Monthly Archives: November 2016

Unde se rupe legatura dintre venituri si productivitate la Isarescu? La propria persoana

Sursa: Sfin.ro

Nu exista discutie despre salarizare in care care sa nu fie necesar recursul la productivitatea muncii.

De fiecare data Isarescu a iesit public dezavuand orice propunere de crestere salariala fie ca era cazul salariului minim fie a salarizarii in sistemul bugetar prin introducerea bonusurilor de performanta a apelat la productivitate.

Isarescu se afla in una din 2 situatii:

1. Cine ii scrie discursurile nu stia pana de curand veniturile lui Isarescu astfel incat probabil ca isi imagina ca sunt inferioare ritmului de crestere a productivitatii

Scribul era desigur in eroare deoarece:

– Veniturile totale anuale ale lui Isarescu au crescut din 2006 pana in 2015 de doar 3 ori

– Venitul pe 2015 este mai mare cu 85,29% decat cel din 2009.

2. Isarescu chiar se crede foarte productiv desi a bagat si mentinut Romania in criza si nu se stie cum a pierdut dobanda pe aur in ultimii 10 ani, adica 500 milioane de dolari.

Datele Institutului Naţional de Statistică sustin ca în perioada 2010 – 2015 salariul mediu net pe economie a crescut cu 33% (de la 1.391 de lei net pe lună în 2010 la 1.848 de lei net pe lună în 2015), în timp ce productivitatea muncii a crescut cu numai 23% în acelaşi interval.

Salariul minim pe economie a crescut în perioada 2010 – 2015 cu 75% (de la 600 de lei brut pe lună la 1.050 de lei brut pe lună), iar dacă majorarea se raportează la anul în curs (luând în calcul faptul că salariul minim pe economie a ajuns la 1.250 de lei brut), creşterea în perioada 2010 – 2016 este de 108%.

Comparati productivitatea si veniturile lui Isarescu de la BNR cu discursurile.

Tagged , , , , ,

Scadere dramatica a pietei de IT in ultimul trimestru

Sursa: Sfin.ro

Piaţa de IT din România a înregistrat vânzări de 92 de milioane de euro în cel de-al treilea trimestru din acest an, scăzând cu aproape 15% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, reiese din studiul GfK Temax.

Potrivit acestuia, trei dintre cele mai importante segmente ale sectorului, respectiv desktop-urile, calculatoarele portabile şi tabletele au continuat să scadă comparativ cu al treilea trimestru al anului 2015.

De asemenea, piaţa foto din România a generat vânzări de 5 milioane de euro, în scădere de peste 10%.

‘Piaţa bunurilor de folosinţă îndelungată a crescut în T3 cu 9,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Trei dintre cele şapte sectoare – electronice, electrocasnice mari şi electrocasnice mici – au înregistrat rate de creştere de două cifre. Cea mai mare scădere a fost înregistrată de sectorul IT (-15%). În T3, piaţa de electronice a înregistrat o valoare de 92 de milioane de euro – o creştere de aproape 24%, comparativ cu T3 2015.‘

Tagged , , , , ,

Intrarom/Intracom groparii Proiectului de reforma al Ministerului Justitiei…Pierderi de milioane de euro pentru sistemul de justitie din Romania

Sursa: Sfin.ro

În luna martie a acestui an vă supuneam atenţiei stadiul implementării proiectului RMS pentru Ministerul Justiției (Implementation of a comprehensive Resources Management System (RMS) for the Judicial Sector), care face parte din cadrul Proiectului Reforma Sistemului Judiciar din România, finanțat de Banca Mondială, cu joint-venture-ul Intracom IT Services, Grecia/Intrasoft Luxembourg – Intrarom SA, România.

În cele două articole, publicate prezentam un set de întrebări adresate Ministerului Justiţiei şi răspunsurile primite exprimându-mi îndoială că proiectul va putea fi implementat în termenul prevăzut în contract.

Citeşte şi:

http://www.sfin.ro/recomandari/intrarom-succesul-unui-esec-rasunator-la-ministerul-justitiei/

http://www.sfin.ro/recomandari/intracomintrasoft-intrarom-definitia-suficientei-bazate-pe-incompetenta-unor-functionari-din-ministerului-justitiei/

http://www.sfin.ro/recomandari/13-milioane-de-euro-incasati-in-avans-de-intracomintrasoft-intrarom-definitia-suficientei-bazate-pe-incompetenta-unor-functionari-din-ministerului-justitiei-continuare-cu-final/

Iată că, în pofida asigurărilor primite cum că proiectul va fi finalizat la timp, se pare că în realitate acesta s-a blocat aproape total. Vă reamintesc că valabilitatea acordului de împrumut pentru Proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar expiră la 31.03.2017 deci peste doar 4 luni şi jumătate.

În aceste condiţii, în luna iunie, Intrarom reziliază contractul subsecvent cu unul dintre furnizorii de servicii, blocându-i accesul la baza de date a Ministerului Justiţiei, pe motiv că subcontractantul nu este demn de încredere în legătură cu obligaţiile de confidenţialitate asumate folosindu-se tocmai de ceea ce acesta îi semnalase în repetate rânduri, anume semnarea unui protocol de confidenţialitate pentru accesul la datele critice ale MJ. Menţionez că unul dintre piloni, în speţă ANP, gestionează conform spuselor oficialilor de instituţiei, date cu un nivel înalt de secretizare. Această reziliere survine la doar două săptămâni după ce fusese semnat un protocol de prioritizare a activităţilor şi acţiunilor imediate legate de implementarea Subsistemului 6 Resurse Umane şi Salarizare, datorită constrângerilor contractuale impuse de Banca Mondială care prevedeau ca până Ia sfârşitul Iunii August să fie derulat cu succes UATul pentru Pilonul 2 ANP, să fie obţinute şi încărcate în sistem nomenclatoarele de tip „Master Data” şi configurat mediul de producţie pentru acest Pilon.

De ce îşi permite Intrarom să facă acest lucru? Foarte simplu… Între timp şeful de proiect al furnizorului

de servicii pe subsistemul de Resurse Umane şi Salarizare pare să fi fost racolat şi convins să să lucreze pentru Intrarom, pentru acelaşi proiect, prin intermediul propriei firme. Nu este mai simplu aşa? Decât să plătim conform obligaţiilor asumate prin contract, găsim sau fabricăm motive de care ne legăm pentru a invoca rezilierea unilaterală şi ne continuăm treaba, pe bani mult mai puţini, cu aceiaşi oameni.

În esenţă, este vorba despre o altă ilegalitate atâta timp cât furnizorul de servicii subcontractant are semnat cu fiecare angajat, un contract de confidenţialitate prin care acesta, timp de 5 ani, nu poate utiliza informaţiile şi documentele elaborate în timpul cât au avut statutul de angajaţi.

Mă întrebam retoric, oare cum acceptă Ministerul Justiţiei o astfel de abordare? Cum acceptă să fie încălcate cele mai elementare reguli de etică concurenţială? Am găsit repede răspunsul chiar printre cele formulate la precedenta interpelare… “Contractul nu prevede transmiterea acordurilor de disponibilitate ale specialiștilor implicați în proiect, dar prevede în schimb obligativitatea Furnizorului de a mobiliza toate resursele necesare pentru respectarea planului de implementare.” Un fel de „băieţi, pe noi nu ne interesează cum faceţi sau ce faceţi, pe noi ne interesează să faceţi cumva ca să fie bine”.

Se pare că nici aşa nu va fi deloc bine pentru că întârzierea este uriaşă iar ceea ce se încearcă acum prin racolări disperate de angajaţi de la foştii furnizori de servicii sau cu ajutorul unor angajaţi Oracle, în afara programului de lucru, nu este decât o încercare de peticire a sacului care mai mult pierde decât cară… Pentru cine? Evident pentru Statul Român care va înregistra toată această pierdere şi în situaţia în care proiectul nu va fi implementat integral, conform graficului, până la data de 31.03.2017, va trebui să ramburseze Bănicii Mondiale toţi banii primiţi.

Conform informaţiilor oficiale publicate pe site-ului mfinante.ro, Intrarom înregistra la data de 31.12.2015, pierderi în valoare de, 25.296.030 lei şi datorii în valoare de 143.391.377 lei. Această companie este cea care, teoretic şi practic, ar trebui să livreze şi alte proiecte extrem de importante pentru Statul Român şi mă refer aici la Loteria Romană şi Ministerul de Finanţe.

Din surse oficiale ştim că până în acest moment a fost încasată aprox. 90% din valoarea proiectului RMS pentru Ministerul Justiţiei. Revin cu aceleaşi obsesive întrebări… Va acoperi scrisoarea de bună execuţie de 10% din valoarea contractului riscul de neexecutare a proiectului, egal cu valoarea acestuia de peste 13 milioane de euro? Va avea Statul Român de unde să recupereze pierderea în cazul unui eşec?

Zilele trecute instanţa s-a pronunţat favorabil în vederea instituirii unui sechestru asiguratoriu pentru o datorie pe care Intrarom o are faţă de Romsoft, de peste 10 milioane de lei, datorie care a împins firma românească până în pragul falimentului. Pe ici, pe colo, iată, se mai face şi dreptate… dar un lucru se simte tot mai puternic în piaţă, anume ofensiva multinaţionalelor de a intra pe segmentele pe care activează dezvoltatorii români pe care încearcă să-i scoată din joc. Unul surd şi extrem de dur care, din păcate, se joacă fără arbitru.

Tagged , , , , , , ,

De ce nu aș vota pentru Gabriela Szabo

Sursa: Sfin.ro

În primul rând pentru că, la fel ca majoritatea marilor sportivi, Gabi nu a vrut să între în sport de jos. A vrut mereu ,,de sus,,. În al doilea rând pentru că a pierdut toate ,,cursele,, începute ,,de sus,, de după retragerea din activitatea sportivă: președinția FRA și postul de deputat în fața unui liberal de 27 de ani. În al treilea, dar nu în ultimul rând, pentru că partidul din care face parte, dar și televiziunile vor să o propulseze la șefia COSR.

Trebuie să mărturisesc că am fost o persoană care a crezut în Gabriela Szabo în două rânduri. Prima dată la alegerile pentru șefia Federației Române de Atletism, unde a candidat împotriva lui Ion Sandu. A doua oară când a fost numită Ministru al Tineretului și Sportului.

De sus, nu de jos

Am crezut, naiv fiind, că un mare campion, și Gabi face parte din galeria monștrilor sacri ai sportului românesc, poate schimba mentalitatea dâmbovițeană. Că poate aduce ceva din aerul rarefiat și cam străin nouă al victoriei. Că știe cum se obțin succesele și ce trebuie făcut pentru ca ele să vină. Norocul se provoacă, nu se așteaptă (așteptare a fost frica de a semna documente pe vremea când era ministru sau frica de a conduce pentru a nu fi acuzată de trafic de influență – toată lumea știe că juridicul și economicul făceau legea în MTS în Guvernarea Szabo)!

Petre Țuțea spunea: ,,Cine, la 20 de ani, nu este de stânga, nu are suflet! Cine, la 40, mai este de stânga, acela este imbecil!,,. De ce am trecut de la ,,stânga,,, pro Gabi Szabo, la ,,dreapta,, adică împotriva lui Gabi Szabo? În primul rând pentru că am realizat, că marii campioni acceptă greu că trebuie să învețe pentru a face ceva pentru sport. Că tot ei vor să înceapă direct de ,,sus,,, uitând că în sport legea umilinței te învață foarte multe. Eșecul ne învață umilința, ne arată care ne sunt limitele, dar ne ajută să înțelegem că nu putem deveni peste noapte înțelepți. Gabi a luat-o de sus. A vrut să fie președintele FR Atletism. Nu a reușit. A uitat de acest post în momentul în care i s-a ivit ocazia de a conduce atletismul dintr-o nouă postură, ministru al Tineretului și Sportului. Numită, nu aleasă! Tot de sus. Acum vrea să fie președintele COSR.

Noi le știm pe toate, nu trebuie să învățăm

Și Hagi a vrut prima oară tot ,,de sus,,. A vrut direct antrenorul echipei naționale. Și a eșuat! A luat-o apoi de jos, din Divizia B, cu copii, și a avut succes. Din păcate, în general foștii mari sportivi cred că le știu pe toate. Fără să învețe. De ce? Pentru că ei cred că le știu pe toate. ,,Doar am fost mare campion,,. Uneori acesta este argumentul suprem în discuții contradictorii și am auzit-o de multe ori pe Gabi, ca ministru, spunând că știe tot despre sport. Despre lupte, judo, sporturi de echipă pe care nu le-a practicat! Toate erau judecate prin prisma atletismului. Și atunci când le știi pe toate, nu mai poți învăța nimic! Îmi amintesc că un celebru ziarist, David Randall, spunea în cartea Ziaristul Universal că a învățat în primii 30 de ani ai carierei 80% din ce este jurnalismul și că până la moarte va continua să acumuleze cunoștințe despre presă. Tipul ăsta chiar vrea să învețe! Tot de sus a luat Gabi și politica. Adică nu de la umilul statut de membru, ci direct de la candidat la Camera Deputaților. Și a învins-o un tânăr liberal de 27 de ani. Acum vrea tot de ,,sus,, să fie șeful COSR. Un nou eșec ar fi dramatic! Poate că i-ar face un bine și at ajuta-o să înțeleagă că întâi trebuie să fii soldat, apoi caporal, un pic locotenent și mai apoi general. La ,,excepțional,, nu se făceau cadre decât înainte de 1989.

Nu îmi place când partidul dictează

Am deschis deunăzi televizorul și am privit o știre. La Primăria București au fost premiate handbalistele de la CSM, scrimerele care au obținut aurul la Rio și echipa de volei tot de la CSM București. Și brusc reporterul televiziunii a spus că la eveniment a participat și Gabi Szabo. În calutate de ce? Logic de PSD-istă, primăria București fiind condusă de Gabi Firea, soția lui Iulian Pandele care a pus-o pe Szabo pe liste la Ilfov. Partidul e în toate! Recunosc că acestă știre a fost cea care m-a determinat să scriu articolul! Campanie electorală mascată! Apoi mă sună un prieten și îmi spune că președinții de federații au fost ,,rugați,, prin intermediari, să voteze cum dorește viitorul partid de guvernământ. Dau o căutare pe google și văd multe ,,susțineri,, pentru Gabi – emisiuni TV cu duiumul – și atacuri la adresa celor care îl susțin pe contracandidatul lui Szabo! Presa scrisă e în general cea care ,,nu e membră de partid,,. De asta m-am hotărât să scriu. Dacă Gabi demonstrează că merită, dacă ea demonstrează că după doi ani de ministrul TS a făcut ceva concret pentru sport – continui să cred că tot Bănicioiu care nu a fost un mare sportiv dar a lăsat ceva notabil pentru sport, orele de sport în școală, a fost cel mai bun din ultimii trei miniștri deși CV-ul lui nu intră pe câteva pagini de ziar cum e cazul celor care l-au urmat – dacă ea demonstrează că vrea să învețe, atunci ea poate fi votată! Dacă vrea să fie șef nu pentru ea, ci pentru ceilalți! Albert Einstein spunea ,,Ce faci pentru tine, dispare odată cu tine, ce faci pentru alţii, rămâne pentru eternitate,,. Până atunci, eu cred că va mai trece ceva timp! Și mai cred că și în 2009 și în 2014, doi oameni au avut toate televiziunile pro, dar oamenii au votat contra! Adevărul chiar și când e luat la bătaie, are puterea să se ridice.

Tagged , , , , , ,

Acum câteva zile, RAFO Onești a reintrat în insolvență, după 5 ani. În presa din Republica Moldova se vorbește de un nou patron

Sursa: Sfin.ro

Compania Petrochemical Holding din Viena, acţionarul majoritar al RAFO Oneşti, a decis să vândă rafinăria la fier vechi, urmând ca terenul să fie folosit ca platformă industrială pentru o serie de proiecte tehnice.

Vândută la fier vechi

Informaţia se regăseşte în propunerea acţionarului majoritar ce urmează să fie discutată în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, care va avea loc în data de 18 februarie. „Datorită situaţiei financiare a RAFO, îl împuternicesc pe directorul general RAFO SA să înceapă procedura de desfacere (vânzare) a activelor şi utilajelor aferente ale companiei”, potrivit unui comunicat al companiei transmis marţi Bursei de Valori Bucureşti. Sumele obţinute din vânzarea instalaţiilor vor fi folosite pentru finanţarea activităţii curente, plata obligaţiilor de mediu şi întreţinerea infrastructurii existente în vederea dezvoltării pe terenurile rafinăriei a unei platforme industriale pentru implementarea unor proiecte tehnice. „Preţul de vânzare a activelor şi a utilajelor se va stabili în baza preţurilor utilajelor pe piaţa second-hand (utilaje folosite), dar nu poate fi mai mic decât preţul fierului vechi pe piaţa locală românească în ziua semnării contractelor de vânzare-cumpărare a utilajelor”, se arată în comunicat.

Creditorii au termen până pe 11 decembrie pentru a-și înregistra creanțele, tabelul preliminar al acestora urmând să fie publicat până pe 31 decembrie și definitivat până pe 25 ianuarie 2017. Prima ședință a adunării creditorilor va avea loc cel târziu în data de 5 ianuarie anul viitor.

Magnatul din umbră

Petrochemical Holding deţine 96,51% din acţiunile RAFO, iar restul de 3,48% aparţin mai multor acţionari. La rândul său, Petrochemical Holding este deţinută de către magnatul rus Iakov Goldovsky. Rafinăria de la Oneşti a fost cumpărată în anul 2009 de către Goldovsky, care a deţinut colosul petrochimic Sibur din Rusia până la venirea la putere a lui Vladimir Putin. El a pierdut controlul asupra Sibur în anul 2002, când a ajuns în curtea Gazprom. Oligarhul a stat atunci în închisoare timp de şapte luni, fiind acuzat de delapidare. Ulterior, el a fost eliberat, a părăsit Rusia şi a înfiinţat Petrochmeical Holding în Austria.

Cronica unui eșec

Ultimul an în care rafinăria din judeţul Bacău a mai produs motorină sau benzină a fost 2008. De atunci, compania face afaceri din vânzarea de active diverse. Cele 43 de benzinării ale RAFO au fost vândute în anul 2009. În toamna anului trecut, acţionarii RAFO Oneşti au aprobat reducerea capitalului cu aproape 2 miliarde de lei, pentru a acoperi pierderile istorice şi pentru a evita dizolvarea companiei. RAFO se află într-o situaţie dificilă de foarte mulţi ani, astfel că reducerea capitalului a avut loc cu scopul de a compensa pierderile reportate, care se ridicau la 1,92 miliarde de lei la finele anului 2013.

Scandal după scandal

De-a lungul timpului, RAFO a fost implicată într-o serie lungă de scandaluri, unele dintre acestea lăsându-se cu ani grei de închisoare. În luna octombrie 2014, omul de afaceri Marian Iancu, fost proprietar al rafinăriei, a fost condamnat definitv la 12 ani de închisoare de către Curtea de Apel Bucureşti în dosarul RAFO, fiind acuzat de evaziune fiscală şi spălare de bani.

Alături de acesta, au mai fost condamnaţi Constantin Mărgărit şi Octavian Iancu (fratele lui Marian Iancu – n.r.) la câte zece ani de închisoare, Elenkalan Hazrettin şi Alex Martin (fost Akaroglu Cuneyit) la câte nouă ani de închisoare, Marius Turică şi Gheorghiţă Iancu, la câte şapte ani de închisoare, dar şi Silviu Neacşu la doi ani şi nouă luni de închisoare cu suspendare. De asemenea, magistraţii au mai decis să confişte de la Marian Iancu peste 215 milioane de dolari şi 13 milioane de euro.

Acuzaţiile au fost formulate în baza concluziilor din procesul-verbal întocmit de Fisc. Mai exact, bugetul de stat ar fi fost prejudiciat prin neplata impozitului pe profit în sumă totală de 80,62 milioane de lei şi prin TVA dedus ilegal în valoare de 55,03 milioane de lei, rezultând un prejudiciu total de 135,65 milioane de lei.

Dosarul Carom

Un alt dosar ajuns în instanţă este Carom. În luna decembrie 2014, Tribunalul Bucureşti i-a condamnat pe Ovidiu Tender la 11 ani şi patru luni de închisoare şi pe Marian Iancu la 13 ani şi opt luni de închisoare, acuzaţiile fiind de înşelăciune şi spălare de bani.
Decizia nu este, însă, definitivă. Tender şi Iancu sunt acuzaţi că au preluat ilegal controlul companiei Carom Oneşti şi au prejudiciat-o cu 143,4 milioane de lei (1.434 de miliarde de lei vechi), sumă stabilită la nivelul anului 2003. Înainte de 1990, Carom SA a făcut parte din Platforma Petrochimică Oneşti. Cei doi oameni de afaceri sunt acuzaţi că au drenat resursele Carom prin intermediul unui circuit financiar complex.

Ce a gândit Ceaușescu

În 1956 Guvernul comunist înfiinţează Platforma Petrochimică Borzeşti, aici fiind construită Rafinăria 1 Oneşti, care procesa ţiţei nesulfuros din ţară.Între 1979 și 1980 a fost pusă în funcţiune Rafinăria 2, care procesa ţiţei sulfuros din import. România mai are acum doar 4 rafinării, 3 funcționale. Dacă în perioada de glorie România avea o capacitate de rafinare de 34 de milioane de tone pe an şi un număr de zece rafinării, astăzi doar trei rafinării mai realizează carburanţi, respectiv Petrobrazi (Petrom), Petromidia (Rompetrol) şi Petrotel (Lukoil), în vreme ce, la Vega, grupul Rompetrol produce bitum. Dintre celelalte, Arpechim se află în conservare, iar statul speră ca investitorii care vor prelua Oltchim să cumpere şi Arpechim, care îi furnizează materie primă. În afară de RAFO, celelalte rafinării din ţară sunt Astra Română, Steaua Română, Dărmăneşti şi Suplacu de Barcău.

Planul lui Ceauşescu a fost să deschidă cât mai multe rafinării, astfel încât să prelucreze ţiţei importat din statele aflate în Orientul Mijlociu, cu care România întreţinea relaţii bune în perioada comunistă. Ulterior, carburanţii erau exportaţi, scopul final fiind aducerea de valută în ţară.

Cum a ,,murit,, RAFO pe mâna Iacubov-Hrebenciuc-Iancu

În 1991 RAFO Oneşti este înregistrată ca societate de sine stătătoare, compania nefiind inclusă în Petrom. A fost privatizată prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni (59,9%) de către consorțiul format din Imperial Oil (deținută de Corneliu Iacubov) și Canyon Servicos (Portugalia) pentru suma de 7,48 milioane dolari. Compania Canyon Servicos este împarțită între firmele Merrydown și Meadowside Management, cu sediul în Insula Navis (paradis fiscal) și sunt conduse de Jorge Rivera și Carlos Apodaca, doi avocați care reprezintă interesele cunoscutului lider PSD Viorel Hrebenciic.

Firma britanică Balkan Petroleum a preluat de la acest consorțiu pachetul majoritar în anul 2003. În spatele acesteia se afla Marian Iancu. Compania Calder-A (parte a grupului Petrochemical Holding) a achiziționat Balkan Petroleum în noiembrie 2006, devenind acționarul majoritar.

În 2007 s-au plătit datoriile istorice

RAFO Onești a intrat în procedură de reorganizare judiciară în aprilie 2004, fiind cel mai mare datornic la buget. La acel moment, conform Centrului Român pentru Jurnalism de Investigație, Gabriel Bivolaru ar fi fost „stăpânul din umbră” al RAFO Onești. La sfârșitul anului 2004, guvernul Năstase a aprobat ștergerea datoriilor, convertindu-le în acțiuni. În iulie 2005, compania Calder A a preluat pachetul majoritar de acțiuni la RAFO. În spatele Calder A se afla fondul PMG-Privatstiftung, condus de omul de afaceri rus Yakov Goldovsky. În 2007, AVAS a ridicat gajul instituit asupra acțiunilor rafinăriei, investițiile asumate prin contractul de privatizare fiind efectuate. Până în noiembrie 2007, RAFO Onești a plătit toate datoriile către bugetul general consolidat, în suma de 898 milioane de RON (aproximativ 250 milioane euro). Tot în noiembrie 2007, acționarii RAFO Onești au aprobat majorarea capitalului social la 2,01 miliarde lei (570 milioane euro). În mai 2007, RAFO Onești a preluat Rafinăria Dărmănești ca punct de lucru. Rafinăria a fost cumpărată, în anul 2009, de Petrochemical Holding, proprietatea fostului oligarh rus Iakov Goldovskiy. Ulterior Goldovskyi a fost arestat pentru șapte luni după care a fost eliberat, a părăsit Rusia și a înființat Petrochemical Holding în Austria, companie aflată printre primele din Europa la producerea de PET-uri.Pe 3 februarie 2015, compania austriacă Petrochemical Holding, acționar majoritar la RAFO, a anunțat că va închide și va vinde la fier vechi rafinăria de la Onești.

S-a vândut din nou?

În presă din Republica Moldova s-a vorbit despre vânzarea companiei în 2016. ,,Rafinăria petrolieră de la Oneşti, a treia că mărime din România, are un nou proprietar în persoana omului de afaceri Vitali Cebanu. Portalul mold-street.com notează că rafinăria nu mai funcţionează din 2008, perioadă în care Rafo a înregistrat pierderi de peste 400 de milioane de dolari.Contactat de TVR Moldova, omul de afaceri a evitat să dea detalii despre tranzacție,,.

Tagged , , , , , ,

Cenzura din Radio Romania modifica votul la Malul Marii Negre. Studiu de Caz -Radio Vacanta- locul unde un manager de radio matrafoxat-platit din taxele romanilor cu 12000 ron lunar- se fotografiaza in costum de politist si incalca orice norma a profesiei… Jocuri de putere locala unde cenzura tine tinerii jurnalisti departe de profesie…

Sursa: Sfin.ro

În timp ce îi hăituiesc pe jurnaliștii care denunță neregulile din Radioul Public, unii dintre păstorii acestui mamut mass-media se uită liniștiți cum independența editorială este călcată în picioare.

Este de notorietate cazul jurnaliștilor Alexandru Rusu și Cătălin Gomboș, târâți, de jumătate de an, prin tot felul de comisii disciplinare, pentru că ar fi denunțat cenzura din Societatea Română de Radiodifuziune. Adică din radioul de stat, cel căruia îi plătiți celebra taxă radio-tv.

Și ai cărui șefi se jură pe roșu (un roșu frumos, roșu PSD, veți vedea…) că nu există cenzură.

Ba există cenzură!

”La Radio România nu există cenzură. Radioul public funcționează, ca orice instituție media, după proceduri editoriale corect implementate și riguros respectate.” Așa scria Serviciul de Comunicare al Societății Române de Radiodifuziune, într-un răspuns adresat jurnalistului Cătălin Tolontan, în cazurile Rusu-Gomboș.

Sub maculatura comunicatelor oficiale, însă, cenzura se extinde ca un mucegai peste organismul putred al unuia dintre studiourile regionale de la radioul de stat.
Vorbim de Radio Constanța, mai cunoscut de ascultătorii de o anumită vârstă ca Radio Vacanța.

Postul condus de managerul Daniel Sîrbu a cenzurat pe față, în campania electorală pentru alegerile locale din 2016, în favoarea PSD.

Povestea este simplă: la mijlocul campaniei electorale, conducerea stației, reprezentată de managerul Daniel Sîrbu și editorul Victorina Oancea, a blocat difuzarea unui comunicat emis de PNL, care conținea o serie de acuzații la adresa PSD. Ceva banal pentru o campanie electorală.

Foarte interesant este că Radio Constanța ar putea să fi determinat în acest mod soarta alegerilor pentru Consiliul Județean. Șefia Consiliului a fost câștigată de PSD, care a avut un avans de numai 156 de voturi față de PNL. Diferența este microscopică, adică 0,06% și nu este exclus ca tocmai știrea cenzurată să fi înclinat această balanță extrem de fragilă.

Cum se fură alegerile cu ajutorul presei de stat

Anunțul Ministrului de Interne că secțiile de votare vor fi supravegheate, din această iarnă, cu camere de supraveghere a stârnit entuziasm în rândul publicului care înțelege rostul democrației. În același timp, de prin unele unghere s-a auzit o fojgăială nemulțumită.
”Alegerile vor fi mult mai corecte, se va fura mult mai puțin”, și-au spus oamenii de bună-credință. Ce nu știau ei este că alegerile pot fi furate chiar înainte să aibă loc. Și că nu trebuie nimic din recuzita Mission Imposibile.

Este, însă, nevoie, de o doză uriașă de tupeu și, foarte probabil, de o părere extrem de proastă despre procurori.

Pentru că mecanismul implică încălcarea grosolană a legii, cu accente caricaturale, ca în desenele animate în care șoricelul fură jambonul uriaș cu care îl mai și pocnește, în treacăt, peste mutră, pe motanul buimac, pus degeaba să apere frigiderul.

Iată, așadar, pe scurt, rețeta furtului în alegeri, folosind drept pontoarcă radioul căruia îi dați bani, lună de lună, ca să vă ferească, printre altele, de hoții de toate neamurile. Probabil că mai sunt și alte variante, dar noi avem plăcerea să vă prezentăm stilul Radio Constanța, by Daniel Sîrbu&Victorina Oancea:

1. Pe 14 mai, în toiul campaniei electorale, redactorul de serviciu Gabriel Afuz primește de e-mail-ul de serviciu un comunicat de la PNL Constanța, care conținea o serie de acuzații la adresa PSD Năvodari. Limbajul era, însă, decent.

2. Redactorul înregistreză știrea pentru buletinul electoral din acea seară, conform regulilor prestabilite.

3. La scurt timp, este sunat de editorul coordonator Victorina Oancea și i se cere, insistent, să elimine știrea din buletin și să nu o mai difuzeze. Motivul (sau, mai bine spus, pretextul): Radio Constanța nu trebuie să medieze astfel de atacuri între partide. Gabriel Afuz protestează, dar este nevoit, totuși, să se conformeze.

4. Managerul Daniel Sîrbu, care primise și el, separat, comunicatul PNL, îl redirecționează tot către redactorul de serviciu. Acesta îi răspunde: ”Bună ziua, avem deja comunicatul, dar Victorina a spus să scot știrea din buletin și să n-o difuzez. Gabi.”

5. Reacția managerului, care tocmai a fost informat despre interzicerea unei știri pe post, în campania electorală: ”Ok, eu doar le trimit. Voi faceți politica editorială.” Dacă răspundea ”Hai, că țin eu de șase!” ar fi fost același lucru.
Noapte bună, democrație.

radio-1radio-2radio-3

Să fie acesta un episod izolat?

O mai fi cenzurat Radio Constanța? Ca să aflăm răspunsul, ne întoarcem, puțin, la Serviciul de Comunicare de care vorbeam mai sus.

”Mai mult decât atât, orice suspiciune de afectare a actului editorial poate fi sesizată Consiliului de Onoare de către orice jurnalist , în baza statutului jurnalistului și a regulamentelor interne. Până la această dată niciun jurnalist din radioul public nu a reclamat ingerințe editoriale și nu a depus vreo sesizare în acest sens” – i se mai comunica, în martie 2016, lui Tolontan.

Premiera a avut loc cinci luni mai târziu, în august, când un jurnalist de la Radio Constanța, Bogdan Comșa, a sesizat Consiliul de Onoare.

În rezumat, îl acuza pe managerul Daniel Sîrbu de cenzură, după ce acesta a dispus interzicerea știrilor despre un activist ONG, Victor Maxim și cele două organizații pe care le reprezintă.  Când a cerut clarificări, pe e-mail, Bogdan Comșa a primit un răspuns agresiv, însoțit de o amenințare voalată privind concedierea.

radio-4radio-5

Un caz clasic de cenzură, cu un moțișor de amenințare fățișă.

Ce face Consiliul de Onoare, organismul cu care se laudă Radioul Public că exorcizează ingerințele de acest fel?

Păi, spune că ce s-a întâmplat nu este de competența lui. Spune că interzicerea sub amenințare a unor subiecte nu înseamnă cenzură.

Un fel de ”Elvira, ce vezi tu nu este adevărat!” dintr-un film prost și fără nici un haz.

radio-6

Ce este cu acest Consiliu de Onoare?

Devine aproape irelevant ce prevede legea. Oficial, este un for intern, care mediază situațiile conflictuale.

Este format, în majoritate, din jurnaliști aleși de colegi, dar din care fac parte și doi reprezentanți ai Parlamentului Radioului. Adică, ai Consiliului de Administrație.

Ei, bine, acești din urmă au votat, și ei, în același mod rușinos, consfințind că mesajul ”Nu difuza știrea pentru că te dau afară!” nu este un act de cenzură.

După cum se vede, Consiliul de Onoare, corcit cu Consiliul de Administrație, se comportă ca o spălătorie a puterii din Radioul Public.

Și mai avem o surpriză. Cine mai face parte din această butaforie numită Consiliul de Onoare? Victorina Oancea!

Da, chiar doamna despre care am povestit mai sus că a dispus blocarea unei știri în campania de la localele din vară. Și care ar trebui, acum, să garanteze libertatea editorială în Radioul Public.

Și cine ar putea să salveze situația la radioul de stat?

Scriam că organul suprem al radioului public este Consiliul de Administrație, care este condus chiar de președintele director general Ovidiu Miculescu.

Consiliul are, și el, atribuții privind actele de cenzură și ingerință în activitatea editorială. Ca urmare, ar trebui să fie ultima barieră în calea unor episoade precum cele de la Radio Constanța, care mânjesc imaginea radioului de stat și calcă legea în picioare.

Numai că situația este mai complicată și debandada de la Radio Constanța ar merita să rămână în borcanul cu formol al unui viitor și necesar Institut de Cercetare a Crimelor Presei de Stat.

Iar galeria personajelor care și-au trădat rolul trebuie completată cu unul dintre membrii sus-numitului Consiliu de Administrație: Adrian Doroș, care este și redactor la Radio Constanța.

El a fost ales, în 2014, reprezentant al salariaților în Consiliul de Administrație. Printre atribuțiile sale, conferite de regulamentul de organizare și funcționare al acestui for, se află și discutarea cazurilor de cenzură.

Numai că Adrian Doroș, om plătit cu 9000 de lei pe lună din banii publicului, pare că are cu totul altă agendă.

În interiorul redacției Radio Constanța a avut loc, recent, un scandal în care Adrian Doroș a fost acuzat că s-a spălat pe mâini când i-au fost aduse la cunoștință, de-a lungul timpului, alte acte de cenzură.

Acuzele au venit de la același redactor Bogdan Comșa, care i-a reproșat în față că a mințit, spunând, de-a lungul anilor, că nu are nici un fel de competențe, când i s-au adus la cunoștință alte acte de cenzură. Comise, coincidență sau nu, tot în favoarea PSD Năvodari.
Doar când a fost prins cu mâța în sac, Adrian Doroș a binevoit să ofere o adresă de e-mail pentru reclamații. Și cam atât, cu toate că avea posibilitatea să sesizeze el însuși Consiliul de Administrație.

radio-7

Aritmetica trădării publicului este simplă, în acest caz: doi membri din Consiliul de Onoare + Adrian Doroș = 3 reprezentanți ai Consiliului de Administrație care se uită în altă parte când colegii jurnaliști strigă ”Săriți, hoții!!!”.

Deasupra Consiliului de Administrație mai sunt doar președintele director general Ovidiu Miculescu și, apoi, Dumnezeu. Însă ordinea nu pare foarte sigură, dacă ne uităm la ce se petrece, acum, în Societatea Română de Radiodifuziune.

Ce spun împricinații?

Contactaţi de noi pentru un punct de vedere, dl Daniel Sârbu, managerul Radio Constanța, dna Victorina Oancea, editor şi dl Adrian Doroș, membru CA al SRR nu ne-au transmis niciun răspuns, până la momentul publicării acestui articol.

Dl Bogdan Comșa a declarat că nu poate comenta și ne-a direcționat către conducerea SRR iar dl Gabriel Afuz ne-a transmis că nu are nimic de spus în legătură cu presupuse acte de cenzură.

Alegeri, taxe, salarii de mii de euro pentru șefime

Campania electorală și alegerile vor prinde, probabil, Radio Constanța, în același costum grotesc de clovn care jonglează cu legile meseriei și vă fură în glumă ceasul de la mână, uitând să vi-l mai dea înapoi.

Un clovn care plânge, acum, cu lacrimi de gușter, din ochiul stâng, în timp ce cu dreptul caută să dibuiască unde aveți portofelul din care să îi plătiți, în continuare, taxa radio.

Aia despre care spune că îi va asigura, lui, în continuare, independența editorială, iar nouă, ca și până acum, știri corecte, ferite de influența baronilor, voievozilor și altor căpetenii fugite din Evul Mediu politic.

Să ne înțelegem, suntem de părere că taxa radio-tv este esențială pentru libertatea presei de stat, singura care trebuie să rămână pe baricade pentru a servi interesul public numai că principiul acesta trebuie să fie mai mult decât o vorbă goală.

Deocamdată, taxa aceasta, care are rolul să sprijine independența Radio Constanța, îi rupe, lunar, buzunarele managerului Daniel Sîrbu cu un chirpic de aproximativ 12000 de lei, in jur de 2700 de euro.

Cât de liberi sunt jurnaliștii din subordinea lui și în ce măsură sunt lăsați să muncească în slujba dumneavoastră, judecați singuri.

Tagged , , , , ,

O noua criza financiara de proportii datorata cresterii pretului proprietatilor si a pretului marfurilor

Sursa: Sfin.ro

Saxo Bank: Inflaţia globală este pe cale să explodeze din cauza preţurilor mărfurilor

Inflaţia globală este pe cale să explodeze din cauza preţurilor globale mai mari ale mărfurilor, devalorizărilor competitive (inflaţie importată) şi, într-o măsură mai mică, preţurilor în creştere ale proprietăţilor, susţine Christopher Dembik, director Analiză Macro, Saxo Bank.

Principalul factor determinant al inflaţiei este reprezentat de preţurile globale mai mari ale mărfurilor, care au început să crească de la începutul verii (+2,3% în septembrie în comparaţie cu septembrie 2015). Preţul petrolului, care joacă un rol cheie în calcularea inflaţiei, a crescut cu aproape 55% de la punctul minim atins în ianuarie trecut. Această creştere va continua în lunile ce urmează datorită scăderilor investiţiilor din sectorul petrolului din ultimii ani ce ar putea avea efect, în cele din urmă, asupra capacităţii de producţie şi asupra posibilităţii unui acord OPEC cu privire la nivelul de producţie.

‘Succesul primei vânzări internaţionale de obligaţiuni ale Arabiei Saudite de acum două săptămâni (ţara a strâns 17,5 miliarde de dolari) ar putea determina ca ei să coopereze pentru reducerea inundării pieţei, de vreme ce au găsit o nouă (ieftină) metodă de a aduce bani în sistem. Dacă e aşa, acest lucru ar putea deschide calea către un acord durabil în ce priveşte petrolul ce ar avea ca rezultat o inflaţie mai mare. În zona euro, preţurile în creştere ale petrolului vor duce inevitabil la o creştere a HICP. Din punct de vedere istoric, ştim că inflaţia în Eurozonă este influenţată foarte mult de schimbarea anuală a preţului petrolului. Dacă inflaţia ar fi perfect corelată cu preţul petrolului, ceea ce, evident, nu e cazul, inflaţia ar creşte la aproape 2,3% anul viitor dacă preţul petrolului rămâne la 60 USD per baril. Deşi se poate afirma cu destulă siguranţă că nu se va ajunge acolo, direcţia inflaţiei este foarte clară. Chiar dacă preţurile petrolului scad din nou la 40 USD per baril, inflaţia este pe cale să crească semnificativ anul viitor’, susţine analistul Saxo Bank.

Un semnal foarte pozitiv cu privire la inflaţie vine din China, unde, recent, indicele PPI s-a întors recent în teritoriu pozitiv (+0,1% în septembrie). Dacă tendinţa continuă şi în octombrie (datele PPI vor fi publicate pe 9 noiembrie), ar însemna că China iese în sfârşit din deflaţie. De la faptul că este cel mai mare exportator de deflaţie din lume, China va deveni – aproape de la o zi la alta – un exportator de inflaţie, lucru care va avea implicaţii globale cheie cu privire la dinamica inflaţiei.

Ca rezultat al preţurilor mai mari ale mărfurilor şi devalorizării valutelor, în multe ţări inflaţia a fost mai mare decât se anticipase în ultimele săptămâni. În Noua Zeelandă, indicele preţurilor de consum a crescut cu 0,2 procente în al treilea trimestru faţă de anul precedent (versus 0,1% conform consensului), ceea ce a dus la stimulare temporară a parităţii NZD-USD pe piaţă. În Marea Britanie, IPC a fost 1% în septembrie, de la 0,6% în august, în contextul scăderii lirei sterline.

În Europa, creşterea preţurilor proprietăţilor este de asemenea un factor pentru o inflaţie mai mare. În Spania, preţurile proprietăţilor sunt încă la 30% sub nivelul pre-criză, dar în alte ţări preţurile continuă să crească, uneori chiar vertiginos. În Germania, preţurile sunt în creştere cu 30%, iar în ţările scandinave au explodat cu +57% în Norvegia şi +70% în Suedia.

Creşterea inflaţiei globale va avea un efect negativ în ce priveşte creşterea economică, dar va aduce puţină alinare agenţilor economici (privaţi şi publici) care sunt foarte îndatoraţi şi care acum se confruntă cu un cost mai mare al capitalului, spune Dembik.

Tagged , , , , , , ,

Romanii incep sa isi vanda proprietatile

Sfin.ro

Românii au semnat 703.509 tranzacţii imobiliare în primele nouă luni ale acestui an, în creştere cu circa 8,6% comparativ cu perioada similară a anului trecut, potrivit statisticilor elaborate de Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară (ANCPI).

Doar în luna septembrie şi-au schimbat proprietarul peste 85.000 de imobile din ţară, mai multe cu 1.200 faţă de cele din aceeaşi lună din 2015.

Cele mai multe tranzacţii imobiliare, în primele nouă luni ale anului 2016, au fost înregistrate în Bucureşti – 69.678, Ilfov – 40.158 şi Timiş – 32.836. Judeţele în care au fost înregistrate cele mai puţine imobile tranzacţionate în aceeaşi perioadă sunt: Gorj – 6.538, Covasna – 6415 şi Bistriţa-Năsăud – 6.161.

În luna septembrie 2016 cele mai multe tranzacţii imobiliare au fost înregistrate în Bucureşti – 8.024, Ilfov – 4.691 şi Cluj – 4.349.

Tagged , , ,

Profit de 20 de miliarde de franci pentru Banca Elvetiei

Banca Naţională a Elveţiei (SNB) a raportat un profit de 28,7 miliarde de franci elveţieni (24 de miliarde de lire sterline) în primele nouă luni din 2016, datorită câştigurilor obţinute de pe urma deţinerilor masive de valută şi a ratelor negative ale dobânzilor.

În perioada ianuarie – septembrie 2016, SNB a realizat un profit de 20,3 miliarde de franci elveţieni de pe urma investiţiilor valutare de 666,2 miliarde de franci elveţieni şi un câştig de 7,5 miliarde de franci elveţieni de pe urma deţinerilor de aur.

Rezultatele sunt, de asemenea, sprijinite de profitul mai ridicat de pe urma ratelor negative ale dobânzilor, care a urcat la 1,1 miliarde de franci elveţieni, de la 843 milioane de franci elveţieni în primele nouă luni din 2015.

La fel ca majoritatea băncilor centrale, SNB are drept sarcină principală asigurarea stabilităţii preţurilor şi nu este obligată să facă profit.

Tagged , , , , , ,

Pentru mii de bucureşteni, masa de prânz nu costă mai mult de cinci lei, pentru că nu este luată la restaurant, ci la covrigăria din colţul străzii

Creșterea economică nu se resimte pe stradă. Patiseriile și covrigăriile vînd din plin produse care îngrașă, dar care sunt foarte ieftine și potolesc foamea.

Patiseriile par a fi afaceri cu succes garantat în România: vând produse ieftine şi mereu proaspete, pentru că există cerere foarte mare. 

,,Bunăstarea nu există,,
Cristian Păun, profesor de economie la Academia de Studii Economice susține: ,,Atâta timp cât bunăstarea nu există, nu ai cum să ai un consum mai sofisticat, mai elevat pe partea de calitate”. Creşterea economică poate veni din împrumuturi sau din ce se acumulează în interiorul sistemului economic. În primul semestru a fost de 5,2% faţă de aceeaşi perioadă din 2015, dar nu se vede în buzunarul nostru. Explicaţia este dată de specialişti. Cristian Păun: „Dau un simplu exemplu: ne împrumutăm, creşte datoria publică, ca noi să cumpărăm nişte avioane din Portugalia. În momentul în care se împrumută Guvernul, nu se împrumută pentru Georgică, Ionescu, Popescu ca ei să-şi ia un televizoor să simtă bunăstarea în buzunar”.

Datoria publică a crescut

Datoria publică a României era de 32,5 mld euro la sfârşitul lunii august, în creştere cu aproape 1 miliard de euro faţă de sfârşitul anului trecut. În spatele acestor cifre, consumul populaţiei nu poate schimba cu mult balanţa. De la Târgu Jiu până la Sibiu, reţeta preţurilor mici este cel mai bun marketing. Oana Mirilă, director de cercetare GfK: „Este o modalitate de a se proteja. Asta pentru că ei nu se aruncă la investiţii mari. Dorinţa de a cumpăra şi de a investi e încă reţinută”. Potrivit unui studiu al agenţiei GFK, consumatorii sunt sceptici în ceea ce privește următoarele câteva luni, în special din cauza incertitudinii dată de alegerile parlamentare. Mulți nu exclud posibilitatea unui declin economic.

Tagged , , , , ,