Hahaha… Asta se întâmplă când vestul – în special America, aplică gândirea și circumstanțele specifice lumii democratice unor populații și teritorii străine acestei lumi cu reguli și – în mod special, o lume disciplinată în exercitarea drepturilor lor. “Drepturi înaintea obligațiilor”, rămâne valabil exclusiv Democraților Funcționale – unde pentru ceilalți rămâne valabil doar “drepturi fără obligații” și “fiecare pentru el”… În “traducere”, același lucru se va întâmpla și cu exodul islamist către lumea civilizată a Europei, pentru simplul fapt că judecata condiției imigranților se face după standardele noastre, respectiv primordial după propria declarație… Well… în marea lor majoritate, bineînțeles… Revenind la grupul de luptători de elită creat și antrenat de America, Trădarea unui singur luptător este de-ajuns pentru a nărui toate planurile strategice ale respectivului grup și – implicit, ale operațiunii în cauză. Chiar nu este nevoie de încă doi :)) Enjoy
A group of some 70 U.S.-trained rebels recently inserted in Syria is investigating reports that one of its members has defected to the al Qaeda affiliate in the country, AP reported Sept. 23. The reports first surfaced on social media. The group, known as Division 30, said that if the allegations are true it would refer the officer to be charged for treason. Given the failure of the last batch of U.S.-trained rebels inserted into Syria, the United States has been careful to place this group under close air support and to direct them toward friendly Free Syrian Army positions for mutual support against other jihadist rebel outfits.
Realizatorul Antena 3 Mihai Gâdea a prezentat la emisiunea „Sinteza Zilei” de marți seara mai multe documente, despre care postul lui Dan Voiculescu susține că au fost ținute la secret timp de 25 de ani și că au legătură cu activitatea lui Traian Băsescu dinainte de 1989, dar și cu funcțiile de ministru al Transporturilor și primar al Capitalei, deținute după Revoluție.
Pe parcursul emisiunii, Gâdea nu a scos niciun cuvânt despre Dan Voiculescu, fondatorul Antenelor, care a primit un verdict de colaborare cu Securitatea sub numele conspirative „Mircea” și „Felix”. Acesta a fost recuratat ca informator în 1970, potrivit Consiliului Național de Studiere a Arhivelor Securității. Magistrații de la Înalta Curte au dat în 2011 o sentință definitivă și irevocabilă privind colaborarea lui Voiculescu cu Securitatea.
Astfel, Gâdea a început prin a prezenta copia unui document strict secret, adresat în 1984 generalului de Securitate Iulian Vlad, privitor la rețeaua informativă din Portul Constanța.
În acel document se precizează că materialele de propagandă pentru un Congres al PCR s-au realizat „prin legătură directă cu Băsescu Traian”.
„Despre Băsescu Traian precizăm că își manifestă pe deplin adeziunea față de politica PCR și am ordonat susținerea sa materială cu suma de 1.500 (una mie cinci sute) dolari USA pentru subvenționarea rețelei în cadrul noilor deziderate”, se precizează în documentul difuzat pe post.
Prezent în studio, analistul Mugur Ciuvică a spus că indicativul numeric U.M.0544, în colţul stânga sus al documentului, care aparţine Centrului de Informaţii Externe.
DANTE INTERNATIONAL SA Bucureşti (CUI: 14399840) este societatea care deţine eMAG, probabil cel mai mediatizat magazin online din România. Pentru această companie, anul 2014 a fost unul cu maxime istorice la mai toţi indicatorii financiari, cea mai mare realizare fiind înregistrarea unei cifre de afaceri de peste un miliard de lei, mai exact 1.246.675.245 lei, valoare care este cu aproape 50% mai mare decât cea consemnată în anul anterior (831.139.729 lei în 2013).
Un alt record (pozitiv) al anului trecut este numărul de angajaţi, care a ajuns la 1.015 (număr mediu), faţă de 576 în 2013 (creştere de 76%). În schimb, rezultatul financiar raportat pentru anul trecut reprezintă un record negativ, pierderile ajungând la 58.328.391 lei (13.123.418,65 euro, la cursul mediu anual din 2014, de 4,4446 lei pentru un euro). Desigur, aceste pierderi sunt scriptice, acţionarul majoritar MIH ALLEGRO B.V. având şi posibilitatea, şi interesul de a muta profitul din România. În plus, această firmă olandeză s-a remarcat şi la OLX.ro cu rezultate negative “de excepţie“, ar putea să dea şi consultanţă.
DANTE INTERNATIONAL SA (eMAG) – rezultate financiare 2014
La finalul anului trecut, proprietarul eMAG înregistra datorii totale de 281.409.428 lei, creanţe de 80.916.998 lei, stocuri de 155.546.341 lei, iar în casă şi conturi avea 12.193.099 lei. Din cauza pierderilor raportate, capitalurile proprii au ajuns negative, de -27.700.717 lei.
Societatea DANTE INTERNATIONAL SA a fost înfiinţată în anul 2002 şi a înregistrat pierderi în 2006 (521.527 lei), 2008 (10.550.989 lei), 2013 (6.969.880 lei) şi 2014 (58.328.391 lei). Cu excepţia anului 2009, cifra de afaceri a înregistrat creşteri în fiecare an, cea mai spectaculoasă (peste 400 milioane lei) fiind consemnată anul trecut. Acestă majorare a vânzărilor se datorează şi promovării agresive, dar în primul rând extinderii domeniilor “atacate” de eMAG. Dacă iniţial vindea electronice/electrocasnice şi produse IT, la ora actualăcomercializeazăinclusiv tampoane şi prezervative.
DANTE INTERNATIONAL SA deţine participaţii la trei firme: CONVERSION MARKETING SRL (CUI: 18350386), DEPANERO SRL (CUI 27846339) şi EMAG IT RESEARCH SRL (CUI 33194337).
Cu 14 angajaţi, CONVERSION MARKETING SRL (profitshare.ro) a înregistrat anul trecut unprofit net de 2.376.935 lei, la o cifră de afaceri de 26.396.319 lei, aceste rezultate fiind duble faţă de anul 2013.
DEPANERO SRL (depanero) începe să devină un concurent puternic la capitolul pierderi,minusul de anul trecut fiind de 4.027.903 lei, la o cifră de afaceri de 16.407.269 lei, cu 172 de angajaţi. În 2013, cu 88 de angajaţi, s-a obţinut un profit net de 206.567 lei, la o cifră de afaceri de 9,6 milioane lei.
EMAG IT RESEARCH SRL (CUI 33194337) a fost înfiinţată în mai 2014, având ca obiect principal de activitate realizarea soft-ului la comanda (software orientat client). Cu 139 de angajaţi, a obţinut anul trecut un profit net de 2.165.081 lei, la o cifră de afaceri de 6.402.084 lei, dar demn de remarcat este faptul că valoarea creanţelor (4.335.667 lei) reprezenta două treimi din cifra de afaceri.
La ora actuală, DANTE INTERNATIONAL SA Bucureşti are un capital social de 994.807 lei, deţinut de MIH ALLEGRO B.V. (Olanda) – 74,8859% şi Iulian Gabriel STANCIU – 25,1141%.Preşedinte al Consiliului de Administraţie este americanul PATRIK LUKE KOLEK, iar cu atribuţii de administrator figurează Tudor Lucian MANEA, iulian Gabriel STANCIU, Cristina Gabriela BERTA şi Oliver Minho RIPPEL (cetăţean german).
Şi pentru că nu mai este mult până la Black Friday, eveniment care se cam pierde prin tot felul de reduceri anunţate pe parcursul anului, iar “fanii” se întreabă cu ce surpriză va veni eMAG anul acesta, remarc faptul că unul dintre puţinele domenii neatacate însă este cel al produselor de sex-shop. Dar, totuşi, trebuie reţinut şi faptul că, recent, DANTE INTERNAŢIONAL SRL şi-a completat obiectul (secundar) de activitate cu următorul cod CAEN: 6619 – Activităţi auxiliare intermedierilor financiare, exclusiv activităţi de asigurări şi fonduri de pensii (intermediere şi consultanţă contracte de credit). Mâine-poimâine îşi face şi o bancă. Dacă au reuşit Carabulea şi Umbrărescu, de ce nu ar încerca şi eMAG?!
Tribunalul Prahova a redus, marti, cu peste 800 de milioane de euro valoarea sechestrului instituit in dosarul Lukoil, dupa ce a admis contestatiile formulate de SC Petrotel Lukoil Ploiesti si SC Lukoil Europe Holdings Bvatrium Olanda, decizia fiind definitiva, informeaza Agerpres.
Potrivit datelor postate pe portalul instantelor de judecata, magistratii au admis contestatiile formulate de cele doua societati impotriva ordonantei Parchetului de pe langa Curtea de Apel (PCA) Ploiesti prin care anchetatorii au dispus instituirea sechestrului asigurator pana la concurenta sumei de 2.007.103.675,74 euro.
Astfel, in urma deciziei instantei, instituirea masurii asiguratorii asupra conturilor bancare apartinand inculpatei SC Petrotel Lukoil Ploiesti si asupra sumelor ce se vor vira ulterior in acestea se face pana la concurenta sumei de 642.285.263,48 euro, iar instituirea masurii asiguratorii asupra conturilor bancare apartinand SC Lukoil Europe Holdings Bvatrium Olanda si asupra sumelor ce se vor vira ulterior in acestea se face pana la concurenta sumei de 542.262.283,28 euro.
Hotararea instantei este definitiva.
Dosarul Lukoil a fost trimis in judecata de procurorii PCA Ploiesti la data de 3 august, in acest dosar fiind deferite justitiei SC Petrotel Lukoil Ploiesti, acuzata de spalare de bani, SC Lukoil Europe Holdings Bvatrium Olanda, acuzata de complicitate la folosirea cu rea credinta a creditului societatii si complicitate la spalare de bani, dar si sase persoane fizice, respectiv directorul general al Petrotel Lukoil Ploiesti, Andrey Bogdanov, directori generali adjuncti din cadrul societatii de la Ploiesti- Alexey Voinstev, Olga Kuzina, Dan Danulescu, un membru al Consiliului de Administratie al Petrotel Lukoil, Andrei Rata, si contabilul sef Dorel Dutu.
Potrivit procurorilor, prejudiciul cauzat prin savarsirea de catre inculpati a infractiunilor retinute in sarcina lor este in cuantum de 7.597.094.338,10 lei, echivalent a 1.766.766.125,10 euro.
Pentru recuperarea prejudiciului, au fost instituite masuri asiguratorii asupra unui numar de 176.840.629 actiuni la o valoare de 2,5 lei/actiune, in valoare totala de 442.101.572,5 lei, a primelor de emisiune detinute de Lukoil Europe Holdings Bvatrium Olanda, actionar majoritar in cadrul SC Petrotel Lukoil SA Ploiesti, in valoare totala de 1.880.931.388 lei, asupra conturilor detinute de Petrotel Lukoil Ploiesti la RBS Bank Olanda, precum si a sumelor ce se vor vira ulterior, pana la concurenta sumei 2.007.103.675,74 euro, echivalent dolar SUA.
Masuri asiguratorii au fost instituite si asupra conturilor detinute de tertul actionar majoritar al Petrotel Lukoil Ploiesti, Europe Holdings Bvatrium Olanda, la City Bank Londra, pana la concurenta sumei de 2.007.103.675,74 euro, echivalent dolari SUA.
“LICHIDAT” la cererea lui Oprea: “M-a sunat foarte înfierbântat şi opărit să-mi ceară să scot un material despre plagiatul său. I-am spus că nu pot”
Șeful TVR, Stelian Tănase, a acuzat, într-o emisiune chiar la postul public, că decizia privind demiterea sa are drept „cauză imediată” un conflict cu vicepremierul Gabriel Oprea. Stelian Tănase susţine că Gabriel Oprea l-a sunat „foarte înfiebântat, foarte opărit”, cerându-i să scoată de pe post un material despre plagiatul său. Mai mult, liderul UNPR s-a folosit şi de reprezentanţii partidului său în conducerea TVR pentru a opri materialele pe această temă, unul dintre aceştia, precizând Tănase, venind chiar la el acasă.
„Scandalul care este acum la TVR vine de la domnul Oprea. Cauza imediată este conflictul cu generalul Oprea. Într-o zi m-a sunat să-mi spună că seara la ştiri s-a dat un material despre plagiatul lui. Mi-a spus că numai televiziunea de stat îl atacă pe el. Era foarte infierbântat, foarte opărit pe subiectul despre care v-am spus. Eu i-am spus că nu pot să scot materiale, că nu am un control editorial. I-am spus că dacă eu dau telefon la stiri şi spun să nu se mai dea material cu acest subiect, mâine suntem amândoi pe prima pagină”, a spus Stelian Tănase, citat de gandul.info, precizând că discuţia a fost intermediată de jurnalistul Realitatea Tv, Rareş Bogdan.
Şeful TVR a adăugat că a doua zi a avut o altă convorbire telefonică cu Oprea, nemulţumit că Dragoş Pătraru pregăteşte un alt material cu plagiatul său. De această dată. convorbirea a fost intermediată de reprezentanţii UNPR în CA al TVR.
„M-am trezit cu doi membri ai CA care sunt din partea UNPR. Am discutat 5 minute după care unul dintre ei a pus mâna pe telefon să-l sune pe generalul Oprea să-i spună că sunt aici în birou la preşedintele TVR. Am stat de vorbă, era la fel de înfierbântat şi revoltat că pregătim, şi mi-a dat numele lui Pătraru de la Starea Naţiei, un alt material cu plagiatul. I-am spus, nu se opreşte o emisiune cum are el în cap generalul cazon. Dar puteţi veni în studio fie să daţi un drept la replică, fie să fiţi intervievat”, a spus Stelian Tănase, precizând că, ulterior, unul dintre uneperişti a venit chiar la el acasă.
„A doua zi, Oprea s-a văzut cu cei doi lideri ai PSD şi au hotărât lichidarea mea. E vorba de Ponta şi Dragnea. Este un amestec grosolan în libertatea presei din România, este un lucru inacceptabil”, a mai spus şeful TVR, fără a avea vreo îndoială că va fi demis de Parlament.
“Procesul de fabricare al acestei băuturi naturale se bazează, încă de pe vremea anticilor, pe un principiu simplu: fermentarea naturală a zaharurilor și extracția cerealelor malțificate cu ajutorul apei fierbinți.” spun, într-un raport de anul acesta, Berarii României, asociația care reprezintă interesele marilor producători de bere. În același document este citat și ministrul agriculturii, Daniel Constantin, care declară și el că: “Berea este un produs nobil, creat din ingrediente naturale, care aduce bucurie milioanelor de consumatori români.”.
Reporterii RISE Project au descoperit însă că ingredientele nu sunt întotdeauna cele naturale și nici procesul de fabricație nu este unul bazat pe principii tocmai simple. Declarații, interviuri și documente obținute de la persoane care activează în marea industrie a berii scot la iveală faptul că cele patru mari companii producătoare de bere din România- Heineken România, Ursus Breweries, Bergenbier și Tuborg România – nu fabrică berea folosind doar ingredientele naturale.
Tacit și fără a fi controlați în amănunt de autorități, marii producători de bere adaugă în procesul de fabricație produse și adjuvanți tehnologici pentru a fabrica licoarea adorată de români. Practic, consumatorul nu cunoaște ce conține această “băutură nobilă”, într-o piață în care doar companiile știu ce e cu adevărat în bere.
Imperiul celor patru
Piața de bere din România este dominată de patru companii multinaționale: Heineken România este controlată de Heineken International din Olanda; Ursus Breweries este o companie subsidiară a SABMiller din Marea Britanie;Bergenbier este parte a grupului Molson Coors, cu rădăcini în Statele Unite; iar United Romanian Breweries Bereprod(Tuborg Romania), deține o licență de fabricație de la grupul Carlsberg din Danemarca.
Toate aceste companii produc și comercializează în România peste 30 de mărci de bere. Majoritatea mărcilor internaționale produse de cele patru companii sunt fabricate în România. Berea din import constituie doar trei la sută din totalul berii consumate iar producătorii independenți sunt aproape invizibili pe piață.
Rețeta secretă: aditivi și enzime industriale
Apa, hameiul, malțul din orz, mălaiul sau alte cereale sunt ingrediente care se regăsesc pe eticheta oricărei sticle sau doze de bere, fiind folosite în diverse combinații. Aceste ingrediente nu reprezintă însă decât o mică parte din ceea ce conține cu adevărat o bere românească.
Un fost director din cadrul Ursus Breweries a vorbit cu reporterii RISE Project, sub protecția anonimatului, despre felul în care se produce berea. Acesta dezvăluie o industrie în care magia chimiei, a adjuvanților și aditivilor devine ingredient de bază al băuturii consumate de majoritatea românilor.
Fostul angajat susține că toți cei din industria berii vor declara întotdeauna că ingredientele din bere sunt naturale.“Aceasta este versiunea ‘oficială!”, doar că “se fac mici șmecherii, pe furiș”. Sursa noastră declară că procesul de producție este un subiect extrem de delicat pentru companii și acestea vor încerca mereu să țină etapele de producție departe de ochii consumatorilor.
Fabricarea berii depinde, în orice sezon, de calitatea cerealelor și a hameiului. Uneori, aceste ingrediente pot avea o calitate mai slabă și pot să nu îndeplinească standardele impuse de producție. Nu mai departe de săptămâna trecută, un producător independent de bere a trebuit să arunce o mie de litri de bere tocmai fiindcă întregul volum nu a ieșit așa cum trebuie. În mod evident, există și situații în care se fac greșeli pe parcursul fabricației, iar greșelile costă dacă nu sunt remediate.
“Când ești presat, când ești la vârful sezonului și tu trebuie să livrezi, iar în container ai niște bere greșită, trebuie să faci ceva…”
“Ce poți face este să adaugi niște aditivi. Ceri permisiunea șefului și asta faci. Eu, ca fabricant de bere, nu sunt complet sigur ce se va întâmpla cu berea respectivă și ce ți se va întâmpla ție dacă o bei. Poate o să ai doar dureri de cap și totul e în regulă. Ei te vor întreba cât ai băut. Îți vor spune că cinci sunt prea multe și că trebuie să bei maxim trei.”
Un fost angajat Heineken, care a dorit să rămână anonim, a confirmat și el adăugarea substanțelor în bere. “Fungamyl, Ceremix 6X MG sau Filtrase sunt doar câteva dintre substanțele folosite,” relatează acesta.
Acestea sunt enzime industriale produse de Novozymes din Danemarca, o companie specializată în biotehnologii alimentare.
Fungamyl-ul accelerează descompunerea amidonului pentru a produce o cantitate mai mare de alcool, iar Ceremix-ul îmbunătățește calitatea berii și a materiilor prime.
Lista continuă însă. Fostul angajat Ursus a povestit că se mai adaugă inhibitori pentru stabilizarea spumei și aditivi pentru aromatizare. Cel de la Heineken amintește de stabilizatori ca PVPP-ul și extracte de hamei modificat, cum este tetrahop-ul. Un alt angajat al unei fabrici de bere Heineken confirmă și el folosirea aditivilor și enzimelor industriale, spunând că lista lor nu ar încăpea pe eticheta berii.
Firmele producătoare spun că folosirea enzimelor industriale face ca berea să fie mai consistentă și mai stabilă din punct de vedere chimic. În același timp, introducerea lor în procesul de fabricație înseamnă reducerea timpului și costurilor de fabricație.
Majoritatea berilor din România sunt beri de tip lager. Fabricarea acestora durează, în mod normal, între două și șase săptămâni. Foștii angajați Heineken spun însă că, în perioada în care lucrau în fabrică, berea se făcea în mai puțin de o săptămână. Într-o perioadă din 2008, “am încercat să facem bere și într-o zi.”
“Eu am o zicală: un copil care se naște la nouă luni are toate șansele să fie sănătos, să nu ia toate bolile. Cel la șapte luni are toate șansele să…” răspunde fostul angajat întrebat dacă timpul redus de fabricare al berii are efecte adverse.
Tăcerea producătorilor
Pe parcursul a mai bine de șase luni, RISE Project a solicitat, în repetate rânduri, interviuri marilor companii producătoare de bere din România. Reprezentanții Ursus Breweries, Bergenbier, Heineken România și Tuborg România nu au răspuns nici măcar emailurilor în care le-am adresat întrebări punctuale despre folosirea enzimelor sau aditivilor. Molson Coors, compania mamă a Bergenbier, nu a răspuns nici ea.
Peter Hammarstedt, director în cadrul companiei Carlsberg International pentru zona de Export, Licențe și Duty Free, cel care supervizează practic licența Carlsberg în România, a spus că urmează să verifice existența enzimelor industriale în berile Tuborg România, dar apoi nu a revenit cu un răspuns.
Întrebată dacă berea Heineken conține adjuvanți și enzime industriale, Marie – Christine van’t Hullenaar, purtătoarea de cuvânt a Heineken International, a răspuns în felul următor:
“Berea Heineken® este fabricată după rețeta originală din 1873. Folosim în mod consecvent această rețetă în toată lumea pentru fabricarea berii Heineken.”.
Emily Hamburger, purtătoarea de cuvânt a SABMiller, compania ce deține Ursus în România, a spus că nu ne poate oferi informații dacă materialul nostru este centrat pe folosirea enzimelor industriale în producția berii.
Reporterii RISE au încercat să ia legătura cu angajați sau foști angajați ai fabricilor de bere deținute de Tuborg Romania și Bergenbier. Niciunul nu s-a arătat disponibil să discute spunînd că nu vor să se amestece în acest subiect. În schimb, un distribuitor național și un producător internațional de enzime industriale au confirmat prezența substanțelor în berile produse de aceste companii în România.
Cei de la Grama Trading, o companie specializată în vânzarea enzimelor industriale în România, menționează pe site-ul lor că printre cei cu care colaborează se numără: Heineken Romania, Bergenbier, Tuborg Romania și Ursus. Contactat de RISE pentru a confirma datele de pe site, directorul de vânzări al Grama Trading, Marius Toboșaru a spus: “Aceasta este o întrebare la care, sincer, nu pot răspunde, pentru că ține de meseria mea și de secretele de fabricație.” A menționat că totuși colaborează cu toate companiile majore de bere din România.
Compania daneză Novozymes este una dintre cele mai mari producătoare de enzime industriale din lume. Este activă și pe piața din România. Debbie Spillane, reprezentanta Novozymes în relațiile cu presa, ne-a declarat:
“Pe piața din România activează marii producători internaționali de bere: MolsonCoors (fost AB-InBev și StarBev), Heineken și SABMiller – responsabili pentru producția celei mai mari cantități de bere. Industria românească folosește enzime în procesul de fabricare a berii din diferite motive. Unele enzime sunt folosite pentru producția berilor light, altele pentru îmbunătățirea calității materiilor prime locale sau în alte situații, pentru asigurarea stabilității berii. ”
Enzimele industriale
Conform Novozymes, folosirea enzimelor industriale scade perioada de producție, scade costurile și crește profitul, asigurând o calitate constantă a berii. Tot cu ajutorul lor, se poate produce bere din ingrediente mai puțin tradiționale precum porumbul, orezul, orzul nemalțificat sau sorgul. Anumite tipuri de enzime se folosesc strict pentru producerea berii light sau a celei fără gluten.
Din punct de vedere științific, “enzimele sunt proteine cu centri activi care catalizează o anumită reacție” a precizat Spillane.
“Novozymes fabrică enzimele industriale folosind procedee de fermentare submersă. Practic, micro-organisme selectate atent sunt crescute cu grijă în containere speciale care conțin o supă de nutrienți (mediul fermentării) și o concentrație ridicată de oxigen (condiții aerobice). În momentul în care micro-organismele descompun nutrienții se produc enzimele dorite. ”
Selecție de enzime industriale produse de Novozymes și comercializate de firma Grama Trading din Avrig, județul Sibiu. Pe website-ul Grama Trading sunt enumerați toți cei patru mari producători de bere din România: Heineken România, Bergenbier, Tuborg România și Ursus Breweries.
Enzimele industriale nu sunt considerate aditivi sau ingrediente. Motivul este simplu: atunci când sunt folosite în dozele recomandate, odată ce își îndeplinesc rolul, devin inactive și nu mai pot fi detectate în bere. Ele sunt însă folosite în diverse etape de producție a berii. Se adaugă pentru “îmbunătățirea materiei prime” sau pentru “pregătirea cerealelor pentru a crea avantaje financiare”. Novozymes recomandă în acest scop Ultraflo® și Termamyl®. Pentru fermentare și pentru a controla diacetilul, un produs secundar al fermentării, se recomandă Neutrase® și Maturex®.
Unele enzime sunt extrase după submersia micro-organismelor, iar altele sunt produse prin fermentarea submersivă a organismelor modificate genetic (proteina enzimatică extrasă nu este modificată genetic).
Un fost angajat Heineken România susține că, pentru producător, cantitatea este cea importantă și abia mai apoi calitatea, iar cu ajutorul enzimelor industriale se poate produce o cantitate mai mare de bere cu costuri reduse.
“Nu ești nevoit să iei o materie primă chiar de calitate foarte bună. Poți să iei calitate mai proastă, pe care binențeles să o cumperi mai ieftin, dar cu ajutorul acestor enzime poți să obții calitate mai bună și cantitate mai multă”
Și, bineînțeles, berea este produsă mult mai rapid. Fostul angajat povestește că vara, când cererea de bere este mare, producătorul fabrică berea în cinci zile. În timpul iernii, același tip de bere este produs în 16 zile. Pe site-ul Heineken România scrie că procesul de fabricare a berii durează între 12 și 39 zile.
Controlul enzimelor industriale de bere
Nu există nicio reglementare la nivel Uniunii Europene în ceea ce privește utilizarea enzimelor industriale în procesele de fabricare a berii. Nu există nicio listă care să conțină enzimele considerate sigure și general-acceptate de statele membre ale Uniunii Europene.
Jan Op Gen Oorth, purtător de cuvânt al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară ne-a declarat:
„Majoritatea enzimelor sunt adjuvanți pentru procesarea ingredientelor. Adjuvanții alimentari nu sunt reglementați la nivel european, dar se aplică legile naționale.”
În România însă nu există legi specifice care să reglementeze folosirea enzimelor și nici liste care să le enumere.
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA) este cea care trebuie să se ocupe, printre altele, de siguranța berii din România. Reprezentanții instituției spun că deoarece enzimele industriale nu sunt considerate ingrediente, producătorii de bere nu sunt obligați să le declare. Oficialii din ANSVSA consideră că nu există o instituție de stat care să dețină o lista a enzimelor industriale care sunt adăugate în bere
Nicușor Ciocănea, directorul general adjunct al ANSVSA, ne-a declarat că instituția pe care o conduce asigură siguranța berii folosind principiileHACCP (Hazard Analysis Critical Control Point). Adică, inspectorii ANSVSA verifică dacă producătorii îndeplinesc normele de igienă și dacă apa este de bună calitate. Aceștia mai investighează gradul de contaminare radioactivă și nivelul de staniu din dozele de bere. Asta ne-a declarat ANSVSA în prima fază, nimic legat de aditivi sau enzime industriale. Câteva luni mai târziu, ANSVSA a revenit cu un alt răspuns. Citiți mai multe despre bâlbele ANSVSA la finalul acestui material.
În afara unui control inițial, când o bere apare pe piață, nicio agenție din România nu verifică dacă ingredientele de pe etichetă se potrivesc cu ceea ce este în bere. De asemenea, nimeni nu verifică dacă enzimele industriale sunt folosite în dozajele recomandate.
Deși enzimele folosite în industria băuturilor și alimentelor sunt considerate sigure și non-toxice, Uniunea Europeană atrage atenția:
„Industria enzimelor alimentare încearcă în continuu să-și îmbunătățească tehnologia de producție, rezultând o creștere a numărului de enzime alimentare. Pe parcursul anilor, acestea au devenit din ce în ce mai complexe și sofisticate. Ar putea exista riscuri cauzate de natura și sursa chimică ale acestora. Spre exemplu alergiile, toxicitatea legată de activitatea lor, activitatea microbiologică reziduală și toxicitatea chimică.”
Folosirea enzimelor industriale în procesul modern de fabricare a berii este, în continuare, o practică discutabilă. Germania a interzis folosirea acestora și a aditivilor similari încă din 1993, când a adoptat Legea Provizorie a Berii, urmașa „Reinheitsgebot”-ului, o lege care reglementa puritatea berii încă din 1526.
Sebastian Mergel, Președintele Asociației Globale a Fabricanților Artizanali de Bere, a declarat că enzimele reduc costurile producătorilor de bere și nu vede vreo problemă cu utilizarea enzimelor sau chiar a aditivilor de tipul PVPP-urilor, cu o singură condiție
„Consumatorul trebuie să știe. Trebuie să fii transparent pe etichetă… Ar trebui să scrie pe ea.”
Dr. Charles Bamforth, renumit expert în industria berii și profesor de știință și tehnologie alimentară la Universitatea din California-Davis, vede folosirea enzimelor ca pe o practică rezonabilă de a îmbunătăți berea și de a uniformiza loturile de producție.
Doar că, <<atunci când companiile de enzime spun, „Hei, poți face chestiile într-un alt mod cu totul diferit, de exemplu, poți folosi orz nemalțificat.” În cazul ăsta nu vei avea aceeași bere, iar eu nu pot să sprijin acest lucru.>> spune acesta.
Enzimele industriale: un fenomen tipic românesc?
În România, enzimele industriale sunt relevante din cauza popularității cerealelor nemalțificate, cum ar fi porumbul sau orzul nemalțificat, din berile de larg consum. Rețeta tradițională a berii prevedea trei ingrediente: malț din orz, hamei și apă. Statistic vorbind, mai puțin de un sfert din mărcile de bere produse autohton de către companiile multinaționale conțin doar aceste ingrediente.
În schimb, berile de larg consum au o concentrație ridicată de cereale nemalțificate. Ingrediente care sunt în general mai ieftine ca malțul folosit în mod tradițional la producția berii. Cantitatea și gustul depind practic și de folosirea enzimelor industriale în procesul de producție.
Spillane, reprezentanta Novozymes, ne-a declarat că producătorii de enzime fac berea mai accesibilă oamenilor din regiunile cu venituri mici.
Nimeni nu poate spune cât de răspândită este folosirea enzimelor industriale în restul statelor din Uniunea Europeană pentru că nu sunt considerate ingrediente, deci nu există informații publice sau statistici. Este însă cert că enzimele sunt folosite pentru fabricarea berilor puțin alcoolizate sau non-alcoolice, a berilor tari și a celor fără gluten în mai multe regiuni din spațiul european.
Micii producători de bere
O explicație referitoare la predominanța enzimelor industriale pe piața de bere românească poate fi aceea că micii fabricanți, care produc berea după rețete tradiționale, sunt rari în România.
Conform unei statistici realizate de Asociația Berarilor din Europa, în 2013 existau doar doi producători independenți de bere în țară, în timp ce în Marea Britanie existau 1440. Din 24 de state incluse în statistică, România se află pe penultimul loc, depășind doar statul maltez care nu avea niciun producător. În același timp, România este al optulea mare producător de bere și al șaptelea consumator de bere pe cap de locuitor din Europa.
Situația din 2013 s-a schimbat totuși. Clinica de Bere, Zăganu, Ground Zero, Csiki Sor și Sikaru sunt producători autohtoni, dar cantitățile fabricate de ei sunt mult mai mici față de cele puse pe piață de multinaționale. Toți micii producători contactați de noi s-au plâns de problemele pe care le au în încheierea de contracte cu baruri și restaurante.
Marius Mircea, directorul Clinicii de Bere, a spus că diferența dintre fabrica lui și cele ale multinaționalelor constă în calitatea ingredientelor folosite și în timpul alocat procesului de fabricare.
„Din câte știu (…) companiile mari de bere au scurtat procesul de la două săptămâni la cinci zile… Sunt beri pe piață care sunt mai ieftine decât apa. Desigur că nu te poți aștepta să aibă ingrediente bune.”
Marius Mircea ne-a mai spus că nu știe cum funcționează enzimele industriale sau aditivii, pentru că nu le folosește.
Însă Leonard Andras, patronul Csiki Sor, un fabricant mic din Transilvania, ne-a declarat că știe foarte bine ce sunt enzimele industriale, dar că a decis să nu le folosească.
„Nu mai este bere când folosești enzime.” A adăugat că primește constant oferte de la distribuitori de enzime, rugându-l să ia în considerare produsele lor.
Patronul unei alte fabrici de bere și-a adus aminte că a fost sunat de o companie care comercializează enzime. Când i-a spus distribuitorului că nu îl interesează oferta, acesta l-a întrebat: „Dar cum faceți bani?”
În cadrul documentării acestui material, reporterii RISE Project au vorbit cu numeroși consumatori de bere din România însă niciunul nu auzise de enzimele industriale folosite în fabricare berii. Niciunul nu a știut ce sunt sau cum funcționează acestea. În același timp, producătorii mari de bere se laudă, în reclame televizate, cu ingrediente naturale și rețete vechi de secole. Lipsa de transparență a uneia dintre cele mai mari industrii din România este îngrijorătoare pentru consumatorul care, de multe ori, bea un surogat care doar poartă denumirea bere.
9 luni de transparența ANSVSA
Reporterii RISE Project au discutat timp de nouă luni de zile cu experți din cadrul ANSVSA pentru a înțelege felul în care această instituție monitorizează producția berii de larg consum în România.
Iată șirul răspunsurilor contradictorii:
28 ianuarie 2015 reprezentanții ANSVSA precizează foarte clar ce fel de controale fac angajații instituției în fabricile de bere. Practic, niciun fel de control legat de enzime sau aditivi alimentari.
Are si Putin vocea lui… Propaganda ruseasca scoate din uitare “razboiul” din Serbia, din 1999. Acest conflict atipic a fost putin popularizat la noi, si rezultatul lui a fost umilirea armatei sirbe si nasterea statului Kosovo. Am putea spune ca ivirea Kosovo a fost urmarea vointei aproape exclusive a Statelor Unite de a da nastere acestui stat independent, desi relatia Kosovo cu Serbia e, istoric vorbind, destul de complicata. Ea seamana cumva cu situatia Ardealului fata de Romania (de aceea nici n-am recunoscut Kosovo pina azi…), ori cu a Ucrainei fata de Rusia: vechi teritorii ingemanate, un fel de vetre legendare, legate in istorie de nasterea tarilor mai mari de alaturi…
Sigur, istoria s-a miscat intre timp, Kosovo, vecin (si infiltrat) cu Albania, a devenit musulman, iar in razboiul de dupa moartea lui Tito, care a dus la destramarea Jugoslaviei, conflictul a izbucnit cu violenta. Serbia si-a arogat rolul conducator, neaceptind sa piarda hegemonia asupra zonei, si invadind tarile vecine, nu numai pe cele musulmane, precum Bosnia, de exemplu, dar chiar si Croatia catolica, bombardind cu violenta orase si monumente istorice croate de mare valoare, din epocile bizantina si venetiana… E probabil ca amintirea aceastei arogante sirbesti din timpul razboiului anilor 1991-2 a stat la baza ripostei americane din 1999, care a distrus, de exemplu, podurile din Belgrad de peste Dunare, fortind Serbia sa se impace cu ideea independentei Kosovo.
Ciudat e ca rusii, aliatii traditionali ai fratilor sirbi ortodocsi, nu au miscat un deget (nici macar nu au protestat) in favoarea sirbilor, ceea ce lasa sa se presupuna o intelegere secreta prealabila intre americani si rusi cu privire la aceasta interventie americana in Serbia. Ce a determinat amestecul militar hotarit al Statelor Unite in favoarea Kosovo ramine pina azi un mister; Kosovo a fost si ramine un produs national si politic prea marunt, si fara succes, ca sa motiveze brutalitatea actiunii americane. Iar acum, in Siria si in Irak, americanii si rusii, desi evident implicati, sovaie sa intervina impreuna intr-un acord decisiv, pentru a stopa un razboi intern cu consecinte civile atit de grave, dintre care cea mai importanta pare a fi migrarea arabilor locali catre Europa (desi Turcia vecina, cu doua milioane de refugiati, e cu mult mai afectata). E prea ciudata aceasta deplasare masiva, aparent bine tocmita, de populatie, incit sa nu te intrebi cui foloseste ea, ce rezultat urmareste.
O posibila tinta, avuta in vedere, ar putea fi o eventuala destabilizare a Uniunii Europene in general, si in special a Europei centrale, prin accentuarea, pina la violenta, a prezentei arabe, care capata consistenta tot mai mare in Europa. E posibil ca atit Statele Unite (frate, frate, dar…), cit si Rusia sa vada aici un profit politic, lovind indirect intr-un competitor politic si economic important ca Europa. Ramine sa vedem care va fi reactia europeana; mingea s-a mutat acum in terenul sau, desi miezul problemei arabe e situat in Asia apropiata, unde insa americanii si rusii intirzie sa se puna de acord asupra unui conflict a carui solutie le sta in mare masura in putere. Iar slabiciunea Uniunii europene, care se vede bine acum, odata cu izbucnirea crizei, se afla tocmai in caracterul sau compozit, adica in pariul pe care si l-a propus, drept o mare amibitie, de a stringe impreuna tari atit de diferite din multe puncte de vedere. Exista oricum un fel de imigratie interna a periferiei europene catre centrul ei, superior economic si cultural; numai romanii plecati afara (adica inauntru…), in Europa centrala, sint intre trei si patru milioane… Dar falanga araba e simtita totusi de populatia locala drept un corp strain, ca religie, cutume, mod de viata. Arabii nu se integreza, ca romanii, ei se ghetoizeaza… E principalul repros adresat de europeni acestei imigratii arabe, si care nu va avea o solutie pe termen scurt.
Un singur exemplu, vazut in Maroc (tara araba relativ profund occidentalizata de indelungata influenta franceza): scoala elementara, de obicei alaturata unei moschei (ca pe vremea lui Creanga, cind badita Vasile, dascal la biserica, era si invatator…), are o singura “curicula”: studierea Coranului… Iar la sfirsitul anului, primeste premiul I si coronita copilul care recita cel mai bine cit mai multe versete din Coran… Cam asta ramine sa fie toata “cultura generala” a unui copil arab… Puneti aceasta scoala linga cea germana sau cea engleza… Aici se alege una din doua: ori invinge sistemul european, iar copilul va ajunge sa aseze in minte Coranul pe un plan secundar, in cadrul educatiei lui; ori copilul arab va invata numai Coranul, ca la el acasa in Asia, si atunci vorbim intr-adevar despre ghetto si izolare in mijlocul Europei, nu numai materiala, dar si spirituala, care e cea mai grava. Simpla mutare a Irakului sau a Afganistanului genuin in mijlocul Germaniei nu poate duce decit la o ciocnire grava, cu consecinte, mai devreme sau mai tirziu (depinde de masa critica pe care o va atinge populatia musulmana ce creste in Europa), catastrofale… E un fel de cruciada, deocamdata pasnica, inversata ca directie: dinspre Asia catre Europa. Cine ne-a pus sa stirnim furtuna, incepind in secolul 12, la indemnul Papei, razboiul crestin impotriva paginilor? Raspunsul, iata, vine tirziu: razboiul s-a intors acum impotriva Europei, devenita intre timp democratica si toleranta; dar el are loc chiar intre zidurile cetatii europene, si se cheama Jihad…
Bombardamentele aeriene ale NATO împotriva armatei sîrbe bosniace au avut loc în perioada 30 august- 20 septembrie 1995. Ele au fost realizate de 400 de avioane și rachete de croazieră Tomahawk în folosul mercenarilor musulmani aduși de SUA, Iran, Arabia Saudită și Turcia ca să lupte împotriva sîrbilor. Operațiunea și-a atins scopul fiind distruse 338 de ținte terestre sîrbe ( concentrări de blindate, baterii de artilerie de calibru mare, coloane de infanterie motorizată în marș, etc ).
Bombardamentele NATO asupra Yugoslaviei s-au derulat în perioada 24 martie-10 iunie 1999 și au condus la moartea a 5-10.000 de militari și civili iugoslavi, la neutralizarea a 40 % din cele mai avansate arme ale trupelor de uscat ale armatei iugoslave și la distrugerea a 60 % din capacitățile industriale, a punctelor termice care livrau agent termic populației, a podurilor peste Dunăre și a nodurilor de cale ferată din Iugoslavia. Operațiunea și-a atins scopul, armata iugoslavă retrăgîndu-se din Kosovo, așa cum doreau americanii.
Surprinzător, dar de mai bine de un an, SUA împreună cu aliații săi din NATO ( Turcia, Canada, Anglia, Franța, Germania și Olanda ) dar și cu Emiratele Arabe Unite, Bahrain, Qatar, Iordania, Australia, bombardează din aer ISIS fără niciun rezultat. Deși forțele ISIS care numără 5-7.000 de luptători, acționează în zone strict delimitate și în teren deschis ( cel mai adesea în zone de deșert ) unde reperarea și lovirea lor este cu mult mai ușoară decît în fosta Iugoslavie.
ISIS este alcătuit din detașamente tactice cu o mare mobilitate, avînd în compunere subunități de cercetare înzestrate cu autoturisme ușor blindate ( Humvee ), subunități de blindate înzestrate cu tancuri, mașini de luptă ale infanteriei și TAB-uri, subunități de artilerie tractată, subunități de transport dotate cu camioane ( pentru muniții, alimente, carburant, etc ), subunități de apărare AA cu tunuri, rachete portabile sau mitraliere montate pe camioane, etc. Puținele clipuri difuzate de presa occidentală, înfățișează doar obiective statice, de tip bunker ale ISIS, lovite de aviația americană. E foarte ciudat că nu se observă niciun autoturism, niciun blindat, niciun luptător ISIS în apropierea obiectivului. Ceea ce poate însemna că e vorba de un fals, întrucît presa occidentală care a difuzat aceste clipuri, pare să fi uitat că odată cu ocuparea Irakului de către armata SUA, geniștii americani au avut sarcina de a arunca în aer toate buncărele construite de Sadam Hussein. Unde au găsit luptătorii ISIS atîtea bunkere în Irak ?
Ocupantul American, începînd din 2003, a dat la fier vechi toate avioanele reactive supersonice ( MiG-21, MiG-23, MiG-25, MiG-29, Mirage F-1 ) sau de atac la sol ( Su-17/22, Su-25 ), existente în armata irakiană. Ele fiind înlocuite cu avioane cu elice Cessna 208 Caravan, Cessna 172 și Beechcraft T-6 Texan II. Același lucru a făcut cu elicopterele de atac irakiene Mi-24, înlocuite cu elicopterele utilitare ”second hand” Bell 206, Bell UH-1, Bell OH-58C, Bell 407, niciunul dintre acestea nefiind blindat sau înarmat pentru a lupta cu blindatele.
SUA a amînat în mod repetat livrarea celor 36 avioane F-16 block 52 plătite de Irak în 2011. Primele 4 F-16 au ajuns la baza aeriană irakiană Balard abia în iulie 2015, restul urmînd să sosească în 2018. Același lucru l-a făcut SUA și cu cele 36 AH-64E Apache cumpărate de Irak. Pus în situația să lupte cu ISIS, Irakul a apelat la Franța care după modelul Mistral, a refuzat să-i furnizeze elicoptere de atac Tiger, ca să nu supere SUA.
De ce ar face SUA tot posibilul ca Irakul care se află în linia întîi a luptei cu ISIS să nu dispună de aeronave de luptă ? Simplu, pentru că altfel Irakul singur ar neutraliza din aer ISIS în două luni. Și atunci, s-ar devoala jocul la cacealma făcut de SUA și aliații săi în privința ISIS.
Rusia a înțeles adevăratele intenții ale SUA și a fost singurul stat care a sprijinit forțele care luptă cu adevărat împotriva ISIS. A semnat imediat un acord cu Irakul privind livrarea a 56 elicoptere de atac Mi-28 NE și Mi-35 ( în prezent operînd deja 24 de elicoptere rusești ). Un clip irakian arată cum se derulează acum o luptă reală între un elicopter Mi-35 irakian și o coloană ISIS.
Rusia a mai furnizat Irakului și 12 avioane Su-25, piloții iranieni fiind în curs de trecere pe aceste aparate. Tot printr-o înțelegere intermediată de Rusia, alte 7 avioane Su-25 iraniene, fiind înapoiate Irakului și trimise să opereze împotriva ISIS de pe baza aeriană irakiană Balad pe 13 iulie 2015
În anul 2009, când am preluat conducerea Spitalului, am dispus elaborarea unui studiu, pentru a identifica exact natura serviciilor medicale de care era cea mai mare nevoie în zonă.
S-au analizat serviciile medicale disponibile în spital la momentul acela,comparând cu nevoile crescute și imediate.
Investițiile au fost canalizate în direcțiile esențiale.
Am fost întrebat adesea de ce nu am investit la neurologie, de exemplu; dar afecțiunile neurologice nu erau între primele 5 care să aibă un grad ridicat de cazuistică în statisticile pacienților noștri. Astfel,
le-am luat în ordinea priorităților, am avut o logică . Ne-am uitat și am analizat care sunt cauzele de morbiditate și mortalitate cele mai importante și acolo am direcționat cele mai importante resurse.
Nevoile de modernizare a anumitor secții sau servicii sunt strâns legate de specificul spitalului, mai ales în cazul unui spital de urgență.
Prin urmare, investițiile au început cu Secția de Anestezie și Terapie Intensivă.
Acesta este pilonul principal în orice spital de urgență , pentru că susține toate specialitățile chirurgicale, urgentele fiind, în proporție covârșitoare, chirurgicale. În special în Constanța, unde există un aflux foarte mare de vizitatori în perioada sezonului estival și totodată foarte multe accidente rutiere.
Am continuat apoi prin a a investi în specialitățile care țin de partea de urgență, strict în zonă de ortopedie, partea de ortopedie-traumatologie fiind una din componentele importante în urgentele medico-chirurgicale.
Astfel, am readus în funcțiune Secția de Ortopedie, care era o secție nerenovată, nereabilitată de fapt, de circa 30 ani; am reușit, cu sprijinul autorităților locale, să aducem o echipă de medici de la București, deoarece aveam și deficit de personal în zona această. Am creeat o echipă pe ortopedie, o secție nouă, cu bloc operator nou, modern și cu servicii pe măsură.
Următorul pas a fost de a dezvolta secția de chirurgie, această reprezentând coloană vertebrală a oricărui Spital de Urgență. Am încheiat prima etapă, o secție cu un bloc operator pe care l-am inaugurat în 2014.
Este un bloc operator ultramodern și dotat tehnic corespunzător, la nivelul anului 2014.
Anul acesta vom da în funcțiune cea de-a două secție de chirurgie. Vom avea deci 2 secții de chirurgie renovate, moderne, cu 5 săli de operații și bloc operator modern.
În paralel-pentru că există morbiditate crescută în zona de neoplasme- am reabilitat și modernizat Secția de Oncologie și Secția de Cardiologie. Practic sunt cele două mari zone care reprezintă cauza de mortalitate în România pe primele locuri: afecțiunile cardiologice și afecțiunile neoplazice.
Cum o bună parte din pacienți sunt copii, ne-am îndreptat atenția și investițiile și într-acolo. Am fi dorit foarte tare să avem un spital separat de pediatrie, dar nu se poate, astfel că am rebilitat o jumătate din Secția de Pediatrie existentă, iar până la sfârșitul anului 2015, o vom avea reabilitată pe toată.
Pentru anul 2016, ne-am propus să reabilitam maternitatea și partea de neonatologie.
Pentru toate proiectele am avut suportul autorităților locale, mare parte din banii de reabilitare au provenit din bugetele locale, de la Consiliul Județean Constanța. O parte din bani a provenit -desigur- și de la Ministerul Sănătății.
În afara acestor proiecte pe care le-am definitivat, am regândit politică manageriala a spitalului. Astfel, ne-am orientat și către parteneriate public- private.
Am concesionat serviciile de imagistică, laborator, serviciile de hrană din spital către operatori privați importanți.
În felul acesta, astăzi spitalul beneficiază de servicii foarte bune, iar achizițiile se fac la prețuri negociate.
Avantajele sunt cele cunoscute, ne permitem să cumpărăm servicii de o anumită calitate, atâta timp cât avem bugete, ne putem previziona foarte bine bugetele.
Am făcut, în premieră în România un parteneriat cu o companie care ne-a adus și ne-a montat un angiograf ; am putut astfel să intrăm în Programul național de infarct miocardic acut. Avem la îndemână tehnica de angiografie, pe care o folosim atât pentru spital, cât și pentru Programul național de infarct miocardic, fiind o investiție de aproape 1.000.000 Eur.
Investițiile partenerilor noștri privați în: echipamente, aparatură medicală, substanțe și reactivi s-au ridicat la aproximativ 5.000.000 Eur; bani pe care în mod cert spitalul nu ar fi avut de unde să-i dea.
Investițiile din ultimii cinci ani, în lucrările de echipare și modernizare, se ridica la valoarea de aproximativ 15.000.000 Eur, cuprinzând și blocuri operatoare, secții, dotări.
Pentru viitor dorim să ne dezvoltăm o în zona de radioterapie, să concesionam serviciile de radioterapie tot unui operator privat.
După estimările noastre, o investiție într-un centru care să conțină servicii de diagnostic și terapii în oncologie care să cuprindă și radioterapie ar costa cam 10.000.000 Eur. Sperăm să găsim un astfel de investitor care să închidă cercul; practic, avem servicii de oncologie în spital, avem partea de chirurgie care este nouă și foarte bine pusă la punct, am avea și radioterapie. Astfel, am putea trata orice fel de afecțiune oncologică.
Suntem un spital clinic județean, majoritatea secțiilor sunt secții clinice. Totodată, colaborăm cu Facultatea de Medicină din Constanța, avem rezidenți pe care îi creștem; o parte din ei rămân la noi, o parte pleacă.
Dezvoltăm parteneriate cu diverse spitale din România și din străinătate, am adus echipe de medici din străinătate care, împreună cu medicii noștri, au realizat tot felul de intervenții operatorii. Suntem spital de gradul IA, iar această este cea mai înaltă clasificare în România.
Din punct de vedere teritorial, acoperim o regiune destul de importantă-practic, pe anumite specialități -neurochirurgie, chirurgie cardio-vasculară, acoperim toată Dobrogea plus ceva județe limitrofe. Suntem un fel de spital regional, fără a beneficia de avantajele unui spital regional și de denumirea respectivă.
Principalul obiectiv , pentru care m-am zbătut, a fost creșterea calității actului medical; acest obiectiv a înglobat toate demersurile manageriale pe care le-am făcut de la preluarea managementului și până astăzi.
