Tag Archives: omnilogic

CE-A UITAT GABRIEL MARIN-OMNILOGIC SĂ POVESTEASCĂ LA DNA

Sursa: Curentul

Devenit vedetă în urma mega-dosarelor de corupție ale momentului, Gabriel Marin s-a consacrat în presă ca fiind denunțătorul perfect. O imagine falsă atât timp cât domnia sa nu a denunțat toate faptele de corupție la care a participat. Abia atunci Gabriel Marin va atinge perfecțiunea în delațiune și se va putea mândri cu titlul conferit de presă. Cu articolul de azi începem seria dezvăluirilor faptelor de corupție ale lui Gabriel Marin necunoscute încă de procurorii DNA.

Gabriel Marin, proprietarul firmei Omnilogic este fericitul câștigător al proiectului INTERNET ÎN ȘCOALA TA în valoare de  34 milioane de euro. Scopul proiectului constă în facilitatea accesului public al instituțiilor de învățământ “în zonele de eșec ale pieței – zone rurale și mici urbane dezavantajate din punct de vedere al accesului la mijloacele modern de comunicații”, prin creșterea utilizării IT&C, susținerea conectării la broadband, precum și prin consolidarea infrastructurii IT&C. Obiectivul general va fi atins prin conectarea a 2446 scoli din mediul rural și mic urban la Internet prin conexiunea broadband, creșterea utilizarii IT&C și facilitarea accesului la Internet pentru 714339 elevi și 56203 profesori din mediul rural și mic urban, creșterea utilizării IT&C și facilitatea accesului la resursele educaționale în inspectoratele școlare județene și reducerea decalajului educațional dintre mediile urban-rural în domeniul utilizării IT&C și al accesului conexiunilor Internet” se arată în anunțul de participare la licitație.
În 2 decembrie 2013 se semnează contractul dintre Ministerul Educației și firma Omnilogic. Ministrul Educației era la acel moment celebrul Remus Pricopie care a încurcat lupul cu vulpea. Nu a încurcat însă Omnilogic cu altă firmă. Așa cum era prevăzut Omnilogic a trebuit să câștige și a câștigat. Ceilalți concurenți nici nu au contat, nici nu au contestat.
Rezultatele acestui contract ne fac să ne gândim la un nou dosar MICROSOFT.
În urma investigațiilor întreprinse am aflat că în multe din școli echipamentele nu sunt livrate, că au fost livrate echipamente în școli ce aveau deja conexiune la Internet și că aceste scoli nu folosesc echipamentele din noul contract , ci tot din cel vechi, că au fost semnate procese verbale fără ca echipamentele să fie livrate în școli. Verificările le-am realizat într-un număr suficient de școli ca să putem să tragem o concluzie jurnalistică.
Nenumărate semnale au fost date în acest sens . Directorii a peste 60 scoli din Gorj au fost chemați de urgență la Inspectoratul Școlar pentru a depune note contabile legate de proiectul INTERNET ÎN ȘCOALA TA. Cu sau fără dotări, directorii au semnat, cu teamă, și și-au asumat existența dotărilor în valoare de 55000 lei în fiecare școală. Și multe alte școli au pațit la fel.
Directorii de la 78 de scoli ieșene trebuiau să transmită către Inspectoratul Școlar Iași nota contabilă a investiției realizate în ultimele 12 luni în unitățile de învățământ pe care le conduc.  În acest context, “Ziarul de Iași “ a realizat un demers jurnalistic inedit : a luat echipamentele și serviciile de pe nota de plată, a cerut oferte pentru echipamente și servicii similare de la mai multe firme IT locale și centrale, a comparat prețurile și a ajuns la diferențe de 300%!!.
Au existat și școli care nu aveau sediu, nu aveau curent electric dar au trebuit să semneze recepția echipamentelor INTERNET ÎN ȘCOALA TA, echipamente inutile și care, oricum, nu au mai sosit.

L-am fi întrebat pe Gabriel Marin pe cine a mituit ca să obțină acest contract și mai apoi să-i asigure spatele dar Gabriel Marin e un mincinos și nu vrem să dezinformăm opinia publică. Omnilogic ne-a trimis la începutul lunii un drept la replică mincinos în care spunea că Marin nu a făcut niciun denunț la DNA. Asta după ce povestise procurorilor cum i-a dat șpagă lui Udrea câteva milioane de euro pentru proiectul e-Romania, denunț ce i-a asigurat blondei primul mandat de arestare, cel din dosarul Microsoft.

Tagged , , , , , , , , ,

Cine este milionarul necunoscut, co-titular de cont cu Viorel Hrebenciuc la banca HSBC

Sursa: Adevarul

Potrivit RISE Project, printre românii care au avut conturi secrete la banca HSBC se numără și politicianul PSD, Viorel Hrebenciuc, reținut în dosarul retrocedărilor ilegale de pădure, unde prejudiciul depășește 300 de milioane de euro.

Hrebenciuc a avut acces la un profil bancar codificat care reunește două conturi. La același profil și, implicit, la cele două conturi bancare au mai avut  acces soția lui Hrebenciuc, Letiția, fiul lor, Andrei, dar și un personaj controversat, despre care se cunosc foarte puține lucruri.

În urma unor interviuri realizate înainte ca omul de afaceri să vândă complexul de golf Lac de Verde, am avut șansa să-l cunoaștem, măcar marginal.

Deși bine cunoscut în unele cercuri, Robert Deutsch este un mister pentru publicul larg, și asta chiar dacă în primii ani de după revoluție, numele lui Deutsch a fost legat de scandalul Megapower.

Ziarul ”România Liberă” a publicat o serie de articole în care Deutsch era acuzat că ar fi implicat o companie românească de stat, IIRUC, într-o afacere în America din care statul român ar fi pierdut 12 milioane de dolari.

Deutsch a afirmat că a dat în judecată ”România Liberă” și a câștigat procesul.

Probabil cea mai vizibilă afacere a lui Robert Deutsch în România a fost complexul de golf Lac de Verde de la Breaza. Reprezentanții în România ai lui Deutsch au anunțat vânzarea complexului în 2013 către un grup de investitori chinezi.

Lac de Verde nu este singura sa investiție în România.

Deutsch a mai fondat o firmă care evalua bonitatea și capacitatea de plată a agenților comerciali pe care a vândut-o către o multinațională. De asemenea, a investit în compania de software Softnet, avându-l asociat pe profesorul Vasile Baltac.

Softnet a fost vândută în 2006 către distribuitorul de echipamente de comunicații Omnilogic.

Numele lui Robert Deutsch a fost legat de scandalul numirii Corinei Dumitrescu în funcția de minitru al Educației în 2012, în primul guvern Ponta.

CV-ul Corinei Dumitrescu (soția deputatului PSD Cristian Dumitrescu) conținea o așa-zisă ”greșeală de tehnoredactare” cum că ar fi urmat cursurile Universității americane “Sranford”. De fapt, Corina Dumitrescu a recunoscut că a fost invitată de Robert Deutsch doar să audieze prelegeri la prestigioasa universitate americană.

Robert Deutsch s-a născut în 1934, într-o familie de evrei la Timișoara, a făcut studii universitare în Rusia, a trăit la București, după care a plecat în Germania, ulterior în Elveția și s-a stabilit în America. În schimb, nu vorbește ivrit și nu a ajuns niciodată în Israel – vorbește în schimb română, germană, rusă, engleză, sârbă, maghiară.

În America, banii i-a făcut cu o companie de consultanță, printre clienții săi numărându-se fostul președinte american Ronald Reagan, pe vremea cănd era guvernatorul statului California. De asemenea, în Germania fusese conilier al viitorului cancelar Helmuth Kohl. Poate explicația nu e tocmai precisă: banii i-a făcut din conexiuni cu oameni de la cel mai înalt nivel.

Când venea la București, locuia într-un apartament de lângă Arcul de Triumf, și unde era vecin cu Mircea Malița, fost ministru al învățământului pe vremea lui Ceaușescu, și Adrian Severin, ministru de externe în cabinetul Victor Ciorbea, și ulterior europarlamentar.

RISE Project a prezentat, și va prezenta în zilele următoare numele unor personaje din politica și afacerile românești care au deținut conturi secrete în filiala băncii HSBC din Elveția.

Documentele văzute de reporterii RISE (comunitate de jurnaliști de investigație independenți) acoperă intervalul 1974-2007 și fac parte dintr-un set de mii de acte bancare care detaliază transferuri în valoare de peste 100 de miliarde de dolari și care dezvăluie numele unor criminali, evazioniști, politicieni, celebrități sau oameni de afaceri din toată lumea.

Toți aceștia au folosit serviciile băncii din țara cantoanelor, cel puțin până în anul 2007.

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

CRISTIAN SIMA II SIFONEAZA PE TOTI! ZIARISTI, POLITICIENI SI AFACERISTI IN MALAXORUL BROKERULUI

Sursa: Masapresei.ro

Fostul broker CRISTIAN SIMA face o serie de DEZVALUIRI INCENDIARE despre toate scandalurile recente care au socat Romania in ultima perioada culminand cu DOSARELE MICROSOFT si GALA BUTE. SIMA nu se limiteaza in a povesti faptele, acesta descriind cu lux de amanunte o serie de episoade la care a asistat.

BOGDAN CHIREAC, SORIN OVIDIU VANTU, DAN TURTURICA, CALIN POPESCU TARICEANU, ALINA BICA, TRAIAN BASESCU, CATALIN PREDOIU, GABRIEL SANDU, IOAN TALPES, DORIN COCOS, ADRIAN NASTASE, ELENA UDREA, fratii MICULA, dosarele DNA, combinatii, spagi – totul este descris amanuntit de CRISTIAN SIMA pe blogul sau personal mareaspovedanie.ro in cadrul unui serial episodic intitulat sugestiv MAREA SPOVEDANIE. SIMA promite ca, in cazul in care va supravietui acestor MARTURII INCREDIBILE, va continua sa dezvaluie lucruri HALUCINANTE.

In continuare va prezentam primele trei episoare din MAREA SPOVEDANIA a brokerul CRISTIAN SIMA, cel despre care se crede ca este stabilit undeva in Elvetia dupa ce ar fi parasit Romania cu o mare parte dintre banii investiti de clientii sai cu greutate.

“Nu stiu daca de aici, din munti, as putea privi mai distant si mai realist brambureala damboviteana, dar stiu cu siguranta ca pot discerne cateva adevaruri si cateva intoxicari livrate populatiei in ultima saptamana. Am cunoscut personal toate personajele pe care le voi analiza si cunosc cateva detalii din afacerile care inflameaza presa si mai ales publicul de acasa.

Ce au in comun actorii ultimei saptamani? In primul rand, un bagaj cultural precar. Vorbesc mult, actioneaza haotic, fara fineturile unui plan bine gandit. Lucrurile au luat-o razna si fiecare arunca si improasca cu ce are la indemana fara a aprecia unde loveste, cum loveste si mai ales daca o lovitura reusita ii poate fi si benefica.

Nu cred ca mai exista vreun cetatean cu scaun la cap care sa creada ca exista vreo institutie a statului neatinsa de coruptie. De la Parlament, Presedintie, Justitie, Servicii, Presa, Biserica sau Armata si pana la cel mai mai mic organism statal de reglementare sau verificare, peste tot exista metastaze, mai mici sau mai mari ale cancerului coruptiei care se tot dezvolta de 25 de ani, sub privirile noastre, cu ingaduinta noastra si mai ales in fata resemnarii noastre. Amatorii teoriei conspiratiei, nu putini la numar, vor spune ca exact asta se doreste, haos. Din haos nu se poate iesi decat cu o dictatura sau cu o noua Putere, marioneta a unei Puteri straine. Eu cred insa contrariul, acest haos ne caracterizeaza, il gustam cu placere si l-am creat cu placere. Fiecare dintre noi isi poate azi revarsa ura pe oricine. Putem uri cu placere si in voie orice politician, orice om de afaceri, orice Putere straina, aliata sau nu, toti suntem fericiti ca am avut dreptate si toti spunem cu mandrie amicilor: “Ti-am spus eu, si asta era corupt!”. Scandalul e prea mare si nimeni nu vrea sa analizeze situatia creata fara ranchiuna si fara parti-pris-uri. Avem sute, mii de corupti si corupatori, evident ca toti au o vina profunda in scufundarea Romaniei in mocirla din ultimii 25 de ani, dar nimeni, absolut nimeni pana acum, nu vrea sa analizeze sinapsele acestei coruptii generalizate.

Umil, foarte umil, fara a crede ca detin suficiente informatii pentru a contura perfect adevarata stare de lucruri din societatea romaneasca, voi incerca sa fac o analiza a sinapselor si a neuronilor cei mai importanti din fenomenul comisioanelor si al para-ndaraturilor in afacerile cu statul.
Dupa 1990, am asistat la un boom al economiei de piata prin nasterea a zeci de mii de afaceri private. Din pacate, selectia naturala nu a functionat corect, pentru ca singurele societati care au reusit sa prospere si sa creasca, uneori disproportionat intr-o asa scurta perioada, au fost doar acelea care au beneficiat de contracte cu statul. Pana si cei care au avut succes in afaceri private cu privati jinduiau la o mica afacere cu statul. Cu statul, nu puteai sa pierzi, riscul era zero, statul pierdea mereu si asta facea diferenta. Intr-o discutie cu Florin Talpes, CEO-ul de la Softwin, care reusise sa-si vanda cu succes produsul BitDifender, atat la noi, cat si in strainatate, am fost surprins de regretul si disperarea sa ca nu reuseste sa castige nicio licitatie cu statul in IT, pentru ca Siveco, Omnilogic si HP iau tot si nu lasa nici macar cateva firimituri. Cum decidentii de la aceste trei mari entitati din IT imi erau clienti, ba chiar unul mi-a fost actionar la WBS, am intrebat cu curiozitate de ce nu ii lasa si pe ceilalti sa culeaga firimiturile de la masa bogatilor, erau multe contracte de cateva milioane, ei erau atrasi mai ales de cele ce depaseau 100 de milioane. Raspunsul a fost pe cat de simplu, pe atat de logic. Puterea politica, odata ce isi perfectiona un canal de fraudat statul si de incasat usor comisioane si para-ndaraturi, nu mai voia si alti jucatori in ecuatie, asa ca, inevitabil, chiar si la contracte de sute de mii, se ducea la acelasi consortiu, unde sinapsele functionau perfect, si il ruga, il implora sa accepte si un contract mic.

Sinapsele au fost create profesionist si unse cu atentie in perioada 2000-2004. Acesta este si logica pentru care Nastase a fost atat de apreciat de mediul de afaceri. Totul era de dinainte stabilit si sistemul functiona perfect. O sa va explic cum functiona in IT si metalurgie, pentru ca de acolo am cele mai multe informatii. Sa presupunem ca Ministerul Educatiei vrea sa-si doteze scolile cu hard si soft intr-un program agreat unanim, si de beneficiar, si de furnizori. Ministerul Educatiei stabileste bugetul, atat, doar cifra ce va fi cheltuita. Cu aceasta cifra in mana, liderul consortiului, de obicei un executiv de la o multinationala americana, in cazul nostru ruda prin alianta cu Presedintele Bush Jr., face caietele de sarcini. Este esential ca cei ce vor castiga licitatia sa faca si caietele de sarcini. Ei vor hotari de ce are nevoie scoala romaneasca, evident in functie de ce au ei de vanzare, adica materialele nevandabile, uzate moral, resturile din productiile mai vechi. In plus, caietele de sarcini trebuie sa aiba niste cerinte imposibil de indeplinit de concurenta, adica de alte multinationale care ar dori sa le strice afacerile. Numai ca statul roman e un prost platnic, el plateste tarziu si exista riscuri de devalorizare, multinationalele nu accepta asa ceva, ele vand cu banii inainte, ca la curve. Va rog sa-mi scuzati comparatia, dar sunt convins ca politicienii care aprobau aceste achizitii se incadreaza perfect in aceasta descriere. Deci, odata hotarat cine va castiga licitatia, ramane de aranjat consortiul castigator si circulatia banilor. Multinationala americana ii vinde lui Omnilogic partea de hard cu credit furnizor si cash.

Omnilogic, cum nu are cash, se duce la Marinel Burduja, la Raiffeisen, si ia un credit in baza contractului castigat cu statul sau, daca suma este prea mare, se poate apela la factoringul de 20% oferit cu generozitate de Standard Chartered (Ericsson prefera factoringul). Softul e preluat de Siveco, veriga slaba, Siveco nefiind capabila sa plateasca cu usurinta para-ndaratul. In acelasi consortiu castigator, mai intra o firma europeana, de obicei din tarile baltice, care acorda consultanta si alte prostii, dar care are rolul cel mai important, acela de a plati para-ndaraturile si comisioanele aferente. Firma baltica transfera tot ceea ce primeste, minus un comision infim, pe conturile private si cifrate ale managerilor de la firmele din consortiu, de obicei in Austria si Elvetia (moda Dubaiului a aparut mult mai tarziu, iar moda cipriota s-a dovedit falimentara dupa “nationalizarea” conturilor din insula.) Politicienii, in perioada 2000-2004, aveau taxa de 10%, dar doreau doar bani la punga. Dupa castigarea licitatiei si livrarea marfurilor, statul platind greu, anumiti decidenti trebuiau unsi pentru “a da drumul la bani“, cum se spunea in jargon. Deci, dintr-o licitatie de 100 de milioane, 10 ramaneau la factorul politic, iar marfa achizitionata nu costa mai mult de 50 si era si depasita moral. In schimb, contractele din IT aveau avantajul ca mai creau ceva plusvaloare pentru actorii principali, ca doar existau consumabile la hard si licentele de la soft… Un exemplu elocvent este ca, desi Softwin era distribuitorul de licente Microsoft, el nu apuca niciodata sa dea licente si la stat. Logic, erau prea ieftine si aveau discount prea mare.

Exista insa un pericol in anii 2000, presa. Nastase o adusese la tacere, dar si multinationalele si consortiul au contribuit din belsug la acea stare de fapt. Daca in 2004, la schimbarea Puterii, presa a avut un moment de respiro si se credea ca va incepe din nou sa latre ca la inceputul anilor ‘90, consortiul a cheltuit imense bugete publicitare, cu precadere in presa prietena. Intai, au batut palma cu mogulii, dar si asa tot mai ramaneau niste ziaristi “dusi cu capul”, care aveau chef de anchete si scoop-uri. Firmele din IT au inceput atunci sa plateasca salarii direct ziaristilor, de obicei celor influenti.

Eram intr-un bar bucurestean cu seful unei multinationale americane din IT sila televizor era o emisiune cu Dan Turturica, de la Romania Libera. Pentru a-mi demonstra ce putere are asupra ziaristului, i-a dat un sms si l-a scos din emisiune, asa de amorul artei, pentru a-mi demonstra mie si celor din jur ca l-a cumparat deja. La fel a procedat si Vintu cand isi freca, de fata cu mine si Mircea Dinescu, mainile, la crearea ziarului Gandul (pentru aceasta poveste puteti citi spovedania „SOV si jurnalistii”, publicata in Hotnews, in 2010).

La sfarsitul lui 2004, afacerile mergeau unse, sinapsele erau la intensitate maxima, neuronii actorilor nu mai gandeau, erau deja pe regim de rutina. Exista insa o hiba imensa in acest sistem, hiba ce provenea din lacomia lui Nastase, care nu impartea si care nici nu-i lasa pe cei mai mici sa ciupeasca si ei ceva. Furnizorii nu vorbeau decat cu persoane de la minister, secretar de stat in sus, si toti inspectorii scolari, plus celelalte cadre din teritoriu, se uitau la ce marfa achizitioneaza, la ce preturi, fara sa poata beneficia de vreun sfant, ba mai mult erau si obligati sa semneze la ordin orice matrapazlac. Revolta sfintisorilor PDSR din teritoriu s-a simtit greu la alegeri, unde favoritul Nastase a pierdut cu brio.

O sa ma intrebati ce faceau Justitia si Serviciile. Evident, faceau afaceri. Daca veti analiza actionariatul Siveco si Omnilogic, trecand prin cateva societati austriece si baltice si prin cativa actionari de la Viena, veti afla ca sinapsa actionarului majoritar ajunge tot in Romania, la ofiterii din Serviciile lui Magureanu, retrasi in afaceri cu IT in 1996. De multe ori, cand unii politicieni, chiar de la PDSR, erau inspaimantati de jaful ce se punea la cale si refuzau sa semneze sau sa publice caietele de sarcini facute de consortiu, baietii retrasi din Servicii interveneau direct santajand politicienii recalcitranti, dandu-i pe brazda.

Pentru a nu mai avea astfel de sincope, s-a inventat spaga anticipata, fara obiect. La un moment dat, in plina criza, cand aparusera niste zvonuri ca cineva se gandeste sa-mi ofere postul de la Finante, inainte cu mult de a primi vreo propunere sau macar vreo sugestie, consortiul a venit si mi-a propus sa-mi dea 1 milion pe cont, anticipat pentru serviciile viitoare. Ideea era sa ai deja spaga pe cont cand ajungi ministru, astfel incat sa o treci de la inceput in declaratia de avere si sa nu ai probleme s-o justifici apoi. Cum am refuzat spaga anticipata, nici ministru nu am mai ajuns. Singura propunere a venit de la Radu Dimofte, in 2012, cand se facea GUVERNUL MRU. Am refuzat direct si astfel mi-a spus fara jena ca o sa-l puna pe Dragoi, ceea ce s-a si intamplat. Gandind retroactiv, este evident ca Radu avea putere la acea vreme. Il sprijinea pe Basescu, era ofiter acoperit SIE, ba chiar si fost DIE, iar MRU venea din fruntea SIE si avea nevoie de oameni din sistem.

Alegerea lui Basescu nu a deranjat pe nimeni initial. Se credea ca totul va merge la fel. Gabi Marin si alti lideri din consortiu se dusesera sa pupe papucul noului sultan crezand ca totul va continua pe aceleasi sinapse, doar neuronii vor fi altii. In plus, in perioada 2000-2004, Opozitia a primit si ea cateva farame si atentii, pentru ca nu se stie ce iti aduce viitorul. Imi aduc perfect aminte ca, dupa intalnirea cu noii alesi, visau deja la aceiasi cai mari, fusesera linistiti si luasera girul Noii Puteri. Cel putin asa credeau atunci. Afaceristii romani dusesera ipocrizia si curvasaria morala la paroxism, dar au avut surpriza ca Basescu sa-i depaseasca cu mult, si chiar din prima clipa. Una li s-a spus in fata si alta au primit. Ba, chiar au inceput sa fie haituiti. In 2007, la referendumul de demitere, erau deja toti in tabara adversa presedintelui si aveau o ura profunda pe el si pe tiitoarele sale. Cand Udrea afirma azi ca nu l-a cunoscut pe Gabi Marin, este perfect adevarat, cel putin pana in 2012, cand am plecat eu, tot sectorul din IT o injura cu spume. Sunt convins ca Udrea improasca si cu adevaruri si cu inventii, dar de aceasta afirmatie sunt absolut sigur.

In guvernarea Tariceanu, afacerile au mers la fel de bine, ba chiar mult mai bine decat pe vremea lui Nastase, pentru ca acum eram in plin boom economic si erau bani prea multi la guvern, risipa era de-a dreptul fara limite. Ca sa va dau un exemplu, presedintele Asociatiei Orbilor s-a dus la Vosganian sa-i ceara 100.000 si Vosganian, generos, cu casa plina, i-a dat 1 milion. La doar cateva luni incheia anul 2008 cu un deficit bugetar imens. La fel, in campania pentru legislative, in 2008, cand Predoiu candida la Buzau si s-a dus la Tariceanu sa se planga ca nu ia bani, acesta i-a raspuns: “Pai nu ai penitenciarele, cum nu ai bani?”. Cum Predoiu nu a luat niciun ban spaga, a pierdut alegerile contra contracandidatului PSD Ghiveciu, care le-a dat paturi la oameni si l-au votat. Predoiu are insa marea vina ca a delegat sectorul Achizitii si, drept urmare, Alina Bica, in mandatul Boc a putut sa faca ce dorea. De fapt, Predoiu era doar reprezentativ, il reprezenta pe Basescu si in rest se facea ca ploua.

Lumea IT-ului a fost insa profund zdruncinata in timpul guvernarii Boc. Astia erau total dezorganizati, erau flamanzi, mult mai lacomi decat cei de dinainte si erau foarte multi decidenti. Cand Gabi Marin s-a dus la Gabi Sandu, primul soc a fost ca i s-a cerut sa dea tribut si pentru afacerile in derulare facute cu fostul ministru Nica. Marin era profund revoltat si i-a spus noului ministru PDL: “Inteleg sa impartim ce muncim impreuna, dar ce am muncit cu altii ramane asa!”. “Munca” insemna aranjarea licitatiilor, fixarea sinapselor si impartirea prazii.

Evident ca s-a iscat un scandal monstru intre Gabi Marin si Gabi Sandu. Aici a aparut mediatorul-sef, Bogdan Chirieac. Cand afacerile au luat o amploare si mai mare, a aparut Niro, care de fapt i-a impacat pe toti, contra unui comision.

Pentru a intelege cum a ajuns Dorin Cocos in afacerile cu IT, desi saracul nu cred ca stia nimic despre calculatoare, trebuie sa ne intoarcem in anii 2000-2004, cand la restaurantul Trei Cocosi din Parcul Herastrau se puneau la cale toate sinapsele coruptiei. Clienti nelipsiti erau Chirieac, Miki Spaga zis Bebita si elvetianul Marius Opran. Ultimul, mult mai discret si circumspect, vazand ca Dorin Cocos, botezat si Gorgorin, incepuse nu doar sa serveasca la masa, dar si sa faca uneori cartile.

Sa analizam sinapsele una cate una, cu argumente si detalii.

Sinapsele care pleaca de la Bogdan Chirieac spre PSD. Chirieac e nasul de cununie al lui Roibu jr, fiul lui Roibu Aristide, trezorierul PDSR in 2000. Chirieac devine un pion important dupa campania din 2000, facand legatura intre multinationale si partide. Chirieac achizitioneaza de la Adrian Lustig, sotul Eugeniei Voda, un apartament langa Piata Charles de Gaulle. Toni Petrescu, manager la Ericsson, achizitioneaza si el un apartament in acelasi bloc, tot de la Lustig. Chirieac nu are banii necesari si Petrescu ii plateste lui Lustig si apartamentul sau. Chirieac primeste de la mine gratis 5% din WBS Holding pentru a face lobby. Chirieac primeste de la Ericsson aproximativ 1.5 mil dolari pentru a-i distribui in campanie. Chirieac da cea mai mare parte la PDSR, dar nu uita de Stolojan si Mugur Isarescu, desi stie ca nu au sanse in fata Bunicutei in campanie. Doar Vadim nu primeste nimic. Adrian Vasilescu primeste banii pentru campania lui Isarescu, desi nici el nu crede in succesul acestuia. Chirieac ii da 75k dolari lui Vasilescu de la Angelo Gruttaduaria, proprietarul Ductil, lui Vasilescu, la Angelo in casa, pe str. Episcopiei si, in acelasi timp, pregateste cu Miki Spaga achizitionarea de catre sicilian a Siderca Calarasi. Chirieac vrea sa faca televiziune, emisiunea ProVest la ProTv. Adrian Sarbu ii cere sa vanda emisiunea inainte de a fi produsa. Sarbu imi vinde mie emisiunea ProVest, 10 editii, contra 30k dolari, urmand sa impart cu el, dupa ce imi voi recupera cei 30k, jumi- juma profitul realizat din publicitate, dar doar eu trebuie sa caut publicitate. Reusesc sa vand publicitate la Ductil Steel, Sanofi si Aventis de peste 60k dolari. Sarbuincaseaza cei 60k, dar uita sa-mi mai dea vreun ban. Teapa! Ma duc la Londra si, intamplator la o cina in casa la Charles Franck, presedintele de atunci la EBRD, o gasesc invitata pe Janine. Deschid discutia despre Sarbu si il fac tepar si neserios. EBRD tocmai dorea sa imprumute pe CME cu multi bani. Pentru a nu-si pierde imaginea pe piata londoneza, Adrian Sarbu imi plateste a doua zi toti cei 60k din afacerea ProVest, invocand intarzierea prin aceea ca Bogdan Chirieac i-a cerut prea multi bani spaga si nu mai avea de unde. Evident ca nu ii cred povestile. Chirieac are ca invitati la ProVest redactia Europei Libere, finantez emisiunea, dar Chirieac se ia de ei si incepe sa-i faca voalat securisti. Aici am primul dubiu. Chirieac ii paseaza contactele de la firmele farmaceutice lui Val Vilcu, care incepe sa le santajeze, Dan Ivan – CEO Sanofi Aventis poate povesti cu lux de amanunte aceste santaje.

La Restaurantul Trei Cocosi, il cunosc pe Dorin Cocos– Gorgorin, si pentru prima oara pe Elena Udrea. Gorgorin tocmai divortase si ne prezinta ultima achizitie. Udrea, in tricou mulat si blugi stramti parea scoasa din Discoteca Herastrau, care era la doi pasi de restaurant. Toti de la masa fac misto, eu le spun ca fata are tupeu si o sa faca un drum lung si de succes, nici macar Gorgorin nu imi da dreptate. O s-o reintalnesc pe Udrea dupa multi ani, intr-un avion de Viena, unde am stat alaturi, culmea, la economic.

Chirieac scrie contra fratilor Micula, unul dintre ei vine la masa, ii ofera un plic cu 10k dolari si apoi Chiriac suna la redactie, la Lelia Munteanu: “Opreste atacurile contra fratilor “Suc”, dar da-le drumul peste o luna si o sa dau vina pe CTP, ca el e de vina, si mai luam ceva de la ei.”

2000, marire de capital la WBS, Clubul Diplomatilor, printre actionari Terruzzi – CEO la Exxon Europa, Gruttadauria, patron la Ductil, fratii Fila, J. C. – CFO la Microsoft. Chirieac il aduce pe Isarescu, prim ministru la acea vreme, intalnirea e fructuoasa, strainii sunt toti dornici de investitii in Romania, multi le-au si facut, pacat ca Isarescu va fi inlocuit cu Nastase. Chirieac imi spune ca Isarescu si Vasilescu vor 5% din firma, ii dau cadou si apoi aflu ca era o minciuna, saracii nu cerusera nimic, era inventia lui Chirieac.

Gabi Marin de la Omnilogic isi da copilul la liceul de aici, din Elvetia, doar pentru ultimii doi ani. Gabi Marin ii sugereaza lui Nastase acelasi liceu si asa Mihnea ajunge elev aici in 2007. Nastase il aduce impreuna cu Mihnea si pe Edy Popa, fiul patronului Eddy Spedition. Multe dintre camioanele Eddy Spedition vor contine si saci cu bani. Chirieac ajunge salariat la Omnilogic, pe contract de colaborare, asa isi incasa partea lui din spaga. Gabi Marin isi deschide cont la WBS, 500k dolari, banii sunt pe contul lui de la BSI si vin din Austria, de pe un cont cifrat. Cartea de credit e pe numele fiului sau, dar cu o singura notare WBS Holding. Gabi Marin isi schimba sediul, noul sediu il face Luca G., arhitect elvetian, prietenul meu, in casa caruia stau actualmente cu chirie. Gabi Marin face plati pe conturile cifrate ale familiei Nastase sau ale principelui Dimitrie Sturdza.

Vazand ce face Chirieac, il fortez sa vanda actiunile la WBS lui Georges Madevat, care-l plateste cash. Scap si de actionarii de la Ericsson si devin actionar majoritar la WBS abia in 2006. Lundin fura de la WBS, in calitate de CEO, in sase luni, aproximativ 1 milion de dolari, il dam afara. Toti strainii raman cu mine si continuam sa facem bursa. Intra actionar cu 10% Orest Robciuc, cumnat cu varul lui Bush Jr. iar Irina Socol de la Siveco imi este impusa actionar la Sibex. Ericsson se retrage cu castiguri foarte bune in bursa, mai ales pe caderea din 2001 si pe cresterea actiunilor Ericsson din 2001-2006.

Apare in ecuatie cabinetul de avocatura ZRP si implicit Catalin Predoiu. Prin el ajung sa-l cunosc pe Daianu si apoi pe Coldea. Asta insa…. in episodul urmator. Tineti aproape, daca supravietuiesc o sa va termin povestea”, a scris brokerul CRISTIAN SIMA pe blogul sau mareaspovedanie.ro.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

GABI MARIN A DAT 15% ELENEI UDREA PENTRU DERULAREA E-ROMANIA. CÂT A FOST ȘPAGA LA SEMNAREA CONTRACTULUI?

Sursa: Curentul

Una din cererile de arestare trimise în Parlament pentru Elena Udrea are la bază denunțul patronului și directorului general OMNILOGIC, Gabriel Marin care, în 7 ianuarie 2015 a depus un denunț la DNA prin care susţinea că, în anul 2011, pe fondul presiunilor exercitate de Cocoş Dorin a virat într-un cont din Dubai suma de 1.000.000 de euro pretinsă de Cocoş Dorin pentru deblocarea plăţilor aferente contractului e-România. La data de 19.01.2015, Sandu Gabriel a formulat denunţ cu privire la a fapte de corupţie săvârşite în legătură cu derularea acestui contract de Cocoş Dorin, Vreme Valerian şi Fecioru Marius.

Din denunţul formulat rezultă că administratorul SC Omnilogic – Marin Gabriel, a susţinut că este în imposibilitatea de a suporta costurile aferente proiectului întrucât Cocoş Dorin l-a condiţionat să plătească un comision de circa 2,5 milioane de euro, pe care l-a şi achitat.  DNA mai arată că “din probele administrate – declaraţiile martorilor Marin Gabriel, Pescariu Dinu Mihail, Sandu Gabriel, extrasele de cont identificate la percheziţie la Pescariu Dinu Mihail rezultă că, în anul 2010, numitul Cocoş Dorin, în baza înţelegerii cu Elena Udrea a pretins de Marin Gabriel suma de circa 3 milioane euro pentru a debloca plăţile aferente contractului. Suma de bani pretinsă a fost transferată din contul lui Pescariu Dinu Mihail într-un cont din Dubai, iar diferenţa a fost remisă numerar.”
În iunie 2010, fostul ministru al Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, Gabriel Sandu semnează cu firma Omnilogic, contractul numărul 105/23.06.2010 pentru portalul e-Romania.  Este portalul de 20 milioane de euro, nefuncțional despre care scriam în 14 ianuarie 2015.
Pe data de 11 iunie 2010 Gabriel Sandu transmitea următorul mesaj prin Agerpres: “ Eu am o singură problemă: neimplicarea tuturor în implementarea unui program. NU ne ajută deloc “insulițele “ create în lumea oamenilor de știință.  Consider că toată lumea trebuie să intre în joc pentru a implementa interconectarea tuturor serviciilor. MCSI a propus un mod de a lucra, iar eu spun industriei de profil că dacă nu vine cu propuneri concrete, și doar așteaptă la cei doi lei pe care îi avem la buget, degeaba. Eu gândesc eROMANIA strict pe partea de informare și de reducere a timpului petrecut de cetățean pentru a se informa. Germania are 551 servicii și 2,5 miliarde de euro/an pentru societatea informațională.

România are aceeași bani, dar din care trebuie să plătim și utilități și oameni. La ora actuală, știm foarte clar partea de universitar, cît și cea de cercetare, nu avem registre naționale. NU renunț nici la eROMANIA, nici la interconectivitate, nici la broadband. Strategia eROMANIA este pe masă și în maxim două luni dăm drumul la licențe. Vreau să vă spun că cei 84 milioane de euro de pe broadband îi trecem la eGuvernare”.
Cu siguranță fostul ministru Gabriel Sandu ar putea povesti foarte multe despre atribuirea  contractului eRomania către Omnilogic. Cum s-a reușit oare alocarea unui buget impresionant , pentru acest portal chiar din Fondul de Rezervă Bugetară? În condițiile în care acest portal nu funcționează nici astăzi după cum arătat aici. Cine poate aloca buget din fondul de rezervă bugetară și cum se aprobă alocarea acestui buget? Cum de a devenit acest portal atât de prioritar? Cui a dat șpagă Gabriel Marin timp de 13 ani după cum chiar el a mărturisit la DNA?
Ca și în alte anchete celebre și e-Romania a trecut prin mâinile a patru miniștri. Pentru Gabriel Sandu proiectul e-Romania a fost proiectul lui de suflet și el a asigurat atribuirea contractului. Între 3 septembrie 2010 și 6 februarie 2012 proiectul a fost preluat de Valerian Vreme. Proiectul a continuat și în scurta perioada a lui Răzvan Mustea între 9 februarie 2012 și 27 aprilie 2012.
În ultimii cinci ani au fost scrise pagini întregi dar nu în portal cum ar fi fost normal să fie,  ci despre portal, despre e-Romania, despre modul de atribuire și despre nefuncționalitatea portalului.
În data de 9 iunie 2013 a fost dată publicității “ Sinteza raportului de Control privind verificările efectuate la Ministerul pentru Societatea Informațională în legatură cu modul de implementare a proiectului e-Romania” precum și verificarea respectării dispozițiilor legale cu privire la atribuirea și executarea contractului de achiziție publică pentru implementarea proiectului e-Romania.
În urma acestui raport, în același an,  se anunța ancheta Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Guvernul sesizează Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru cercetarea unor posibile fapte de natură penală în cheltuirea de către Ministerul Comunicațiilor, în perioada 2010-2011, a banilor alocați din Fondul de rezervă bugetară pentru portalul e-Romania.
În  Raportul Corpului de Control al primului ministru se arată că angajați ai ambelor părți au realizat “posibile fapte de natură penală” pentru a determina continuarea contractului și continuarea plăților de la bugetul de stat.

Tot în cadrul Raportului se arată că neregulile în acest contract ar fi pornit încă din faza întocmirii documentației și ar fi culminat cu atribuirea unor numere de înregistrare false pentru documente și înlocuirea unei file din oferta pe baza căreia Omnilogic a câștigat contractul. Raportul Corpului de Control al primului ministru a identificat un număr de opt fapte “ posibil penale” ale angajaților Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale și Omnilogic ce cuprind: fals în înscrisuri sub semnatură privată, fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, fals intelectual, abuz în serviciu contra intereselor publice.
Cu surle și trâmbițe se anunță în martie 2014, deci cu o întârziere de câțiva ani, lansarea portalului eRomania. Cum funcționează chiar și astăzi intră în categoria “no comments”.
Patronul firmei Omnilogic , Gabriel Marin este unul din principalii denunțători în anchetele MICROSOFT , EADS. El a denunțat cum a dat mită pentru derularea contractului e-Romania. O fi denunțat și cum a câștigat contractul?

Tagged , , , , , , , , , , ,

…Si cu banii luati

Sursa: Curentul

Proiectul portalului  e-România a fost conceput în iunie 2009, având trei direcții:

Informare: informaţiile vor fi disponibile online cum ar fi de exemplu publicarea lor pe site-ul Web al unei autorităţi publice.

Comunicare: Capacitatea de a avea acces interactiv şi de a face schimb de informaţii.

Tranzacţie: realizarea efectivă de servicii, inclusiv semnarea de formulare de cerere şi livrări electronice ale documentelor oficiale şi a notificărilor.”

S-a trâmbițat ce viață frumoasă vor avea românii, cum va fi eliminată birocrația și viața noastră reală va fi ușurată de cea virtuală. Evident că nimic din toate astea nu s-a întâmplat. În continuare trebuie să te duci la ghișeele instituțiilor publice să depui cereri, să plătești, să ridici documentele, să cumperi timbre fiscale de la poștă, să plătești taxe la trezorerie și să stai la nelipsitele cozi. Așa că ne-am apucat să vedem ce se mai întâmplă cu proiectul care trebuia să ne aducă fericirea.

Până acum, guvernul a plătit firmei OMNILOGIC pentru eROMANIA 1 o valoare estimativă de 42,016,805 lei fără TVA, aproximativ 10 milioane de euro. Pentru a doua parte a portalului eROMANIA2 guvernul a plătit firmei Omnilogic încă 42,900,000 lei adică încă 10 milioane euro. Deci, un portal de 20 milioane de euro. Împreună cu firma OMNILOGIC au lucrat firmele SYSWARE , SOFTWIN, TOTALSOFT, TEAMNET. În seara zilei de 23 decembrie 2013 s-a anunțat testarea publică în mediul online ce a durat până în 31 martie 2014. Astăzi, la peste cinci ani de la lansare și un an de la testare, portalul este NEFUNCȚIONAL. Cele mai simple funcționalități sunt indisponibile, și chiar nu înțelegem de ce , un portal atât de simplu și atât de util este complet NEFUNCȚIONAL. Am făcut o analiză a acestuia ca un potențial utilizator:

  1. Portalul ar trebui să poată fi accesat prin link http://www.portaleromania.ro/. Link-ul permite accesul la Prima Pagină.
  2. Funcția Creare User nu funcționează. Așadar nu se poate crea un utilizator pentru acest portal.

 

 

  1. Funcția Căutare avansată nu funcționează. Deoarece în caietul de sarcini apare ca și funcționalitate disponibilă, extrem de utilă de altfel, un nomenclator al deșeurilor, introducem cuvantul cheie „deseu” sau „deșeu”. Rezultatele sunt comice (utilizând IE 11):

Se vede cheia de cautare, zero rezultate. Particularitate: Collection: gabi.test.

 

 

Rezultatul este același indiferent de termen sau de limba cu care s-a încercat cautarea.

  1. Tab-urile au comportament eterogen.

  2. În pagina „Pagina principala” tab-ul asociat este activ, dar acționarea lui rămâne fără efect. Celelalte tab-uri nu sunt active, în schimb – mouse over deschide submeniuri

  3. Mecanismul de parcurgere a unei galerii (este doar un exemplu; constatarea este universal valabilă) funcționează incorect. În screenshot-ul de mai jos galeria are o singură imagine. Totuși, comenzile „Următoarea” și „Ultima” rămân active, deși nu ar trebui.

 

 

  1. Tutorialele video

  2. Sunt doar 12, față de minim 20, cât prevede vechiul Caiet de Sarcini la care încă avem acces;

  3. Sunt dificil de urmărit. Există defazare între imagine și sunet.

  4. Tematici de bază, menționate in vechiul Caiet de Sarcini NU SE AFLĂ printre cele 12 tutoriale. Exemple:

  5. „O prezentare generală a modulelor din cadrul e-Romania, a funcționalităților acesteia și a meniurilor principale”;

  6. „Cele mai uzuale scenarii de utilizare (cel putin un numar de 20 de scenarii de utilizare)”;

  7. „Un ghid care să contina informații despre cum se va reacționa în anumite situații întâlnite în cadrul aplicatției (de exemplu care sunt pașii care trebuie urmați în cazul apariției unei erori)”)

  8. Lipsește total caracteristica de INTERACTIVITATE, specificată de Caietul de Sarcini

  9. În cursul rulării unui tutorial (Exemplu: cel privind Forumul Democrației participative – Administrație) apar subtitluri în portugheză:

  1. In esență, tutorialele descriu ce se vede pe ecran. Nu furnizează, cu adevarat, cunoștințe necesare celui ce vrea să se familiarizeze cu aplicația pe care Tutorialul ar trebui să o serveasca

Caietele de sarcini cer realizarea de subportaluri:

Volumul de conținut:

Caietul de Sarcini impune următoarele:

“În funcție de numărul de locuitori din fiecare localitate, volumul minim de informații inițiale ce trebuiesc introduse în portal, pentru fiecare localitate se calculează conform tabelului urmator:

Numar locuitori

Imagini

Text

< 10.000

5

2

10.000-50.000

10

3

50.001-100.000

20

10

100.001-1.000.000

50

30

>1.000.000

150

300

Admițând că toate cele cca 13,500 de localități din România au sub 10,000 de locuitori, aplicația analizată ar fi trebuit să includă 67,000 de imagini și 27,000 de pagini de text (de câte 350 de cuvinte). În limitele posibilităților de evaluare (in conditiile de mai sus), acoperirea nu depăsește 1%.

Deci, în faimosul nostru PORTAL eROMANIA nu s-a realizat nici măcar 1% din cât a fost cerut!!

Imensa majoritate a obiectelor au pagini în lucru (deși acest aspect nu este explicit declarat, cele afișate o confirmă).

Informațiile nu sunt actuale. De exemplu, Agenda Digitală 2020 are o dimensiune de 2 % din cea a documentului oficial. Este prezentată varianta din 2013, deși ultima versiune datează din iunie-iulie 2014.

Majoritatea paginilor de conținut citează ca sursă “Omnilogic și diverse surse publice deschise”

 

 

Cele de mai sus reprezintă doar un mic numar de constatări. Vorbind despre o aplicație NEFUNCȚIONALĂ, nici măcar la nivel de versiune alfa, este tragic că pentru această aplicație a fost platită suma de 20 milioane de euro. O glumă de portal.

În anul 2013 , portalul eROMANIA ajunge la PARCHET. Guvernul Ponta îi acuză de fapte penale pe funcționarii din guvernul anterior. Corpul de Control al primului-ministru publică în iunie 2013 un raport în care acuza lansarea și atribuirea ilegală a proiecutlui eROMANIA companiei Omnilogic controlată de omul de afaceri Gabriel Marin. Tot raportul de control al primului ministru arată că angajați ai firmei Omnilogic și ai MCSI au realizat „fapte de natură penală” pentru a determina continuarea contractului, a neîntreruperii plăților de la bugetul de stat, arătând că neregulile în acest contract ar fi pornit încă din faza întocmirii documentației și ar fi culminat cu atribuirea unor numere de înregistrare false pentru unele documente, în înlocuirea unor file din oferta pe baza căreia Omnilogic ar fi câștigat contractul. Raportul a identificat multe fapte penale ale angajaților Ministerului Comunicațiilor ți ale firmei Omnilogic. Faptele penale din contract cuprind: fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals, abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual, fals în înscrisuri sub semnatură privată.

Raportul a fost transmis Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar din acest moment nu s-a mai auzit nimic nici de raport, nici de neregulile din raport, nici de faptele penale. S-a lăsat liniștea. A rămas un portal eROMANIA, rușinos, nefuncțional, dar de 20 milioane de euro. De ce s-a lăsat liniștea?

Tagged , , , , , , , , ,