Tag Archives: ministerul justitiei

8 April 2016
News

INTRACOM/INTRASOFT + INTRAROM – definiţia suficienţei bazate pe incompetenţa unor funcţionari din Ministerului Justiţiei

Sursa: Sfin.ro

Urmare articolului publicat în data de 14 Martie 2014, în care aduceam în atenţia dvs. stadiul implementării unuia dintre cele mai importante proiecte de infrastructură informatică destinat reformei sistemului judiciar din România, am considerat de cuviinţă să solicit un punct de vedere din partea responsabililor din Ministerul Justiţiei prin intermediul unei solicitări în baza Legii 544/2001, Actualizată în 2016, privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Citeşte si  INTRAROM – SUCCESUL UNUI EȘEC RĂSUNĂTOR LA MINISTERUL JUSTIȚIEI

Pentru că analiza răspunsurilor primite din partea Ministerului Justiţiei necesită atenţie şi dezvoltare pe pe marginea fiecăruia, articolul de faţă va avea două părţi. Cea de-a doua parte, în zilele următoare… Cu siguranţă.

Departe de a avea darul să mă liniştească, răspunsurile primite din partea departamentului de presă al ministerului, au adâncit şi mai mult „ceaţă” în care se află acest proiect şi a născut noi controverse. Îmi pun în mod firesc întrebarea, cine, pe cine, încearcă să acopere?

CEAŢĂ SAU PERDELE DE FUM?

În primul rând mi se confirmă faptul că la data de 14.12.2010 a fost semnat contractul pentru implementarea proiectului RMS pentru Ministerul Justiției (Implementation of a comprehensive Resources Management System (RMS) for the Judicial Sector), care face parte din cadrul Proiectului Reforma Sistemului Judiciar din România, finanțat de Banca Mondială, cu joint-venture-ul Intracom IT Services, Grecia – Intrarom SA, România. Ori acest contract iniţial prevedea ca perioada de implementare să se întindă până în 2017, inclusiv cei trei ani de garanţie şi suport tehnic (asistenţă tehnică). Aşa cum arătam în precedentul articol, în acest moment termenul de finalizare a contractului s-a rostogolit până în anul 2020. Într-o primă fază au fost achiziţionate echipamentele şi licenţele software necesare care nu au fost instalate şi folosite pentru că sistemul funcţionează doar pe câteva dintre aplicaţiile sale: HR & Payroll pentru patru beneficiari, buget pentru 4 beneficiari și aplicația ER & DR (gestionare a petițiilor și registratură documente) specifică exclusiv beneficiarului Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Ne punem firesc întrebarea, încă odată, chiar dacă în anul 2017 tot sistemul va fi funcţional, cum va fi acesta instalat pe echipamente uzate moral, vechi de aproape 7 ani, depăşite din punct de vedere al performanţei?

Halucinant mi se pare însă răspunsul legat de momentul în care Ministerul Justiţiei a luat la cunoştinţă despre schimbarea majoră intervenită în componenţa joint-venture-lui furnizor: “Notificarea referitoare la modificarea structurii Furnizorului a fost transmisă Ministerului Justiției ulterior operațiunii de absorbție, contractul fiind modificat în acest sens prin act adițional, fără a fi însă revizuite responsabilitățile Furnizorului în dezvoltarea RMS. La momentul amendării contractului, proiectul se află în faza de planificare și design.” Despre ce vorbim aici? Este posibil ca într-un proiect finanţat de Banca Mondială în cadrul unui program elaborat de reformare a sistemului judiciar, să nu fie anunţat ministerul a priori despre o modificare de substanţă, o absorbţie, în structura furnizorului dar mai ales să nu fie revizuite responsabilităţile din acel moment şi îndeosebi să nu fie analizat stadiul implementării proiectului? În contractul iniţial, la “Annex 1 “Implementation Schedule Table” termenul pentru obţinerea Acceptanţei Operaţionale pentru întreg sistemul (Operaţional Acceptance of the RMS) este săptămâna 206 – 15.03.2015, iar perioada de garanţie şi suport tehnic (Technical Support Services) este Săptămâna 361 – 31.05.2018. La data la care s-a semnat actul adiţional de modificare a contractului, în Septembrie 2013, conform aceluiaşi plan de implementare, aprobat în luna Mai 2011, sistemul ar fi trebuit să aibă, inclusiv Pilonul 4 – Consiliul Superior al Magistraturii, implementat şi acceptat operaţional.

ÎNTRE OGLINZI PARALELE

Întrebând despre termenul de finalizare a contratului care este menţionat şi pe site-ul just.ro, 20.03.2017 ministerul răspunde “Termenul 20.03.2017 reprezintă dată până la care toate modulele sistemului RMS trebuie să primească acceptanța operațională din partea tuturor beneficiarilor (MJ, CSM, ICCJ, MP și ANP) – dată de la care tot sistemul judiciar va utiliza RMS. Perioada de 3 ani de suport/mentenanță post-implementare începe de la data la care toate modulele primesc acceptanță operațională.” De ce ar trebui menţionat în mod explicit termenul de acceptanţă operaţională de la care începe perioada de suport/mentenanţă post implementare şi nu termenul de finalizare a contractului? Simplu, pentru că se feresc să spună că acest contract va fi finalizat, dacă va fi finalizat, în anul 2020. Acest joc al umbrelor în răspunsuri şi al datelor mai mult sau mai puţin exacte confirmă faptul că termenul a fost decalat cu trei ani fără să se precizeze cine şi-a asumat răspunderea pentru tot ce atrage în mod firesc acest decalaj şi mă refer aici la costuri cu resurse umane alocate de către Ministerul Justiţiei, plata pentru echipamente fără ca acestea să fie utilizate în conformitate cu scopul achiziţiei, etc. Mai mult decât atât, ambiguitatea răspunsului confirmă faptul că, în fond, contractual iniţial a fost amendat cu noi termene fără a se fi făcut o serioasă analiză de impact. Cred că este important să informăm plătitorii de taxe şi impozite că vor avea de suportat din buzunarul propriu eventualul eşec al acestui proiect, deoarece banii consumaţi până la data indicată, vor fi returnaţi către Banca Mondială, conform prevederilor stipulate în toate contractele de acest tip.

Dar să mergem pe încredere în răspunsurile primite de la oficialii Ministerului de Justiţie şi să acceptăm termenul pe care aceştia l-au înaintat de 20.03.2017 ca fiind “dată până la care toate modulele sistemului RMS trebuie să primească acceptanța operațională din partea tuturor beneficiarilor (MJ, CSM, ICCJ, MP și ANP) – dată de la care tot sistemul judiciar va utiliza RMS”… Nu pot să nu îmi pun firesc întrebarea cum este posibil să fie finalizat un proiect de o asemenea anvergură dacă până la această dată nu au fost acceptate funcţional, decât aproximativ 20% din ariile incluse, conform documentelor publice prezentate atât pe site-ul Băncii Mondiale cât şi pe cel al Ministerului Justiţiei? Dacă aplicaţiile de HR & Payroll, aplicațiile de Buget și aplicația ER & DR acceptate funcţional (au fost testate) nu au fost încă acceptate operaţional, din 2014 până în prezent, ce şanse de finalizare şi acceptare operaţională au aplicaţiile, care nu sunt încă definitivate din punct de vedere funcţional, până în martie 2017?

CINE, PE CINE, ÎNCEARCĂ SĂ ACOPERE?

Ceea ce urmează este aiuritor… Întrebaţi despre motivele reale care au dus la întârzierea implementării sistemului RMS, oficialii Ministerului Justiţiei răspund: “În anii 2012, 2013 și 2014, Proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar, în cadrul căruia este finanțat și acest contract, a fost afectat de o alocare bugetară deficitară, cauzată de limite bugetare severe impuse de Ministerul Finanțelor Publice. În consecință, în această perioadă, Ministerul Justiției nu a putut aloca integral pentru acest contract sumele solicitate anual de Furnizorul RMS pentru respectarea graficului de implementare. Această alocare bugetară deficitară a condus la diminuarea resurselor de către Furnizor și implicit a determinat revizuirea graficului de implementare.”

Înţeleg că proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar derulat cu finanţare de la Banca Mondială, nu a fost implementat în conformitate cu termenul contractual datorită faptului că Ministerul Justiției nu a putut aloca integral, pentru contractul RMS, sumele solicitate anual de furnizorul Intracom/Intrasoft + Intrarom, menţionând că sursa de influenţă asupra rezultatului a fost limita bugetară severă impusă de Ministerul Finanțelor Publice. Decriptat, răspunsul ne induce idea că întârzierea în implementarea acestui proiect se datorează beneficiarului, adică Ministerului Justiţiei. Pe cale de consecinţă înţeleg, că furnizorul, în speţă Intracom/Intrasoft + Intrarom, a livrat faze de proiect, pe care din lipsă de fonduri, autoritatea contractantă nu a reuşit să le achite. Acest proiect are, aşa cum rezultă din documentele prezentate pe site-ul Băncii Mondiale, praguri de plată în funcţie de atingerea unor obiective clare, stipulate în contract nu plăţi anuale.

Se afirmă că alocarea bugetară deficitară a condus la diminuarea de către furnizor (Intracom/Intrasoft + Intrarom) a resurselor umane implicate în procesul de implementare din cauza “limitelor bugetare severe impuse de Ministerul Finanțelor Publice”. Este extrem de greu de crezut că, dintre sutele de mii de programe finanţate de Banca Mondială, din 1944 până în prezent, tocmai acesta să fi fost subfinanțat. Vorbim totuşi despre singura iniţiativă de tip ERP la nivel mondial strict legată de sistemul judiciar eterogen al vreunui stat. România a primit aproximativ 100 de milioane de euro pentru cele 100 de contracte/proiecte care fac parte din Program. Printre acestea se numără şi implementarea sistemul RMS.

Prin răspunsul de mai sus am putea înţelege că Ministerul Justiţiei a ales să-şi asume responsabilitatea sacrificării Reformei Sistemului Judiciar din România în încercarea de a acoperi derapajul în implementarea celui mai important proiect din Program şi implicit a Consorţiului Intracom/Intrasoft + Intrarom, furnizorul care nu a reuşit să obţină acceptanţa operaţională pe niciun pilon, în decursul a 6 ani.

Să înţelegem că în acest moment furnizorul Intracom/Intrasoft + Intrarom poate percepe Ministerului Justiţie penalităţi pentru întârzierea plăţilor pentru serviciile efectuate? În acest caz ar fi interesant de aflat dacă există o notificare oficială către furnizor, de stopare a procesului de implementare sau de solicitare a unei perioade de relaxare a termenelor, din lipsă de fonduri.

Vom continua în zilele următoare încercând să descâlcim toate iţele acestui proiect extrem de încâlcit.

Tagged , , , , , , , , , ,
20 March 2016
News

INTRAROM – SUCCESUL UNUI EȘEC RĂSUNĂTOR LA MINISTERUL JUSTIȚIEI

Sursa: Sfin

Managementul sistemul judiciar românesc, se afla la mâna grecilor… Vă veţi întreba, desigur, care greci? Păi, tot ăia de la Intracom, Intrarom, Intrasoft şiIntra… ce-o mai vrea muşchiul lor, pentru că, veţi vedea, au intrat adânc în toate locurile de unde puteau „trage” cât mai mulţi bani publici.

UN PROGRAM ISTORIC 

În anul 2010 pe la sfârşit, înainte de Crăciun, mai precis pe data de 14 decembrie, se semnează un contract între Ministerul Justiţiei şi asocierea Intracom IT Services, Grecia – Intrarom SA, România, cu acţionar majoritar Intracom Telecom tot din Grecia, companie care în 2006 a vândut 51% din acţiuni holdingului rus Sistema. Obiectul contractului, generos dealtfel, implementarea unui sistem informatic complex de management al resurselor (RMS) pentru Ministerul Justiţiei (Implementation of a comprehensive Resources Management System (RMS) for the Judicial Sector), care face parte din Proiectul Reforma Sistemului Judiciar din România, finanţat de Banca Mondială cu aproximativ 15 milioane de Euro.

Aici trebuie menţionat faptul că programul Reforma Sistemului Judiciar din România, este cel mai mare ca valoare, complexitate şi impact, dedicat strict unui sistem judiciar, din istoria Băncii Mondiale. Din acest program complex fac parte nu mai puţin de 100 de contracte/proiecte iar implementarea sistemul RMS este singura iniţiativă de tip ERP, la nivel mondial. Pornind de la aceste considerente putem spune că ne aflăm în faţa unui proiect istoric, în cadrul unui program istoric, chiar dacă elementele sale de vizibilitate sunt reduse, cel puţin în acest moment.

 UN SUCCES SAU UN EŞEC RĂSUNĂTOR?

Termenul de finalizare şi de predare a RMS, 100% funcţional, prevăzut în contract, este 15 martie 2015 după ce, nu mai târziu de sfârşitul lunii aprilie 2014 ar fi trebuit să fie predate toate cele 8 subsisteme componente. Tot prin contract se stipulează că, între 2014-2017, deci timp de 3 ani se va derula perioada de întreţinere şi garanţie, hardware şi software, a sistemului. Mâine se împlineşte un an de la această dată care ar fi trebuit să fie, la rândul ei, istorică şi peste numai o lună, ar fi trebuit să se consume al doilea an de garanţie. Pe cale de consecinţă, sistemul ar trebui să ruleze la întreaga capacitate iar funcţionarii Ministerului de Justiţie să fie extrem de mulţumiţi pentru că au la dispoziţie un instrument de lucru performant. Ce credeţi că se întâmplă? Păi, nu prea se întâmplă nimic, sau aproape nimic… De ce? Pentru că au avut grijă grecii!

MOMENTELE UNUI EŞEC AŞTEPTAT

Dar să revenim la contract… În perioadă mai – octombrie 2011, se negociază asiduu planul proiectului care în final este aprobat după ce toate observaţiile beneficiarului sunt însuşite de către furnizorul de servicii. Ar fi trebuit ca din acest moment totul să se desfăşoare conform acestui plan aprobat, nu? Ei bine nu! Inventivii parteneri greci ai asocierii, Intracom IT Services, în septembrie 2013, pun de o fuziune transfrontalieră prin care Intrasoft Internaţional SA din Luxembourg, preia, prin absorbţie, firma mamă. Un fel de pui care îşi înghite mama. Urmare, preia locul firmei mamă în asocierea semnatară a contractului cu Ministerul Justiţiei.

Asta nu ar fi însemnat mare lucru dacă oamenii şi-ar fi însuşit contractul şi l-ar fi dus mai departe respectând pas cu pas planul proiectului aprobat. Noua asociere constată în septembrie 2013 că are de-a face, în acest contract, cu o altă realitate, în care ei ca furnizori de fapt implementează 5 sisteme de management diferite, pentru 5 beneficiari diferiţi şi independenţi nu un singur sistem integrat, unificat, aşa cum era stipulat în contractul iniţial. Au trebuit să treacă aproape 3 ani ca să se „lumineze” celebrii integratori grci, ce au de făcut. Noua realitate, evident, generează alte „realităţi” contractuale care rostogolesc termenele până aproape în 2020. Inteligent sau şmecheresc? Nu ştiu dar cu siguranţă specific Intra… ce-or fi ei, greci, luxembrughezi, cine mai ştie…

PÂNĂ LA URMĂ, CINE PLĂTEŞTE?

În acest moment se nasc multe, foarte multe întrebări… În ce stadiu se află proiectul în momentul transferului de responsabilitate dintre Intracom IT Services, Grecia şi Intrasoft Internaţional S.A., Luxembourg? Oare se derula după programul iniţial aprobat? Se află în grafic şi noua realitate, constatată de noua asociere. a anulat toate rezultatele înregistrate până atunci? Ce se întâmplă cu tehnica de calcul achiziţionată? Va mai fi aceasta funcţională? Licenţele software vor mai fi de actualitate? Suportul tehnic este public, ca fiind 22 % din preţul licenţelor şi trebuie asigurat, pe cale de consecinţă plătit, încă trei ani de la acceptanţa finală. Din informaţiile publice termenul până la care trebuie asigurat suportul tehnic al licenţelor Oracle, achiziţionate conform contractului, este anul 2020. Cine îşi asumă această cheltuială, extra-contractuala, generată de impasul în care se găseşte în acest moment programul şi de decalarea termenului de acceptanţa finală a sistemului?

Sunt multe, foarte multe întrebări însă dintre toate ne interesează cel mai mult, cine va plăti pentru toate aceste întârzieri? Cine îşi va asuma preţul eşecului, pentru că există, în mod real, posibilitatea ca Banca Mondială să anuleze împrumutul, în cazul neîndeplinirii obiectivelor?

Sunt opinii sceptice care estimează că acest contract va fi rupt, banii vor fi returnaţi Băncii Mondiale şi se va organiza o nouă licitaţie pentru implementarea RMS. Chiar dacă nu dorim acest lucru, este şi asta o posibilitate dar pentru timpul pierdut şi resursele irosite, PÂNĂ LA URMĂ, CINE PLĂTEŞTE?

Tagged , , , , , , , , ,
24 June 2015
News

Cartea de vizita a Vicepresedintelui Federatiei Romane de Box – Mihai Lauruc

Sursa: gazetademaramures.ro

La sfarsitul lunii aprilie 2002, Mihai Lauruc si Ovidiu Sorin Stanciu au fost arestati preventiv pentru o perioada de 30 de zile, in baza mandatului de arestare nr. 44/P/2002, de catre procurorii Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti. La numai cinci zile de la arest, Tribunalul Prahova a dispus revocarea masurii arestarii preventive a celor doi inculpati. La acea data, instanta a considerat ca actele si probele care au facut obiectul dosarului penal “nu releva existenta unor probe sau indicii temeinice, cum ca cei doi inculpati au savarsit fapte penale de natura celor pentru care sunt cercetati”. Primul semn ca Lauruc detine un spate bine lucrat politic l-a dat secretarul de stat Doru Trifoi, responsabil cu instantele judecatoresti, care s-a deplasat, la scurt timp dupa arestarea lui Lauruc, la Ploiesti, in afara orelor de program, intr-o sambata dupa-amiaza, si a dat ordine de punere in libertate a afaceristului. In urma scandalului de presa declansat pe 23 iulie 2002, Trifoi si-a dat demisia.
Tamponul Geotoiu
Cu chiu, cu vai, Lauruc a fost reincarcerat, dupa ce politistii prahoveni au extins cercetarile si au descoperit noi ite ale afacerilor cu petrol ale lui Lauruc. La scurt timp, dosarul penal al acestuia a fost stramutat la Bacau, fieful de bastina al PSD. Probele “dosarului Lauruc”, incepand cu plangerea partii civile, declaratiile inculpatilor, inscrisurile depuse la dosar (cecuri, contracte, facturi) si expertiza grafica l-au vizat pe Dan Geotoiu, unul din executantii lui Lauruc. Desi reteaua pusa la cale de acesta era foarte bine structurata, intre Geotoiu si Lauruc neexistand, la prima vedere, nici o legatura directa, metoda folosita si de alti baroni ai petrolului (vezi Stiube sau Medintu), procurorii au stabilit ca una din stampilele folosite de Geotoiu in parafarea de cecuri false i-a fost data de Lauruc. Initial, Geotoiu nu a fost arestat, dupa care s-a dispus si arestarea acestuia.

Reteaua a cazut stupid

Caderea lui Lauruc s-a datorat unei plangeri penale intocmite de un om de afaceri ploiestean. SC SPM SRL, din Ploiesti, al carei administrator a fost Mihai Florin, a intretinut afaceri cu rafinaria Astra Ploiesti. In acest sens, Mihai si-a deschis o linie de creditare la Robank Prahova. Intr-una din tranzactiile efectuate, SC SPM SRL a livrat catre SC Bicor Impex din Brasov, administrata de catre Dan Geotoiu, o anumita cantitate de combustibil. Geotoiu i-a platit lui Mihai contravaloarea marfii cu un cec fara acoperire. Pana sa-si dea seama Mihai de aranjament, combustibilul a fost livrat catre o alta societate detinuta de Geotoiu, SC Anvecom International SRL. La scurt timp, combustibilul a ajuns in depozitele firmei lui Mihai Lauruc din Sighet, administrata de Sorin Ovidiu Stanciu. Mihai a depus, in prealabil, o plangere penala in care sustine ca a fost prejudiciat cu 30 de miliarde, bani de care au beneficiat Mihai Lauruc, Dan Geotoiu, Sorin Ovidiu Stanciu, si firmele SC Selesta Samy SRL-Sighet, SC Lauruc Oil SRL-Sighet si SC Bicor Impex-Brasov.

Combustibil M si tepe de miliarde

In urma verificarilor efectuate in registrele contabile ale firmelor implicate, politistii au stabilit ca firmele lui Lauruc au lucrat in sistem suveica cu cele ale lui Geotoiu, nefiind vorba de o neintelegere (Geotoiu nu l-ar fi cunoscut pe Lauruc), asa cum a sustinut avocatul lui Lauruc pe parcursul cercetarilor. In octombrie-noiembrie 2001, Lauruc a vandut, pe post de motorina, 240 de tone de combustibil M catre o firma fantoma si societatii Bicor Impex SRL Brasov. Combustibilul a fost importat din Ucraina de SC Lauruc Oil SRL, folosindu-se documente false. In decembrie 2001, SC Rom Gruerg SRL Oituz, administrata de Romeo Rus, a ridicat de la SC Astra Romana Ploiesti 2.000 de tone de combustibil usor, care a fost livrat catre SC Selesta Sami SRL, iar apoi catre SC Lauruc Oil. Plata a fost facuta cu file cec in valoare de 29 de miliarde de lei, girate de SC Bicor Impex, cec-uri care au fost respinse de la plata. In acelasi dosar Lauruc au mai fost arestate inca trei persoane: bacauanii Nicusor Damian, Romeo Rusu si prahoveanul Florin Mihai, toti parteneri de-ai lui Lauruc.

Lauruc si-a intins tentaculele si la Suplacu

Bineinteles ca boxerul ajuns petrolist nu poate sa se ascunda nici de urmatoarele bube penale, care, din cate stim noi, nu au intrat pe mana procurorilor. Voit/gresit. La alegere. La Bihor, spre exemplu, putin mai la sud-vest de zona de influenta a Laurucului, mai exact la Suplacu de Barcau, firma acestuia, SC Lauruc Oil SRL Sighet, figureaza intr-o situatie a prestatorilor de lucrari din anul 2001 a SNP PETROM, Sucursala Suplac. Nimic suspect la prima vedere. Decontul lucrarilor: 5.238.871.100 lei. In schimbul acestor bani, SC Lauruc Oil SRL ar fi trebuit sa dezactiveze sondele din parcul nr. 20 a SNP Petrom Suplac (in valoare de 4.518.824.765 lei), sa curete rezervorul depozitului de titei din Suplac (pentru 559.216.224 lei), sa refaca digul depozitului de titei (43.801.031 lei) si sa curete terenul sectiei a patra (pentru 117.029.080 lei).

Lucrari fictive de miliarde

In realitate, la fata locului, nici una din firmele care ar fi trebuit sa realizeze aceste lucrari (au mai fost si altele – n.red.) nu si-a facut treaba, dar si-a incasat banii. SC Lauruc Oil SRL si vajnicul ei patron nu au dezafectat nici o sonda din parcul 20 SNP Petrom Suplacu, nu au trimis nici una la fier vechi si nu le-au inlocuit cu altele noi! Ele sunt, in realitate, aceleasi care au fost in zona respectiva, in functiune, inca din anii ’80. Lucrarile de “dezafectare” sunt fictive, iar protejatul secretarului de stat din Ministerul Justitiei a incasat cateva miliarde nemuncite. Utilajele au fost reinstalate numai pe documente. Acestea sunt false, fiind platite prin viramente bancare sau prin documente de compensare. Ultima forma a fost preferata, procesele-verbale fiind folosite pentru a ridica anumite sortimente de carburanti, in special combustibil M, de la rafinaria Petrolsub. Combustibilul M, specialitatea lui Lauruc, era vandut apoi la pompe ca motorina, fiind incasate si accizele si taxa de drum aferente acestui tip de carburant, dar fara ca banii sa ajunga la bugetul statului, intrucat erau introduse in circuit una sau mai multe firme fantoma, in socoteala si raspunderea carora combustibilul M se transforma in motorina.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
12 June 2015
News

3 dosare DNA in moarte clinica

Sursa: Comisarul.ro

3 dosare se află în acest moment în moarte clinică la DNA. Și opinia publică aproape că a uitat că aceste dosare au fost deschise. 

Luat cu mare tam-tam și speranțe din partea românilor de la Parchetul General, Dosarul Diaspora este, până în acest moment, un mare fâs.

Un alt dosar uitat este Dosarul Bechtel. Nici până în ziua de astăzi poporul român nu a aflat dacă mai există sau nu în posesia statului român contractul original. Foarte ciudat, nu? Ca și în cazul returnării garanției de 10 milioane de euro către firma lui Gruia Stoica, tot Dan Șova a fost în funcție și la momentul îngropării, cu plata de compensații, contractului cu americanii de la Bechtel.

Dosarul disjuns al lui Ilie Sârbu. Cu, din nou, Dan Șova băgat și el printre înregistrări.

Senatorii Ilie Sârbu și Dan Șova sunt cercetați penal de DNA într-un dosar disjuns din cel în care a fost trimis deja în judecată Viorel Hrebenciuc

Procurorii spun că Ilie Sârbu, socrul lui Victor Ponta că și-ar fi folosit influența în partid, prin prisma funcției de conducere pe care o are, pentru a obține pentru sine sau pentru altul foloase necuvenite. De asemenea, senatorul Sârbu este acuzat că a sprijinit grupul infracțional organizat al lui Viorel Hrebenciuc.

Acesta este dosarul din care s-au dat poporului și celebrele stenograme cu ,,suntem beliți”. Adică dialogul dintre Șova și Hrebenciuc.

HREBENCIUC VIOREL: Sigur, e corect așa. Și cum am vorbit cu tine la faza cu președintele și modernizezi puțin – adică să mai fie și activitate la partid. Clar că te impui. Orice aprobă partidul. Ai forță imensă, Dane, ascultă ce spun! Nu sunt nebun. Cel mai mare partid! Solid, e solid, ascultă-mă ce spun! Nu contează că dispare un baron sau altul, nu contează, Dane!

ȘOVA DAN: Partidul merge.

HREBENCIUC VIOREL: Și mai e legea 78. Boss, legea 78/2000, că aici aceeași chestie spune. Aia e lege făcută de Stoica în 2000, atunci am aprobat-o ca tâmpiții. Până acum câțiva ani lumea nu băga în seamă, nici procurorii nu se uitau la ea. Năstase a fost prima victimă a acestei legi. E un articol 13 care spune așa: influențarea în calitate de șef – nu șef…

ȘOVA DAN: De partid.

HREBENCIUC VIOREL: …de partid, nu știu ce, organizație și altele, nu numai partid, influențarea și luarea deciziilor, cum e trecut acolo, pentru obținerea de foloase necuvenite, bani sau bunuri pentru sine sau pentru altul.

ȘOVA DAN: Așa l-au băgat și pe Liviu cu referendumul.

HREBENCIUC VIOREL: Exact. Și atunci, boss, ăsta este un articol doborâtor: orice telefon care îl dăm – că eu am zis asta în Biroul Permanent și Mediafax a preluat-o anul trecut, înțelegi? Am zis, domne, pe această lege, Dane, orice telefon îl dai, este influențare. Dacă eu sun pentru un primar din colegiul, noi trebuie să lămurim ce facem ca parlamentari, care e rolul nostru. Eu, dacă mă bat pentru un primar să îi dau bani la drum – că pe urmă mă văd oamenii acolo, nu? Mă iau de guler că nu rezolv cu drumul. E, în momentul acela e influențare!

ȘOVA DAN: Da, da.

HREBENCIUC VIOREL: Deci, automat, suntem beliți.

ȘOVA DAN: Toți!

HREBENCIUC VIOREL: Deci ascultă ce spun, aia nu e o chestiune…

ȘOVA DAN: Nu, codul integrității…

HREBENCIUC VIOREL: Trebuie puse la punct astea pentru că, îți spun, suntem degeaba. Tot așa, mă chemase pentru asta acum câțiva ani și zic: Domne, dar vedeți că e așa? Și zice:Domnule Hrebenciuc, nu eu am făcut legea. Ce să îi spun? Ce să îi spun? Aici, uite, la asta, la Brașov și la acesta, la Sârbu și la mine, e trecută asta.

ȘOVA DAN: Vreau să vă spun un lucru: când am vorbit cu câțiva judecători – că sunt prieten, sunt 15 ani de bară – Voi sunteți nebuni? Și mi-au spus: Puișor, dăm ce ați reglementat voi. Voi ați scris, noi aplicăm.

HREBENCIUC VIOREL: Exact.

ȘOVA DAN: Modificați legea.

HREBENCIUC VIOREL: Nu, trebuie făcută o chestiune foarte clară.

ȘOVA DAN: Dar trebuie pornită de la Ministerul Justiției cu inteligență.

Tagged , , , , , ,
13 March 2015
News

POWER NET, EMIL MUNTEANU ȘI ȘPAGA ÎN FRUMUSEȚILE PATRIEI

Sursa: Curentul

Powet Net este o companie IT din România. Tăcută. Foarte puțină lume știe de ei. Low profile. Dacă nu știe lumea de tine este mult mai bine.
Compania a fost înființată oficial în 1999 de trei persoane fizice Emil Munteanu, Ștefan Mustață și Eduard Dimitriev. Compania furnizează de toate: servere, stații de lucru , rețele, servicii și soluții de stocare date, soluții de management și Securitate a infrastructurii. Sectorul public generează aproape în totalitate cifra de afaceri a companiei.
Ca în cazul oricărei firme de IT care se respectă, Emil Munteanu nu are o firmă, ci mai multe. Mai bine să ai decât să nu ai. Deci pe lângă POWER NET CONSULTING același proprietar mai are și IT POWER SOFT CONSULTING, CODESPHERE, și evident compania de consultanță pe fonduri europene EVOLVA TREND CONSULTANT.
În anul 2008 apare și a 5–a firmă, TOP RESORTS. La numai câteva luni, firma primește aprobarea de finanțare pe fonduri europene și din bani europeni își construiește o pensiune, ATRA,  la marginea lacului Paltinu, în satul Teșila din comuna Valea Doftanei, județul Prahova.Pensiunea ATRA este de cinci margarete, are 20 de locuri, spațiu pentru fitness, saună, restaurant-gourmet, 3500 mp pentru activități în aer liber.
Și odată cu apariția pensiunii si afacerile în IT încep să crească. Vecinii pensiunii, deși la mare distanță, povestesc cu interes despre vizitatorii pensiunii, căci mulți din foștii, actualii si viitorii clienți POWER NET  își petrec zilele împreună cu Emil sau cu propria familie, fără Emil, în mijlocul naturii în frumoasa pensiune de 5 margarete. Evident gratis.

Să răsfoim așadar care au fost și sunt clienții POWER NET, clienți din cadrul cărora diverse persoane „s-au folosit necuvenit” de pensiunea ATRA (citatul aparține Codului Penal):

Inspectoratul General al Poliției Române, cu contracte de actualizare software, cu proiecte de furnizare echipamente IT, furnizare stații de lucru, software, firewall din februarie 2012, un alt contract pentru procurare laptopuri pentru asigurarea suportului tehnic necesar activităților tot în anul 2012, Inspectoratul General al Poliției Române;
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră pentru echipamente de rezervă, pentru echipamente de resortul comunicații și informatică;
Ministerul Administrației și  Internelor, chiar la UM 0149 F pentru extinderea sistemului de elaborare de ecusoane pentru acces misiuni, chiar și la DGIPI i.e. Directia Generala de Informații și Protecție Internă pentru servicii de consultanță pentru proiectul sistem integrat de management al infrastructurii, pentru Școala de agenți de poliție Vasile Lascăr, Câmpina, UM0296 pentru furnizare de software și echipamente de calcul,
Ministerul Justiției cu un proiect de peste 20 milioane de RON pentru servicii de întreținere și reparație echipamente informatice din dotarea Ministerului Justiției și instanțelor judecătorești subordonate precum și din dotarea Administrației naționale a penitenciarelor și a penitenciarelor din subordine;
Ministerul Finanțelor cu multe contracte însumând milioane de euro  pentru modernizarea infrastructurii hardware și software, pentru îmbunătățirea capacității operaționale a administrației naționale a vămilor, achiziții de echipamente pentru sistemul informatic de management, un alt contract pentru stocarea datelor Poliției Române, un alt contract pentru implementarea de decizii cadru pentru simplificarea schimbului de date,  un alt contract pentru achiziție echipamente hardware pentru baza de date comuna dpi, altul pentru achiziția de echipamente pentru buna desfășurare a activității autorității de certificare și plată, un alt contract pentru Achiziționarea de echipamente IT și de comunicare pentru dezvoltarea și întărirea capacității ANSVSA pentru SRA și TRACES, un alt contract pentru upgrade-ul platformei de învățământ la distanță e-learning din cadrul Poliției Române ca instrument de pregătire a utilizatorilor operativi ce au acces la baza de date SINS, și alt contract pentru dotare pentru centrele regionale și sediul Institutului Național al Magistraturii, etc, etc,
Camera Deputaților, Ministerul Culturii și Cultelor, Universitatea Politehnică București, ANSVSA, Administrația Națională a Vămilor, ROMTELECOM și mulți alții.

Despre prietenia dintre POWER NET CONSULTING și CONSILIUL NAȚIONAL de SOLUȚIONARE a CONTESTAȚIILOR (CNSC) în articolul următor.

Tagged , , , , , , , , , , ,