Mihai Craiu

Sursa: Zf.ro

Ampla ofensiva anti-coruptie derulata in ultima perioada le-a facut printre altele viata usoara producatorilor de televiziune de la posturile de stiri si redactorilor din presa scrisa si virtuala: nu au decit sa urmareasca site-urile DNA, DIICOT si ale Parchetului General, sa preia comunicatele oficiale si sa le adauge un sos senzationalist, iar stirea e gata.

In goana dupa exclusivitati si premiere, din comoditate editoriala sau din obisnuinta, mass media romaneasca si-a facut insa un obicei pacatos din a asocia obsesiv si necritic statutul de om de afaceri cu tot felul de indivizi care nu au nicio legatura cu respectiva categorie sociala. Ori de cite ori nu stie ce sa spuna despre ocupatia vreunui cetatean anchetat sau condamnat, presa noastra se grabeste sa-i puna eticheta simplista de “om de afaceri” sau uneori cea peiorativa de “afacerist”. Cazuistica penala recenta abunda in samsari ai retrocedarilor, odrasle de politicieni corupti, consilieri personali de ministri sau cetateni actionari ai unor firme a caror unica activitate consta in a emite facturi fictive, toti prezentati de presa drept “oameni de afaceri”. Prea putin importa ca respectivii indivizi nu au nici in clin nici in mineca cu afacerea in sensul de antreprenoriat, ca nu au facut vreodata un plan de afaceri, ca nu s-au zbatut in viata lor sa plateasca un salariu: presa da opiniei publice insetate de circ satisfactia facila dar suprema: aveti dreptate, toti oamenii de afaceri sint hoti!

Evident ca intr-o societate saracita de un sfert de secol de guvernari cleptocratice, unde tesutul social insusi e putrezit de coruptie iar recursul la populism tine loc de convingeri politice un asemenea mesaj prinde la mase. E remarcabil pe acest fundal ca in comunicatele oficiale ale organelor de cercetare nu se fac referiri gratuite la ocupatia celor anchetati, atita timp cita aceasta este irelevanta pentru mersul anchetei, asa cum e normal. De unde atunci acest nesat al presei de a eticheta intr-un anume fel cetatenii cu ocupatii incerte? Daca referirea gratuita la etnie, la religie, la virsta sau la orientarea sexuala a unui cetatean devenit subiect de presa este sanctionata de societate, de ce abuzul de atribuire a calitatii – altfel nobile – de om de afaceri ramine nesanctionat?

In conditiile in care este tot mai clar ca mass media noastra nu se poate auto-reglementa, devine cu adevarat de neinteles lipsa de reactie a unei intregi pleiade de institutii a caror menire este si aceea de a proteja prestigiul oamenilor de afaceri: avem asociatii ale oamenilor de afaceri si consilii ale investitorilor, avem structuri patronale generale si sectoriale, avem o retea imensa a Camerelor de Comert, avem scoli de business si masterate de antreprenoriat, avem chiar o Coalitie a liderilor de business locali si un Minister al IMM, deci al antreprenorilor. Toti tac milc, indiferenti la incorectitudinea acestor etichetari generale si la efectele devastatoare pe termen lung ale erodarii sistematice a conceptului de intreprinzator in Romania.

Democratiile liberale cu economii de piata functionale prospera cita vreme statutul de antreprenor este legitimat de societate, cit timp adolescentii, tinerii absolventi de scoala generala aspira sa devina oameni de afaceri. America vibreaza economic pentru ca orice tinar viseaza sa devina Steve Jobs sau Warren Buffet si pentru ca societatea il respecta, il admira si ii acorda recunoastere intreprinzatorului onest. Daca, asa cum se intimpla acum la noi, societatea, prin mijloacele sale publice de comunicare, discrediteaza necontenit aceasta patura sociala fecunda, sa nu ne miram ca tinara generatie se indeparteaza de antreprenoriat: o demonstreaza scaderea numarului de firme nou infiintate, lipsa de vigoare a sectorului privat in general, inclinatiile de cariera ale adolescentilor. De aici pina la situatia in care cei mai multi tineri isi vor dori sa lucreze la stat mai e un singur pas.