Tag Archives: romania

Nicio schimbare: România, codaşă în UE la procentul din PIB alocat sănătăţii

652x450_020110-reteta-medicala

Potrivit datelor publicate de Eurostat, cheltuielile cu sănătatea în România au fost echivalente cu 4,99% din Produsul Intern Brut în anul 2016, cel mai mic procent înregistrat în rândul statelor membre ale Uniunii Europene, în condiţiile în care media la nivelul UE este de 10% din PIB

La acest indicator, Franţa este campioană în UE, cu 11,5% din PIB alocat sănătăţii, urmată de Germania (11,1% din PIB) şi Suedia (11%).

În schimb, în 12 state membre UE, cheltuielile cu sănătatea sunt echivalente cu mai puţin de 7,5% din PIB. Imediat deasupra României se situează Luxemburg, unde doar 5,47% din PIB este alocat sănătăţii, însă Eurostat subliniază că acest lucru se datorează faptului că Produsul Intern Brut în cazul Luxemburgului are un nivel ridicat.

Comparativ, în Bulgaria, cheltuielile cu sănătatea sunt echivalente cu 8,23% din PIB, în Ungaria cu 7,13% din PIB, iar în Polonia cu 6,52% din PIB.

Conform datelor Eurostat, procentul din PIB alocat sănătăţii a crescut uşor în România, de la 4,94% în 2015 până la 4,99% în 2016, pentru ca în 2017 să ajungă la 5,16%.

Tagged , ,

Angajaţii din sectorul bancar din România au printre cele mai mici salarii din regiune

cifra

Conform platformei de comparat salarii a eJobs, angajaţii din sectorul bancar îi depăşesc doar pe colegii lor din Bulgaria. Cel mai bine plătiți din regiune sunt cei care lucrează în băncile din Cehia, acolo unde încasările medii lunare ajung la 931 de euro. Foarte aproape de aceștia (930 de euro pe lună) se situează lituanienii.

În România media salarială netă din sectorul bancar este de 718 euro pe lună.

În Letonia și Ungaria sunt oferite salarii care se apropie de 850 de euro pe lună, iar în Croația media ajunge în jurul sumei de 830 de euro, lunar. Mai aproape de câștigurile din România sunt cele din Serbia, acolo unde specialiștii din bănci au salarii de aproximativ 750 de euro. La o diferență sensibilă este însă Bulgaria, țară care se află pe ultimul loc în clasament și care raportează venituri medii lunare de 586 de euro.

”Media salarială pentru sistemul bancar nu este neapărat mică, mai ales dacă o raportăm la salariul mediu net pe economie, însă dacă ne comparăm cu alte țări, regăsim o situație comună aproape la nivel general – angajatorii din afara României plătesc mai bine. Trebuie, totuși, să luăm în calcul, de fiecare dată când facem astfel de comparații, și care este costul vieții din fiecare stat în parte pentru că important nu este neapărat salariul în valoarea lui absolută, ci la ce nivel de calitate a vieții ne situăm cu acel salariu. Ieșind din granițele Europei Centrale și de Est vom vedea salarii duble sau chiar triple, dar acolo și costul vieții este pe măsură. În Finlanda, spre exemplu, un angajat din industria bancară are un salariu mediu lunar de aproape 1.500 de euro, iar în Finlanda de 2.400 de euro”, spune Bogdan Badea, CEO eJobs România.

În ultimii ani, sectorul financiar din România a trecut printr-un val considerabil de restructurări, iar acum industria a ajuns la un număr de aproximativ 53.000 de angajați. Cu toate acestea, încă se mai fac angajări în domeniu. Astfel, aproape 2.000 de locuri de muncă sunt disponibile, în acest moment, pe eJobs.ro, pentru candidații care vor să lucreze în sectorul financiar-bancar.

Tagged , , ,

De ce este irațional ca statul să colecteze >25% din PIB

Sursa: Sfin.ro

Bănuiesc că ați auzit argumentul: statul român este sărac, prin urmare nu are cum să finanțeze servicii publice de calitate. Zilele trecute Ionuț Dumitru a repetat această idee, arătând că suntem aproape pe ultimul loc în UE la suma de bani colectată la buget din impozite.

Am criticat această opinie în mod repetat, cu argumente și exemple empirice, de exemplu aiciaici sau aici. Dar știu că multă lume crede că divergența de păreri este doar o chestiune de ideologie. Că cei care se opun creșterii veniturilor fiscale (și care susțin scăderile de impozite) o fac doar pentru că sunt liberali, “de dreapta” sau așa ceva. Astăzi vreau să insist pe faptul că lucrurile nu stau așa și că opoziția la ideea creșterii colectării este pur și simplu logică și firească, nu izvorâtă dintr-un parti-pris doctrinar.

Să vedem, este adevărat că dacă statul este sărac atunci el nu poate oferi servicii de calitate? Pe scurt spus, nu. Într-adevăr, un stat sărac nu poate oferi prea multe servicii publice sau nu poate oferi asistență socială generoasă pe scară largă, însă asta nu înseamnă că nu poate oferi calitate. Vă propun să facem o comparație. Este adevărat că un om sărac trebuie să fie și mizerabil? Cu siguranță, nu. Într-adevăr, un om sărac nu-și pate cumpăra haine fițoase, însă asta nu înseamnă că are gunoi în casă sau că umblă nespălat pe stradă. Sărăcia nu este sinonimă cu indecența. Sunt convins că știți fiecare dintre voi oameni cu salarii și pensii mici care se chivernisesc așa cum pot, oferind un exemplu de civilizație.

Care sunt implicațiile acestei descoperiri în raport cu problema pe care o discutăm? Faptul că un stat care colectează puțini bani la buget nu este sinonim cu un stat care își bate joc de bani. Da, un stat sărac probabil că nu poate construi prea multe autostrăzi sau poate nici una; însă ar fi fost capabil să construiască o rețea de drumuri-expres care să crească substanțial viteza de deplasare și să mute România din Evul Mediu măcar în secolul XX, dacă nu XXI. Desigur, sunt super-generos în această afirmație: în România s-au dedicat atât de mulți bani construcției de autostrăzi încât chiar am fi putut avea autostrăzi. Nu le avem fiindcă banii au fost risipiți (furați?!), de exemplu doar de la Bechtel prejudiciul este de 500 de milioane de euro. Ne plângem că nu avem drumuri dar de câte ori le-am asfaltat iarna sau pe ploaie pe cele existente? Câte borduri atomice am turnat? Hai să ne referim la alt domeniu: sănătatea. Da, un stat sărac nu-și poate permite să aibă spitale ca în Occident sau medici plătiți ca în Franța, însă ca și în cazul drumurilor noi nu am construit aproape nimic în 25 de ani, din contră, am închis spitale iar cele rămase au devenit focare de infecție. Ați uitat de cazul Hexi Pharma? Oare în Germania se întâmplă așa ceva?! De ce nu se întâmplă, fiindcă ei sunt bogați și nu trebuie să fure?! Sau hai să vorbim despre educație. Da, un stat sărac nu poate investi prea mult în școli. Însă este de notorietate că prețul educației a scăzut substanțial datorită revoluției tehnologice, astfel încât este la mintea cocoșului că nu mai e necesar să cheltuim ca în urmă cu 25 de ani pentru a ajunge la un nivel de educație similar. Este de notorietate și faptul că învățământul este încă un sistem socialist (99% din școli sunt de stat) și ca atare produce rebuturi pe bandă rulantă. Dacă avem un stat sărac asta nu înseamnă că trebuie să avem și o educație politizată.

Un stat sărac nu trebuie să fie musai un stat prost administrat, tot așa cum o gospodărie săracă nu este automat una mizerabilă. Deci pur și simplu este irațional să spunem că avem drumuri pline de gropi, școli precare și spitale infecte deoarece birurile nu se colectează satisfăcător. Da, este adevărat că statul este sărac, însă așa sărac cum este, dacă ar fi fost administrat cu o minimă decență, tot ar fi trebuit să ne ofere servicii de calitate. Ce motiv există pentru ca Bucureștiul să aibă străzi mai bine asfaltate ca New York-ul, iar drumul Brașov-Bran – ruta aferentă principalei concentrații turistice din România – să arate ca în Africa? Ce motiv există pentru ca abandonul școlar să crească astronomic, pentru ca jumătate din elevi să nu treacă Bac-ul, oare faptul că nu avem bani de tablete, videoproiectoare sau, cine-știe, poate faptul că schimbăm manualele precum ciorapii?

Da, statul român are o problemă cu banii. Dar are o problemă infinit mai mare cu structura stimulentelor, cu instituțiile proaste, cu legile monopoliste, cu practicile tribale. Da, un om sărac nu se îmbracă de la Prada; dar asta nu înseamnă că trebuie să fure sau să comită abuzuri zi de zi.

Știți ceva? Statul român colectează așa puțini bani tocmai fiindcă este abuziv. Tocmai fiindcă are impozite prostești. Tocmai fiindcă își tratează cetățenii ca pe sclavi. Ar trebui să reclamăm această situație cu fiecare ocazie. Cu o calitate a guvernării atât de proastă ca cea demonstrată de statul român în ultimul sfert de secol, ideea creșterii colectării taxelor nu este doar greșită, ci una care poate să îngroape definitiv România.

Tagged , , , , ,

Scadere dramatica a pietei de IT in ultimul trimestru

Sursa: Sfin.ro

Piaţa de IT din România a înregistrat vânzări de 92 de milioane de euro în cel de-al treilea trimestru din acest an, scăzând cu aproape 15% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, reiese din studiul GfK Temax.

Potrivit acestuia, trei dintre cele mai importante segmente ale sectorului, respectiv desktop-urile, calculatoarele portabile şi tabletele au continuat să scadă comparativ cu al treilea trimestru al anului 2015.

De asemenea, piaţa foto din România a generat vânzări de 5 milioane de euro, în scădere de peste 10%.

‘Piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată a crescut în T3 cu 9,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Trei dintre cele şapte sectoare – electronice, electrocasnice mari şi electrocasnice mici – au înregistrat rate de creştere de două cifre. Cea mai mare scădere a fost înregistrată de sectorul IT (-15%). În T3, piaţa de electronice a înregistrat o valoare de 92 de milioane de euro – o creştere de aproape 24%, comparativ cu T3 2015.‘

Tagged , , , , ,

Dacia si Skoda pe primul loc in preferințele românilor | Saptamana Financiara

Datele furnizate de catre APIA ne arată ca românii au rămas fideli mașinilor fabricate la Pitești. Skoda este mașina străină preferată.

Românii au inceput sa isi schimbe preferințele si se îndreaptă din ce in ce mai mult spre mașinile noi. Conform datelor de la APIA in primele 7 luni din 2016 s-au vândut 61.000 de autoturisme noi. Cifra de anul trecut, 54.000 de mașini, ne arată o creștere a vânzărilor mașinilor noi.

Creștere si pentru piața second-hand

Mașinile la mâna a doua sunt o alternativă tentantă, fie că vorbim despre cele fabricate in România, Germania, Italia sau Statele Unite. Sigur, achiziționarea unui autovehicul vechi e o loterie. Dar, cu puțin noroc și o ferificare în service, se găsesc mașini bune, întreținute și nemăsluite. În primele șapte  luni din 2016, în România, au fost înmatriculate de aproape patru ori mai multe autoturisme second-hand decât noi. Si fata de anul trecut, se constata o creștere a pieței de mașini second hand, insa mai mica fata de creșterea achiziționării mașinilor noi. Creșteri importante s-au înregistrat luna trecută și pe piața vehiculelor comerciale – LCV (+26.11%), și pe cea a vehiculelor medii și grele, până la 16 tone (+42.31%).

Dacia conduce detașat

In privința preferințelor romanilor pentru mașinile noi, sunt preferate modelele Dacia. Masinile fabricate la Pitesti conduc detașat raportul calitate/preț situându-le pe primul loc detașat ch 1.802 unități in primele 7 luni ale lui 2016. Skoda este pe locul doi cu 840 unități, ea fiind considerată de catre români una foarte fiabila, in cazul mai multor modele fiind vorba de o motorizare germana, Volkswagen. Pe locul al treilea se situează Volkswagen cu 630 unități.

TOP 3 mașini noi 

  1. Dacia – 1.802 unități
  2. Skoda – 840 unități
  3. Volkswagen – 630 unități

TOP 3 mașini premium noi

  1. Mercedes – 398 unități
  2. BMW – 282 unități
  3. Audi – 198 unități

TOP 5 mașini second-hand 

  1. Volkswagen – 31.502 unități
  2. Opel – 18.346 unități
  3. Ford – 12.881 unități
  4. Audi – 8.578 unități
  5. BMW – 8.518 unități

Source: Dacia si Skoda pe primul loc in preferințele românilor | Saptamana Financiara

Tagged , , , , ,

Criza economica este modul de viata actual | Saptamana Financiara

Saptamana Financiara

dees-economic-collapse

 

Recesiunea din SUA s-a încheiat oficial în iunie 2009. Însă, un boom natural post-recesiune nu s-a concretizat. În schimb, a urmat o criză nedorită. De când recesiunea a fost depăşită, rata medie anuală de creştere a PIB a fost de un neînsemnat 1,6% – cu mult sub tendinţa de creştere pe termen lung de 3,1%. Reţetele de politică economică ale administraţiei Obama – contrare afirmaţiilor intens susţinute ale preşedintelui – au eşuat în atenuarea prejudiciilor din 2008-2009. Mai degrabă, ele au ţinut pacientul la infirmierie.

Primul sfat eronat a fost răspândit de către decidenţii de politică fiscală (keynesişti) care au dominat scena din Washington, D.C. Potrivit acestora, creşterea cheltuielilor guvernamentale, însoţită de deficite bugetare impulsionează economia. Această teorie nu corespunde faptelor reale.

Nimic nu contrazice mai clar dogma acestora decât constrângerile fiscale masive ale preşedintelui Clinton. Când preşedintele Clinton a preluat funcţia în 1993, cheltuielile guvernamentale reprezentau 22,1% din PIB, pentru ca la plecarea acestuia în 2000, ponderea cheltuielilor guvernului federal să ajungă sub pragul de 18,2% (vezi graficul şi tabelul alăturat). Şi aceasta nu este tot. În timpul ultimilor trei ani ai celui de-al doilea mandat al fostului preşedinte, guvernul federal a generat excedente fiscale. Preşedintele Clinton a fost suficient de încrezător încât să pretindă cu tărie în cadrul discursului „State of the Union” din 1996 că „epoca guvernului corupt s-a încheiat”.

Constrângerea creată de depreşedintele Clinton nu a trimis economia într-o criză, aşa cum keynesiştii ar sugera. Nicidecum. Virtuţiile fiscale victoriene ale preşedintelui Clinton au generat un şoc semnificativ de încredere şi economia a luat avânt.

În ceea ce priveşte proclamaţia preşedintelui Clinton referitoare la „epoca încheiată a guvernului corupt”, bineînţeles că el nu a anticipat cheltuielile necontrolate ale guvernului, cheltuieli care vor însoţi cei opt ani de mandat ai fostului preşedinte George W. Bush şi valoarea ridicată a cheltuielilor guvernamentale din cei doi ani sub administraţia Obama. În total, administraţiile George W. Bush şi Obama de tipul „La revedere recesiune, bine ai venit criză” au adăugat un procentaj imens de 5.6 puncte la cheltuielile guvernamentale ca pondere din PIB. Cheltuielile curente ale guvernului federal reprezintă 23,8% (vezi graficul şi tabelul alăturat). Aceasta este cu mult peste media de 20,1%.

Valul cheltuielilor guvernamentale coroborate cu retorica anti-piaţă, anti-business şi anti-bănci a preşedintelui Obama nu inspiră încredere. În consecinţă, orientarea fiscală actuală din SUA a generat o criză.

Acestea fiind spuse, este important să se sublinieze ceea ce decidenţii politicilor fiscale refuză să recunoască: banii domină. Când politicile fiscale şi monetare se deplasează în direcţii opuse, direcţia luată de politica monetară va impune cursul economiei. În timpul erei Clinton, politica fiscală era restrictivă (încrederea era „ridicată”), iar politica monetară era expansionistă. Economia a luat avânt.

De la Panica din 2008-2009, politica fiscală a fost ultra-expansionistă, în timp ce creşterea masei monetare s-a prăbuşit de la vârful anual al ratei de creştere de peste 15% la o rată anuală contractată sub 5% (vezi graficul alăturat). Nu e o surpriză faptul că economia a suferit o recesiune serioasă şi s-a afundat într-o criză. Cu o rată anemică a creşterii curente a masei monetare, se pare că o economie aflată în criză, fapt pe care l-am semnalat pentru prima dată în articolul „Money Dominates”, din august 2010 – se va manifesta, din nefericire, în viitorul apropiat.

Ceea ce face ca acele prognoze sumbre să pară mai probabile este perspectiva pentru o creştere continuă, deşi mai lentă, a agregatului lărgit al ofertei de bani, M3. Pentru a înţelege acest lucru, trebuie să sesizăm implicaţiile aşa-numitelor standarde Basel III pentru bănci, al nivelului capitalului propriu raportat la active, standarde care sunt stabilite de Bank for International Settlements din Basel, Elveţia – o bancă printre membrii căreia se numără SUA şi alte 26 de state.

Standardul Basel III va cere băncilor din statele membre, printre altele, să deţină mai mult capital propriu raportat la active decât sub impunerea anteriorului regim Basel II. În timp ce nivelurile superioare ale capitalului propriu raportat la active cerute de Basel III sunt destinate să consolideze băncile (şi economia), acestea, de fapt,  distrug banii. În consecinţă, raporturile bancare capital-active mai ridicate au un impuls – unul de slăbiciune şi nu de consolidare.

Pentru a dovedi acest lucru, trebuie doar să ne bazăm pe identitatea demonstrată şi adevărată a contabilitaţii: activele trebuie să fie egale cu pasivele. Pentru o bancă, activele sale (cash, împrumuturi şi titluri de valoare) trebuie să egaleze pasivele sale (capital, obligaţiuni şi garanţii pe care banca le datorează acţionarilor şi clienţilor ei). În majoritatea statelor, cea mai mare parte a pasivelor unei bănci (aproximativ 90%) sunt sub formă de depozite. Deoarece depozitele pot fi folosite ca modalitate de plată, ele reprezintă „bani”.

Ca atare, cele mai multe pasive bancare reprezintă, de fapt, bani.

Sub regimul Basel III, băncile vor fi nevoite să marească nivelul capitalului propriu raportat la active. Ele pot face acest lucru fie prin creşterea capitalului, fie prin scăderea activelor. Dacă băncile micşorează activele, pasivele din depozite vor fi distruse. În consecinţă, echilibrul monetar va fi destabilizat. Deci, în mod paradoxal, ţintirea către reducerea gradului de îndatorare şi micşorarea bilanţurilor în ideea de a face băncile mai sigure destabilizează, de fapt, echilibrul monetar. În schimb, diminuează lichiditatea companiei şi valoarea activelor. De asemenea, reduce cheltuielile comparativ cu situaţia în care nivelul capitalului propriu raportat la active nu ar fi fost ridicat.

Cealaltă modalitate de creştere a nivelului capitalului propriu raportat la active este prin atragere de capital nou. Şi această modalitate distruge banii. Atunci când un investitor cumpără bank equity nou emise, investitorul schimbă fondurile din depozitele bancare cu acţiuni noi. Aceasta reduce pasivele din depozite în cadrul sistemului bancar şi în acest fel se pierd bani.

Pe când băncile intensifică fie creşterea nivelului capitalului, fie scăderea activelor, în vederea introducerii standardului Basel III, observăm o stagnare în creşterea agregatelor lărgite ale ofertei de bani. Ca şi cum aceasta nu ar fi fost suficient de rău, Guvernatorul Federal Reserve, Daniel Tarullo, a sugerat ca nivelul capitalului propriu raportat la active pentru unele dintre cele mai mari bănci din SUA să fie decretat spre a fi stabilit la valori mai ridicate decât cele impuse de Basel III. Punctul de vedere al guvernatorului Tarullo pare să fie larg împărtăşit de colegii săi de la Federal Reserve şi de cei mai mulţi dintre cei care locuiesc în împrejurimile din Washington, D.C.

Cu toate acestea, ideea unui nivel ridicat al capitalului propriu raportat la active, cel puţin pentru unele bănci, nu va fi schimbată cu uşurinţă. Într-adevăr, Jamie Dimon, preşedinte şi CEO al JPMorganChase&Co, s-a confruntat recent cu Ben S. Bernanke, preşedintele Federal Reserve. Dimon a susţinut că o reglementare bancară excesivă, inclusiv cea a unui nivel foarte ridicat al capitalului propriu raportat la active va descuraja creşterea ofertei de bani şi economia SUA. În timp ce Dimon, care ar fi susţinut politica celor de la JPMorganChase&Co era de partea corectă a principiilor economice, directorul  Bernanke era de partea opusă.

Băncile din zona euro intră în domeniul de aplicare al Basel III. La fel ca şi băncile din SUA, băncile din zona euro îşi scad activele în comparaţie cu capitalul propriu, astfel încât să îndeplinească standardul Basel III. Creşterea celor mai largi agregate monetare în zona euro este abia în revenire şi se deplasează spre dreapta, sus (vezi graficul alăturat). Şi Grecia, care se află la epicentrul crizei curente din Europa, se confruntă cu o diminuare rapidă a ofertei de bani. Aceste valori ale ofertei de bani vor reprezenta în cele din urmă cuţitul împins în inima economiei greceşti şi speranţele false de soluţionare paşnică a problemelor fiscale din Grecia. Grecia va fi un alt caz în care banii domină.

De asemenea, banii contează şi în China. În perioada 1995-2005, când China a fixat cursul de schimb yen-dolar american la 8,28, rata totală a inflaţiei Chinei o reflecta pe cea din SUA şi era relativ „scăzută”. O dată ce China a cedat în faţa presiunilor eronate – în special din partea SUA, Franţa şi a instituţiilor internaţionale, precum Fondul Monetar Internaţional – şi a permis cursului de schimb yen-dolar american să oscileze, au apărut problemele. Rata de creştere a ofertei de bani a răbufnit în urma Panicii din 2008-2009. Aşa cum ziua este urmată de noapte, inflaţia şi-a arătat colţii în China. Autorităţile monetare se grăbesc să tempereze presiunea inflaţionistă prin încetinirea creşterii monetare – de la aproape 30% pe an la 15%.

Asocierea dintre Basel III (sau Basel III, plus) şi încercarea Chinei de a tempera inflaţia din economie printr-o politică monetară restrictivă conduce la o perspectivă tot mai puţin încurajatoare a ofertei de bani. La revedere recesiune, bine ai venit criză.

Tagged , , , , ,

Studiu: Finanțarea sectorului Autovehiculelor

Sursa: Sfin.ro

Digitalizarea, vehiculele electrice și schimbările în mentalitatea publică influențează piața de finanțare a autovehiculelor în Europa

Comunicat de presă

 

Rețeaua de consultanță Nextcontinent prin partenerul afiliat în România, Ensight Management Consulting, a derulat o analiză în două etape pentru a explora impactul asupra pieței de finanțare a autovehiculelor. Ca prim demers, a fost realizată o cercetare pe piața autovehiculelor și piața de finanțare a autovehiculelor în șase țări Europene: Marea Britanie, Franța, Germania, Olanda, Spania și România. În paralel, au fost organizate interviuri cu 20 de persoane cu rol decizional din 16 companii de finanțare a autovehiculelor, pentru a dobândi o înțelegere aprofundată a opiniilor și viziunilor câtorva dintre companiile afectate.

Studiul subliniază faptul că finanțarea în domeniul autovehiculelor încă este și va continua să fie o piață prioritară pentru furnizorii de servicii financiare. Totuși, competiția a crescut, în ultimul deceniu în special, de vreme ce non-captivii[i], adică acele companii financiar bancare care nu aparțin de un producător auto, au reintrat pe piață (după ieșirea din timpul crizei financiare). Au acum o acoperire mai bună a portofoliului de produse și o rețea din ce în ce mai amplă a dealerilor de autovehicule.

În 2014 o parte din piețe au început să se redreseze și au arătat o creștere în înmatriculările de mașini de pasageri noi. Ca urmare, înmatriculările de mașini noi în Europa au ajuns la numărul de 12.55 milioane. Acest fapt reflectă o creștere de 5,6% comparativ cu anul 2013 și a fost prima rată de creștere pozitivă după șase ani.

În iunie 2015 un număr semnificativ mai mare de autovehicule de pasageri noi ieșeau pe porțile fabricilor. Înmatriculările de mașini noi au crescut în Europa cu 14.6% la 1.36 milioane. Din acest an, aproape fiecare piață de autovehicule din Europa și-a revenit după criza financiară.

Conform studiului, sunt trei factori care au un impact semnificativ pe piața de finanțare a autovehiculelor, putând provoca o schimbare în modul de operare a instituțiilor financiare: o reorganizare a valorilor în societate referitor la autovehicule, creșterea gradului de digitalizare, și dezvoltarea electromobilității.   

Reorganizarea valorilor

În prezent are loc o reorganizare a valorilor, în special în rândul tinerelor generații. Din ce în ce mai puțini tineri se grăbesc să își obțină permisul de conducere. Prioritățile lor se schimbă, preferând să își cheltuiască banii pe telefoane inteligente, articolele vestimentare și călătorii. În plus, legătura emoțională cu mașinile nu mai este la fel de puternică. Mașinile rămân importante, însă strict ca mijloc de transport. Ca urmare, înțelesul mașinii ca un simbol al statutului a încetat să mai fie actualDin cauza reorganizării valorilor, interesul în deținerea unei mașini a scăzut, declanșând prin urmare o scădere și în atractivitatea pieței de finanțare a autovehiculelor. În consecință, piața de produse financiare se mută din zona de finanțare către leasing.

În România, sectorul de finanțare auto este susținut de către piața corporativă pe când vânzările către persoanele fizice se îndreaptă spre noi produse datorită creșterii achiziției de vehicule la mâna a doua pe fondul scăderii apetitului pentru finanțare la nivelul persoanelor fizice.

Digitalizarea

Digitalizarea afectează piața autovehiculelor în mai multe moduri. Un factor de influență îl reprezintă schimbarea comportamentului de consum pe parcursul procesului de cumpărare. Din ce în ce mai multi clienți preferă să meargă online pentru căutarea unei mașini potrivite și a unui produs de finanțare potrivit în mediul online, în locul unei vizite la punctul de lucru al unui dealer. Drept consecință, între client și dealerii de mașini se poate crea o fracțiune. Mai important însă, companiile ce oferă servicii financiare din partea producătorilor sunt separate, de asemenea, de client. Acest fapt ar putea avea impactul cel mai semnificativ pe piața de finanțare a autovehiculelor deoarece aceste companii își pierd avantajul competitiv în fața băncilor. În plus, dealerii auto, instituțiile financiare aparținând producătorilor auto și băncile se confruntă cu o nouă provocare reprezentată de poziționarea în mediul online astfel încât să ofere canale media noi și inovative pentru a comunica cu clientul.

Al doilea mod în care digitalizarea a influențat industria automobilelor în trecutul recent vizează noile funcționalități ale mașinilor. Datorită tehnologiilor inovatoare, serviciile de conexiune digitală, cum sunt noile funcționalități de siguranță și diferite nivele de conducere autonomă, sunt acum posibile.

Aceste servicii necesită tehnologii de ultima oră, prin care mașina devine un produs high tech. Drept rezultat, aceste noi tehnologii sporesc costurile de producție și prin urmare și prețul mediu per mașină.

Prețul mediu per mașină a crescut constant în unele țări europene. În ultimii 5 ani prețul a crescut în Germania cu 26%, în Franța cu 20% și în Mare Britanie cu 18%. Factorii de influență variază, de la o listă mai amplă cuprinzând caracteristici speciale precum funcționalități high tech și de securitate, până la utilizarea materialelor de calitate ridicată. În consecință, cererea pentru produse de finanțare a crescut, de vreme ce din ce în ce mai mulți clienți caută surse externe de finanțare a automobilului.

Tendința de digitalizare influențează de asemenea piața locală din România. Digitalizarea afectează în special managementul flotelor auto și reprezintă un serviciu în plus pentru a susține vânzările de leasing operațional, deoarece este un avantaj care crește valoarea ofertei către client.

Din ce în ce mai multe companii de finanțare utilizează tehnologii moderne și oferă instrumente online interactive pentru clienții lor, un exemplu fiind “localizatorul de servicii” din domeniul leasing-ului auto, care permite clienților să analizeze, în timp real, proximitatea punctelor de service din rețeaua agreată a furnizorilor pentru toate tipurile de servicii.

Vehiculele cu încărcare electrică

Un alt promotor al succesului electromobilității este schimbarea în modul de gândire al societății. Mentalitatea devine “mai verde” pe măsură ce începe să ne pese din ce în ce mai mult de mediul înconjurător. Suntem mai atenți la poluarea cauzată de motoarele cu combustie. Așadar, s-a ajuns la o schimbare în mobilitate în favoarea motoarelor electrice care protejează mediul. Mentalitatea “verde” și progresul în tehnologia electromobilității au condus la o creștere, la nivelul UE, a cererii pentru vehicule încărcate electric (ECV). (Termenul ECV include vehicule electrice exclusiv cu baterie, vehicule electrice cu gama extinsă și vehicule hibrid).

În 2014, 75,331 ECV noi au fost înmatriculate în Uniunea Europeană. Acest fapt reflectă o creștere de 36.6% la nivelul țărilor analizate.

Observăm la piețele majore ale Uniunii Europene faptul că Marea Britanie a înregistrat cea mai mare creștere de-a lungul anului 2014 (+300.8%), urmată de Germania (+70.2%) și Franta (+29.8%).

Chiar dacă Comisia Europeană a propus interzicerea mașinilor diesel până în 2050, popularitatea acestora crește în România. Însă numărul înmatriculărilor de mașini diesel nu crește semnificativ, este afectată ponderea cu înclinație spre mașinile cu combustie diesel.

Vă invităm să accesați www.ensight.ro/automotive2016 pentru a descărca infograficul și pentru mai multe informații.

***

Ensight Management Consulting (www.ensight.ro) este liderul pe piaţa companiilor româneşti de consultanță în management, raportat la cifra de afaceri și numărul de consultanți.

De la înființarea sa în anul 2000, Ensight a evoluat continuu, dezvoltând un portofoliu complex de servicii de consultanță pentru următoarele arii de activitate: strategie, operațiuni, financiar, resurse umane și tehnologie, oferind astfel soluții integrate de consultanță și răspunzând nevoilor din ce în ce mai complexe ale companiilor.

Din anul 2014, Ensight Management Consulting este membru fondator al uneia dintre cele mai puternice rețele de consultanță în management din Europa: Nextcontinent, cu 33 de birouri în 28 de țări și o echipă de 1.100 de consultanți.

Media contact:

Daniel A. Bujorean, Responsabil PR si Comunicare, [email protected], Tel: 0746 284 541

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Quinta Royala—infractorii care au tepuit statul cu sute de milioane de euro scapa cu averea INTACT (Voiculescu)-A-Voiculescu,Becali,Carpaci,Necolaiciuc CFR,Gabriel Bivolar

Sursa: Evz

Infractori celebri, interlopi sau îmbogățiți peste noapte din evaziune fiscală râd în nas autorităților care le bat în poartă să-i execute silit.

Cu toții și-au înstrăinat bunurile unor apropiați și își văd liniștiți de afacerile frauduloase. Agenția care ar trebui să pună capăt acestui „dezmăț” financiar nu a fost înființată, în ciuda promisiunilor politicienilor

Statul are de recuperat de la Mihai Necolaiciuc, fostul director general al CFR, 8,4 milioane de lei. Hotărârea a fost luată de judecătorii care l-au condamnat pe fostul director la 4 ani și jumătate de închisoare, plus plata daunelor. Pe 17 iulie 2015, Necolaiciuc a fost eliberat de Tribunalul București după ce, în toamna anului trecut, a fost condamnat la închisoare. Judecătorii au admis acțiunea civilă formulată de Ministerul Transporturilor și i-au obligat pe inculpați să îi plătească, în solidar cu SC CNCF-CFR SA, suma de 8.459.972 de lei.

Sărac lipit

Cert este că Necolaiciuc a ieșit din arest cu 500 de zile mai devreme și nu a plătit, până în acest moment, niciun leu din prejudiciul stabilit de instanță.

Fostul director acuzat de fraude uriașe nu riscă să rămână fără avere

„Evenimentul zilei” a întrebat la ANAF cât a recuperat de la fostul director. Din răspunsul Fiscului rezultă că în acest moment inspectorii încearcă să-i vândă acțiunile deținute de acesta la o societate comercială. În urma verificărilor nu au găsit niciun ban în conturile fostului director și s-a constatat că nu are niciun bun pe numele său. „Referitor la Necolaiciuc Mihai, vă comunicăm că organele fiscale competente au declanșat procedurile de executare silită, acestea concretizându- se în sechestrul instituit asupra părților sociale deținute de Necolaiciuc Mihai la o societate comercială, bunuri mobile aflate în faza evaluării de către evaluatorul autorizat, în vederea valorificării. Din verificările efectuate de organele de executare silită a rezultat că Necolaiciuc Mihai nu deține bunuri imobile urmăribile și nici disponibilități bancare”, se arată în răspunsul ANAF.

 

 

Averea „Țarului CFR”, o enigmă pentru autorități

Presa a relatat că fostul director general al CFR a vândut o vilă impunătoare în 2005, cu puțin timp înainte de a pleca din țară. Imobilul, situat în localitatea Pojorâta din Suceava, a fost cumpărat de cel mai bun prieten al „Țarului” de la CFR, șeful Camerei de Comerț și Industrie Iași.

În 2005, fostul director general al CFR a fugit din România. A fost prins în Statele Unite ale Americii și reținut timp de mai multe luni, după care a fost trimis în țară pentru a-și ispăși pedeapsa.

La momentul reținerii în SUA, în 2011, procurorul american a susținut în sala de judecată că acesta a cumpărat trei apartamente în Florida, contra sumei de 1 milion de dolari, într-un complex imobiliar de lux. În replică, avocatul lui Necolaiciuc a arătat că sumele invocate de acuzator sunt exagerate și că Necolaiciuc a plătit 250.000 de dolari în bani gheaţă pentru două apartamente și alţi 125.000 de dolari pentru un al treilea, toate fiind ipotecate. Ulterior, din cauza crizei, valoarea acestora ar fi scăzut.

„Cârpaciul”-milionar, dar fără proprietăți

Tehnica de a înstrăina bunurile pe numele unor cunoștințe sau rude nu este nouă. A aplicat-o și șeful clanului Cârpaci din Timișoara, Ionel Sandner, care este căutat degeaba de ANAF. Are pe numele lui o singură casă. Ionelaș Cârpaci, capul celui mai bogat clan de rromi din țara noastră, a intrat în vizorul Fiscului. ANAF a anunțat săptămâna aceasta numărul persoanelor vizate de controalele menite să investigheze averile nejustificate, iar în județul Timiș este vorba de 8 persoane. Una din acesta e Ionelaș Cârpaci, alias Ionel Sandner, după cum și-a schimbat numele baștanul, în căutarea unui „pedigree” corect și curat.


FOTO: Ionelaș Cârpaci nu se deranjează să răspundă la telefonul personal. Are un angajat care vorbește în numele lui



Are servitor care răspunde la telefon

Sandner/Cârpaci locuiește într-o vilă cu turnuri, placată cu marmură, pe malul Begăi, pe strada Brașov. Deține o adevărată flotă de mașini de lux: un BMW X5, două Audi (Q7 și Q5) și un Mercedes, toate înmatriculate în Germania. Ca un boier, nu răspunde niciodată direct la telefon, ci are un servitor care o face pentru el și comunică interlocutorului dacă „șeful” e disponibil sau nu.

Sandner deține o singură proprietate înregistrată pe numele său, unde are și adresa de domiciliu. E curios ce va mai descoperi ANAF și, mai ales, ce măsuri se vor impune, având în vedere că rromul din Timișoara este, de departe, cel mai bogat din țară.

Avere din cerșetorie

Împreună cu concubina sa, Mirela Stanca, Ionel Sandner are o avere estimată la peste 13 milioane de euro. În cea mai mare parte este vorba de proprietăţi imobilare – zeci de vile, case, apartamente, terenuri, garaje și diferite spaţii. Majoritatea imobilelor se găsesc în centrul vechi și au fost obținute fraudulos. De altfel, el este cercetat penal pentru fals și uz de fals.

Cârpaci/Sandner a inventat ceea ce unii numesc „reţeta ţigănească”, manevră pe care, ulterior, și-au asumato toți rromii. Cumpăra cel mai ieftin apartament dintr-un imobil, muta acolo o familie săracă, care avea „temă” să le facă vecinilor viață de coșmar. După luni de zile în care erau inundați constant și își găseau ușile unse cu fecale, după zeci de nopți nedormite în urma petrecerilor țigănești, vecinii își vindeau locuințele, sub prețul pieței, numai să scape.

Banii i-a făcut Cârpaci, conform unor surse judiciare, „prin tranzacții imobiliare ilicite și conducând rețele de cerșetorie în Vest, imediat după Revoluție”.

Averea din cimitir: 10 palate funerare și un monument gotic

Cuplul Cârpaci/Sandner-Stanca are apartamente în vile și case vechi în Timișoara, terenuri în jurul orașului de pe Bega, 10 palate funerare, placate cu marmură adusă special din Italia, cu turnuleţe și termopane, canapele, fotolii și televizoare LCD în incintă. Tot ei au cumpărat și un cavou gotic, monument de arhitectură, într-un cimitir timișorean. Unele imobile sunt monumente istorice. Un exemplu este clădirea în care funcționează Institutul Francez, pentru care Cârpaci/Sandner a falsificat semnătura unuia dintre cei trei moștenitori legali.

Deși Ionel Sandner este unul dintre „artizanii mafiei imobiliare”, care a acționat ani la rând în orașul de pe Bega, el are pe numele său doar vila de pe strada Brașov. Toate proprietățile, zeci la număr, sunt trecute pe numele soției. De asemenea, toate tranzacțiile imobiliare le-a făcut soția sa, în nume personal. Pe numele lui Ionelaș Cârpaci, fostul nume al baștanului putred de bogat, nu apare nimic în evidențele Fiscului, în timp ce pe noul nume, Ionel Sandner, sunt notate două amenzi neplătite, de 270 și, respectiv, 100 de lei.


Deși este cel mai bogat rrom din țară, Cârpaci figurează în evidențele Fiscului doar cu două amenzi neplătite


Cazuri similare

● Printr-o decizie din decembrie 2002 a instanței supreme, rămasă definitivă doi ani mai târziu, Gabriel Bivolaru a fost condamnat la 5 ani de închisoare cu executare, pentru înșelăciune. Prin aceeași decizie, Bivolaru și zece societăți controlate de el au fost obligați la plata a 70 de milioane de dolari la cursul leu-dolar din 2004. La șase ani de la această hotărâre, banca a recuperat de la afacerist doar 6,4 milioane de dolari.

● Un alt exemplu de nerecuperare a pagubelor în urma unor condamnări este cel al impresarului de fotbal Ioan Becali. În urma condamnării pentru evaziune fiscală, acesta a fost obligat să plătească 17 milioane de lei. Când a fost declanșată executarea silită, instituțiile statului au transmis Fiscului că „persoana fizică Becali Ioan nu figurează cu bunuri mobile și imobile”.


FOTO: Ioan Becalia avut grijă ca, înainte de condamnarea din dosarul Transferurilor frauduloase, să-și înstrăineze toată averea FOTO: RĂZVAN  VĂLCĂNEANȚU



● Un caz scandalos a fost semnalat de inspectorii ANAF. Tribunalul Tulcea l-a condamnat, în 2014, pe un anume Nicolae Stănescu, la patru ani de închisoare și la plata sumei de 109 milioane de lei, după ce a fost găsit vinovat de evaziune fiscală. Deoarece Stănescu nu avea nicio proprietate pe numele său, statul încasează prin poprire o treime din pensia acestuia de 245 de lei, adică 81 de lei în fiecare lună.

Agenția „fantomă” din curtea Guvernului

Aceste anomalii care văduvesc bugetul statului cu sute de milioane de euro anual (bani care nu pot fi recuperați) ar putea fi stopate odată cu înființarea unei Agenții specializate în recuperarea prejudiciilor dictate de instanțele de judecată. „Am propus înființarea agenției în cadrul ministerului, pentru că aici funcționează deja un oficiu care se referă la procedurile internaționale în materia sechestrării bunurilor. Va trebui să existe o foarte bună colaborare între instituții, de aici înainte. Oficiul va fi integrat, structurat”, declara în martie 2015 ministrul Justiției, Robert Cazanciuc.

Promisiuni neonorate

Două luni mai târziu, ministrul Finanţelor, Eugen Teodorovici (foto), susținea că Agenţia pentru recuperarea prejudiciilor va începe să funcţioneze de la 1 iulie. „Cel târziu săptămâna viitoare, în Guvern să se adopte proiectul de lege, astfel încât în prima sesiune a Parlamentului să fie aprobată, ca de la 1 iulie să înceapă să funcționeze”, arăta ministrul Eugen Teodorovici.


FOTO: Eugen Teodorovici



În ciuda acestor promisiuni, nici până astăzi Guvernul nu a adoptat proiectul de lege mult așteptat. Agenția ar trebui să se ocupe exclusiv de executarea conturilor bancare, a vilelor și a mașinilor.

În 2013, procurorii au pus sechestre pe conturi, terenuri, clădiri și mașini în valoare de aproape jumătate de miliard de euro, dar efectiv în contul statului au intrat mai puțin de 8 milioane de euro.




 

Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a “postacilor” de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:

  • 1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la o oră – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
  • 2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.

Orice critică este acceptată pe site-ul evz.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.

Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului evz.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Adevar brutal: Romania si-a cedat industriile strategice prin privatizare catre multinationale…Ce a castigat? Facturi duble, preturi uriase dar…un dialog mai bun

Sursa: ZF

Untitled

Investiţiile, transferul de know-how şi managementul depolitizat sunt câştigurile cedării utilităţilor.

perioada 2004-2005 România a trecut prin cel mai important val de privatizări din domeniul energetic, deschizând unul dintre cele mai puternice sectoare de activitate pentru investitorii străini în scopul atragerii de investiţii.

Şi atunci, dar şi acum, România ocupă o poziţie forte la nivel european în ceea ce priveşte resursele disponibile, fiind al cincilea cel mai mare producător de petrol şi gaze şi având un mix energetic de invidiat. Niciunul din­tre aceste atribute nu a transformat-o într-o forţă, iar privatizarea pe bucăţi a sectorului energetic şi spargerea aces­tuia poate fi una dintre explicaţii.

În perioada scursă de la intrarea unor giganţi precum Enel, E.ON, sau GDF Suez în România, facturile la energie şi gaze s-au dublat, iar liberalizarea pieţei produselor petroliere după privatizarea Petrom a dublat preţul benzinei în ultimii zece ani de zile.

Pe de altă parte, oamenii din piaţă spun că România a câştigat mult din know-how-ul multinaţionalelor, mai ales pe partea de tehnologie, iar companiile privatizate au performat mai bine cu un management depolitizat.

„Calitatea serviciului este mai bună şi există un dialog mai bun. În plus, există şi dorinţa de a rezolva problemele. Totodată, noi investim în comunitatea în care activăm“, a enumerat Martin Zmelik, directorul general al CEZ România, câteva dintre avantajele privatizării fostei Electrica Oltenia. În perioada 2004-2005, Ro­mâ­nia a cedat controlul din toată distri­bu­ţia de gaze naturale, împărţind nordul şi sudul între germanii de la E.ON şi francezii de la Gaz de France, deveniţi ulterior GDF Suez şi acum Engie. La acel moment, piaţa se aştepta ca intrarea celor două forţe europene pe plan local să vină la pachet şi cu preţuri mai bune la importurile de gaze ruseşti, speranţe care în curând s-au năruit.

Dincolo de cedarea distribuţiei de gaze, România a vândut în urmă cu 10 ani aproape jumătate din distribuţie de energie. Astfel, Electrica Oltenia a fost preluată de cehii de la CEZ, Electrica Moldova a intrat în portofoliul nemţilor de la E.ON iar Electrica Banat şi Electrica Dobrogea au fost luate la pachet de italienii de la Enel. Mulţi dintre oamenii statului care şi-au pus semnătura pe aceste contracte au fost reţinuţi sau sunt cercetaţi penal pentru dosare legate tot de sectorul energetic.

Tagged , , , , , , , , , , ,

O minciuna spusa de 100 de ori….

Sursa: EvZ

Pe măsură ce anchetele împotriva politicienilor corupţi avansează, se produc mutaţii halucinante, dar şi foarte amuzante, în atitudinea publică a celor care ani de zile au înjurat această instituţie din motive strict personale.

Cât timp a fost judecat în Dosarul ICA, actualul infractor condamnat Dan Voiculescu a fost vârful de lance al războiului public împotriva sistemului judiciar în general şi în particular împotriva procurorilor şi judecătorilor care i-au gestionat judiciar faptele. Magistraţii au fost terfeliţi ani de zile cu toate aberaţiile posibile numai şi numai pentru că Dan Voiculescu a trăit cu iluzia că, aplicând strategiile învăţate când servea Securitatea, va putea să se ridice deasupra legii şi să scape basma curată după fraudele comise.

Felix şi-a folosit în acest scop, la capacitate maximă, televiziunile şi vedetele pe care a ştiut să le îndatoreze cu salarii de zeci de mii de euro sau cu credite de sute de mii. Bucuroşi să trăiască pe picior mare, salariaţii apropiaţi de portofelul şi conturile mogulului au călcat în picioare orice principiu şi interes public, pentru a pune în scenă strategia securistoidă pe care Voiculescu o gândise în speranţa că astfel îşi va şterge urmele penale.

Nu a contat pentru vedetele plătite regeşte că îşi mint publicul ca la balamuc şi nici că injectează o ură fără precedent în societate.

Tot ce a contat a fost să-şi satisfacă mogulul cât mai bine şi să-l ajute cât mai mult în bătălia pe care Voiculescu o ducea cu instituţii întregi. Salariile de zeci de mii de euro şi creditele de sute de mii trebuiau justificate cu servilism împins fără scrupule la limite extreme.

 


În acest scop servitorii lui Felix au produs mii de ore de emisie în care, sub diverse forme şi în sute de ambalaje, au livrat publicului lor acelaşi mesaj obsesiv: „Voiculescu e nevinovat, DNA nu acţionează în interesul legii ci fabrică probe din motive politice”.

Un mesaj repetat de atât de multe ori, încât a ajuns să halucineze sute de mii de români care au crezut, cu naivitate, că au în faţă jurnalişti şi că se uită la un program tv de ştiri. Nu ştiau că sunt victime ale unei propagande toxice concepută cu unelte ale Securităţii. Aceleaşi unelte care l-au servit frumos şi pe Ion Iliescu în propaganda anilor 90 pentru a injecta ură în public până la producerea mineriadelor.

Vorbim de acelaşi mod de operare executat cu alţi servitori. După ce a fost condamnat, minciuna a crescut în intensitate până la momente paradoxale cum a fost isterizarea gratuită a publicului Antena 3 pe falsa temă a evacuării televiziunii din clădirile confiscate de stat.

Părea atunci că vuvuzelele infractorului Dan Voiculescu sunt convinse, până în măduva oaselor, că DNA e o entitate total diabolică, fără nicio legătură cu ideea de stat de drept şi aplicare a legii. Asta până când anchetele procurorilor DNA au ajuns la inamicii politici ai patronului aflat în puşcărie.

Brusc, ca şi cum nu ar fi existat toţi anii de manipulare şi minciună, servitorii lui Felix au luat în braţe procurorii DNA şi s-au transformat în cei mai vocali purtători de cuvând ai acestei instituţii. Peste noapte au început să pozeze în acuzatori ai „nenorociţilor de politicieni” care fură şi s-au îmbogăţit prin fraudă şi corupţie. E un contorsionism editorial halucinant, care trece încet în zona ridicolului copios.

E simplu să observăm ridicolul situaţiei dacă reducem lucrurile la cea mai simplă ecuaţie a acestei situaţii: servitorii umili ai unui infractor pretind că luptă acum pe viaţă şi pe moarte cu cei care au comis fapte ca cele care leau băgat la puşcărie patronul. Sunt ca nişte prostituate bătrâne şi urâte care se îmbracă în straie călugăreşti şi pozează în virgine ţinând lecţii de morală în piaţa publică chiar în faţa foştilor clienţi.

Treaba asta cu santajul la Firea e de un penibil absolut. E suficient sa citesti descrierea infractiunii din Codul Penal pentru a pricepe de ce e o plangere aiurea. Firea nu cred ca pricepe asa ceva, dar Bolcas sigur stie ca e o prostie. Insa o tine langa, pentru audienta lui Felix TV. Jalnic.

I-a cerut Basescu clientei lui Bolcas “sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva” pentru a dobandi el vreun “folos nepatrimonial”?

Lipseste clar cel putin acest element constitutiv al infractiunii. Nici ca simpla amenintare nu o poti incadra pentru ca lipsesc si acolo elemnte constitutive.

Deci, e circ penibil pentru naivi si butaforie pentru Felix TV, ca vad ca si-a trimis Voiculescu si figurantii la Parchet ….

Art. 207 Şantajul (1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).

Nici macar amenintare nu este:

1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane”

Sursa: Pagina de Facebook Madalin Bot

Când Parchetul General a făcut primele audieri în dosarul deschis după plângerea senatoarei PSD Gabriela Vrânceanu Firea, contorsioniştii infractorului Voiculescu au reuşit să atingă o nouă culme a penibilului. Primul trust de presă din România trimis în judecată pentru şantaj înfiera cu mânie proletară „actul de şantaj ordinar” comis împotriva Gabrielei Firea.

Românii au o vorbă simplă pentru astfel de situaţii: Hoţul strigă hoţii!

Validând acţiunile DNA care vizează acum adersarii politici ai lui Voiculescu, pentru a-i alina acestuia detenţia, servitorii lui Felix fac ceva senzaţional, fără să realizeze. Ei spun publicului lor, pe banii mogulului puşcăriaş, că patronul lor este la penitenciar pe bună dreptate pentru că numai acolo e locul celor care comit anumite fapte. Amuzant, nu-i aşa?

Contorsioniştii lui Felix au ajuns în această situaţie paradoxală pentru că nu înţeleg care este diferenţa între cel care apără persoane şi cel care apără principii. Persoanele se schimbă, principiile rămân mereu la fel. Când aperi un principiu nu rişti niciodată să ajungi în situaţia de a te contrazice singur.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,