Sursa: Riseproject
Deşi se laudă că au creat mii de locuri de muncă şi plătesc sume considerabile la bugetul de stat, companiile multinaţionale care activează în România fură cât pot de la cetăţeanul de rând. RISE Project a identificat o filieră prin care peste 170 de companii internaţionale de renume au fentat statul român de la plata taxelor şi impozitelor
O serie de documente secrete arată că un număr mare de firme din România au apelat la facilitățile oferite de statul Luxemburg pentru a plăti taxe mai mici. „Luxemburg a devenit un paradis fiscal din ce în ce mai căutat, care ascunde importante corporații aflate în căutarea unui regim low-tax. Pepsi, Ikea, FedEx și alte 340 de companii internaționale au găsit multiple scheme fiscale prin care au reușit să-și reducă substanțial taxele, în teritoriile micului ducat. Mai mult de 170 de companii aflate în topul <Fortune 500> au cel puțin o filială în Luxemburg”, scriu investigatorii RISE Project.
International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ) împreună cu o echipa de 80 de jurnaliști din 26 de țări, printre care și RISE Project, au investigat aceste companii și schemele fiscale folosite, având la bază 28.000 de pagini de documente confidențiale. Sute de miliarde de dolari au fost trecute prin paradisul fiscal luxemburghez, companiile reușind să scutească taxe de ordinul miliardelor de dolari.
„Rai” de Luxemburg: taxe de doar 1%
„Marile companii ajung să obțină reduceri de taxe considerabile mutîndu-și profiturile din țări cu fiscalitate excesivă, unde dealtfel își au activitatea și sediul central, către liniștitul ducat luxemburghez care oferă un regim fiscal lejer și tentant. În unele cazuri, jurnaliștii ICIJ au descoperit companii care s-au bucurat de taxe mai mici de 1% pe profiturile trecute prin Luxemburg. De asemenea, printre documentele cercetate, se numără și sute de scrisori ale fiscului din Luxemburg, care aprobă din punct de vedere al legalității și conformității, tranzacțiile și schemele de optimizare fiscală operate de companii. Aceste scrisori, numite <comfort letters> reprezintă practic asigurarea dată în scris că Ministerul Finanțelor luxemburghez privește favorabil toate aceste operațiuni”, arată RISE Project. Gravitatea situaţiei este confirnată de şefii structurilor europene, care vor să ia la puricat afacerile oneroase din Luxemburg. „În ultimele luni, Uniunea Europeană a avut o serie de dispute cu Luxemburg pe fondul derulării unei anchete privind sprijinul pe care l-ar fi obținut anumite companii precum Amazon și Fiat Finance, sprijin care ar putea fi considerat ajutor de stat. Oficialii luxemburghezi au devenit refractari în ceea ce privește comunicarea de documente fiscale către Comisia Europeană, care în prezent investighează dacă deciziile ducatului sunt sau nu conforme cu legislația europeană. Un alt aspect delicat vizează prezența fostului prim-ministru al Luxemburgului, Jean-Claude Juncker în poziția de președinte al Comisiei Europene. Pe de o parte, Juncker a promis să lupte împotriva evaziunii fiscale și pe de alta, a declarat că este de părere că regimul fiscal din țara sa este în totală concordanță cu legislația europeană”, arată jurnaliştii RISE Project.
Reţete de înşelat statul marca PWC
Potrivit RISE Project, documenetele folosite în ancheta ICIJ fac referire directă la clienți aparținînd PriceWaterhouseCoopers (PWC), una dintre cele mai mari companii de consultanță și audit din lume. “Consultanții PWC au proiectat diverse strategii fiscale care implică împrumuturi între companii surori și tranzații făcute cu scopul de a muta profitul de pe o companie pe alta pentru a reduce venitul impozabil. De multe ori, schemele propuse de PWC au fost foarte complexe, implicînd tranzacția banilor prin intermediul multor societăți, prin diferite țări și paradisuri fiscale. Într-un răspuns oficial trasmis ICIJ, compania PWC consideră că sfaturile sale fiscale au fost date în conformitate cu legislația europeană și internațională”, susţin jurnaliştii RISE. În replică, PWC a catalogat munca jurnaliștilor drept „un furt de informație”. En lucru este însă sigur. Corporațiile care și-au stabilit un punct de lucru în Luxemburg s-au folosit de instrumente financiare hibride cu ajutorul cărora banii s-au plimbat prin toată lumea, folosind regulile fiscale ale unei țări împotriva altora. “Spre exemplu, un împrumut între companii poate permite ca profitul să fie tratat ca și acțiuni sau părți sociale, nu ca un venit ce ar trebui impozitat. UE a interzis de curând astfel de împrumuturi hibride, care exploatează diferențele dintre sistemele de impozitare ale diferitor țări. Specialiștii consultați de ICIJ care au cercetat documentele au confirmat faptul că atât companiile cât și consultatul PWC s-au angajat într-o serie de strategii agresive de reducere a taxelor, folosind Luxemburgul în combinație cu ale jurisdicții offshore, precum Gibraltar, Delaware și Irlanda”, arată RISE Project
PWC, lupul paznic la oi: după ce a păcălit România are contracte pe bani grei cu statul
“PWC a oferit consultanță privind optimizarea fiscală prin intermediul paradisului fiscal din Luxemburg și unor companii cu sucursale în România. Printre clienții săi se numără: suedezii de la Ikea, Eurobank, compania energetică E.ON, British American Tobacco, grupul TMF Group implicat în afaceri imobilare, energie, consultanță și investiții; Orascom Group – controlat de miliardarul egiptean Naguib Sawiris; dezvoltatorul imobiliar Bluehouse, precum și compania israeliană Rosebud. Pentru câteva companii, PWC a oferit în paralel și servicii de audit, verificând raportările subsidiarelor în România. Cunoscuta companie de audit și-a început activitatea la noi în anii’90. PWC a fost condusă mai bine de un deceniu de către Jean-Pierre Vigroux, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți din piața locală. Începând cu 2004, românul Vasile Iuga a devenit managing partener pe regiunea Europei de Sud-Est”, explică RISE Project. Mai mult decât atât, cu ajutorul politicienilor români, PWC a obţinut contracte plătite cu bani grei din buzunarul statului, culmea, după ce a ajutat o mulţime de companii să evite plata taxelor la buget. „Compania PWC a consiliat statul român în mai multe tranzacții importante precum privatizarea Electrica Muntenia Sud, cedată italienilor de la Enel pentru 820 de milioane de euro, și a conceput procesul de privatizare al Oltchim care s-a transformat într-un eșec după implicarea directă a politicianului-ziarist Dan Diaconescu. Nu în ultimul rând, PWC a recrutat managerii privați ai companiilor din subordinea Ministerului Transporturilor”, explică jurnaliştii RISE.
RISE Project: PWC, sute de milioane euro din audit în România
E.ON. Una din companiile pentru care PWC a furnizat atît consultanță cât și servicii de audit este E.ON Group. Compania germană operează în peste 30 de țări, printre care și România. PWC este auditorul grupului cât și al subsidiarelor din România încă din 2007. Conform rapoartelor anuale ale companiei energetice, PWC a încasat peste 276 de milioane de euro din 2009 pînă în 2013 numai pentru audit. Începînd cu 2009, PWC a oferit E.ON Group și servicii de consultanță pentru reconstrucția grupului prin operațiuni ce implicau în special filialele luxemburgheze ale companiei mamă. În România, PWC a fost numit auditor pentru mai multe divizii ale grupului: E.ON Distribuție, companie în acționariatul căreia este reprezentat și statul român prin Ministerul Econonimiei, E. ON Gaz Distribuție, E.ON Moldova Distribuție și E.ON Moldova Furnizare, societăți deținute în majoritate de grupul german.
Eurobank / EFG Group. În 2009 și 2010, PWC a fost angajată să evalueze tranzacții din cadrul grupului bancar EFG, prin implicarea directă a societăților înregistrate în Luxemburg. În planul de investiții supus optimizării fiscale era prevăzută și intrarea companiei elene pe piața din România începînd cu anul 2008. Filialele locale ale grupului sunt Eurobank și Bancpost. PWC a devenit auditor independent atît pentru compania mamă, cît și pentru filialele românești. Conform informațiilor publicate în Monitorul Oficial, societățile înregistrare în România au fost auditate de către PWC încă din 2008, o parte din contracte fiind prelungite pînă în prezent.
În raportul din 2010 al companiei mamă EFG Eurobank Ergasias se face referire la poziția de auditor a PWC, în cadrul grupului, în contextul în care acesta urma să furnizeze și un alt tip de servicii. După ce a analizat “independența și eficacitatea” auditorului extern, Consiliul de Administrație l-a reconfirmat în această poziție. În România, grupul a înregistrat pierderi de 40 de milioane de euro în 2013 și a închis peste 20 de unități la începutul acestui an.
TigerGlobal. TigerGlobal deține două afaceri în România: Ejobs și Neogen, care operează importante site-uri cu oferte de locuri de muncă. Pînă în 2007, Tiger Global a deținut acțiuni în ambele companii prin intermediul Tiger Holdings Four S.a.r.l. Luxemburg și a unei filiale olandeze. În 2008, PWC a auditat Neogen iar în 2010 a devenit auditor pentru Ejobs. Tot în 2008, PWC a oferit consultanță grupului cu privire la viitoare investiții, folosing o schemă de rulare a banilor prin multiple filiale înființate în Luxemburg, cu scopul de a reduce semnificativ taxele aferente.
Un alt document PWC din septembrie 2008 menționează ca viitoare investiții în România prin cumpărare de acțiuni, folosind următoarele vehicule: Tiger Global Investments Partners IV (Tiger PIP IV) înregistrată în Cayman Islands Limited Partnership, care deține Tiger Parent Four care la rîndul său deține Tiger Holding Four S.a.r.l. În 2009 PIP IV urma să investească în Cehia și în România. Investiția inițială era calculată la 75 de milioane de euro.
Orascom. Compania controlată de miliardarul egiptean Naguib Sawiris deține în România filiala Sole SRL, prin intermediul căreia a cumpărat câteva sute de hectare de teren lîngă Constanța. Magnatul egiptean a devenit cunoscut în România, în 2011, după ce primarul Radu Mazăre, investigat în mai multe dosare penale, a anunțat că Sawiris l-a contactat ca să-l ajute să doneze o treime din avere în scopuri caritabile. Averea egipteanului era estimată atunci, potrivit Forbes, la peste 1,5 miliarde de euro. PWC a fost consultant, în 2010, pentru Weather Investments, compania mamă a Orascom, pregătind declarațiile fiscale pentru filialele din Luxemburg. Același PWC a creat un mecanism fiscal prin care Weather Investments și-a mărit participația în cadrul Orascom Telecommunication folosindu-se atât de o licitație l-a care au putut să se înscrie acționari din cadrul grupului, cât și de împrumuturi acordate de la o societate la alta din holding. În final, circuitul financiar a făcut ca sumele de bani să se întoarcă în Luxemburg sub formă de datorii.
Bluehouse. Compania a dezvoltat în România importante proiecte imobiliare prin Astoria Business Center SRL, Bluehouse Dezvoltare SRL, Laroblue Investitii SRL sau Bluenoi SRL. Investițiile făcute la noi au fost de zeci de milioane de euro. În 2013 Astoria Business Center a înregistrat datorii de 10 milioane de euro și pierderi de 150 000 de euro.În 2009, PWC a oferit consultanță Bluehouse în vederea realizării unei investiții de 120 milioane de euro. Bluehouse Grup și-a deschis o filială în Luxemburg dedicată investițiilor imobiliare din România și Grecia, aplelând la aceleași împrumuri ca și în cazul Orascom, care ulterior s-au tranformat în datorii neimpozitabile.
Ce spune PWC România
Întrebați de RISE Project dacă în opinia lor există o incompatibilitate între poziția de auditor în România pentru filialele companiilor cărora le-a acordat consultanță în Luxemburg, PWC România ne-a furnizat următorul răspuns: „PwC oferă servicii de consultanţă independentă clienţilor săi în domeniile importante pentru aceştia, inclusiv într-o gamă largă de probleme fiscale. Acestea pot include consultanţă referitoare la taxarea anumitor operaţiuni de afaceri în diferite ţări. De asemenea, ne asistăm clienţii în pregătirea situaţiilor financiare şi în dialogul cu autorităţile fiscale. Serviciile de consultanţă şi de asistenţă oferite de PwC sunt în concordanţă cu normele legislative locale şi europene, cu prevederile legislaţiei fiscale şi ale acordurilor internaţionale, precum şi cu Codul Global de Conduită al PwC în materie de Consultanţă Fiscală. Acesta oferă consultanţilor noştri fiscali din întreaga lume un cadru de reglementare privind o gamă largă de subiecte, inclusiv felul în care deciziile fiscale pot fi interpretate de către toate părţile interesate. Relaţiile cu clienţii noştri sunt strict confidenţiale şi nu putem comenta pe marginea unor cazuri individuale.”
mai mari companii de consultanță și audit din lume. Consultanții PWC au proiectat diverse strategii fiscale care implică împrumuturi între companii surori și tranzații făcute cu scopul de a muta profitul de pe o companie pe alta pentru a reduce venitul impozabil. De multe ori, schemele propuse de PWC au fost foarte complexe, implicînd tranzacția banilor prin intermediul multor societăți, prin diferite țări și paradisuri fiscale. Într-un răspuns oficial trasmis ICIJ, compania PWC consideră că sfaturile sale fiscale au fost date în conformitate cu legislația europeană și internațională. De asemenea, PWC a catalogat munca jurnaliștilor drept “un furt de informație”.
HotNews.ro a criticat atunci trocul dintre președintele Traian BÄsescu și premierul Victor Ponta pe numirea procurorilor șefi și promovarea unor procurori în funcții cheie, ca Alin Bica la DIICOT, grație susținerilor politice. „Să zicem că, luând prin surprindere pe toată lumea, doamnă Udrea dorește să fie achetata gruparea Bittner-Petrache, despre care actualul președinte Traian Băsescu zicea în campania din 2004 (ce vremuri) că face parte din mafia personală a lui Adrian Năstase. Ce-ar trebui să facă doamnă Bica, nouă șefa de la crimă organizată? Să se execute pe loc? Chiar dacă merge cu doamnă Udrea la fitness, împart același coafor și sunt bune prietene, chiar dacă îi datorează saltul în carieră, credeți că rolul unui procuror șef este să îndeplinească fanteziile politicienilor?” (Mic raport pentru uzul unor ambasade, mai 2013 ).
