Monthly Archives: September 2016

Despre altruismul egoist | Saptamana Financiara

Motto: „El dinero te ha cambiado, primo!” (Fast and Furious 6)

Altruismele egoiste apar la socialiștii din toate partidele. Socialiștii au preferințe, scopuri altruiste, însă folosesc mijloace egoiste, banii altora. Cam despre asta este socialismul: e bine să ajuți oameni sărmani, dar pe cât posibil cu banii altora.

Să luăm niște definiții simple:

EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme (Dexonline, 2016a).

ALTRUÍSM s. n. Atitudine morală sau dispoziție sufletească a celui care acționează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine. – Din fr. altruisme. (Dexonline, 2016b).

Ce interese sunt nesocotite în politicile socialiste, wellfare-iste? Cele ale privaților furați de stat pentru programe redistributive. Caritatea cu poliția este egoistă pentru că nu ține cont de preferințele persoanelor taxate, că aceste preferințe sunt egoiste sau altruiste.

Nu folosesc aici definiția randiană a altruismului, ci mai degrabă una mai de simț comun, mai de dicționar, cum apare mai sus. Pentru Ayn Rand, altruismul ar fi sacrificarea individului de către stat (Rand, 1964, 7) și este tipică pentru socialism. În schimb, egoismul ar înseamnă că-ți poți urma propriile preferințe (Rand, 1964, 5) și e o caracteristică a capitalismului. Mi se pare că lucrurile stau exact invers. Coerciția, caritatea cu poliția ar fi egoism, pentru că nesocotește preferințele celor asupra cărora se intervine, inclusiv preferințele altruiste. Este însă adevărat că altruismul este despre sacrificiu și renunțare. Altruismul ar fi însă mai degrabă o reducere a consumului egoist să zicem pentru un consum altruist. De exemplu, dacă reduc consumul meu de ciocolată cu cafea pentru a cumpăra niște rechizite pentru o familie săracă din cartier, atunci acționez altruist. Altruismul nu este întotdeauna despre bani. Pot renunța la timp, de exemplu, pentru a medita niște copii săraci gratis.  Pot fi alături de cineva în momente grele (Hülsmann, 2008, 189). Problema socialismului, a carității forțate e că aici nu doar că nu are loc o reducere a consumului egoist, ci caritatea de stat deschide oportunități solide pentru a face bani, de a crește consumul egoist. Să ne gândim la firmele abonate la cornul și laptele. Ai nevoie de o piață unde să vinzi aceste produse și ambalezi umanist acest proces de vânzare către stat. E un exemplu minor. Industria carității de stat este una imensă atât la noi și oriunde și este o sursă mare de joburi și bani. Apoi prețurile cu care statul cumpără bunurile de la aceste firme prietene sunt în general nesimțite. Arta politicii rămâne, cum bine observă Buchanan și școala public choice, arta de integra beneficiile și de a dispersa costurile (Giberson, 2010). Integrezi profiturile nesimțite din contractele cu statul și dispersezi costurile pe contribuabili, în așa fel încât să fie mici, să nu provoace revolte fiscale.

Există o întreagă industrie a carității (să ne gândim doar la fondurile europene) unde legătura cu săracii este tangențială. De cele mai multe ori aceste programe ajută oamenii care se pot ajuta, gulerele albe din administrație și din ONG-urile de stat. Nu doar ONG-urile românești sunt de stat. Și cele din State sunt de stat (Ealy, 2013). Aici e de văzut dacă nu este corectă sugestia unui amic că ar fi mai bine dacă s-ar da direct banii persoanelor din grupul țintă decât să-i toci pe conferințe, studii și seminarii. Ce lipsește în programele sociale actuale este o survival of the fittest, adică un sistem care să penalizeze providerii slabi de servicii sociale și să-i recompenseze pe cei buni. Așa se face că programe sociale proaste, unde banii ajung în plasme, nu la săraci, pot funcționa la infinit. Dezavantajul carității forțate ei e că n-ai controlul banilor. Singurul control e că la 4 ani votezi cu opoziția și nu se schimbă nimic. Acesta ar fi un risc sistemic al statului.

Socialism

Persoanele taxate de stat, privații adică, sunt altruiste sau egoiste? E greu de răspuns. Ca să spun că e una sau alta, trebuie să acționeze liber. Și așa văd pe ce cheltuiește banii. Taxarea fiind coercitivă, donatorul este obligat să cotizeze, este tratat ca obiect, nu ca subiect. În situația actuală nu este decât o vacă de muls, nu este tratat ca o persoană, ca o ființă umană cu propriile planuri de viață, planuri care pot să nu includă acțiuni altruiste. Aici socialismul nu empatizează cu celelalte preferințe, ci doar cu cele proprii.

Dacă un recipient de ajutoare sociale votează să primească și mai multe lucruri de la stat, atitudinea sa este egoistă, oricât ar fi de sărac.

Nu este bine să decidă donatorul privat cui dă banii? Ne putem gândi că uneori persoanele ajutate se pot suprapune cu categoriile de victime oficiale, admise de stat. Răspunsul birocratic poate fi că nu are cum să știe privatul proporțiile relative ale faptelor bune. Ajut mai mult mamele singure sau persoanele paralizate? Statul are însă suficienți specialiști (uneori poate 15 mii sau și mai mult) care aproximează, raționează optim aceste proporții de altruism. Apoi privații n-ar fi suficient de altruiști pentru că sunt prea lacomi. Un patron, se știe, este prin firea sa un om lacom, un politician sau un birocrat nu. Aici o sugestie a lui Rothbard pentru situația în care ți se pare că semenii tăi nu sunt suficienți de altruiști, incluzivi și participativi este: fill the gap! (Rothbard, 2009, 1325). Fii tu altruist, dacă ți se pare că oamenii nu sunt suficient de altruiști.

Succesul socialismului mainstream, al social-democrației UE se sprijină și pe faptul că poți fi bun gratuit. Forța socialismului vine și din faptul că este foarte ieftin. Nu trebuie să mobilizezi resurse pentru atingerea scopurilor altruiste. Nu trebuie să faci parte din cererea pentru caritate, adică să dai bani, lucru valabil pentru o proporție însemnată a populației. Avem un altruism gratis, de la distanță. Și populația s-a obișnuit prost. E normal să dau bani pe portocale, să-mi finanțez singur preferințe egoiste. Pe cele altruiste mi le plătește Oracle.

O trăsătură a carității recomandată de Isus este anonimatul: să nu știe stânga ce face dreapta! Acu dacă ne gândim la pungile din campanie împărțite de partidele noastre, clar nu se urmează această linie. Pe pungă apare numele partidului. Întâi sunt inscripționate pungile, apoi se pune conținutul zahăr, ulei și ce mai e acolo. Apoi o altă trăsătură a carității este că nu trebuie să aștepți nimic în schimb. Satisfacția psihică este acceptată, satisfacția că ai făcut o faptă bună, nu și beneficiile materiale ulterioare. Și această metanormă este încălcată prin practicile de campanie. Dacă PSD-ul îți dă o pungă, e clar ce așteptări are de la tine în ziua votului și că știi ce ai de făcut. Iar votul e folosit ulterior pentru joburi și contracte cu statul, adică există așteptări materiale clare din aceste daruri otrăvite.

Acum nu există nicăieri suport pentru o soluție capitalistă pe piața carității. Percepția cea mai răspândită este că deși comunismul este greșit când este aplicat pe întreaga societate, comunismul este corect când funcționează sectorial, minizonal în educație, protecție socială și în genere în domenii sensibile etc. Aici este și drama formatorilor de opinie români, inclusiv a celor de centru-dreapta. Socialismul UE e corect, social-democrația mainstream e ultimul cuvânt în materie de aranjamente instituționale. Sistemul e ok. N-om fi noi mai deștepți ca ăia in vest? Problema e doar de ce nu avem și noi personalități carismatice ca Obama sau Blair, ci doar pe Dragnea? Vrem socialism, dar nu cu Dragnea, ci cu lume bună.

Cum ar funcționa un socialism altruist? Teoretic nu există așa ceva. Socialismul este despre ezitările de a pune bani pentru plata unor obiective altruiste. O caritate altruistă ar înseamnă să dai de la tine. Aici și mijloacele sunt altruiste, nu doar scopurile. Capitalismul ar fi un astfel de sistem în care preferințele altruiste sunt finanțate cu bani de acasă, cu bani proprii.

Bibliografie:

Dexonline, 2016a, Egoism:

https://dexonline.ro/definitie/egoism, accesat 13.08.2016;

Dexonline, 2016b, Altruism:

https://dexonline.ro/definitie/altruism, accesat 13.08.2016;

Ealy, Lenore T. 2013, Can Civil Society Save Us?:

https://fee.org/articles/can-civil-society-save-us/, accesat 13.08.2016;

Giberson, Michael. 2010, Concentrated benefits and dispersed costs:

https://knowledgeproblem.com/2010/10/17/concentrated-benefits-and-dispersed-costs/, accesat 13.08.2016;

Hülsmann, Jörg Guido. 2008, The Ethics of Money Production, Ludwig von Mises Institute, Alabama:

https://mises.org/sites/default/files/The%20Ethics%20of%20Money%20Production_2.pdf, accesat 13.08.2016;

Rand, Ayn. 1964, The Virtue of Selfishness, Penguin Books, New York;

Rothbard, Murray N. 2009, Man, Economy, and State with Power and Market, Ludwig von Mises Institute, Alabama:

https://mises.org/library/man-economy-and-state-power-and-market, accesat 13.08.2016;

Source: Despre altruismul egoist | Saptamana Financiara

Tagged , , , , , ,

Studiu Infopolitic: Donald Trump vs. Hillary Clinton (noua dualitate ideologica) | Saptamana Financiara

In contextul incheierii celor doua conventii nationale ale partidelor americane, echipaINFOPOLITIC a realizat o analiza comparativa a discursurilor sustinute de principalii candidati la alegerile din SUA, Donald Trump si Hillary Clinton in data de 20 iulie 2016, respectiv 28 iulie 2016.

Conventiile partidelor americane evidentiaza o noua diviziune ideologica si politica: nu intre stanga si dreapta, dar intre deschis si inchis, intre incredere si frica. Este mai bine ca imigrantii sa fie bineveniti sau sa fie tinuti in afara granitelor? Este mai utila deschiderea fata de comertul exterior sau este necesara protectia industriilor nationale? Trebuie imbratisata schimbarea culturala sau trebuie combatuta? Acestea sunt conceptele dihotomice care stabilesc noile strategii de comunicare politica in SUA, insa descoperim ca ele incep sa se aplice tot mai pregnant in multe dintre statele europene.

Si in Europa, politicienii „pe val” sunt cei care sustin ca lumea este in general un loc amenintator, iar natiunile intelepte ar trebui sa construiasca ziduri pentru a se proteja de influente externe nefaste (indiferent ca vorbim despre economie sau imigranti) – exemplul Brexit este cat se poate de graitor in acest sens.

Din punct de vedere istoric, un sistem multilateral al institutiilor, regulilor si aliantelor a stat la baza prosperitatii mondiale timp de sapte decenii. Acesta a permis reconstructia Europei dupa razboi, a blocat expansiunea comunismului sovietic si, prin conectarea Chinei la economia mondiala, a generat cea mai mare reducere a saraciei de pana acum pentru zeci-sute de milioane de oameni.

Dar 65-70% dintre gospodariile din tarile bogate au observat cum veniturile reale din salarii si de capital au intrat in declin sau au stagnat intre 2005 si 2014, potrivit think-tank-ului McKinsey Global Institute, preluat de Economist. Multi considera ca globalizarea este de vina pentru situatia lor economica, deoarece recompensele globalizarii economice au fost raspandite inegal.

Noul conflict ideologic se manifesta astazi mai ales la nivelul strategiilor retorice utilizate in campaniile electorale. Cei care doresc inchiderea nationala si lupta impotriva globalizarii folosesc de multe ori emotii negative si teama pentru a mobiliza sustinere. De cealalta parte, cei care doresc toleranta, multiculturalism si deschidere gasesc din ce in ce mai greu argumente pacifiste si se vad nevoiti sa promoveze la randul lor politici ferme, poate chiar dure, pentru a face fata in competitiile electorale. Ramane de vazut cine va castiga in final si cine va impune o noua cale mondiala de dezvoltare – si daca aceasta va fi una a deschiderii si globalizarii, ori a inchiderii si nationalismului.

Cu toate acestea, atata vreme cat disputa va fi una emotionala, ne vom confrunta in mod automat cu violenta discursiva, care duce la o lupta intre doua tipuri de frici – iar acest lucru se vede cel mai bine in dezbaterea din cadrul campaniei electorale din SUA. Avem de-a face cu  a) frica fata de un viitor nesigur (cea cu care se lupta Trump, in care publicul tinta este alegatorul alb, cu venituri medii, muncitor)vs b) frica de Trump/lideri precum Trump (cea cu care se lupta Democratii, in care publicul tinta este reprezentat de orice forma de categorie vulnerabila din SUA – femei, afro-americani, latini, imigranti, homosexuali, saraci etc.). Iar discursurile celor doi candidati la alegerile din SUA abunda in elemente care se subscriu conceptului de frica.

Cert este, insa, ca si Romania va intra cat de curand in acest val. Va fi foarte interesant sa urmarim viitoarele campanii electorale din tara noastra, in care mai mult ca sigur vom incepe sa regasim tot mai multe dintre aceste teme dihotomice – mai ales in contextul in care politicienii vor incerca sa compenseze propria erodare in fata electoratului cu o retorica facila, populista, bazata pe sentimente precum frica sau ura.

Analizand discursurile celor 2 candidati, am gasit o serie de teme pe care este foarte posibil sa le regasim curand si in retorica politica autohtona (daca nu cumva le regasim deja):

Teme enuntate de Trump:

  • Sistemul este unul construit impotriva oamenilor de rand;
  • Toti politicienii sunt marionetele Sistemului, doar un om apolitic poate aduce salvarea;
  • Nu ne mai permitem sa fim „politically correct”, mai ales acum cand amenintarile sunt tot mai reale (imigranti, teroristi, saracie etc.);
  • Tema nationalista  – „noi inainte de ceilalti” sau, citandu-l pe Trump: “Americanismul, nu globalismul, va fi credinta noastra”.

Teme enuntate de Clinton:

  • Avem nevoie de oameni cu experienta in fruntea statului, nu de politicieni isterici, demagogi, temperamentali, care nu pot gestiona crize;
  • Uniti suntem mai puternici, dezbinati pierdem;
  • Suntem pe drumul corect, insa stim ca mai avem multe de facut;
  • Mai multa echitate sociala si taxare echitabila – marile corporatii vs oamenii de rand.

DISCURSUL LUI DONALD TRUMP

Exista cel putin 15 teme principale abordate de Trump in discursul sau:

  1. Securitatea interna si externa a SUA / combaterea criminalitatii si a terorismului ;
  2. Justitia;
  3. Economia;
  4. Saracia;
  5. Infrastructura;
  6. Locurile de munca;
  7. Politica externa;
  8. De ce este rea Hillary Clinton;
  9. De ce simpatizantii lui Bernie Sanders se vor ralia campaniei sale;
  10. Imigratia;
  11. Reforma fiscala si a regulamentelor din domeniul energetic;
  12. Educatia;
  13. Sanatatea;
  14. Controlul armelor de foc;
  15. Familia sa.

Inca din debutul discursului, Trump face apel la evenimente recente, de actualitate, insa mesajul sau central se axeaza pe un element discursiv cat se poate de vechi si de primar:frica (frica de atentate, de imigranti ilegali, de somaj, de saracie, de umilinta etc.). Sau, mai elaborat spus, problema nevoii de securitate interna si externa.

Este un discurs sumbru, critic, cu multe statistici si referiri la violenta si criminalitate. Trump creioneaza o tara aflata pe marginea prapastiei. El pune un accent mare pe nevoia de securitate si ne intreaba daca America este sau nu mai sigura decat era acum 8 ani. Bineinteles, se asigura sa-i faca pe Clinton si Obama responsabili pentru cresterea amenintarii ISIS si inmultirea recenta a atacurilor teroriste. Pana la urma, este destul de fireasca aceasta abordare pentru un challenger in alegeri, care trebuie sa sublinieze ceea ce nu functioneaza si ce trebuie sa se schimbe.

Dupa ce caracterizeaza mostenirea lui Clinton ca fiind „moarte, distrugere si slabiciune”, Trump pivoteaza si arata cum el si Republicanii vor fi exact opusul.

Unul dintre cele mai importante elemente din discurs este incercarea lui Trump de a o infatisa pe Hillary Clinton drept reprezentat al „establishmentului”, controlata, asemeni unei marionete, de Sistem. Trump, prin contrast, isi aroga pozitia de agent al schimbarii, cel care va zgudui establishmentul. De cealalta parte, are grija sa-l mentioneze pe Bernie Sanders, pe ai carui alegatori va insista in cadrul discursului – miza fiind, evident, atragerea acestora de partea sa, sau cel putin demobilizarea acestora.

Asadar, inamicul establishmentului, anti-politicianul Trump incearca sa vorbeasca dincolo de arena conventiei, dincolo de hegemonia elitei mass-media, pentru a se conecta cu oamenii simpli, muncitorii de rand, cei ale caror salarii stagneaza si ale caror nevoi sunt ignorate la Washington.

Trump se prezinta ca fiind singurul (non)politician care ii intelege pe oameni si le simte durerea.

Mesajul „Eu sunt vocea voastra!” devine, astfel, enuntul cheie al discursului sau.Ba chiar arata simpatie inclusiv fata de victimele atentatului din Orlando, incercand sa capitalizeze voturile comunitatii gay, facand abstractie de faptul ca partenerul sau Mike Pence s-a opus casatoriilor intre persoanele de acelasi sex, iar aceasta comunitate este in mod deschis pro-Clinton.

Trump se asigura sa mentioneze scandalul privind email-urile lui Hillary Clinton, in care FBI-ul a constatat ca ea a fost „extrem de neglijenta” in gestionarea informatiilor clasificate. Se foloseste de scandal tocmai pentru a picta imaginea unui politician corupt, in care oamenii nu pot si nu trebuie sa aiba incredere. Practic, America trebuie salvata de oamenii precum H. Clinton, iar el este singurul capabil de asa ceva.

In plus, Trump sustine ca, departe de a-l descalifica, cariera sa de capitalist feroce ii da o perspectiva unica asupra sistemului de temut. De fapt, el sugereaza ca le face americanilor o favoare prin implicarea sa in cursa prezidentiala, cand, la fel de bine, ar putea sta neimplicat, sa castige bani in continuare, fara sa dea socoteala nimanui (spre deosebire de toti ceilalti ”politicieni marionete”).

Problema Orientului Mijlociu este o tema pe marginea careia Trump a comunicat contradictoriu in campania sa, antagonizand inclusiv comunitatea evreiasca. Observam ca, in acest discurs, are grija sa mentioneze alianta Americii cu Israel in lupta impotriva ISIS. Bineinteles, nu uita sa mentioneze celebrul zid de la frontiera cu Mexic, o tema extrem de populara in randul electoratului sau si care a dat nastere unor ovatii puternice in cadrul conventiei. Nu a uitat nici sa sugereze faptul ca Obama, primul presedinte de culoare al Americii, a accentuat mai degraba decat sa amelioreze clivajul rasial din SUA.

Spre finalul discursului, Trump are grija sa creioneze portretul familiei sale, cu precadere cel al tatalui sau, pentru a se umaniza in fata electoratului si a arata cat de bine fundamentate sunt onestitatea si harnicia in spectrul sau de valori.

DISCURSUL LUI HILLARY CLINTON

Clinton, spre deosebire de Trump, a abordat nu mai putin de 23 de teme in discursul sau:

  1. Endorsement personal (apel la aliati: Bill Clinton, Barack si Michelle Obama, Tim Kaine);
  2. Asumarea cauzei lui Bernie Sanders;
  3. Nevoia de unitate si toleranta vs dezbinarea si frica promovate de Trump;
  4. Directia corecta pe care se afla America;
  5. Familia lui Hillary Clinton;
  6. Oportunitati egale pentru femei si barbati;
  7. Economia;
  8. Nivelul salariilor si locurile de munca;
  9. Problemele de mediu;
  10. Toleranta fata de imigranti;
  11. Justitie;
  12. Echitate sociala si taxare echitabila (bogati vs saraci / marile corporatii vs oamenii obisnuiti / barbati vs femei);
  13. Sanatate;
  14. Politica externa;
  15. Infrastructura;
  16. Educatie;
  17. Sprijinirea micilor intreprinzatori;
  18. Combaterea evaziunii fiscale;
  19. Ipocirizia lui Donald Trump;
  20. Apararea, securitatea nationala si combaterea terorismului;
  21. Incapacitatea lui Trump de a gestiona crize din cauza temperamentului sau;
  22. Controlul armelor de foc;
  23. Protectia drepturilor civile, toleranta rasiala si sexuala;

In discursul rostit din cadrul Conventiei Partidului Democrat din SUA, Hillary Clinton a folosit mesaje de pozitionare publica de principiu care merg pe aceeasi linie stabilita de sloganul „Mai puternici impreuna”. Aceasta a mentionat ca americanii au un spirit al comunitatii dezvoltat si nu incearca sa rezolve problemele in mod individual, ci impreuna. Ideea de „impreuna” pare sa fie teza centrala a discursului si a abordarii candidatului democrat, ca alternativa la formula excluziva a lui Trump, prezentata ca una care dezbina si slabeste unitatea fiintei americane. Totodata, un mesaj secundar foarte important in discursul candidatului Partidului Democrat este referirea la momentul istoric al nominalizarii in premiera a unei femei in cursa pentru Casa Alba. De altfel, exista mai multe teme care fac referire la necesitatea respectarii atente a drepturilor femeilor din SUA si la egalitatea intre sexe.

In discursul sau, Hillary Clinton a raspuns direct la portretul negativ schitat de Trump Statelor Unite ale Americii, punand accent pe „curaj”, „scop comun” si contributiile trupelor, ofiterilor de politie, medicilor, profesorilor, antreprenorilor si mamelor. Clinton a criticat istoricul de afaceri al lui Trump si temperamentul sau coleric si instabil, ca raspuns la atacurile lansate pe linia anti-establishment.

Merita totusi subliniat ca volumul de atacuri venite din partea lui Hillary Clinton catre Trump este, in discursul analizat, mai mic decat atacurile din discursul contracandidatului acesteia. Referindu-se la aliantele politice si la sprijinul pe care l-a primit din partea unor prieteni, Hillary Clinton a adus un omagiu presedintelui Barack Obama pentru mandatul sau si i-a multumit lui Bernie Sanders pentru modul in care si-a desfasurat campania care a „inspirat milioane de americani, in special tineri”.

Contextul de actualitate din SUA este prezentat de candidata democratilor ca fiind unul dominat de toleranta, putere, inovatie, antreprenoriat si valori stabile, dar amenintat totodata de forte care incearca sa distruga increderea si respectul intre oameni. De aici rezulta importanta cruciala a alegerilor prezidentiale de anul acesta, are vor decide directia de viitor pentru toti americanii. Accentul este pus asadar de Clinton pe o imagine pozitiva a SUA, in care problemele existente pot fi rezolvate printr-un efort comun, unde directia de dezvoltare si leadership trebuie pastrata deoarece este una buna pentru cetateni. Remarcam aici, insa, o disonanta cognitiva importanta. Pe de-o parte, Clinton enumera in cateva paragrafe intregi argumente care arata ca America este puternica si ca lucrurile functioneaza foarte bine, insa apoi, dupa doar cateva paragrafe, vine si subliniaza exact opusul: „Some of you are frustrated – even furious. And you know what??? You’re right. It’s not yet working the way it should”. Pana la urma, este o retorica explicabila (insa nu dezirabila), avand in vedere ca trebuie sa apere administratia, dar totodata sa vorbeasca si despre problemele reale cu care se confrunta oamenii.

La nivelul caracteristicilor discursului, in afara de atacurile directe la adresa lui Donald Trump, textul transmis de Clinton contine mai ales elemente pozitive care fac referire la nevoia de unitate si continuitate pentru SUA. Acestora li se adauga si elemente pozitive de biografie, in special legate de puterea familiei de a construi un viitor prosper, si de unitate la nivelul conducerii partidului democrat. Totodata, domeniile atinse de Clinton in mesaje variaza de la economie, imigratie si politica externa pana la solutii concrete pentru accesul la educatie si sanatate, drepturi egale si combaterea schimbarilor climatice.

Tratand problemele de natura economica cu care se confrunta SUA, remarcam faptul ca Hillary Clinton a vorbit mai consistent despre locurile de munca abia incepand cu mijlocul discursului sau – destul de tarziu pentru un candidat de stanga. Ea a propus solutii diverse, precum crearea de oportunitati prin inovatie si antreprenoriat, stabilirea unui nivel minim de salarizare si taxarea echitabila a marilor corporatii, care trebuie sa fie solidare cu societatea americana. De altfel, Clinton a si precizat in discurs ca banii sunt in proportie de 90% in mainile celor 1% din tara, un element discursiv preluat cel mai probabil de la Bernie Sanders.

Despre imigratie, Clinton a subliniat ca milioanele de persoane care contribuie la economia Statelor Unite trebuie integrati cat mai bine pentru a se pastra unitatea familiilor si pentru ca oamenii sa fie tratati corect. Mesajul este asadar unul integrator, de deschidere, nu unul de respingere precum in cazul lui Donald Trump. Trecand la domeniul politicii externe si al razboiului impotriva terorismului, Clinton a atras atentia ca este nevoie de o implicare comuna a SUA alaturi de aliatii internationali pentru a fi gasite solutii diplomatice si militare inteligente pentru problemele asimetrice, nu de o atitudine negativa generalizata fata de o anumita religie. Aceasta a subliniat de mai multe ori ca viitorul presedinte al SUA va avea responsabilitati enorme in ceea ce priveste deciziile de pace si razboi, de viata si de moarte, fiind nevoie de o persoana echilibrata in aceasta functie, care se bazeaza pe ratiune si strategii, nu emotii si populism.

ANALIZA COMPARATIVA
TRUMP vs CLINTON

Pentru o imagine si mai clara asupra discursurilor celor doi candidati, apelam la o analiza cantitativa semantica, ce ne arata in cifre principalele elemente cheie care ii deosebesc pe cei doi.

Studiul comparativ a fost realizat cu sprijinul aplicatiei Tropes, ce pune la dispozitie o serie intreaga de instrumente folosite in analiza semantica a textelor. Cu ajutorul aplicatiei, a fost analizat fiecare cuvant din discursurile celor doi candidati – volumul celor doua discursuri: 4.358 cuvinte in cazul lui Trump si 5.198 in cazul lui Hillary Clinton. Analiza este in principal una cantitativa, dar exista si cateva elemente de analiza calitativa.

1) STILUL

Stilul predominant in cazul lui Donald Trump este enuntiativ. Exprimarea:

  • dominata de pronumele ”I” (eu) 30,9% (77 referiri),
  • urmat de pronumele ”we” (noi) 26,5% (66 referiri),
  • si de pronumele ”they” (ei) 12% (30 referiri).
  • Pronumele ”you” (tu/voi) folosit in 8% din referiri.

Este interesant faptul ca, in urma analizei cantitative, constatam ca pronumele ”eu” este cel dominant, in ciuda faptului ca Trump a tinut de multe ori sa sublinieze ca, in timp ce alti politicieni vorbesc despre ei insisi, el este singurul care vorbeste despre ”noi”.

In cazul lui Hillary Clinton, stilul predominant este unul subiectiv, implicat direct. Exprimarea este:

  • dominata de pronumele ”we” (noi) 29,7% (146 referiri – mult mai multe decat la Trump),
  • urmat de pronumele ”I” (eu) 20,9%  (103 referiri – aproape triplu fata de discursul lui Trump),
  • Pronumele ”you” (tu/voi) folosit in 15,2% din referiri (75 in total),
  • si pronumele ”they” (ei) 6,7% (33 referiri).

Este interesant de remarcat ca in discursul propriu, Clinton a folosit atat pronumele “Eu” cat si “Noi” de mult mai multe ori decat Donald Trump, rezultand de aici un discurs cu o puternica tenta subiectiva, adaugandu-se intentiei de “umanizare” a candidatului democrat. De altfel, exista 157 de referiri la persoane si tipuri de persoane in discursul acesteia.

Cu toate acestea, la nivel de perceptie, discursul lui Trump pare mai degraba unul axat pe pronumele „noi”. Iar daca ne uitam atent asupra contextului exact, descoperim ca, intr-adevar, Hillary foloseste mai des pronumele „noi” decat „eu”, insa acest „noi” nu se refera la „noi, americanii / noi, poporul” (asa cum o face Trump), ci la „noi, cei din Administratie”.  Hillary vorbeste foarte mult despre ea insasi, doar ca foloseste pronumele „noi” in loc de „eu”, in timp ce Trump foloseste aproape exclusiv cuvantul „noi” cu sensul de „noi, americanii”.  In plus, Trump isi incepe discursul prin a vorbi despre „noi”, iar Hillary o face vorbind despre ea. Erau necesare aceste mentiuni, avand in vedere ca analiza cantitativa nu surprinde astfel de nuante importante.

2) DOMENIILE CHEIE

Sinteza discursului lui Trump in functie de domenii

Fig.1.1 Sinteza discursului lui Trump in functie de domenii. Aplicatia Tropes a analizat fiecare cuvant folosit in discurs si l-a alocat unei categorii. Pe Ordonata este notat numarul referirilor unui cuvant in textul analizat, iar pe Abscisa este notata categoria/campul semantic din care face parte cuvantul respectiv.

In Figura 1.1 observam faptul ca cea mai mentionata categorie de catre Trump este cea referitoare la tari si locatii. Acest lucru se datoreaza in primul rand folosirii foarte frecvente a termenului America siAmericans. Nu este surprinzatoare aceasta pondere, avand in vedere faptul ca Trump pune un accent ridicat pe elemente de patriotism in toate discursurile sale.

O alta categorie importanta este Proprietati si caracteristici – Trump are un discurs preponderent enuntiativ, insistant pe creionarea situatiei actuale din SUA. De asemenea, o categorie la fel de importanta este Oameni si persoane – Trump subliniaza in toate discursurile sale ca este singurul cu adevarat apropiat de oamenii obisnuiti.

Totodata, observam cat de mica este ponderea in discurs a unor domenii de real interes pentru un sef de stat: economie, industrie, educatie, sanatate, munca, agricultura, mediu etc. Ceea ce ne demonstreaza o data in plus caracterul predominant non-rational al discursului, axat pe pathos si nu pelogos.

In ceea ce priveste discursul lui Hillary Clinton, din punct de vedere cantitativ, cele mai multe referiri au fost la teme precum tipurile de grupuri sociale din SUA (publicuri tinta individualizate), nevoia de lupta pentru un climat politic pozitiv, dar si categoria familiei si a copiilor – cu 35, respectiv 19 referiri directe. Discutia despre economie ocupa un loc secund in discurs.

Mai este interesant de notat ca printre cele mai des intalnite relatii intre concepte in discursul candidatului democrat se refera la cadrul juridic – mai exact „drepturile femeilor”, „drepturile angajatilor” (cu referire la nivelul de salarizare) si „drepturile oamenilor”.

Sinteza discursului lui Clinton in functie de domenii

Fig.1.2 Sinteza discursului lui Clinton in functie de domenii

In Figura 1.2 putem observa un grad relativ mare de echilibru la nivelul discursului, principalele referiri fiind la persoane si caracteristici ale acestora, urmand tari si regiuni (referiri la SUA) si – interesant – referiri la emotii si comportamente. Acesti indicatori arata prioritatea pusa in discursul lui Clinton pe umanizare si subiectivitate, pe relatia cu diversele tipuri de persoane care constituie electoratele vizate in alegeri. Cel mai mic interes a fost oferit unor teme precum media (pentru a se evita deconstructia discursului),  natura si stiinta-tehnologie. Accentul in discurs cade asadar pe ethos, pe relatii emotionale si de comunitate.

3) APELUL LA SENTIMENTE SI COMPORTAMENTE

Sinteza discursului lui Trump in functie de apelul la sentimente si comportamente

Fig.2.1 Sinteza discursului lui Trump in functie de apelul la sentimente si comportamente

Nu este deloc surprinzator faptul ca ceea ce domina in discursul lui Donald Trump sunt comportamentele, apelul la sentimente si perceptia (vezi Fig.2.1). Dupa cum spuneam in debutul analizei, elementul central pe care este construit intregul discurs este frica.

Sinteza discursului lui Clinton in functie de apelul la emotii si comportamente

Fig.2.2 Sinteza discursului lui Clinton in functie de apelul la emotii si comportamente

Figura 2.2 ne arata ca, in cazul lui Hillary Clinton, exista un echilibru intre referirile la comportanente si apelul la emotii, per total mai multe ca in discursul lui Trump. Suplimentar, merita mentionat ca referirile la perceptii sunt mai multe decat in discursul contracandidatului, ceea ce din nou duce cu gandul la o strategie de relativizare subiectiva, de intelegere a electoratelor si de umanizare – una diferita de cea ofensiva si reprezentativa folosita de Trump.

4) TIPURI DE COMPORTAMENTE SI SENTIMENTE ENUNTATE

Sinteza discursului lui Trump pe tipuri de comportament enuntate

Fig.3.1 Sinteza discursului lui Trump pe tipuri de comportament enuntate

Dupa cum se poate observa si in Figura 3.1., in discursul lui Trump domina cuvintele din campul semantic al violentei. In ceea ce priveste apelul la sentimente, descris inFigura 4.1, observam ca dominante sunt cuvintele ce exprima sentimente negative: melancolie, tristete, neplacere, ura, umilinta. Din nou, aceasta situatie este perfect explicabila de personalitatea lui Trump (populist, demagog, radical), cat si de pozitia sa dechallenger in alegeri. Cert este ca acest stil de exprimare, propriu lui Donald Trump, naste fie admiratie, fie ura – nu exista o zona gri, atata vreme cat nu are un discurs rational, ci unul puternic emotional.

Sinteza discursului lui Trump pe tipuri de sentimente la care face apel

Fig.4.1 Sinteza discursului lui Trump pe tipuri de sentimente la care face apel

In discursul lui Hillary Clinton, cat tine de zona de comportamente (Fig. 3.2) la care exista referiri, poate fi observata o dominatie a unor concepte pozitive precum eroism si curaj, bunatate si politete, cu un varf pentru violenta si ferocitate rezultat din atacurile adresate lui Donald Trump. In ceea ce priveste zona de emotii (Fig. 4.2), domina de departe afectele pozitive – dragoste si afectiune, fericire si prietenie. Comparativ cu discursul lui Trump, care apeleaza mai ales la o latura emotionala negativa, putem concluziona ca Hillary Clinton este mai interesanta sa stimuleze o relationare stabila si apropiata cu modul in care functioneaza SUA, incurajand continuitatea politica, ea erijandu-se in urmasa directa a lui Barack Obama si a lui Bill Clinton.

Sinteza discursului lui Clinton pe tipuri de comportament enuntate

Fig.3.2 Sinteza discursului lui Clinton pe tipuri de comportament enuntate

Sinteza discursului lui Clinton pe tipuri de sentimente la care face apel

Fig.4.2 Sinteza discursului lui Clinton pe tipuri de sentimente la care face apel

CELE MAI FOLOSITE CUVINTE IN DISCURSURILE CELOR DOI CANDIDATI

Cele mai frecvente 15 cuvinte folosite de Donald Trump in discursul sau

Fig.5.1 Cele mai frecvente 15 cuvinte folosite de Donald Trump in discursul sau

Cele mai frecvente 15 cuvinte folosite de Hillary Clinton in discursul sau

Fig.5.2 Cele mai frecvente 15 cuvinte folosite de Hillary Clinton in discursul sau

Source: Studiu Infopolitic: Donald Trump vs. Hillary Clinton (noua dualitate ideologica) | Saptamana Financiara

Tagged , , , , , , ,

Veniturile fiscale: – 0,8%; cheltuielile publice: + 4,7% | Saptamana Financiara

Îngrozitor!! După 7 luni scurse din acest an constatăm că veniturile din birurile puse pe cârca cetățeanului au scăzut cu… țineți-vă bine… 0,8%. Exact, ați citit bine. Cu o TVA mai mică cu 26-27%, cu alte impozite reduse în ultimii ani (remember, Doar Ponta scade taxele…), în ciuda acuzelor că ANAF nu a biciuit destul firmele, ei bine statul a colectat aproape aceeași sumă de bani ca anul trecut. Am pomenit de BNR-iști și de analiștii care au criticat relaxarea fiscală? Nu, pentru că nici nu mai merită pomenit.

Nu același lucru se poate spune despre cheltuielile publice, care au crescut deocamdată cu 4,7%. Dar, desigur, până foarte recent nimeni din elita finanțistă nu a protestat cu convingere împotriva creșterilor succesive de salarii și pensii, erau ocupați să sperie lumea că ajunge țara în criză din cauza scăderii impozitelor.

Anyway, ca să nu divagăm, veniturile totale ale statului au scăzut într-adevăr cu 2,4%, dar dacă te uiți în execuția bugetară vezi imediat că doar influxul de bani europeni a scăzut cu vreun miliard de euro, așa că ce să mai povestim. Iar influxul ăsta se va relua inevitabil, imediat ce băieții deștepți vor începe să absoarbă ca lumea… bănuiesc că asta așteaptă toată lumea, nu? E doar o problemă de timp și de sincronizare. Până se pune la punct sistemul informatic, ăla finanțat tot cu bani europeni, știți… Eventual se vor mai cheltui niște bani pe modernizarea lui dar – hei! – vom fi toți foarte fericiți că am ridicat gradul de absorbție, corect?

Și încă o chestiune, așa preventiv, împotriva celor care pretind că au economia la bază și arată cu degetul către suma (mai mică) colectată din TVA. Da, așa este. Doar că, așa cum am mai spus, suma asta mai mică este totuși semnificativ mai mare decât ar fi indicat un calcul static, strict contabil (remember, TVA a scăzut cu 26-27%). În plus, faptul că sectorul privat s-a văzut un pic despovărat are efecte și pe alte planuri, nu doar al TVA. Adică ar fi absurd să ne așteptăm ca modificarea unui impozit să se reflecte doar în colectarea lui (în bine sau în rău), punct. Scăderea fiscalității are efecte benefice și de durată asupra întregii economii. Așa se face că aceasta produce mai mult și, pe ansamblu, varsă la buget cam aceeași biruri ca și anul trecut.

Executia bugetara

Problema mare a economiei României este alta. Creșterea rapidă a cheltuielilor publice și a masei monetare duce țara într-o direcție sud-americană, pe care, mă rog, am mai experimentat-o și aici pe Dâmbovița, în anii 1990. PIB este doar o statistică ce nu surprinde esența, anume că fără acumulare de capital și fără investiții eficiente nu poate exista dezvoltare economică. Iar politica de creștere a cheltuielilor publice subminează acest deziderat. Subliniez: România nu trece acum printr-un boom similar celui din anii 2004-2008, genul de boom clasic explicat de teoria ciclurilor economice a Școlii Austriece de economie și pe care aproape nimeni nu l-a sesizat deoarece puțini au fost educați corespunzător. Nu, România experimentează acum alt gen de dezechilibru. Voi mai reveni asupra subiectului.

***

Îmi mențin predicția că execuția bugetară, care momentan arată ca pe vremea lui Ponta, nu se va încheia așa, ci mai rău. Și se anunță vești triste pentru anul viitor, cu alte creșteri de salarii din pix…

Source: Veniturile fiscale: – 0,8%; cheltuielile publice: + 4,7% | Saptamana Financiara

Tagged , , , ,

Blejnar a acoperit afacerile soților Nemes | Saptamana Financiara

Fostul presedinte al ANAF Sorin Blejnar si Viorel Comanita, fost director la Autoritatea Nationala a Vamilor si vicepresedinte al ANAF, au fost sesizati oficial cu privire la activitatile evazioniste desfasurate de omul de afaceri Radu Nemes, insa au coordonat actiunile de control intr-o modalitate care sa asigure functionarea in continuare a mecanismului evazionist, prin exploatarea vulnerabilitatilor sistemului vamal, se arata in motivarea deciziei Curtii de Apel Bucuresti.

Potrivit documentului, omul de afaceri Radu Nemes a manifestat o preocupare constanta pentru constituirea si consolidarea unui palier de protectie a gruparii infractionale pe care o coordona, alcatuit din functionari cu putere de decizie in cadrul unor institutii publice cu competente in aceasta materie, respectiv Agentia Nationala de Administrare Fiscala ori Directia Generala de Informatii si Protectie Interna.

Protecție la nivel inalt

„Aceasta protectie venita din partea unor inalti functionari ai statului s-a dovedit a avea un caracter realmente necesar, in conditiile in care dimensiunea activitatii evazioniste operationalizata prin intermediul SC E.R.G. SRL nu ar fi putut trece neobservata, mai ales intr-o localitate precum comuna Nicolae Balcescu, unde, in perioada de referinta cuprinsa intre mai 2011 si iulie 2012, transporturile de motorina care veneau si la scurt timp plecau de pe platforma SC E.R.G. SRL catre destinatiile din Sibiu si Medias, precum si pretinsa productie de produse petroliere inferioare declarata ca ar fi fost realizata in antrepozitul detinut de SC E.R.G. SRL erau comparabile cu cele realizate de o rafinarie”, se precizeaza in motivare.

Astfel, probatoriul administrat in cauza dovedeste ca acest palier de protectie care a sprijinit activitatea evazionista a grupului infractional organizat controlat si coordonat de Nemes a fost alcatuit in primul rand din Sorin Blejnar, care la momentul respectiv avea calitatea de presedinte al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, si Viorel Comanita, care indeplinea functia de vicepresedinte al aceleiasi institutii.

Au primit sesizari

„In perioada cat au detinut functiile de presedinte, respectiv vicepresedinte al ANAF, atat inculpatul B.S., cat si inculpatul C.V. au primit nemijlocit sesizari oficiale continand date concrete cu privire la activitatile evazioniste desfasurate de N.R. si de SC E.G. R. SRL, insa si-au exercitat atributiile de coordonare a actiunilor de control intr-o modalitate care sa asigure functionarea in continuare a mecanismului evazionist, prin exploatarea vulnerabilitatilor sistemului vamal”, se mentioneaza in motivarea instanței.

Blejnar a primit, in iunie 2009, o nota a Curtii de Conturi in cuprinsul careia era descrisa pe larg modalitatea de fraudare a bugetului de stat prin tranzactiile cu produse energetice comercializate de antrepozitele fiscale si era indicata activitatea desfasurata de mai multe societati comerciale, printre care se numara si SC Excella Real Grup SRL, administrata de Nemes.

Aceasta solicitare a fost adresata nemijlocit inculpatului B.S., in calitate de presedinte al ANAF, caruia i s-a cerut totodata sa comunice Curtii de Conturi rezultatul masurilor dispuse. Inculpatul a rezolutionat nota primita de la Curtea de Conturi cu mentiunea ‘Masuri legale’, insa verificarile indicate cu privire la SC E.G. R. SRL nu au fost niciodata efectuate”, se precizeaza in motivare.

Nota DGIF

De asemenea, in luna octombrie 2011, cand activitatea infractionala se afla in plina desfasurare, Blejnar a primit o nota a Directiei Generale de Informatii Fiscale (DGIF) din cadrul ANAF, in cuprinsul careia era practic descris in mod sintetic modul de fraudare a bugetului de stat prin activitatile evazioniste realizate in numele si pe seama SC Excella Real Grup SRL, DGIF cerand in mod expres instituirea unor masuri de supraveghere si control.

„Singurele verificari efectuate in urma notei anterior mentionate au constat intr-un control efectuat la data de 21.11.2011 la sediul SC E.R.G. SRL, vizand identitatea dintre stocul scriptic de produse energetice si cel faptic. Acest control nu a avut insa aptitudinea de a confirma informatiile din nota intocmita de Directia Generala de Informatii Fiscale privind livrarile faptice de motorina catre statiile de carburanti si caracterul fictiv al operatiunilor de rafinare, in conditiile in care stocurile scriptice erau influentate de documentele fictive intocmite de inculpati, iar verificarile care ar fi trebuit sa fie efectuate potrivit solicitarilor se refereau tocmai la realitatea tranzactiilor consemnate”, se arata in documentul citat.

5 ani de închisoare in prima instanta

Pe 9 iunie, fostul presedinte al ANAF Sorin Blejnar a fost condamnat de Curtea de Apel Bucuresti la cinci ani inchisoare cu executare in dosarul „Motorina”, in care este acuzat, alaturi de sotii Radu si Diana Nemes, de complicitate la evaziune fiscala si constituirea unui grup infractional organizat.

Instanta a mai decis ca Blejnar nu are voie sa exercite pe o perioada de cinci ani, dupa ce iese din inchisoare, mai multe drepturi civile, cum ar fi dreptul de a fi ales in autoritatile publice sau in functiile elective publice, dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat si dreptul de a ocupa functii de conducere in cadrul autoritatilor statului cu competente in domeniul fiscal.

In acelasi dosar, sotii Radu si Diana Nemes au fost condamnati la 9 ani inchisoare, respectiv 7 ani inchisoare. Fostul ofiter DGIPI Florin Secareanu a primit 5 ani inchisoare, aceeasi pedeapsa fiind aplicata si in cazul lui Viorel Comanita, fost director la Autoritatea Nationala a Vamilor si vicepresedinte al ANAF.

De asemenea, au fost condamnati si administratori ai unor firme implicate in mecanismul de evaziune fiscala: Lucian Florin Ionescu – 5 ani; Mihai Buliga, Andrei Juganaru, Dumitru Preda, Ovidiu Moldovan si Pavel Ghise – cate 7 ani inchisoare; Dumitru Chirvasitu – 8 ani, Mariana Vranceanu – 6 ani, Nicolae Belba – 3 si 6 luni inchisoare, toate pedepsele fiind cu executare.

Source: Blejnar a acoperit afacerile soților Nemes | Saptamana Financiara

Tagged , , , , , , , ,

Desființarea BNR ?! Cine ar fi crezut că mai există totusi liberali…? | Saptamana Financiara

Partidul Oamenilor Liberi a dat publicității rezultatele unui sondaj intern, pe o serie de chestiuni controversate. Absolut lăudabilă încercarea acestui partid de a aborda frontal probleme sociale sensibile, când ar putea foarte bine să bată apa în piuă, ca multe alte formațiuni politice.

Din spectrul de probleme menționate, am selectat câteva.

1. 28% dintre membrii POL care au răspuns la chestionar sunt de acord cu desființarea BNR. Poate îi conving și pe cei 52% nehotărâți și, mai ales, pe marea masă a românilor. Uite, bulgarii n-au bancă centrală cu atribute discreționare cum avem noi. O serie de alte țări din vecinătate s-au lipsit de independența politicii monetare. De ce? Pur și simplu fiindcă și-au dat seama că politica monetară (precum POLITICA în general) este coruptă și este în beneficiul societății să renunți la ea. Chiar așa, ce avantaje are România că avem o instituție monopolistă în construcția de drumuri?! Vi se pare că avem multe autostrăzi sau măcar unele ieftine? Nici vorbă. Exact așa stau lucrurile și cu producția de bani, chit că aici lipsa de educație economică îi face pe cei mai mulți să se ferească să dea vreun verdict: subiectul producției de bani li se pare excesiv de misterios.

Desfiintarea BNR

Încă ceva: alături de BNR ar fi bine să fie desființate toate comițiile și comitetele (publice) care se fac că analizează, calculează, măsoară și fac predicții. Sunt fantastic de inutile.

2. 48% sunt de acord cu legalizarea drogurilor ușoare. Poate îi conving și pe restul căProhibiția nu face decât să-i îmbogățească pe producători, să sporească criminalitatea și să ducă la cheltuieli publice stupide. (ar trebui să citiți și acest superb articol). Un mare număr de economiști celebri s-au pronunțat în favoarea legalizării drogurilor.

legalizarea drogurilor

3. 84% dintre membrii POL sunt de acord cu eliminarea finanțării publice pentru Biserici. Într-adevăr, calea de urmat în chestiunea cultelor nu este impozitarea Bisericii, așa cum vor unii liberali împăiați, ci separarea lor de bugetul public. Stimați membrii POL, transmiteți-le celor cu care vă vedeți și discutați că în Cehia s-a făcut reforma Bisericii și că aceasta a constat în luarea a două măsuri:

  • retrocedarea tuturor proprietăților + plata de despăgubiri acolo unde nu s-a mai putut retroceda. Dacă îmi amintesc bine, despăgubirile sunt eșalonate pe 15 ani. Această măsură este absolut logică și necesară.
  • scoaterea preoților din rândul bugetarilor, eșalonat, pe parcursul unui deceniu.

Finantarea cultelor

Source: Desființarea BNR ?! Cine ar fi crezut că mai există totusi liberali…? | Saptamana Financiara

Tagged , , , , , ,

Tiriac calcă pe urmele lui JR Ewing

Fostul tenisman a intrat puternic in afaceri cu combustibili si a ajuns la o cifra de afaceri de 50 de milioane de euro. Tiriac vrea sa deschidă benzinării fără angajati, oferind un preț mai ieftin la pompa.

Oil Energy Trading, companie specializată în tradingul cu produse petroliere care face parte din Ţiriac Energy, divizia de energie a Ţiriac Holdings, entitatea care grupează afacerile fostului tenisman român, a terminat anul trecut cu afaceri de 226 de mi­lioane de lei (circa 50 de mi­lioa­ne de euro), în creştere cu 5% faţă de 2014. Totodată, firma a ter­minat anul cu un profit net de 1,5 milioane de lei.

Vrea sa fie lider de piata

Oil Energy Trading este un busi­ness demarat în 2012, pe site-ul com­paniei precizându-se că obiec­ti­vul este de a deveni până la finalul anului viitor unui dintre liderii pieţei de trading cu produse petroliere din România, pentru ca la finalul anului 2022 să ocu­pe o poziţie similară pe piaţa din Sud-Estul Europei. Tradingul cu produse petro­liere, adică livrările de car­buranţi, mai ales motorină către marii consumatori, este o pia­ţă care a suscitat atenţia multor antreprenori locali. Oscar Downstream sau Rottco Consult sunt doar câteva ditre fimele controlate de antreprenori locali care au ajuns de la zero la sute de milioane de euro alimentând creş­te­rea consumatorilor comerciali.

Benzinării fără angajati

Ţiriac vrea să se extindă pe piaţă benzinăriilor, prin deschiderea a două sute de staţii în întreaga ţară în următorii cinci ani. Asta în situaţia în care, în momentul de faţă, în România există doar 2.000 de benzinării. Însă aceste benzinării vor funcţiona fără personal, iar clienţii vor alimenta singuri şi vor plăti cu cardul direct la pompă. Fără operatori, fără casieri, deci și fără magazin. Per total, o asemenea benzinărie automatizată ar ocupa mai puţin spaţiu şi ar fi mai ieftin de construit şi de operat. Iar asta ar putea însemna şi un preț mai mic al carburantului. Conceptul nu este unul nou, el fiind deja aplicat de cele peste o sută de staţii Rompetrol Expres, însă acestea sunt plasate preponderent în zona rurală, în timp ce cei de la Ţiriac Energy vor să plaseze benzinării autonome şi în oraşe, mai ales în apropierea unor puncte de interes, precum supermarketurile.

Sursa: Sfin.ro

Tagged , , ,