Tag Archives: bani publici

Capusa Sokrates Kokkalis si contractele cu statul roman. Din Braila la Loteria Romana. Insolventa Intrararom sau cum au fost protejate corporatiile IT straine in fata celor romanesti

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

Intrarom, beneficiara contractului de 22 milioane de euro cu Ministerul Justitiei, pentru informatizarea instantelor si parchetelor, ii are ca actionari majoritari pe grecul Socrates Kokkalis si pe fiul fostului presedinte al PDSR, Oliviu Gherman.

Din 93 incoace Intrarom a fost permanent conectata la borcanul cu bani publici, fiind beneficiara unor contracte publice de zeci de milioane de euro. Loteria Romana, SNCFR, Transelectrica, Romtelecom si acum Ministerul Justitiei sunt doar cativa de la care Intrarom a „stors” bani in schimbul unor servicii.

Magnatul grec, Socrates Kokkalis, situat pe locul 421 in topul celor mai bogati oameni din lume, s-a nascut in Atena in 1939, a emigrat impreuna cu familia sa in Iugoslavia si apoi in Romania, unde si-a petrecut o buna parte din viata.

Kokkalis a fost actionat in justitie sub acuzatiile de „spionaj in favoarea STASI, spalare de bani si insusire de bunuri date spre pastrare”. Kokkalis este cunoscut mai degraba ca presedinte al clubului sportiv Olympiakos.

Intrarom, societate controlata in tandem de Mihai Liviu Gherman, fiul lui Oliviu Gherman, si de un magnat grec deferit justitiei pentru spionaj in favoarea Stasi, a reusit din 93 incoace sa beneficieze de mai toate contractele publice grase ale statului roman.

Fie ca vorbim despre terminalele sau sistemele de supraveghere ale Loteriei Romane, despre sistemul informatic al CFR Calatori, Transelectrica sau despre telefoanele publice instalate de Romtelecom, in discutie intra una si aceeasi societate beneficiara a contractelor.

Este vorba despre Intrarom, societate ce apartine de Intracom Grecia, patronata de grecul Socrates Kokkalis.

Mai mult, in ciuda scandalului iscat in statele membre ale UE odata cu procesul deschis pe numele lui Kokkalis sub acuzatia comiterii infractiunilor de spionaj, spalare de bani, escrocherie si insusire de bunuri date spre pastrare, Intrarom a cazut din nou in picioare.

Si asta intrucat, contractul pentru informatizare a instantelor si parchetelor din Romania i-a fost atribuit, de Ministerul Justitiei, la inceputul acestui an. In joc sunt peste 22 de milioane de dolari ce vor intra in conturile societatii.

Un contract pentru informatizarea instantelor si parchetelor a fost semnat la inceputul lunii ianuarie 2006. Ministerul Justitiei va avea echipamente IT in valoare de 22 de milioane de euro. Contractul de furnizare de echipamente IT necesare in sistemul judiciar a fost incheiat cu firma Intrarom.

Produsele software urmeaza sa fie livrate catre instantele si parchetele din tara pana in data de 20 martie.

Banii pentru achizitionarea echipamentelor IT provin dintr-un proiect Phare, suma totala fiind de 22 de milioane de euro, din care 12 milioane pentru informatizarea instantelor si zece milioane pentru parchete, potrivit declaratiei ministrul Justitiei, Monica Macovei.

Contractul – semnat de ministrul Monica Macovei, procurorul general al Romaniei, Ilie Botos si directorul Intrarom, Nikolaos Doukakis – prevede ca livrarea echipamentelor IT sa se faca in termen de 60 de zile de la intrarea in vigoare a contractului, punerea in functiune a retelelor urmand a fi realizata pana la 30 aprilie 2006.

Ministerul Justitiei va primi, conform contractului, 9.000 de calculatoare, 200 de laptopuri, 524 de servere si 2.000 de imprimante, care vor fi distribuite instantelor din Capitala si din tara. Tribunalul Capitalei va primi 190 de statii, iar Curtea de Apel Bucuresti 225.

Ministerul Public va primi 4.300 de statii, 450 de laptopuri, 453 de servere si 3.190 de imprimante.

Potrivit informatiilor oferite de Ministerul Justitiei, Intrarom a castigat licitatia publica – amanata de doua ori, anul trecut – privind atribuirea contractului de furnizare in leasing a echipamentelor de tehnica de calcul necesare procesului de informatizare a sistemului judiciar si penitenciar din Romania.

Pretul oferit de Intrarom pentru un computer a fost de 620 de euro. Finantarea proiectului, derulat de Intrarom, impreuna cu firmele HP Romania, Omnilogic, Flamingo, Softwin – este asigurata de Unicredit Leasing.

In iunie 2005, costurile procesului de informatizare a sistemului judiciar erau estimate la 130-150 de milioane de euro, pentru derularea acestuia urmand sa fie aplicate mai multe programe de finantare incheiate cu Uniunea Europeana si Banca Mondiala.

Intrarom, magnetul banilor publici

Fericitul beneficiar al contractului de 22 milioane de euro cu Ministerul Justitiei, societatea Intrarom este inregistrata in Bucuresti si are ca domeniu de activitate fabricarea masinilor de birou.

Intracom este controlata de grecul Socrates Kokkalis, magnatul grec situat pe locul 421 in topul celor mai bogati oameni din lume, iar firma sa, Intracom este principalul furnizor de tehnica si echipamente pentru OTE (compania care a preluat controlul RomTelecom).

In 1993, Socrates Kokkalis a deschis in Capitala societatea Intrarom, in care Intracom detine peste 50% din actiuni, iar cel mai mare actionar persoana fizica este Mihai Liviu Gherman. Mihai Gherman este fiul fostului presedinte al PDSR si fost ambasador al Romaniei la Paris, un cunoscut apropiat al fostului presedinte Ion Iliescu.

Alaturi de fiul lui Oliviu Gherman, in Intrarom apar ca actionari si fosti angajati ai RomTelecom, taranistul Petrisor Peiu – fost membru in CA al RomTelecom, iar ca administrator, senatorul PSD de Dambovita Virgil Popa.

Ca urmare a acestui parteneriat, Intrarom a ajuns in topul societatilor care au obtinut contracte cu institutii publice, companii nationale sau societati la care statul este actionar majoritar.

Printre clientii pe care Intrarom i-a servit pe bani grei de la infiintare si pana in prezent se afla Loteria Romana, CFR Calatori, Romtelecom si nu in ultimul rand, Ministerul Justitiei.

Asocierea dintre CFR Calatori, Intrarom si SC Informatica Feroviara SA este un exemplu elocvent pentru modul in care compania patronata de grecul Kokkalis isi desfasoara afacerile in Romania.

Astfel, un contract de milioane de euro a fost initial atribuit printr-o hotarare de guvern unor entitati, fara respectarea legii achizitiilor publice, pentru ca ulterior sa fie predat catre Intrarom fara nici un fel de licitatie.

Presa centrala a relatat pe larg faptul ca, in august 2003, Societatea Nationala CFR Calatori era autorizata de Guvernul Romaniei sa contracteze un credit de 25 milioane de euro pentru realizarea sistemului informatic folosit la vanzarea biletelor.

Conform HG 936/2003, de realizarea sistemului urma sa se ocupe o societate comerciala si SC Informatica Feroviara.

In martie 2005, Intrarom SA cesiona catre Alpha Bank Romania drepturile de creanta „pana la concurenta sumei de 8 milioane de euro, nascute din contractul privind extinderea sistemului informatic „Vanzare de bilete si rezervare locuri la trenurile de calatori” incheiat intre Intrarom SA si CFR Calatori SA”, conform descrierii existente la Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.

Documentul demonstreaza ca Intrarom a ajuns sa fie furnizor pentru CFR Calatori, fara sa fi participat la vreo licitatie.

O alta afacere ciudata servita Intrarom face trimitere la Loteria Nationala. Astfel, in 1994, societatea patronata de Kokkalis si Gherman a produs si livrat peste 1.500 terminale loto pentru toate sucursalele din tara. Relatia preferentiala dintre Intrarom si Loteria a continuat si in anii urmatori.

Astfel, in 2001, Intrarom a mai livrat echipamente video pentru Loterie, iar in 2003 a inceput implementarea unui sistem informatic integrat.

Demn de subliniat faptul ca, potrivit unui cetatean evreu, patronul unei societati care a avut o relatie contractuala cu Loteria, intre cele doua companii (Loteria si Intrarom) exista un contract de exclusivitate pe timp de 10 ani.

Intrarom a beneficiat si de un contract important atribuit in 1996, in valoare de peste 3 miliarde de drahme (aproximativ 10 milioane de dolari), cu Romtelecom. Toate telefoanele publice, cu cartela si monede, impreuna cu sistemele de transmisie si adaptare la tehnologia romaneasca au fost instalate de Intrarom in toata tara.

Tot atunci , Intrasoft, societate subsidiara lui Intracom, a castigat proiectul finantat de Banca Mondiala privind reteaua de date a SNCFR, in valoare de 7 milioane de dolari. De asemenea, Intrarom a prins si contractul cu Transelectrica privind dezvoltarea unei infrastructuri de telecomunicatii intre companiile de electricitate din Bulgaria si Romania.

Succesul Intrarom, pus in mare parte pe seama legaturii societatii cu PSD gratie lui Oliviu Gherman, nu a incetat odata cu schimbarea puterii.

Astfel, asa cum am aratat, Intrarom a reusit sa mai incaseze peste 20 de milioane de euro in urma unui contract semnat cu Ministerul Justitiei ce vizeaza tocmai realizarea unui sistem informatic al justitiei romane.

Aspect intr-o oarecare alarmant daca luam in discutie acuzatiile ce i se aduc actionarului majoritar al societatii Socrates Kokkalis.

Un grec pe jumatate roman

Socrates Kokkalis este unul dintre cei mai bogati oameni din Balcani si ocupa un loc important pe lista miliardarilor publicata de revista „Forbes”. Nascut in Atena, in 1939, Kokkalis a emigrat impreuna cu familia sa in Iugoslavia si apoi in Romania, unde si-a petrecut o buna parte din viata.

Dupa ce a absolvit liceul „I.L.Caragiale” din Bucuresti, a plecat in Rusia unde si-a inceput studiile universitare, pe care le-a continuat la Universitatea Humboldt din Berlin, obtinand masteratul in fizica si electronica. El a infiintat societatea Intracom in 1967, iar Intrarom a fost prima filiala a acestei societati.

Kokkalis este si presedinte al clubului sportiv Olympiakos. Numarul doi al grupului Intracom, Konstantinos Tsoukalidis, s-a nascut la Braila, si-a petrecut tineretea in Romania si vorbeste perfect romaneste. Numele multimilionarului Kokkalis este implicat intr-un amplu scandal legat de spionaj in favoarea STASI.

Socrates Kokkalis a fost actionat in justitie sub acuzatiile de „spionaj in favoarea STASI, spalare de bani si insusire de bunuri date spre pastrare”.

Kokkalis, spion STASI

In instrumentarea cazului au prevalat acuzatiile parlamentarului Panayioti Kammenou, care a prezentat procurorului documente din care reiese ca Socrates Kokkalis a fost agent al Stasi si a venit in Grecia pentru a aduce tehnologie occidentala in tarile din blocul rasaritean.

Acuzatiile de spalare de bani, escrocherie si insusire de bunuri date spre pastrare sunt legate de cazul jocului de loto organizat in Rusia. Cazul va fi analizat de un anchetator mandatat.

Scandalul in care este implicat acum patronul Intracom, atinge deocamdata doar Germania si Rusia, insa s-ar putea propaga si in Romania si Armenia, unde Intracom (societatea mama a Intrarom) s-a implicat in afaceri cu societatile nationale de telefonie.

Socrates Kokkalis a fost recrutat de STASI in 1965 si a fost folosit, de atunci, sub numele de cod „Rocco”.

Potrivit unor dezvaluiri aparute inca din 1992 in presa germana, Kokkalis a infiintat firma „Intracom” la ordinul lui Alexander Schalk – Golodkovski, un demnitar al fostei RDG devenit ulterior important om de afaceri si acuzat, dupa 1996, ca ar fi deturnat fonduri ale fostei RDG.

In Grecia, numele de cod „Rocco” a fost inlocuit cu „Kaskadeur”, Socrates Kokkalis devenind, se pare, unul dintre cei mai importanti agenti STASI care au participat la infiltrarea Greciei si structurilor NATO. Potrivit presei internationale, Kokkalis a folosit Intracom pentru a transfera tehnologie din tarile capitaliste spre fosta RDG.

Tagged , , , , , ,

Consumul excesiv de bani publici poate provoca INSOLVENŢA!

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

După ce s-a înfruptat din plin din bani publici, câştigând sute de milioane de euro în schimbul furnizării unor sisteme informatice nefuncţionale, INTRAROM SA, companie controlată de grecii de la INTRACOM TELECOM, intră în INSOLVENȚĂ.

Cunoscută pentru multiplele „tunuri” date la licitaţiile organizate de Loteria Română, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Justiţiei şi nu numai, pentru achiziţia de sisteme informatice în valoare de milioane de euro, compania Intrarom S.A. intră în insolventă. Romsoft SRL, firmă românească, integrator de sisteme informatice, a cerut în instanţă intrarea în insolvenţă a Intrarom SA, pentru o datorie de aproximativ 3 milioane de euro. Cererea a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti pe data de 02.11.2015.

Un lung şir de eşecuri

În pofida sumelor uriaşe încasate, Intrarom S.A. s-a consacrat în piaţă datorită eşecurilor răsunătoare, aceasta nereuşind livrarea în parametrii funcţionali a sistemelor implementate, beneficiarii fiind nevoiţi să lucreze fără multe dintre facilităţile pe care de tehnologia de vârf achiziţionată, ar fi trebuit să le ofere. Este cazul proiectului atât de mediatizat de la Loteria Română.

Prin Acordul Cadru de Împrumut încheiat de Guvernul României cu Fondul Monetar Internaţional, s-a stabilit că punerea în funcţiune a unui serviciu informatic performant, pentru raportarea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice, să reprezinte unul dintre elementele de control ale realizării obligaţiilor asumate.

Ca stat membru al Uniunii Europene, România s-a angajat să aplice standardele clasificaţiei economice a activităţilor guvernamentale COFOG nivel 2 pentru raportarea execuţiei bugetare, standarde care solicită informaţii mult mai detaliate din partea instituţiilor publice. De asemenea, în cadrul raporturilor cu instituţii financiare internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială), Ministerului Finanţelor Publice i se solicită informaţii de detaliu privitoare la situaţia financiară a instituţiilor publice. În acest context, la nivelul Ministerului Finanţelor Publice, este necesară cunoaşterea execuţiei bugetare şi a angajamentelor bugetare detaliate, la nivel primar, în profil funcţional şi economic, a tuturor celor aproximativ 15.000 de instituţii publice şi operatori economici. În plus, este necesară consolidarea tuturor acestor informaţii într-o bază de date accesibilă atât Ministerului Finanţelor Publice, cât şi altor părţi interesate.

Pentru realizarea acestor angajamente, Ministerul Finanţelor Publice implementează proiectul “Creşterea responsabilizării administraţiei publice prin modernizarea sistemului informatic pentru raportarea situaţiilor financiare ale instituţiilor publice (FOREXEBUG)”, cod SMIS 34952, co-finanţat din Fondul Social European, respectiv din Programul Operaţional pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative, al cărui termen de finalizare a fost amant de nenumărate ori datorită lipsei de funcţionalitate şi performanţă.

Proiectul a avut ca perioadă de implementare intervalul 16 ianuarie 2012 – 15 iulie 2014. Valoarea totală eligibilă a proiectului (fără TVA) este de 7.878.860,00 lei (6.697.031,00 lei- valoare eligibilă nermabursabilă din Fondul Social European şi 1.181.829,00 lei – cofinanţarea eligibilă a Ministerului Finanţelor Publice).

Un alt proiect din portofoliul de eşecuri le multinaţionalei abonată la „ţepe din bani publici” pare a fi şi cel de la Ministerul Justiţiei – „Procurement of a Comprehensive Resource Management System (RMS) for the Romanian JudicialSector (IFB No. IBRD4811RO-MoJ/G-3-1/1)”. Ca toate celelalte proiecte “implementate” şi acesta se bucură de finanţare generoasă (Buget proiect 22,224,640.28 LEI + 933,463,196.00 USD + 3,963,761.68 EURO) din partea Băncii Mondiale având ca obiectiv Reforma Sistemului Judiciar din România. Este proiectul cel mai mare din istoria Băncii Mondiale, ca valoare şi impact, dedicat strict unui sistem judiciar şi totodată singura iniţiativă de tip ERP, de o asemenea complexitate şi impact, aplicată la nivel mondial, strict legată de sistemul judiciar eterogen al vreunui stat. Şi finalizarea acestui proiect pare a fi o “fata morgana”.

Părerea pieţei IT

Eşecul acestor proiecte nu este surprinzător pentru specialiştii din piaţă care le consideră mai degrabă o consecinţă firească a semnării şi asumării unor contracte fără a avea la dispoziţie specialişti IT, certificaţi în implementarea proiectelor de o asemenea anvergură.

Piaţa IT este acaparată în acest moment de firme cu resurse „fantomă”, care prin modalităţi mai mult decât îndoielnice reuşesc să câştige licitaţii în sectorul public, aducând grave prejudicii utilizării fondurilor publice.

Mai multe firme din piaţa IT, printre care Novensys, Total Network Solution, Software Development & Consulting, au intrat în imposibilitatea de derulare a business-ului din cauza relaţiilor contractuale cu Intrarom SA. Ar fi interesant de analizat, în acest context, modul în care profitul înregistrat de Intrarom SA este distribuit între sucursala din România şi firma mamă, Intracom.

Întrebări care aşteaptă răspuns

Rămân foarte multe întrebări dar la unele dintre ele răspunsurile ar trebui găsite cât mai curând. Cum poate fi explicat faptul că o firmă câştiga contracte de o asemenea anvergură şi importanţă, pentru proiecte de interes naţional, finanţate de instituţii de renume, neavând de fapt resursele umane necesare? Cine analizează lipsa de performanţă a corporaţiilor locate în România, în proiectele de interes naţional?

Conform Risco.ro INTRAROM SA, CUI 4879159, este deţinută de următorii acţionari:

INTRACOM TELECOM: 66,70%

Tsoukalidis Konstantinos: 9,99%

Gherman Mihai Liviu: 2,74%

Dumitru Florin Victor: 0,79%

Arnaoutou Valentin: 0,26%

Turcu Carmen: 0,23%

Constantinescu Cătălin Iulian: 0,23%

Rusu Anca Daniela: 0,23%

Chiriţă Ionel Marian: 0,23%

Bârlea Teodor: 0,23%

Bolohan Mihai: 0,13%

INTRAROM SA: 9,47%

INTRALOT SOCIETATE ANONIMĂ – SISTEME

COMPLETE DE INFORMATICĂ ŞI SERVICII

JOCURI DE NOROC (T.D.) INTRALOT: 4,38%

MORTON FININVEST HOLDING SA: 4,36%

Tagged , , , , , , , , , , ,

ANAF e plin de SRI

Sursa: Comisarul

Faptul că în Direcţia Antifraudă din cadrul ANAF lucrează un număr de ofiţeri ai SRI, mai mult sau mai puţin acoperiţi, a devenit secretul lui Polichinele. Toată lumea îl ştie, dar toţi se întreabă dacă e normal. Ce? România este condusă de serviciile secrete? Nu cumva Udrea are dreptate?

Stârnit fiind de aceste întrebări, am început să întreb în stânga şi în dreapta, hotărât să îmi fac o idee despre posibili ofiţeri de informaţii, trimişi eventual să ia buticurile la rând şi să aresteze urzicile de la mamăi. Unele lucruri aflate par mai credibile, despre altele am îndoieli.

Am aflat, de exemplu, că ar exista chiar o decizie secretă a CSAT, prin care s-ar fi dispus ca un număr de ofiţeri să fie detaşaţi pe faţă, deci nu acoperiţi, ci cu ordin de serviciu, să facă parte din structurile centrale şi locale ale DGAF (Direcţia Antifraudă), pentru a pune la punct proceduri de control care să împiedice cârdăşia organelor de control cu evazioniştii. Prezenţa acestor ofiţeri în structură este o certitudine. Toată lumea ştie de ei.

Alte surse spun că, pe lângă aceştia, un număr de ofiţeri ar fi fost conspiraţi în inspectori pentru a curăţa sistemul din interior. Nici nu era greu, căci din cei aproximativ 1000 de comisari ai fostei Gărzi Financiare, doar o treime au rămas la Antifraudă. Deci cam 350 din cei peste 1400 de inspectori, câţi sunt azi în total.

Şi, cu această ocazie, am aflat că numărul lor va creşte până la 2000 în perioada următoare. Chiar şi aşa, numărul mi se pare mic, în comparaţie cu totalul de 25 de mii de oameni, câţi are în total Fiscul la nivel naţional.

Modul de control implementat în urma detaşării ofiţerilor SRI este următorul – la nivel central se face o analiză de risc (marea majoritate sunt de fapt analişti de date, iar nu ofiţeri operativi). În urma analizelor de risc se stabileşte, să zicem, o strategie de control pentru judeţul Mehedinţi, în luna mai 2015. Rezultă o listă de firme din judeţul Mehedinţi, ce ar urma să fie controlate de către inspectorii Antifraudă. Lista şi tematica de control pentru fiecare firmă o ştie doar Bucureştiul (câţiva oameni) şi şeful structurii regionale a Antifraudei (sunt opt structuri regionale), în cazul nostru Craiova.

În dimineaţa X a lunii mai, conform programării, echipa de control Y de la Severin primeşte în plic, de la şeful de la Craiova, ordinul de a controla firma Z ce trebuie verificată în ziua respectivă, precum şi tematica de control. Şi porneşte. Dacă echipa constată că firma Z părea să fi fost informată că-i va pica Antifrauda pe cap, atunci numărul persoanelor care puteau informa evazionistul este limitată.

De altfel, ofiţerii SRI care lucrează detaşaţi în cadrul Fiscului la nivel regional ţin legătura/coordonarea şi cu cei de la DNA şi, respectiv, SRI. Ceilalţi inspectori ştiu aceste lucruri, de fapt toţi se tem, toţi bârfesc, nimeni nu mai vorbeşte cu nimeni la telefon. Logic ar fi ca tentaţia de a se lăsa corupţi să scadă direct proporţional cu teama de puşcărie dar, cine ştie?

Din ce înţeleg eu, rostul ofiţerilor SRI în Direcţia Antifraudă (că au fost sau nu trimişi acolo prin decizie CSAT nu mai contează) este acela să cureţe sistemul.

Nu îmi este nici mie clar cât timp vor face asta şi când vor fi retraşi, dacă vor fi retraşi vreodată, sau dacă vor fi doar înlocuiţi de alţii care să ţină permanent Fiscul sub observaţie.

Sunt însă gata să bag mâna în foc că SRI-ul ştia şi pe vremea Gărzii Financiare când şi cum era folosită aceasta pentru a mâna firmele adversarilor politici către faliment sau cum se colectau bani într-un sistem piramidal.

Dacă estimările economiştilor sunt corecte, din evaziunea fiscală statul pierde anual între 15 şi 20 de miliarde de euro, deci cam jumătate din taxele ce i s-ar cuveni. Nu-mi este clar nici astăzi de ce atât amar de ani a fost perpetuat acest sistem de şpăgi, când era atât de simplu de organizat o structură în care corupţia să fie imediat identificată. Şi nici azi nu înţeleg de ce este atât de mult amânată informatizarea Fiscului şi de ce politicienii amână la infinit corelarea bazelor de date deja existente.

Revenind la întrebările de la început, nu cred că România a fost vreodată condusă de serviciile secrete, dar nici nu cred că acestea şi-au făcut întotdeauna datoria în mod eficient. (Nu prea mă interesează amestecul lor în viaţa politică, ba chiar azi e clar că un ministru ca Udrea reprezenta o vulnerabilitate şi că aceasta ar fi trebuit cel puţin izolată din start, dacă nu cumva chiar controlată atent.)

Dar eu cred că Fiscul nu mai trebuie lăsat niciodată în mâna politrucilor. Este, desigur, treaba politicienilor să stabilească cum se cheltuieşte banul public, este treaba procurorilor să îi prindă atunci când îl fură, dar treaba Fiscului este să se asigure că toată lumea plăteşte corect, chiar şi atunci când taxele şi impozitele ajung, în final, pe mâna unor hoţi sau unor incapabili.

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,