doar la Pensie plus Salariu plus Bonusurile de performanta plus Participari la sedinte, toate legate de pozitia de Guvernator BNR.

Acesta este motivul pentru care Guvernatorul BNR refuza publicarea veniturilor in declaratia de avere.

Legea ANI se aplica fara exceptie la toti cetatenii romani aflati in pozitii publice. Nu face exceptie Presedintele Romaniei, nu fac exceptie de la lege sefii serviciilor secrete, nu face exceptie Presedintele ASF (echivalentul direct al BNR).

Mai mult se cunoaste pachetul Guvernatorului FED, ECB etc. Nu e o rusine chiar daca e dublu cat a fiecaruia din cei 2 mentionati.

Guvernatorul BNR Mugur Isarescu a devenit pensionar cu 2 luni inainte de a castiga in parlament un nou mandat la BNR.

Incepand cu dezbaterile legate de salariile astronomice de la CSA, CEC, Eximbank diferiti consilieri BNR au lansat pe surse sau au declarat direct diferite nivele de salarizare pentru Guvernatorul BNR, ba ca salariul de baza este de 10 mii de euro fara a preciza extra-urile, ba ca nu depaseste 12 mii de euro cu tot cu sporuri, ba ca este pana in 15 mii de euro.

Link-urile in progresie aici

http://m.capital.ro/isarescu-are-un-salariu-de-baza-de-10000-de-euro-pe-luna.html

aici
http://www.conso.ro/asigurari/adrian-vasilescu-bnr-salariul-cu-sporuri-al-guvernatorului-nu-depaseste-12.000-euro

si aici

http://m.zf.ro/banci-si-asigurari/conducerea-bnr-sta-pe-depozite-si-conturi-de-economii-in-valoare-de-6-5-mil-lei-iar-creditele-reprezinta-mai-putin-de-jumatate-viceguvernatorul-bogdan-olteanu-este-dator-la-banci-cu-un-milion-de-lei-15531958

In acest ritm al declaratiilor se va ajunge la un moment dat si la valoarea reala a veniturilor de 40 de mii de euro pe luna.

Cresterea accelerata a veniturilor Guvernatorului BNR, provenite direct de la BNR, a inceput in 2009 cand a aflat ce bonusuri se practicau in bancile comerciale. Cresterea nu s-a bazat pe convingerea intima ca s-ar fi calificat chiar el pentru o pozitie in mediul privat remunerata la respectivul nivel ci pentru ca asa a simtit ca e normal sa fie platit de catre stat (exista un reper in mediul privat ce trebuia depasit).

Desi Consilieru’ Croitoru de la BNR a cerut taierea pensiilor si salariilor in 2010, veniturile Guvernatorului nu au fost taiate ci au crescut pe tot parcursul crizei economice.

Nu este o rusine sa castige cineva 40 de mii de euro pe luna la stat in Romania desi BNR a ratat obiectivul de inflatie in 11 din ultimii 12 ani.

Este in schimb o rusine sa tii veniturile ascunse doar pentru a dezinforma in voie.

Tagged , , , , , , , ,

O LICITAŢIE PUBLICĂ CU IZ DE PRAZ

Abia s-au stins ecourile ultimelor alegeri locale şi constat că deja au început să fie plătite datoriile acumulate în campania electorală. Formele prin care se realizează plata acestor datorii îmbracă forme din cele mai diverse, mergând până la acordarea unor contracte prin licitaţii, aparent corecte, publicate pe site-ul oficial e-licitatie.ro.

Întâmplător, găsesc în dimineaţa zilei de 14 iulie 2016, săptămâna trecută, o licitaţie organizată de Consiliul Judeţean Dolj pentru achiziţia „Servicii de publicitate în presa scrisă şi audio vizuală”, conform CPV 79341000-6. Frumos, îmi spun, foarte frumos, iată că noua conducere a Consiliului Judeţean Dolj a înţeles cât este de importantă comunicarea cu cetăţenii judeţului.

Licitaţia avea drept obiect achiziţionarea de servicii de publicitate în presa scrisă şi audio-vizuală împărţit şi cuprindea două loturi:

  • Lot nr. 1 – Servicii privind producţia audio-video a evenimentelor şi manifestărilor CJ Dolj şi difuzarea materialului pe un post de televiziune local. Valoarea estimată 48.387 lei, fără TVA
  • Lot nr. 2 – Servicii de producţie audio-video în vederea difuzării anunţurilor de interes general ale CJ Dolj şi difuzarea pe un post de televiziune local. Valoarea estimată 48.387 lei, fără TVA.

Durata contractului de servicii: 12 luni de la semnare.

Una peste alta, aproximativ 20.000 de Euro, o sumă nu foarte mare raportată la cerinţele Caietului de Sarcini dar provenită din bani publici.

Parcurgând textul Invitaţiei de participare, mi-au atras atenţia câteva aspecte.

În primul rând, nu am înţeles cum cele două loturi au putut fi echivalate la fix acelaşi preţ în condiţiile în care în caietul de sarcini al lotului 1 se face vorbire despre reportaje de minim 8 minute care ar fi trebuit difuzate în fiecare joi şi vineri, în intervalul 18.30-19.00, maxim 8 apariţii pe lună iar caietul de sarcini al lotului 2 face referire la „producţii audio-video care vor fi difuzate sub forma unui calup format din minim 30 difuzări, minim 4 calupuri pe lună”.

O a doua nedumerire a fost legată de termenul extrem de scurt dintre dată publicării anunţului, 13 iulie 2016, după-amiază şi data depunerii ofertelor, 18 iulie 2016. Deci doar 5 zile dintre care două, 15 şi 16 iulie nelucrătoare, (sâmbătă şi duminică). Puteţi să credeţi că problema comunicării Consiliului Judeţean Dolj, pe un an întreg, poate fi rezolvată în doar 3 zile?

Frapant, a fost pentru mine, modul de întocmire al invitaţiei de participare la licitaţie, total ambiguu şi evaziv. Am simţit de la prima lectură a caietului de sarcini, aprobat de Preşedintele CJ Dolj, dl Ion Prioteasa, că, fie avem de-a face cu o crasă incompetenţă din partea celor care l-au întocmit, şef serviciu Larisa Raducan şi Loredana Neagoe, fie această licitaţie este una cu câştigător prestabilit pentru care, toate ambiguităţile strecurate în conţinut, urmau să lucreze din plin.

Drept urmare, joi, 14 iulie, cu revenire vineri dimineaţă, 15 iulie, am transmis CJ Dolj o cerere în baza Legii 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, în cuprinsul căreia am formulat 6 întrebări, după cum urmează:

  • Periodicitate: în ce constau cele „maxim 4 apariţii pe lună”?
  • De ce şi cum consideraţi că cele „maxim 4 apariţii pe lună” capătă ulterior formă a„minim 30 difuzări, minim 4 calupuri pe lună”?
  • Vorbim despre maxim în limite de minim?
  • La ce vă referiţi atunci când vorbiţi despre „apariţii” şi la ce vă referiţi când faceţi vorbire despre „difuzări”?
  • Vorbim despre „maxim 4 apariţii” sau despre „4 calupuri a câte minim 30 de difuzări fiecare”, deci despre 120 de difuzări pe lună?
  • Cum se face că acesta licitaţie, consider de importanţă pentru comunicarea CJ Dolj cu populaţia judeţului, timp de un an, a fost publicată în data de 13.07.2016, în a doua parte a zilei, având termen de depunere a ofertelor în data de 18.07.2016, în condiţiile în care zilele de 16 şi 17 sunt sâmbătă, respectiv duminică?

Răspunsul a sosit vineri, 15 iulie, spre sfârşitul programului şi sună astfel:

“Ca urmare a cererii formulate de un operator economic (?) conform Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, înregistrată la autoritatea contractantă sub nr. 24/15.07.2016, a fost solicitată detalierea următoarelor informaţii existente în Caietul de Sarcini…”

Urmează cele 6 întrebări formulate, iar la final se specifică: “Autoritatea contractantă analizând aspectele ce fac obiectul Caietului de Sarcini, a constatat neconcordanţe privind cerinţele din Caietul de Sarcini, drept pentru care se impune anularea achiziţiei directe şi reluarea acesteia cu documentaţia refăcută.”

În răspunsul semnat de această dată de un alt Şef Serviciu, Cristian Ungureanu, nu se face nicio referire al faptul că presa, publicaţia Săptămâna Financiară este cea care a sesizat inadvertenţele din Caietul de sarcini. Suntem numiţi “operator economic”.

Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă “operatorul economic” nu sesiză cele de mai sus?

Sursele noastre spun că acest Caiet de Sarcini ar fi fost unul cu dedicaţie pentru televiziunea alege.tv, membră a grupului Gazeta de Sud, care ar fi intervenit la Regia de publicitate Arbomedia pentru a nu fi ofertată, întrucât vă participa direct la licitaţie.

Acum eu nu ştiu cât de aproape a fost alege.tv în campanie de nouă echipă învingătoare în alegeri, cu siguranţă cetăţenii Judeţului Dolj ştiu mai bine, dar începutul este promiţător… La doar o lună de la alegeri şi imediat după instalarea noii conduceri să ţi se ofere premizele câştigării unui prim contact ne arată că băieţii nu pierd timpul. Au în faţă un mandat de 4 ani pe parcursul cărora se pot înfăptui lucruri cu adevărat “măreţe”, pentru toată lumea.

De această dată nu le-a ieşit dar sunt convins că se vor replia repede şi vor reveni, sper mai bine pregătiţi, mai transparenţi şi mai corecţi. Toţi cei care muncesc în acest domeniu ştiu cât de greu se întocmesc documentaţiile necesare participării la o licitaţie, cât de multe şi restrictive sunt condiţiile. Multe dintre companii depind de aceste licitaţii pentru aşi putea plăti salariaţii, taxele şi impozitele împovărătoare. Ar fi de preferat şi tocmai în acest sens a fost creat SEAP-ul, ca “jocul” să se desfăşoare transparent, după reguli care să nu avantajeze niciuna dintre părţi iar câştigătorul să fie cel care merită, cinstit, pe măsura muncii depuse.

Fenomenul, din păcate, continuă… Această licitaţie ne-a intrat în vizor dar putea foarte bine să ne scape. Noi, ca publicaţie economică de specialitate veghem, atât cât putem, la cheltuirea corectă a banilor publici. Important ar fi ca această misiune să fie însuşită de toată societatea civilă, de fiecare cetăţean în parte, pentru că altfel ne vom fura singur căciula şi în final vom rămâne păcăliţi. Oare de unde era originar Păcală?

Tagged , , , ,

Puterea poveștilor în Turcia

Sursa: Sfin.ro


ISTANBUL, TURKEY – JULY 15: Turkish soldiers block Istanbul’s Bosphorus Brigde on July 15, 2016 in Istanbul, Turkey. Istanbul’s bridges across the Bosphorus, the strait separating the European and Asian sides of the city, have been closed to traffic. Reports have suggested that a group within Turkey’s military have attempted to overthrow the government. Security forces have been called in as Turkey’s Prime Minister Binali Yildirim denounced an “illegal action” by a military “group”, with bridges closed in Istanbul and aircraft flying low over the capital of Ankara. (Photo by Gokhan Tan/Getty Images)

La sfârșitul lunii martie, o ultimă etapă procesuală a dus în cele din urmă la achitarea a peste 200 de ofițeri militari turci, care fuseseră condamnați pentru plănuirea unei lovituri de stat în 2003, împotriva guvernului islamist nou ales la acel moment. Inculpații au primit pedepse lungi închisoare după primul proces, încheiat în septembrie 2012, chiar dacă dovezile împotriva lor au fost falsificat în mod clar. De atunci, până la momentul în care s-a încheiat rejudecarea cauzei, cei mai mulți observatori au recunoscut că primul proces a fost o făcătură.

Dar, până de curând, cazul “Sledgehammer” a fost considerat în general ca prevestind aducerea sub control a armatei Turciei, prea băgăcioase în politică, și ținerea ei în frâu de către guvernul ales în mod democratic. Intelectualii liberali și observatorii occidentali au aplaudat urmărirea penală și a salutat-o ca una dintre cele mai mari realizări ale guvernului prim-ministrului Recep Tayyip Erdogan, care venise la putere. Acum, că s-a demonstrat că procesul a fost o făcătură – încercarea unui guvern format din bandiți de a-și slăbi rivalii și de a-și consolida controlul asupra puterii în stat – întrebarea este oare de ce atât de mulți observatori bine-intentionați au analizat complet greșit situația?

Socrul meu a fost presupusul creier din spatele complotului Sledgehammer, astfel încât eu și cu soția mea ne-am trezit făcând muncă de detectivi criminaliști și de activiști politici. În cei cinci ani în care am investigat această poveste bizară, am învățat să apreciez puterea poveștilor. Ceea ce s-a dovedit a fi cel mai eficient instrument folosit de guvern nu a fost forța brută, ci poveștile înșirate despre presupusele activități nocive ale elitei laice și militare a Turciei. Acestei elite i s-a opus un presupus angajament asumat de Erdoğan pentru stabilirea unui stat democratic (deși cu nuanțe islamiste), printr-o reformă a justiției. Exagerări grotești bazate pe jumătăți de adevăr, aceste povești i-au oferit în realitate lui Erdoğan și aliaților săi de spațiul de manevră necesar în care să facă regimul politic mai mult, nu mai puțin, autoritar.

Sprijinul unui mare aliat s-a dovedit a fi crucial, în toată această istorie. Mișcarea Gülen – formată din adepții imamului Fethullah Gulen din Pennsylvanya – a făcut munca de jos în schimbarea politicii din Turcia. Mișcarea Gülen a supervizat operațiunea Barosul și alte înscenări judiciare similare, prin intermediul adepților săi din poliție și din sistemul de justiție, și și-a folosit vasta rețea mass-media și conexiunile din presă pentru a difuza acest basm – un basm construit din nenumărate povești mai mici privind comploturi militare și alte făcături. Reprezentanții acestei mișcări în Statele Unite și în Europa au făcut permanent lobby pe lângă politicienii și liderii de opinie occidentali pentru ca aceștia să acrediteze calitățile democratice ale lui Erdoğan.

În același timp, mișcarea Gülen a investit masiv și cu șiretenie în cultivarea Intelighenției occidentale preocupate de Turcia. Astfel, în ciuda trecutului jenant al lui Gülen – acesta fiind autorul unor predici antisemite și anti-occidentale – adepții săi au reușit, în anii 2000, să se facă văzuți și considerați ca reprezentând mișcarea societății civile, care împărtășește valorile și aspirațiile liberale ale turcilor.

Güleniștii au oferit resursele și conexiunile necesare liberalilor din Turcia, ceea ce i-a sporit legitimitatea și credibilitatea în Occident. Când politicienii americani și europeni, jurnaliștii și specialiștii în domeniul drepturilor omului aveau nevoie de cineva care să le explice ce se întâmplă în Turcia, ei apelau la beneficiarii liberali ai mișcării lui Gülen, și erau apoi îndopați cu poveștile binecunoscute.

Ce i-a transformat pe acești intelectuali în aliați ai lui Erdoğan și Gülen a fost ideea că cel mai mare obstacol în calea consolidării democrației în Turcia este reprezentat de controlul exercitat de armată asupra instituțiilor statului – “patronajul militar”. Pentru liberalii din Turcia, slăbirea influenței politice a armatei a devenit un scop în sine. El le-a permis să treacă cu vederea (sau să minimalizeze) lista tot mai mare de încălcări ale drepturilor omului și de manipulări judiciare. Și le-a permis Güleniștilor să-i păcălească – de exemplu, asigurându-i că dezvăluirile compromițătoare din armată (dintre care cele mai flagrante au fost pur și simplu inventate) vor fi publicate mai întâi în presa liberală.

Guvernul Erdogan a adoptat legi prin care lumea să dea crezare acestei povești false. Comisia Europeană a privit cu aprobare o succesiune de inițiative – un nou cod penal care adoptă “standardele europene moderne,” programe de formare privind Convenția europeană a drepturilor omului, deplasări ale experților din Uniunea Europeană, și amendamente constituționale care aparent garantează o mult mai mare independență a justiției.

Din păcate, așa cum stau lucrurile și în știința economică, mimarea reglementărilor și a instituțiilor din țările avansate rareori produce rezultatele dorite. Forma nu garantează fondul. Dar poate ajuta la ascunderea realității.

Așa au stat lucrurile cu reformele guvernului “pro-european” al lui Erdoğan, care a servit în principal doar pentru a asigura acoperirea politică necesară consolidării controlului Güleniștilor asupra justiției. Indusă în eroare de aparențe, Comisia Europeană a continuat să afirme, an după an, că procesele-spectacol în care erau inculpați militarii reprezintă de fapt prilejul întăririi statului de drept.

Până de curând, armata a fost în general considerată ca cea mai puternică și coerentă instituție din societatea turcă. Generalii nu au fost niciodată timizi când a fost vorba să intervenă în politică, ori de câte ori au simțit că este necesar.

Dar un basm bine redactat poate fi mai puternic decât sabia. Cazul Barosul și alte acuzații, toate false, au imobilizat practic armata. Intrată sub tirul intens al mass-mediei pro-guvernamentale, conducerea armatei nici măcar nu a îndrăznit să spună adevărul despre ofițerii acuzați, refuzând chiar să publice un raport intern care nu lăsa nici o urmă de îndoială că întregul proces este o înscenare. Conducerea armatei nu a vrut sa arate ca îi ajută pe “puciști.” Odată ce povestea a fost promovată, nimeni nu a mai pus-o la îndoială.

Turcia

Analiștii occidentali și cea mai mare parte a liberalilor din Turcia nu au renunțat la amiciția lor cu Erdoğan până la reprimarea de către acesta a protestelor din Parcul Gezi din Istanbul, în vara anului 2013. Apoi Erdogan s-a detașat de mișcarea Gülen după ce acoliții acesteia din sistemul judiciar au lansat acuzații de corupție împotriva lui și a celor apropiați.

Fără sprijinul aliaților Güleniști, mesajul lui Erdoğan s-a orientat exclusiv către publicul intern și a devenit caracterizat de doze mari de simbolism populist-naționalist-religios. Între timp, Güleniștii au continuat să înșire basme, prezentându-se publicului occidental drept victimele – nu colaboratorii – lui Erdoğan.

Poveștile false devin în cele din urmă nesustenabile (iar internetul și rețelele sociale le grăbesc sfârșitul). Dar, așa cum se întâmplă în Turcia, o astfel de poveste poate lăsa în urmă multă mizerie. Și, mai degrabă decât să fie interesați să facă curat și să restabilească adevărul, Erdoğan și Güleniștii par hotărâți să folosească mizeria rămasă pentru a-și construi mai departe propriile minciuni, făcând și mai dificilă reconcilierea politică.

***

Acest articol este tradus după Dani Rodrik, Narrative Power in Turkey, 9 aprilie 2015.

Tagged , , , , ,