Sursa: Gandul
Imediat după ce preşedintelui Iohannis i s-a reproşat că a zburat la Bruxelles, la Consiliul European, cu o aeronavă de lux, el, preşedintele unei ţări umile şi sărace, unde naţia n-are nici după ce bea apă – cu TVA redus de Ponta -, strategul Mihalache, şeful Cancelariei Prezidenţiale, în loc să ne explice calm şi în detaliu cum se face că, după cinci luni de la schimbarea gărzii la Cotroceni, timp în care preşedintele a zburat de colo-colo, noua administraţie n-a reuşit să-şi ia avionul (prezidenţial) înapoi.
Potrivit spuselor acestuia, situaţie este o moştenire băsistă. “Dacă aş fi în locul dumneavostră, l-aş întreba pe fostul titular de la Cotroceni de ce este această situaţie. Mie mi-e ruşine când mă aflu pe pistă şi văd că ţări mult mai mici decât noi au avioane ale statului. E ruşinos pentru ţara asta. Din păcate domnul preşedinte, din cauza administraţiei precedente, care nu s-a preocupat de tema asta, se află în situaţia de a închiria avioane”, le-a spus Mihalache criticilor preşedintelui Iohannis.
Aşa, deci! Acelaşi Băsescu e de vină. Şi nu că n-ar fi, dar chiar peste tot, numai el, numai el?!
Păi, pe timpurile în care Victor Ponta îi lua avionul fostului preşedinte, Dan Mihalache funcţiona în USL. Şi, totuşi, nu l-am auzit să se revolte pe temă. Hai, că nu s-a revoltat, atâta l-a ţinut curajul lui de bărbat de stat, dar ca să uiţi lucrurile în halul ăsta…
Ia uite domnu’ Mihalache ce spunea premierul dumitale, când semnai ştatul la USL, prin 2013: “Avionul acela (al preşedintelui) costă enorm de mult şi nu are nevoie nici domnul preşedinte Băsescu… Eu nu am zburat niciodată cu el, dar, dincolo de asta, faptul că preşedintele ţării – facem abstracţie ca îl cheamă Traian Băsescu -, că premierul – facem abstracţie că îl cheamă Victor Ponta -, e normal să aibă la dispoziţie un avion. Nu unul cu o sută de locuri, cu nu ştiu ce lux, ci unul aşa cum au toţi prim-miniştrii din zonă, de 10-12 persoane”, zicea Ponta.
Şi a mai zis!
“În momentul în care vom avea posibilitatea financiară, vom închiria sau vom cumpăra acest tip de avion, care să fie avionul oficial al preşedintelui, al primului-ministru; dar povestea ca ţii un avion mare de la Tarom, cu nişte costuri uriaşe, care, dacă nu mă înşel, în septembrie iese din normele tehnice…”, a conchis premierul, în coadă de peşte.
De ce n-a fost întrebat acesta care e situaţia cu avionul prezidenţial, încă din decembrie, când doamna Bran făcea recensământul moliilor din covoarele Palatului?! De ce abia acum, după ce s-a declanşat scandalul, care îl face pe Klaus Iohannis să pară un preşedinte rupt de realităţile imediate – aşa cum i se reproşează -, şeful Cancelariei ne anunţă că va fi realizat un memorandum în baza căruia să fie achiziţionată o aeronavă prezidenţială, ca să nu-i mai fie omului ruşine când e pe pistele lumii, alături de preşedinte?
Oare ce să înţelegem noi de aici, că s-a interzis, de la Cotroceni, să fie deranjat, în vreun fel, premierul Ponta? De la ce nivel? De sus de tot sau de la nivelul Cancelariei lui Mihalache?!
Este drept că, după cum tace şi preşedintele vizavi de parşivenia manevrelor guvernamentale – temporizarea adoptării unei soluţii ferme în ceea ce priveşte votul în Diaspora, refuzul de a organiza alegeri pentru şefiile vacante ale CJ-urilor, pentru înlocuirea aleşilor săltaţi de DNA, pentru primăriile fără primari -, după cât de anemic şi în reluare se mişcă “marele” PNL, ca să nu mai vorbim de penibilul iubirilor maghiare, declarate la comandă, şi rămase fără efect, ne gândim, tot mai des, că dacă e trădare uselistă, atunci trădare să fie, dar s-o ştim şi noi!
În consecinţă, n-am habar cât de luxos, sau nu, este un zbor de 30.000 de euro al unui preşedinte de ţară europeană, în care s-a furat cu trilioanele. Dar faptul că omul preşedintelui bate câmpii, încercând să-l scuze pe premierul despre care acelaşi preşedinte afirma, în urmă cu cinci luni, că trebuie să plece pentru toate erorile făcute, asta pare într-adevăr un lux politic pe care Klaus Iohannis n-ar trebui să şi-l permită.
