Monthly Archives: November 2014

Mihai Craiu – Putregaiul din spatele multinaţionalelor: în loc să plătescă taxe în România şi- au deschis filiale în paradisul fiscal Luxemburg

Sursa: Riseproject

Deşi se laudă că au creat mii de locuri de muncă şi plătesc sume considerabile la bugetul de stat, companiile multinaţionale care activează în România fură cât pot de la cetăţeanul de rând. RISE Project a identificat o filieră prin care peste 170 de companii internaţionale de renume au fentat statul român de la plata taxelor şi impozitelor

O serie de documente secrete arată că un număr mare de firme din România au apelat la facilitățile oferite de statul Luxemburg pentru a plăti taxe mai mici. „Luxemburg a devenit un paradis fiscal din ce în ce mai căutat, care ascunde importante corporații aflate în căutarea unui regim low-tax. Pepsi, Ikea, FedEx și alte 340 de companii internaționale au găsit multiple scheme fiscale prin care au reușit să-și reducă substanțial taxele, în teritoriile micului ducat. Mai mult de 170 de companii aflate în topul <Fortune 500> au cel puțin o filială în Luxemburg”, scriu investigatorii RISE Project.

International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ) împreună cu o echipa de 80 de jurnaliști din 26 de țări, printre care și RISE Project, au investigat aceste companii și schemele fiscale folosite, având la bază 28.000 de pagini de documente confidențiale. Sute de miliarde de dolari au fost trecute prin paradisul fiscal luxemburghez, companiile reușind să scutească taxe de ordinul miliardelor de dolari.

„Rai” de Luxemburg: taxe de doar 1%

„Marile companii ajung să obțină reduceri de taxe considerabile mutîndu-și profiturile din țări cu fiscalitate excesivă, unde dealtfel își au activitatea și sediul central, către liniștitul ducat luxemburghez care oferă un regim fiscal lejer și tentant. În unele cazuri, jurnaliștii ICIJ au descoperit companii care s-au bucurat de taxe mai mici de 1% pe profiturile trecute prin Luxemburg. De asemenea, printre documentele cercetate, se numără și sute de scrisori ale fiscului din Luxemburg, care aprobă din punct de vedere al legalității și conformității, tranzacțiile și schemele de optimizare fiscală operate de companii. Aceste scrisori, numite <comfort letters> reprezintă practic asigurarea dată în scris că Ministerul Finanțelor luxemburghez privește favorabil toate aceste operațiuni”, arată RISE Project. Gravitatea situaţiei este confirnată de şefii structurilor europene, care vor să ia la puricat afacerile oneroase din Luxemburg. „În ultimele luni, Uniunea Europeană a avut o serie de dispute cu Luxemburg pe fondul derulării unei anchete privind sprijinul pe care l-ar fi obținut anumite companii precum Amazon și Fiat Finance, sprijin care ar putea fi considerat ajutor de stat. Oficialii luxemburghezi au devenit refractari în ceea ce privește comunicarea de documente fiscale către Comisia Europeană, care în prezent investighează dacă deciziile ducatului sunt sau nu conforme cu legislația europeană. Un alt aspect delicat vizează prezența fostului prim-ministru al Luxemburgului, Jean-Claude Juncker în poziția de președinte al Comisiei Europene. Pe de o parte, Juncker a promis să lupte împotriva evaziunii fiscale și pe de alta, a declarat că este de părere că regimul fiscal din țara sa este în totală concordanță cu legislația europeană”, arată jurnaliştii RISE Project.

Reţete de înşelat statul marca PWC

Potrivit RISE Project, documenetele folosite în ancheta ICIJ fac referire directă la clienți aparținînd PriceWaterhouseCoopers (PWC), una dintre cele mai mari companii de consultanță și audit din lume. “Consultanții PWC au proiectat diverse strategii fiscale care implică împrumuturi între companii surori și tranzații făcute cu scopul de a muta profitul de pe o companie pe alta pentru a reduce venitul impozabil. De multe ori, schemele propuse de PWC au fost foarte complexe, implicînd tranzacția banilor prin intermediul multor societăți, prin diferite țări și paradisuri fiscale. Într-un răspuns oficial trasmis ICIJ, compania PWC consideră că sfaturile sale fiscale au fost date în conformitate cu legislația europeană și internațională”, susţin jurnaliştii RISE. În replică, PWC a catalogat munca jurnaliștilor drept „un furt de informație”. En lucru este însă sigur. Corporațiile care și-au stabilit un punct de lucru în Luxemburg s-au folosit de instrumente financiare hibride cu ajutorul cărora banii s-au plimbat prin toată lumea, folosind regulile fiscale ale unei țări împotriva altora. “Spre exemplu, un împrumut între companii poate permite ca profitul să fie tratat ca și acțiuni sau părți sociale, nu ca un venit ce ar trebui impozitat. UE a interzis de curând astfel de împrumuturi hibride, care exploatează diferențele dintre sistemele de impozitare ale diferitor țări. Specialiștii consultați de ICIJ care au cercetat documentele au confirmat faptul că atât companiile cât și consultatul PWC s-au angajat într-o serie de strategii agresive de reducere a taxelor, folosind Luxemburgul în combinație cu ale jurisdicții offshore, precum Gibraltar, Delaware și Irlanda”, arată RISE Project

PWC, lupul paznic la oi: după ce a păcălit România are contracte pe bani grei cu statul

“PWC a oferit consultanță privind optimizarea fiscală prin intermediul paradisului fiscal din Luxemburg și unor companii cu sucursale în România. Printre clienții săi se numără: suedezii de la Ikea, Eurobank, compania energetică E.ON, British American Tobacco, grupul TMF Group implicat în afaceri imobilare, energie, consultanță și investiții; Orascom Group – controlat de miliardarul egiptean Naguib Sawiris; dezvoltatorul imobiliar Bluehouse, precum și compania israeliană Rosebud. Pentru câteva companii, PWC a oferit în paralel și servicii de audit, verificând raportările subsidiarelor în România. Cunoscuta companie de audit și-a început activitatea la noi în anii’90. PWC a fost condusă mai bine de un deceniu de către Jean-Pierre Vigroux, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți din piața locală. Începând cu 2004, românul Vasile Iuga a devenit managing partener pe regiunea Europei de Sud-Est”, explică RISE Project. Mai mult decât atât, cu ajutorul politicienilor români, PWC a obţinut contracte plătite cu bani grei din buzunarul statului, culmea, după ce a ajutat o mulţime de companii să evite plata taxelor la buget. „Compania PWC a consiliat statul român în mai multe tranzacții importante precum privatizarea Electrica Muntenia Sud, cedată italienilor de la Enel pentru 820 de milioane de euro, și a conceput procesul de privatizare al Oltchim care s-a transformat într-un eșec după implicarea directă a politicianului-ziarist Dan Diaconescu. Nu în ultimul rând, PWC a recrutat managerii privați ai companiilor din subordinea Ministerului Transporturilor”, explică jurnaliştii RISE.

RISE Project: PWC, sute de milioane euro din audit în România

E.ON. Una din companiile pentru care PWC a furnizat atît consultanță cât și servicii de audit este E.ON Group. Compania germană operează în peste 30 de țări, printre care și România. PWC este auditorul grupului cât și al subsidiarelor din România încă din 2007. Conform rapoartelor anuale ale companiei energetice, PWC a încasat peste 276 de milioane de euro din 2009 pînă în 2013 numai pentru audit. Începînd cu 2009, PWC a oferit E.ON Group și servicii de consultanță pentru reconstrucția grupului prin operațiuni ce implicau în special filialele luxemburgheze ale companiei mamă. În România, PWC a fost numit auditor pentru mai multe divizii ale grupului: E.ON Distribuție, companie în acționariatul căreia este reprezentat și statul român prin Ministerul Econonimiei, E. ON Gaz Distribuție, E.ON Moldova Distribuție și E.ON Moldova Furnizare, societăți deținute în majoritate de grupul german.

Eurobank / EFG Group. În 2009 și 2010, PWC a fost angajată să evalueze tranzacții din cadrul grupului bancar EFG, prin implicarea directă a societăților înregistrate în Luxemburg. În planul de investiții supus optimizării fiscale era prevăzută și intrarea companiei elene pe piața din România începînd cu anul 2008. Filialele locale ale grupului sunt  Eurobank și Bancpost. PWC a devenit auditor independent atît pentru compania mamă, cît și pentru filialele românești. Conform informațiilor publicate în Monitorul Oficial, societățile înregistrare în România au fost auditate de către PWC încă din 2008, o parte din contracte fiind prelungite pînă în prezent.

În raportul din 2010 al companiei mamă EFG Eurobank Ergasias se face referire la poziția de auditor a PWC, în cadrul grupului, în contextul în care acesta urma să furnizeze și un alt tip de servicii. După ce a analizat “independența și eficacitatea” auditorului extern, Consiliul de Administrație l-a reconfirmat în această poziție. În România, grupul a înregistrat pierderi de 40 de milioane de euro în 2013 și a închis peste 20 de unități la începutul acestui an.

TigerGlobal. TigerGlobal deține două afaceri în România: Ejobs și Neogen, care operează importante site-uri cu oferte de locuri de muncă. Pînă în 2007, Tiger Global a deținut acțiuni în ambele companii prin intermediul Tiger Holdings Four S.a.r.l. Luxemburg și a unei filiale olandeze. În 2008, PWC a auditat Neogen iar în 2010 a devenit auditor pentru Ejobs. Tot în 2008, PWC a oferit consultanță grupului cu privire la viitoare investiții, folosing o schemă de rulare a banilor prin multiple filiale înființate în Luxemburg, cu scopul de a reduce semnificativ taxele aferente.

Un alt document PWC din septembrie 2008 menționează ca viitoare investiții în România prin cumpărare de acțiuni, folosind următoarele vehicule: Tiger Global Investments Partners IV (Tiger PIP IV) înregistrată în Cayman Islands Limited Partnership, care deține Tiger Parent Four care la rîndul său deține Tiger Holding Four S.a.r.l. În 2009 PIP IV urma să investească în Cehia și în România. Investiția inițială era calculată la 75 de milioane de euro.

Orascom. Compania controlată de miliardarul egiptean Naguib Sawiris deține în România filiala Sole SRL, prin intermediul căreia a cumpărat câteva sute de hectare de teren lîngă Constanța. Magnatul egiptean a devenit cunoscut în România, în 2011, după ce primarul Radu Mazăre, investigat în mai multe dosare penale, a anunțat că Sawiris l-a contactat ca să-l ajute să doneze o treime din avere în scopuri caritabile. Averea egipteanului era estimată atunci, potrivit Forbes, la peste 1,5 miliarde de euro. PWC a fost consultant, în 2010, pentru Weather Investments, compania mamă a Orascom, pregătind declarațiile fiscale pentru filialele din Luxemburg. Același PWC a creat un mecanism fiscal prin care Weather Investments și-a mărit participația în cadrul Orascom Telecommunication folosindu-se atât de o licitație l-a care au putut să se înscrie acționari din cadrul grupului, cât și de împrumuturi acordate de la o societate la alta din holding. În final, circuitul financiar a făcut ca sumele de bani să se întoarcă în Luxemburg sub formă de datorii.

Bluehouse. Compania a dezvoltat în România importante proiecte imobiliare prin Astoria Business Center SRL, Bluehouse Dezvoltare SRL, Laroblue Investitii SRL sau Bluenoi SRL. Investițiile făcute la noi au fost de zeci de milioane de euro. În 2013 Astoria Business Center a înregistrat datorii de 10 milioane de euro și pierderi de 150 000 de euro.În 2009, PWC a oferit consultanță Bluehouse în vederea realizării unei investiții de 120 milioane de euro. Bluehouse Grup și-a deschis o filială în Luxemburg dedicată investițiilor imobiliare din România și Grecia, aplelând la aceleași împrumuri ca și în cazul Orascom, care ulterior s-au tranformat în datorii neimpozitabile.

Ce spune PWC România

Întrebați de RISE Project dacă în opinia lor există o incompatibilitate între poziția de auditor în România pentru filialele companiilor cărora le-a acordat consultanță în Luxemburg, PWC România ne-a furnizat următorul răspuns: „PwC oferă servicii de consultanţă independentă clienţilor săi în domeniile importante pentru aceştia, inclusiv într-o gamă largă de probleme fiscale. Acestea pot include consultanţă referitoare la taxarea anumitor operaţiuni de afaceri în diferite ţări. De asemenea, ne asistăm clienţii în pregătirea situaţiilor financiare şi în dialogul cu autorităţile fiscale. Serviciile de consultanţă şi de asistenţă oferite de PwC sunt în concordanţă cu normele legislative locale şi europene, cu prevederile legislaţiei fiscale şi ale acordurilor internaţionale, precum şi cu Codul Global de Conduită al PwC în materie de Consultanţă Fiscală. Acesta oferă consultanţilor noştri fiscali din întreaga lume un cadru de reglementare privind o gamă largă de subiecte, inclusiv felul în care deciziile fiscale pot fi interpretate de către toate părţile interesate. Relaţiile cu clienţii noştri sunt strict confidenţiale şi nu putem comenta pe marginea unor cazuri individuale.”

Tagged , , , , , , ,

Mihai Craiu – Documente confidentiale demascheaza firme importante din Romania care au apelat la paradisul fiscal din Luxemburg

Documente confidențiale: filiera românească din dosarul Luxemburg

Sursa: Riseproject

O serie de documente secrete arată că firme din România au apelat la facilitățile oferite de statul Luxemburg pentru a plăti taxe mai mici.

Luxemburg a devenit un paradis fiscal din ce în ce mai căutat, care ascunde importante corporații aflate în căutarea unui regim low-tax. Pepsi, Ikea, FedEx și alte 340 de companii internaționale au găsit multiple scheme fiscale prin care au reușit să-și reducă substanțial taxele, în teritoriile micului ducat. Mai mult de 170 de companii aflate în topul “Fortune 500” au cel puțin o filială în Luxemburg.

International Consortium of Investigative Journalists (ICIJ) împreună cu o echipa de 80 de jurnaliști din 26 de țări, printre care și RISE Project, au investigat aceste companii și schemele fiscale folosite, având la bază 28.000 de pagini de documente confidențiale. Sute de miliarde de dolari au fost trecute prin paradisul fiscal luxemburghez, companiile reușind să scutească taxe de ordinul miliardelor de dolari.

Taxe de 1%

Marile companii ajung să obțină reduceri de taxe considerabile mutîndu-și profiturile din țări cu fiscalitate excesivă, unde dealtfel își au activitatea și sediul central, către liniștitul ducat luxemburghez care oferă un regim fiscal lejer și tentant. În unele cazuri, jurnaliștii ICIJ au descoperit companii care s-au bucurat de taxe mai mici de 1% pe profiturile trecute prin Luxemburg. De asemenea, printre documentele cercetate, se numără și sute de scrisori ale fiscului din Luxemburg, care aprobă din punct de vedere al legalității și conformității, tranzacțiile și schemele de optimizare fiscală operate de companii. Aceste scrisori, numite “comfort letters” reprezintă practic asigurarea dată în scris că Ministerul Finanțelor luxemburghez privește favorabil toate aceste operațiuni.

UE anchetează regimul fiscal din Luxemburg

În ultimele luni, Uniunea Europeană a avut o serie de dispute cu Luxemburg pe fondul derulării unei anchete privind sprijinul pe care l-ar fi obținut anumite companii precum Amazon și Fiat Finance, sprijin care ar putea fi considerat ajutor de stat. Oficialii luxemburghezi au devenit refractari în ceea ce privește comunicarea de documente fiscale către Comisia Europeană, care în prezent investighează dacă deciziile ducatului sunt sau nu conforme cu legislația europeană. Un alt aspect delicat vizează prezența fostului prim-ministru al Luxemburgului, Jean-Claude Juncker în poziția de președinte al Comisiei Europene. Pe de o parte, Juncker a promis să lupte împotriva evaziunii fiscale și pe de alta, a declarat că este de părere că regimul fiscal din țara sa este în totală concordanță cu legislația europeană.

Strategiile fiscale din Ducat

Documenetele folosite în ancheta ICIJ fac referire directă la clienți aparținînd PriceWaterhouseCoopers (PWC), una dintre cele mai mari companii de consultanță și audit din lume. Consultanții PWC au proiectat diverse strategii fiscale care implică împrumuturi între companii surori și tranzații făcute cu scopul de a muta profitul de pe o companie pe alta pentru a reduce venitul impozabil. De multe ori, schemele propuse de PWC au fost foarte complexe, implicînd tranzacția banilor prin intermediul multor societăți, prin diferite țări și paradisuri fiscale. Într-un răspuns oficial trasmis ICIJ, compania PWC consideră că sfaturile sale fiscale au fost date în conformitate cu legislația europeană și internațională. De asemenea, PWC a catalogat munca jurnaliștilor drept “un furt de informație”.

Corporațiile care și-au stabilit un punct de lucru în Luxemburg s-au folosit de instrumente financiare hibride cu ajutorul cărora banii s-au plimbat prin toată lumea, folosind regulile fiscale ale unei țări împotriva altora. Spre exemplu, un împrumut între companii poate permite ca profitul să fie tratat ca și acțiuni sau părți sociale, nu ca un venit ce ar trebui impozitat. UE a interzis de curând astfel de împrumuturi hibride, care exploatează diferențele dintre sistemele de impozitare ale diferitor țări.

Specialiștii consultați de ICIJ care au cercetat documentele au confirmat faptul că atât companiile cât și consultatul PWC s-au angajat într-o serie de strategii agresive de reducere a taxelor, folosind Luxemburgul în combinație cu ale jurisdicții offshore, precum Gibraltar, Delaware și Irlanda.

Rețeta fiscală exportată în România

PWC a oferit consultanță privind optimizarea fiscală prin intermediul paradisului fiscal din Luxemburg și unor companii cu sucursale în România. Printre clienții săi se numără: suedezii de la Ikea, Eurobank, compania energetică E.ON, British American Tobacco, grupul TMF Group implicat în afaceri imobilare, energie, consultanță și investiții; Orascom Group – controlat de miliardarul egiptean Naguib Sawiris; dezvoltatorul imobiliar Bluehouse, precum și compania israeliană Rosebud. Pentru câteva companii, PWC a oferit în paralel și servicii de audit, verificând raportările subsidiarelor în România. Cunoscuta companie de audit și-a început activitatea la noi în anii’90. PWC a fost condusă mai bine de un deceniu de către Jean-Pierre Vigroux, unul dintre cei mai cunoscuți consultanți din piața locală. Începând cu 2004, românul Vasile Iuga a devenit managing partener pe regiunea Europei de Sud-Est.

Consultanții statului

Compania PWC a consiliat statul român în mai multe tranzacții importante precum privatizarea Electrica Muntenia Sud, cedată italienilor de la Enel pentru 820 de milioane de euro, și a conceput procesul de privatizare al Oltchim care s-a transformat într-un eșec după implicarea directă a politicianului-ziarist Dan Diaconescu. Nu în ultimul rând, PWC a recrutat managerii privați ai companiilor din subordinea Ministerului Transporturilor.

Materialul integral realizat de ICIJ poate fi consultat AICI.

Filialele românești

E.ON. Una din companiile pentru care PWC a furnizat atît consultanță cît și servicii de audit este E.ON Group. Compania germană operează în peste 30 de țări, printre care și România. PWC este auditorul grupului cît și al subsidiarelor din România încă din 2007. Conform rapoartelor anuale ale companiei energetice, PWC a încasat peste 276 de milioane de euro din 2009 pînă în 2013 numai pentru audit. Începînd cu 2009, PWC a oferit E.ON Group și servicii de consultanță pentru reconstrucția grupului prin operațiuni ce implicau în special filialele luxemburgheze ale companiei mamă. În România, PWC a fost numit auditor pentru mai multe divizii ale grupului: E.ON Distribuție, companie în acționariatul căreia este reprezentat și statul român prin Ministerul Econonimiei, E. ON Gaz Distribuție, E.ON Moldova Distribuție și E.ON Moldova Furnizare, societăți deținute în majoritate de grupul german.

Eurobank / EFG Group. În 2009 și 2010, PWC a fost angajată să evalueze tranzacții din cadrul grupului bancar EFG, prin implicarea directă a societăților înregistrate în Luxemburg. În planul de investiții supus optimizării fiscale era prevăzută și intrarea companiei elene pe piața din România începînd cu anul 2008. Filialele locale ale grupului sunt  Eurobank și Bancpost. PWC a devenit auditor independent atît pentru compania mamă, cît și pentru filialele românești. Conform informațiilor publicate în Monitorul Oficial, societățile înregistrare în România au fost auditate de către PWC încă din 2008, o parte din contracte fiind prelungite pînă în prezent.
În raportul din 2010 al companiei mamă EFG Eurobank Ergasias se face referire la poziția de auditor a PWC, în cadrul grupului, în contextul în care acesta urma să furnizeze și un alt tip de servicii. După ce a analizat “independența și eficacitatea” auditorului extern, Consiliul de Administrație l-a reconfirmat în această poziție. În România, grupul a înregistrat pierderi de 40 de milioane de euro în 2013 și a închis peste 20 de unități la începutul acestui an.

TigerGlobal. TigerGlobal deține două afaceri în România: Ejobs și Neogen, care operează importante site-uri cu oferte de locuri de muncă. Pînă în 2007, Tiger Global a deținut acțiuni în ambele companii prin intermediul Tiger Holdings Four S.a.r.l. Luxemburg și a unei filiale olandeze. În 2008, PWC a auditat Neogen iar în 2010 a devenit auditor pentru Ejobs. Tot în 2008, PWC a oferit consultanță grupului cu privire la viitoare investiții, folosing o schemă de rulare a banilor prin multiple filiale înființate în Luxemburg, cu scopul de a reduce semnificativ taxele aferente.
Un alt document PWC din septembrie 2008 menționează ca viitoare investiții în România prin cumpărare de acțiuni, folosind următoarele vehicule: Tiger Global Investments Partners IV (Tiger PIP IV) înregistrată în Cayman Islands Limited Partnership, care deține Tiger Parent Four care la rîndul său deține Tiger Holding Four S.a.r.l. În 2009 PIP IV urma să investească în Cehia și în România. Investiția inițială era calculată la 75 de milioane de euro.

Orascom. Compania controlată de miliardarul egiptean Naguib Sawiris deține în România filiala Sole SRL, prin intermediul căreia a cumpărat câteva sute de hectare de teren lîngă Constanța. Magnatul egiptean a devenit cunoscut în România, în 2011, după ce primarul Radu Mazăre, investigat în mai multe dosare penale, a anunțat că Sawiris l-a contactat ca să-l ajute să doneze o treime din avere în scopuri caritabile. Averea egipteanului era estimată atunci, potrivit Forbes, la peste 1,5 miliarde de euro. PWC a fost consultant, în 2010, pentru Weather Investments, compania mamă a Orascom, pregătind declarațiile fiscale pentru filialele din Luxemburg. Același PWC a creat un mecanism fiscal prin care Weather Investments și-a mărit participația în cadrul Orascom Telecommunication folosindu-se atât de o licitație l-a care au putut să se înscrie acționari din cadrul grupului, cât și de împrumuturi acordate de la o societate la alta din holding. În final, circuitul financiar a făcut ca sumele de bani să se întoarcă în Luxemburg sub formă de datorii.

Bluehouse. Compania a dezvoltat în România importante proiecte imobiliare prin Astoria Business Center SRL, Bluehouse Dezvoltare SRL, Laroblue Investitii SRL sau Bluenoi SRL. Investițiile făcute la noi au fost de zeci de milioane de euro. În 2013 Astoria Business Center a înregistrat datorii de 10 milioane de euro și pierderi de 150 000 de euro.
În 2009, PWC a oferit consultanță Bluehouse în vederea realizării unei investiții de 120 milioane de euro. Bluehouse Grup și-a deschis o filială în Luxemburg dedicată investițiilor imobiliare din România și Grecia, aplelând la aceleași împrumuri ca și în cazul Orascom, care ulterior s-au tranformat în datorii neimpozitabile.

Cum funcționează optimizarea fiscală

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DTB90Ulu_5E&list=UUzLqSkXqbvKnI05Z-3xCwwA]

Ce spune PWC România

Întrebați de RISE Project dacă în opinia lor există o incompatibilitate între poziția de auditor în România pentru filialele companiilor cărora le-a acordat consultanță în Luxemburg, PWC România ne-a furnizat următorul răspuns: “PwC oferă servicii de consultanţă independentă clienţilor săi în domeniile importante pentru aceştia, inclusiv într-o gamă largă de probleme fiscale. Acestea pot include consultanţă referitoare la taxarea anumitor operaţiuni de afaceri în diferite ţări. De asemenea, ne asistăm clienţii în pregătirea situaţiilor financiare şi în dialogul cu autorităţile fiscale. Serviciile de consultanţă şi de asistenţă oferite de PwC sunt în concordanţă cu normele legislative locale şi europene, cu prevederile legislaţiei fiscale şi ale acordurilor internaţionale, precum şi cu Codul Global de Conduită al PwC în materie de Consultanţă Fiscală. Acesta oferă consultanţilor noştri fiscali din întreaga lume un cadru de reglementare privind o gamă largă de subiecte, inclusiv felul în care deciziile fiscale pot fi interpretate de către toate părţile interesate. Relaţiile cu clienţii noştri sunt strict confidenţiale şi nu putem comenta pe marginea unor cazuri individuale.”

Roxana Jipa

Tagged , , , , , , , , ,

Cum lucrează anticorupţia: procurorul șef DIICOT, la braţ cu Elena Udrea prin Paris

Elena Udrea la cumparaturi in paris cu DIICOT

Elena Udrea la brat cu DIICOT in Paris

Pe site-ul joscenzura2014.wordpress.com au apărut mai multe fotografii cu Elena Udrea și Alină Bica, procurorul șef DIICOT. Informaţia a fost preluată de HotNews. „Textul care însoțește aceste imagini susține că Udrea și Bica au fost suprinse în februarie 2014, la Paris, într-o vizită privată. Alături de cele două apare încă o figură prezentată drept Ana Măria Topoliceanu, fostă șefa a Companiei Naționale de Investiții. Udrea și Bica nu au putut fi contactate în ciudă insistențelor. Nu au răspuns nici la telefoane, nici la mesajele SMS”, arată HotNews. „Fețele s-au distrat foarte bine și au spart câteva zeci de mii de euro. O apropiere între un om politic controversat, Elena Udrea, o fostă seja de instituție de stat cu buget dirijat discreționar și o procuroare-șefa pusă politic care ar trebui să lupte împotrivă corupției politice și a crimei organizate. Aceste imagini zac în mai multe redacții din București. Au fost ținute la sertar în urmă unor presiuni de neimaginat”, mai scrie site-ul joscenzura.

Elena udrea in Paris la cumparaturi inainte de alegerile prezidentiale

„De notat că în februarie 2014, Elena Udrea era membru PMP, încă nu ajunsese la șefia partidului și nici nu era clar dacă va candida la președinția României. Alină Bica ocupă, în schimb, funcția de prorcuror șef DIICOT din primăvară lui 2012. Nu există nici un indiciu că pozele au fost realizate într-adevăr în februarie 2014 și nu în perioadă când cele două erau colege în Guvern. Totuși, site -ul prezintă documente de cazare din care rezultă că Elena Udrea a fost cazată la Hotel Le Bistro Paris în perioadă 13-16 februarie 2014, iar Alină Bica în perioadă 14-16 februarie 2014. HotNews.ro a publicat încă din luna mai 2013 informația că Alină Bica a fost numită la șefia DIICOT grație prieteniei sale cu Elena Udrea. Această prietenie datează încă din timpul guvernării Boc, când Udrea era ministru la dezvoltare regională și turism, iar Alină Bica ocupă postul de secretar de stat la Ministerul Justiției”,mai arată agenţia.

HotNews.ro a criticat atunci trocul dintre președintele Traian Băsescu și premierul Victor Ponta pe numirea procurorilor șefi și promovarea unor procurori în funcții cheie, ca Alin Bica la DIICOT, grație susținerilor politice. „Să zicem că, luând prin surprindere pe toată lumea, doamnă Udrea dorește să fie achetata gruparea Bittner-Petrache, despre care actualul președinte Traian Băsescu zicea în campania din 2004 (ce vremuri) că face parte din mafia personală a lui Adrian Năstase. Ce-ar trebui să facă doamnă Bica, nouă șefa de la crimă organizată? Să se execute pe loc? Chiar dacă merge cu doamnă Udrea la fitness, împart același coafor și sunt bune prietene, chiar dacă îi datorează saltul în carieră, credeți că rolul unui procuror șef este să îndeplinească fanteziile politicienilor?” (Mic raport pentru uzul unor ambasade, mai 2013 ).

Udrea și acuzațiile la adresa SIE

„De menționat că Elena Udrea a fost acum două zile protagonistă unui alt scandal. Elena Udrea, candidată PMP la prezidențiale, a declarat miercuri seară, într-o conferința de presă, că nu are nicio implicare în dosarul Microsoft și că, de asemenea, este “exclus” că numele sau fie implicat în afacerea EADS, întrucât nu era oficial la momentul respectiv, ea denunțând un “atac concertat” la adresă să în această campanie. Mai mult, ea a afirmat că în favoarea principalilor doi candidați s-au implicat în campanie și reprezentanți ai serviciilor secrete, susținând astfel un articol postat miercuri pe blog de Ion Cristoiu, intitulat- SIE îi plătește lui Traian Băsescu îndrăzneală de a-l fi criticat?”, mai arată HotNews.
sursa HotNews

Tagged , , , , , ,

Mihai Craiu – Adevărul despre Crescent: Cum a furat Dan Voiculescu sute de milioane de dolari în 1989

Afacerea ICA, pentru care mogul Voiculescu a ajuns după gratii este doar una dintre mega- escrocheriile Varanului şi poate cea mai mică dintre ele. Pentru cei care încă se mai întreabă cum şi- a ridicat Dan Voilescu imperiul vă prezentăm mai jos un material- document despre cum a debutat în afaceri Voiculescu, imediat după momentul 1989. Materialul a fost realizat pe baza informaţiilor din dosarul Intreprinderi de Comerţ Exterior Dunărea, principalul instrument prin care fosta securitate derula exporturi civile şi militare înainte de 1989, dosar care a fost desecretizat pentru o foarte scurtă perioadă de timp şi resigilat la ordinul expres al lui Ion Iliescu

În timp ce românii trăiau cu sufletul la gură evenimentele din Decembrie 1989, Dan Voiculescu punea la cale planul diabolic prin care a furat sute de milioane de dolari din conturile securităţii. Cel supranumit „Varanul” a spoliat imediat după căderea regimului Ceauşescu conturile firmelor ascunse ale securităţii şi, deşi faptele sale sunt bine identificate în documentele de urmărire penală, dar şi descrise în anchetele de presă, este în continuare protejat de politicieni. B1 TV a realiazat, în premieră, o radiografie a afacerilor mogului Voiculescu, dar mai ales, a clarificat modul în care „Varanul” a jefuit conturile din străinătate ale României post decembristă.

Voiculescu, afacerea ICA

Tv Dobrogea

 

Lecţia de istorie: Voiculescu- Kent, din mituitorul securiştilor, stăpânul inelelor la Crescent

Oricât de mult încearcă Dan Voiculescu să scape de trecutul său, dar mai ales de firma Crescent, un lucru este sigur- a avut cheile de la seiful securităţii şi l-a lăsat gol. Pentru cei nefamiliarizaţi cu afacerile fostei securităţi vă prezentăm un scurt istoric. Întreprinderea de Comerț Exterior (ICE) Dunărea a fost o companie de comerț exterior înfiinţată în 1982 de Securitațe, cu indicativul de Unitate Militară 0107. Toate marile întreprinderi de stat care făceau comerț exterior lucrau prin ICE Dunărea. Relația cu partenerii externi se realiza prin Crescent Commercial and Maritime și reprezentanța din București, condusă de Dan Voiculescu. Veniturile Securității erau asigurate printr-un comision perceput legal. ICE Dunărea percepea un comision de 1,4 la sută din rulajul unei întreprinderi la export și 1,2 la sută în cazul importului. Pe scurt ICE Dunărea era paravanul intreprinderilor româneşti în ţară, iar Crescent paravan în faţa companiilor străine. Graţie poziţiei sale de director la Crescent, dar şi a cadourilor pe care le făcea generalilor securităţii („tradiţionalele” cartuşe de Kent, sticle de wiskey şi cafea) Voiculescu a ajuns un personaj cheie în afacerile securităţii.

Cum a făcut „Varanul” primul milion de dolari- a lichidat conturile Securităţii

„Activitatea Crescent în România se intensifică, aceasta realizând până în 1989 cifre între 150-200 de milioane de dolari pe an. Crescent deschide mai multe filiale în Malta, Egipt, Marea Britanie, Austria şi SUA. Imediat după Revoluţia din decembrie 1989, pe fondul haosului creat şi al vidului de putere ce a urmat, dar şi al desfiinţării DSS, Dan Voiculescu, aflat în posesia formularului de transfer al acţiunilor Crescent Cipru, semnat în alb de proprietarul oficial al companiei, John Edgington, îl contactează pe Michael Fouad Sanbar, fostul său partener şi îi propune să reia din noi firma Crescent în schimbul unui comision consistent. Acesta acceptă şi cei doi fac următoarea operaţiune. Michael Fouad Sanbar preia înapoi firma Crescent de la John Edgington, dar semnează un testament prin care îl numeşte pe Dan Voiculescu protector testamentar şi îi lasă acestuia moştenire firma Crescent”, arată reporterii B 1 Tv. Michael Fouad Sanbar a decedat în anul 1995, astfel Dan Voiculescu preia firma Crescent în mod oficial putând dispune de activele firmei şi de banii aflaţi în conturile filialelor Crescent. Dar asta nu e totul. „ În ultima săptămână din decembrie 1989 şi în ianuarie 1990, Dan Voiculescu închide toate filialele firmei Crescent, transferând sumele din conturile respective. Tot atunci vinde o serie active al Crescent, printre care 4 vapoare din cele 7 pe care firma le avea în proprietate, clădirea în care îşi avea sediul filiala Crescent din Austria, precum şi altele de mai mică importanţă. În momentul revoluţiei din decembrie 1989, Crescent avea în derulare o serie de operaţiuni de export de tablă, ţevi şi oţel-beton, cu plata la 120 de zile de la livrare. Marfa exportată de Crescent era livrată de IC Metal Export-Import şi IC Dunărea, acestea fiind întreprinderile care urmau să încaseze contravaloarea exporturilor. La expirarea termenelor de plată, februarie şi aprilie 1990, Crescent nu a virat nicio sumă de bani în conturile celor două întreprinderi româneşti cu care avea contracte de export”, au arătat reporterii B 1 Tv.

Un nou dosar Flota, cu Voiculescu comandat (infractor) de cursă lungă

Un nou dosar Flota, cu Voiculescu comandat (infractor) de cursă lungă

Nu au existat facturi, note de realizări, declaraţii vamale de export sau alte documente care să probeze plata încărcăturilor următoarelor nave plecate din portul Constanţa în intervalul octombrie- decembrie 1989:
– nava Raseltina, care a părăsit portul Constanţa la 5 octombrie 1989, cu 3000 de tone tablă, având destinaţia Statele Unite
– nava Ilfov care a părăsit portul Constanţa la data de 6 octombrie 1989 cu 1.670 de tone de ţevi cu destinaţia Statele Unite
– nava Munzur care a părăsit portul Constanţa la data de 9 octombrie 1989 cu 4.066 de tone de oţel-beton având destinaţia Turcia
– nava Dimis, care a părăsit portul Constanţa la data de 11 octombrie 1989, cu 8.523 tone de tablă, cu destinaţia Statele Unite
– nava Munzur, care a părăsit portul Constanţa la data de 30 octombrie 1989, cu 3.940 tone oţel beton, cu destinaţia Turcia
– nava Calafat, care a părăsit portul Constanţa la data de 3 noiembrie 1989, cu 7.934 tone oţel beton, cu destinaţia Egipt
– nava Telega, care a părăsit portul Constanţa la data de 22 noiembrie 1989, cu 2.000 tone de ţevi, destinaţia Canada
– nava Făgăraş, care a părăsit portul Constanţa la data de 11 decembrie 1989, cu 8.000 tone de oţel beton, destinaţia Statele Unite.

“În urma acestor operaţiuni de lichidare a filialelor Crescent, de vânzare de active, de însuşire a lichidităţilor din conturile firmei şi de neplata ultimelor facturi, Dan Voiculescu şi-a însuşit în primele luni de după Revoluţie o sumă totala cuprinsă între 150 şi 300 de milioane de dolari. În a doua jumătate a anului 1990 Crescent a reînceput să deruleze anumite operaţiuni de export, activitate pe care a desfăşurat-o mai puţin de un an. În 1991, datorită imaginii publice proaste a firmei Crescent, Dan Voiculescu hotărăşte să nu mai deruleze operaţiuni comerciale prin Crescent şi înfiinţează o serie de alte firme”, arată jurnaliştii.

Andrei Bădin: Dan Voiculescu şi-a însuşit în primele luni de după revoluţie între 150 şi 300 de milioane de dolari

„Scria Dan Voiculescu pe blog- nu am nimic de ascuns în relaţiile mele cu Întreprinderea de Comerţ Exterior Dunărea. Din punctul meu de vedere, poate fi desecretizată toată arhiva Dunărea. Vreau să spun clar, astfel încât să ştie toată lumea, arhiva şi dosarul Dunărea mă lasă rece. Nu am nicio implicare în ele. Băsescu, opreşte-te din minciuni!… am vorbit în repetate rânduri aici în emisiune despre o anchetă SIE-DIICOT, în anul 2000, care viza IC Dunărea şi Crescent, şi pe Dan Voiculescu în mod special. Ancheta n-a putut fi finalizată la acea vreme, deoarece a revenit la putere în 2001 Ion Iliescu şi dosarul a dispărut undeva”, a precizat jurnalistul Andrei Bădin. „În urma acestor operaţiuni de lichidare a filialelor Crescent, de vânzare de active, de însuşire a lichidităţilor din conturile firmei şi de neplata ultimelor facturi, Dan Voiculescu şi-a însuşit în primele luni de după revoluţie o sumă totala cuprinsă între 150 şi 300 de milioane de dolari. Noi nu-l acuzăm de nimic pe Dan Voiculescu, ancheta ar trebui să continue”, a precizat ziaristul.

Ancheta lui Harnagea blocata de PSD

Ancheta lui Harnagea, blocată de „tătucul” Iliescu

Cătălin Harnagea, şeful Serviciului de Informaţii Externe în 2001 confirmat datele jurnaliştilor B1 Tv, dar şi presiunile imense pe care Voiculescu le-a făcut pentru muşamalizarea dosarului ICE Dunărea. „În 2000 s-a desecretizat doar arhiva comercială, asta a fost intenţia mea şi de fapt ce a urmat a fost o cercetare împreună cu procuratura, cu DIICOT, pentru că atunci nu exista DNA, tocmai ca să se verifice anumite contracte şi hai să spunem anumite schimburi comerciale care au existat înainte de ’89 şi asupra cărora au existat şi planau anumite bănuieli. Ea a continuat pe tot parcursul anului 2000 în echipa comună realizată între ofiţerii SIE şi procurorii de la DIICOT, urmând să continue şi în 2001, numai că eu pe 1 februarie 2001 mi-am dat demisia din funcţia de director al Serviciului. Ceea ce ştiu este că în 2001 arhiva, tot la iniţiativa CSAT-ului a fost secretizată la loc (consiliul supreme prezidat de Ion Iliescu, n.r.)”, a declarat fost şef SIE. „Am ajuns la nişte concluzii, dar concluziile trebuiau închise cu anumite informaţii şi DIICOT-ul trebuia să-şi urmeze ancheta, parcursul anchetei, fiindcă dânşii puteau să intre la anumite bănci comerciale, la anumite ministere, ca cel al Comerţului sau în anumite arhive, cum au fost arhivele CST-ului şi aşa mai departe. Se făcea referire la anumite companii care au funcţionat pe lângă IC Dunărea, nu numai Crescent, dar era vorba şi de Tera şi de alte firme care funcţionau în Europa de Vest. Sigur că toate aceste informaţii, încă o dată vă spun, erau şi veneau din partea şi din deschiderea acestei arhive ale IC Dunărea. Ceea ce ar fi trebuit să urmeze şi ca să închidă şi să dea o concluzie foarte exactă a ceea ce s-a întâmplat cu activitatea acestei unităţi a Centrului de Informaţii Externe ar fi trebuit ca DIICOT-ul, procuratura să-şi finalizeze cercetarea”, a concluzionat Harnagea. Re- secretizarea dosarului Dunărea a fost făcută la propunerea lui Ioan Talpeş. Partidul Umanist, aşa cum se numea la acea dată gruparea politică al lui Voiculescu nu vroia ca „El lidero mahimo” să intre în ghearele justiţiei iar PDSR- ul lui iliescu la protejat cât a putut pe Voiculescu.

În atenţia DNA- dosarul Dunărea trebuie redeschis!

„Acest dosar după 2001 a fost închis din cauză că au fost secretizate documentele în baza cărora s-a deschis acest dosar. Aş vrea să vă aduc aminte că acest dosar a fost deschis existând indicii clare de desăvârşirea infracţiunilor de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave asupra economiei ţării. Această infracţiune nu este prescrisă, deoarece a fost întreruptă înfăptuirea justiţiei prin secretizarea documentelor. O dată cu secretizarea documentelor se întrerupe şi termenul de prescripţie”, a explicat jurnalista Ondine Gherguţ. Potrivit acesteia s-a făcut presiuni inclusive asupra magistraţilor să nu se redeschidă acest dosar. „Acum este de competenţa parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aşa cum era şi atunci, atunci exista serviciul Anchete Speciale, nu DIICOT, DIICOT-ul s-a înfiinţat puţin mai târziu. Anchetele speciale erau conduse de procurorul Ovidiu Buduşan. Pentru că acest procuror a îndrăznit să înceapă anchetele în astfel de dosare cum era Crescent şi Bancorex, după 2001 a fost hăituit, chiar pe posturi de televiziune se anunţa, ministrul Justiţie de atunci, Rodica Stănoiu spunea că trebuie arestat, la fel spunea şi premierul de atunci Adrian Năstase, adică atunci politicul dădea indicaţii de arestare foarte uşor prin televiziuni. Acum nu mai este aşa fiindcă suntem în Uniunea Europeană, slavă Domnului. Şi această anchetă trebuie să fie din nou începută de parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, având în vedere faptul că e vorba de un prejudiciu atât de mare, s-ar putea să intre şi în competenţa DNA”, a menţionat jurnalista.

Mogulul şi momentul adevărului: a recunoscut că a furat banii României

În anul 1991, o televiziune canadiană a difuzat un film, „Averea diavolului”, în care, la un moment dat, îl intervieva pe Dan Voiculescu în legătură cu banii din conturile firmei Crescent. A fost poate singurul moment de sinceritate a mogului, în care a vorbit despre conturile securităţii:

Reporter: În anii ’80 aţi strâns sute de milioane… zeci de milioane de dolari. Unde s-au dus aceşti bani?
Dan Voiculescu: Aceşti bani sunt în conturile Crecent din Cipru. Toţi banii aceştia. Profiturile nete sunt în conturile Crecent din Cipru.
Reporter: Cât valoarează compania acum?
Dan Voiculescu: Nu ştiu… Acesta este un secret, în mod normal, nu? Dacă este un secret, nu vă spun.
Reporter: Îmi puteţi spune dacă profiturile dumneavoastra au ajuns în conturile speciale ale regimului Ceauşescu?
Dan Voiculescu: Nu, domnule.
Reporter: Niciun bănuţ?
Dan Voiculescu: Niciun bănuţ.

p.s. La data interviului, Voiculescu jefuise deja conturile la care a avut acces. Omul a spus, deci adevărul: nu a alimentat conturile lui Ceauşescu cu banii obţinuţi din tranzacţiile Securităţii, ci pe ale sale.

[youtube=http://youtu.be/Dn2tnQPBQXQ]

Sursa: Dobrogea TV

Tagged , , , ,