Tag Archives: saptamana financiara

Săptămâna Financiară – in topul publicatiilor economice

saptamana financiara

Săptămâna Financiară este o publicație dedicată domeniului economic și financiar din România, editată începând din luna martie a anului 2005 când a fost lansată având în spate tradiția emisiunii cu același nume, difuzată pe postul Antena 1. Primul director al publicației a fost Gabriela Vrânceanu-Firea. Acționarii companiei SAPTAMANA FINANCIARA SRL, cea care a editat revista, au fost Camelia Voiculescu (67,5%), Gabriela Vrânceanu Firea (10%) și Mihai Craiu (22,5%).

Săptămâna Financiară a făcut parte din trustul de presă Intact Media Group.

În anul 2006, revista a avut o cifră de afaceri de 3,3 milioane de euro și un profit de 320.000 de Euro.

La sfârșitul anului 2011, în urma unui conflict al colectivului redacțional cu acționarii companiei care doreau transferarea publicației pe o nouă companie, Intact Publishing, Săptămâna Financiară a fost închisă.

Toată echipa redacțională a decis să editeze o nouă publicație similară: Finanțiștii.

Pentru o scurtă perioadă de timp s-a încercat editarea Săptămânii Financiare de către compania Media Casa Press SRL, dar și aceasta a intrat într-un proces de lichidare operațională având datorii mari către foștii angajați și către furnizori.

In anul 2011, Intact Media Grup renunța să reediteze Săptămâna Financiară, marca și patrimoniul societății devenind obiectul unui îndelungat proces în instanță, între grupul de presă și fostul acționar al societății, Mihai Craiu.

În anul 2015, Mihai Craiu câștigă în instanță marca Săptămâna Financiară și începe procesul de revenire a acesteia pe piața publicațiilor de profil din România. De această dată publicația apare doar online însă începe să urce constant în preferințele cititorilor datorită politicii redacționale total imparțiale și echidistante. Noul colectiv redacțional realizează materiale de calitate, cu precădere din domeniul economic și financiar, apreciate pentru competență.

În lună februarie a anului 2016, după un an de la relansare, Săptămâna Financiară se găsea, conform Sati Top 30 publicații financiare, în prima jumătate a clasamentului, pe locul 8.

Sursa: Wikipedia

Tagged , , ,

INTRACOM/INTRASOFT + INTRAROM – definiţia suficienţei bazate pe incompetenţa unor funcţionari din Ministerului Justiţiei

Sursa: Sfin.ro

Urmare articolului publicat în data de 14 Martie 2014, în care aduceam în atenţia dvs. stadiul implementării unuia dintre cele mai importante proiecte de infrastructură informatică destinat reformei sistemului judiciar din România, am considerat de cuviinţă să solicit un punct de vedere din partea responsabililor din Ministerul Justiţiei prin intermediul unei solicitări în baza Legii 544/2001, Actualizată în 2016, privind liberul acces la informaţiile de interes public.

Citeşte si  INTRAROM – SUCCESUL UNUI EȘEC RĂSUNĂTOR LA MINISTERUL JUSTIȚIEI

Pentru că analiza răspunsurilor primite din partea Ministerului Justiţiei necesită atenţie şi dezvoltare pe pe marginea fiecăruia, articolul de faţă va avea două părţi. Cea de-a doua parte, în zilele următoare… Cu siguranţă.

Departe de a avea darul să mă liniştească, răspunsurile primite din partea departamentului de presă al ministerului, au adâncit şi mai mult „ceaţă” în care se află acest proiect şi a născut noi controverse. Îmi pun în mod firesc întrebarea, cine, pe cine, încearcă să acopere?

CEAŢĂ SAU PERDELE DE FUM?

În primul rând mi se confirmă faptul că la data de 14.12.2010 a fost semnat contractul pentru implementarea proiectului RMS pentru Ministerul Justiției (Implementation of a comprehensive Resources Management System (RMS) for the Judicial Sector), care face parte din cadrul Proiectului Reforma Sistemului Judiciar din România, finanțat de Banca Mondială, cu joint-venture-ul Intracom IT Services, Grecia – Intrarom SA, România. Ori acest contract iniţial prevedea ca perioada de implementare să se întindă până în 2017, inclusiv cei trei ani de garanţie şi suport tehnic (asistenţă tehnică). Aşa cum arătam în precedentul articol, în acest moment termenul de finalizare a contractului s-a rostogolit până în anul 2020. Într-o primă fază au fost achiziţionate echipamentele şi licenţele software necesare care nu au fost instalate şi folosite pentru că sistemul funcţionează doar pe câteva dintre aplicaţiile sale: HR & Payroll pentru patru beneficiari, buget pentru 4 beneficiari și aplicația ER & DR (gestionare a petițiilor și registratură documente) specifică exclusiv beneficiarului Administraţia Naţională a Penitenciarelor. Ne punem firesc întrebarea, încă odată, chiar dacă în anul 2017 tot sistemul va fi funcţional, cum va fi acesta instalat pe echipamente uzate moral, vechi de aproape 7 ani, depăşite din punct de vedere al performanţei?

Halucinant mi se pare însă răspunsul legat de momentul în care Ministerul Justiţiei a luat la cunoştinţă despre schimbarea majoră intervenită în componenţa joint-venture-lui furnizor: “Notificarea referitoare la modificarea structurii Furnizorului a fost transmisă Ministerului Justiției ulterior operațiunii de absorbție, contractul fiind modificat în acest sens prin act adițional, fără a fi însă revizuite responsabilitățile Furnizorului în dezvoltarea RMS. La momentul amendării contractului, proiectul se află în faza de planificare și design.” Despre ce vorbim aici? Este posibil ca într-un proiect finanţat de Banca Mondială în cadrul unui program elaborat de reformare a sistemului judiciar, să nu fie anunţat ministerul a priori despre o modificare de substanţă, o absorbţie, în structura furnizorului dar mai ales să nu fie revizuite responsabilităţile din acel moment şi îndeosebi să nu fie analizat stadiul implementării proiectului? În contractul iniţial, la “Annex 1 “Implementation Schedule Table” termenul pentru obţinerea Acceptanţei Operaţionale pentru întreg sistemul (Operaţional Acceptance of the RMS) este săptămâna 206 – 15.03.2015, iar perioada de garanţie şi suport tehnic (Technical Support Services) este Săptămâna 361 – 31.05.2018. La data la care s-a semnat actul adiţional de modificare a contractului, în Septembrie 2013, conform aceluiaşi plan de implementare, aprobat în luna Mai 2011, sistemul ar fi trebuit să aibă, inclusiv Pilonul 4 – Consiliul Superior al Magistraturii, implementat şi acceptat operaţional.

ÎNTRE OGLINZI PARALELE

Întrebând despre termenul de finalizare a contratului care este menţionat şi pe site-ul just.ro, 20.03.2017 ministerul răspunde “Termenul 20.03.2017 reprezintă dată până la care toate modulele sistemului RMS trebuie să primească acceptanța operațională din partea tuturor beneficiarilor (MJ, CSM, ICCJ, MP și ANP) – dată de la care tot sistemul judiciar va utiliza RMS. Perioada de 3 ani de suport/mentenanță post-implementare începe de la data la care toate modulele primesc acceptanță operațională.” De ce ar trebui menţionat în mod explicit termenul de acceptanţă operaţională de la care începe perioada de suport/mentenanţă post implementare şi nu termenul de finalizare a contractului? Simplu, pentru că se feresc să spună că acest contract va fi finalizat, dacă va fi finalizat, în anul 2020. Acest joc al umbrelor în răspunsuri şi al datelor mai mult sau mai puţin exacte confirmă faptul că termenul a fost decalat cu trei ani fără să se precizeze cine şi-a asumat răspunderea pentru tot ce atrage în mod firesc acest decalaj şi mă refer aici la costuri cu resurse umane alocate de către Ministerul Justiţiei, plata pentru echipamente fără ca acestea să fie utilizate în conformitate cu scopul achiziţiei, etc. Mai mult decât atât, ambiguitatea răspunsului confirmă faptul că, în fond, contractual iniţial a fost amendat cu noi termene fără a se fi făcut o serioasă analiză de impact. Cred că este important să informăm plătitorii de taxe şi impozite că vor avea de suportat din buzunarul propriu eventualul eşec al acestui proiect, deoarece banii consumaţi până la data indicată, vor fi returnaţi către Banca Mondială, conform prevederilor stipulate în toate contractele de acest tip.

Dar să mergem pe încredere în răspunsurile primite de la oficialii Ministerului de Justiţie şi să acceptăm termenul pe care aceştia l-au înaintat de 20.03.2017 ca fiind “dată până la care toate modulele sistemului RMS trebuie să primească acceptanța operațională din partea tuturor beneficiarilor (MJ, CSM, ICCJ, MP și ANP) – dată de la care tot sistemul judiciar va utiliza RMS”… Nu pot să nu îmi pun firesc întrebarea cum este posibil să fie finalizat un proiect de o asemenea anvergură dacă până la această dată nu au fost acceptate funcţional, decât aproximativ 20% din ariile incluse, conform documentelor publice prezentate atât pe site-ul Băncii Mondiale cât şi pe cel al Ministerului Justiţiei? Dacă aplicaţiile de HR & Payroll, aplicațiile de Buget și aplicația ER & DR acceptate funcţional (au fost testate) nu au fost încă acceptate operaţional, din 2014 până în prezent, ce şanse de finalizare şi acceptare operaţională au aplicaţiile, care nu sunt încă definitivate din punct de vedere funcţional, până în martie 2017?

CINE, PE CINE, ÎNCEARCĂ SĂ ACOPERE?

Ceea ce urmează este aiuritor… Întrebaţi despre motivele reale care au dus la întârzierea implementării sistemului RMS, oficialii Ministerului Justiţiei răspund: În anii 2012, 2013 și 2014, Proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar, în cadrul căruia este finanțat și acest contract, a fost afectat de o alocare bugetară deficitară, cauzată de limite bugetare severe impuse de Ministerul Finanțelor Publice. În consecință, în această perioadă, Ministerul Justiției nu a putut aloca integral pentru acest contract sumele solicitate anual de Furnizorul RMS pentru respectarea graficului de implementare. Această alocare bugetară deficitară a condus la diminuarea resurselor de către Furnizor și implicit a determinat revizuirea graficului de implementare.”

Înţeleg că proiectul privind Reforma Sistemului Judiciar derulat cu finanţare de la Banca Mondială, nu a fost implementat în conformitate cu termenul contractual datorită faptului că Ministerul Justiției nu a putut aloca integral, pentru contractul RMS, sumele solicitate anual de furnizorul Intracom/Intrasoft + Intrarom, menţionând că sursa de influenţă asupra rezultatului a fost limita bugetară severă impusă de Ministerul Finanțelor Publice. Decriptat, răspunsul ne induce idea că întârzierea în implementarea acestui proiect se datorează beneficiarului, adică Ministerului Justiţiei. Pe cale de consecinţă înţeleg, că furnizorul, în speţă Intracom/Intrasoft + Intrarom, a livrat faze de proiect, pe care din lipsă de fonduri, autoritatea contractantă nu a reuşit să le achite. Acest proiect are, aşa cum rezultă din documentele prezentate pe site-ul Băncii Mondiale, praguri de plată în funcţie de atingerea unor obiective clare, stipulate în contract nu plăţi anuale.

Se afirmă că alocarea bugetară deficitară a condus la diminuarea de către furnizor (Intracom/Intrasoft + Intrarom) a resurselor umane implicate în procesul de implementare din cauza limitelor bugetare severe impuse de Ministerul Finanțelor Publice”. Este extrem de greu de crezut că, dintre sutele de mii de programe finanţate de Banca Mondială, din 1944 până în prezent, tocmai acesta să fi fost subfinanțat. Vorbim totuşi despre singura iniţiativă de tip ERP la nivel mondial strict legată de sistemul judiciar eterogen al vreunui stat. România a primit aproximativ 100 de milioane de euro pentru cele 100 de contracte/proiecte care fac parte din Program. Printre acestea se numără şi implementarea sistemul RMS.

Prin răspunsul de mai sus am putea înţelege că Ministerul Justiţiei a ales să-şi asume responsabilitatea sacrificării Reformei Sistemului Judiciar din România în încercarea de a acoperi derapajul în implementarea celui mai important proiect din Program şi implicit a Consorţiului Intracom/Intrasoft + Intrarom, furnizorul care nu a reuşit să obţină acceptanţa operaţională pe niciun pilon, în decursul a 6 ani.

Să înţelegem că în acest moment furnizorul Intracom/Intrasoft + Intrarom poate percepe Ministerului Justiţie penalităţi pentru întârzierea plăţilor pentru serviciile efectuate? În acest caz ar fi interesant de aflat dacă există o notificare oficială către furnizor, de stopare a procesului de implementare sau de solicitare a unei perioade de relaxare a termenelor, din lipsă de fonduri.

Vom continua în zilele următoare încercând să descâlcim toate iţele acestui proiect extrem de încâlcit.

Tagged , , , , , , , , , ,

Inegalitatea dintre băieți și fete în familiile sărace

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

“Diferențele dintre sexe în privința ratei de ocupare, salariului și studiilor depind substanțial de veniturile și statutul marital al părinților. Diferența tradițională dintre sexe se inversează în cazul copiiilor care cresc în familii sărace: băieții născuți în cele mai sărace 20% dintre familii vor ajunge mai greu să ocupe o slujbă decât fetele, în special atunci când sunt crescuți de un singur părinte… sărăcia și riscul de a crește în cartiere dezavantajate sunt dăunătoare în special pentru băieți.”

Asta pentru că băieții se orientează mai ușor către activități infracționale decât fetele. Citiți tot studiul aici.

Inegalitatea dintre baieti si fete

Studiul intreg Aici

Tagged , , , ,

Rezultatele BRD-Societe Generale- un simplu joc de imagine…Care este adevarul domnule Lhotte?

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

De curand BRD a dat publicitatii niste informatii in care isi afirma un rezultat operational care indica un profit de peste 400 milioane de RON.

Evident, dupa scandalurile legate de furturile de miliarde de euro din partea traderilor bancii, dupa inconsecventa in anchetarea interna a directorilor filialei BRD Primaverii care au excelat in a face business cu Locic,Truica si Crestin, dupa evaluari false facute la comanda directorilor de sucursale…urmeaza praful in ochi.

De fapt BRD e zguduita de rezultate proaste. De fapt Societe Generale NU a fost chemata la DNA ci numai directorii romani. De parca francezii nu exista.

DECIZIA E LA FRANCEZI

Si daca lucrurile stau asa…de ce nu sunt chemati sa-si explice deciziile?
De ce numai directorii romani sunt terfeliti la DNA iar corporatistii care APROBA si controleaza tot, care dispun orice decizie… De fapt totul este doar un joc de imagine.

Pe BRD o intereseaza sa-si potoleasca actionarii si sa-si tempereze raidul bursier al actiunilor si atat.

In rest…too big to fail. Din Romania au scos pana acum peste 2 miliarde de euro. Bun deal…Deci sa para ca avem profit…

Evolutia bancii este de fapt in scadere. Exista diferente uriase intre rezultatele anuntate la Bucuresti si cele anuntate la Paris.

Datele, prezentate eliptic de BRD si profesionist de Societe Generale, arata o evolutie modesta a bancii pe fondul unui climat macroeconomic favorabil.

Banca isi etaleaza rezultatele „bune” prin prisma integrarii provizioanelor si nicidecum printr-o evolutie pozitiva acesteia.

O analiza detaliata a activitatii BRD releva o performanta negativa a bancii. Veniturile la sfarsitul lui 2015 sunt in scadere puternica fata de 2014 (minus 12%) iar rezultatul operational scade cu peste 10% fata de 2014.

Cresterea portofoliului cu doar 14.000 clienti activi fata de anul 2014 este echivalenta cu numarul clientilor din cateva agentii de marime medie din BRD. Aceasta cifra poate fi o simpla manevra pe hartie a bancii dar si asa ea este extrem de modesta (chiar inexistenta) pentru talia BRD.

Comunicatul oficial al BRD contine elemente grave de neconcordanța, banca anuntand 2 cifre diferite pentru clientii activi: unul 2,1 milioane, in headline, si altul 2,2 milioane, in finalul comunicatului (vezi comunicatul oficial mai jos). Care este cifra reala, domnule Lhotte?

Evolutia si rezultatele BRD anuntate la Paris sunt total diferite de campania pompoasa din Romania.

Comunicat oficial BRD

Tagged , , , , , , ,

Circuitul ipocriziei in educatie

Sursa: Saptamana-Financiara.ro


1453015

Am avut ocazia, am avut bani suficienti alocati de guvern pentru educatie. Ceea ce n-am avut – un control strans al cheltuielilor publice si biciul pe spatele ministrilor nesimtiti care au fost ordonatori de credite pentru educatie… Asa se face ca -dupa cum veti vedea mai jos- am ajuns sub media mondiala la multi indicatori care tin de educatie, natalitatea s-a prabusit iar mentalitatea se zbate in subcultura de cartier specifica, mai degraba, cartelurilor din America de Sud sau ghetto-urilor tiganesti din cartierul lui Maricel Pacuraru- un semianalfabet, astazi dirijand din puscarie un post de televizine…de stiri.


 

Știm. Creșterea PIB-ului unei țări depinde de trei factori: capital, forță de muncă și productivitate.

Pe segmentul forță de muncă, România se îndreaptă rapid spre transpunerea în realitate a zicerii populare ”decât mult și fără rost, mai bine puțin și prost”.

Mai întâi, numărul de nou-născuți s-a prăbușit în anii 90 de la circa 350 mii pe an la 250 mii pe an.

De altfel, atunci când acorzi deduceri fiscale de 100 de lei pentru copii (neindexate de peste zece ani) și 1000 de lei pentru pensionari nu prea mai e mare lucru de comentat și alte exemple de dat.

Mai apoi, raportul UNESCO prezintă o realitate devastatoare pentru viitorul României. Una care ar trebui să genereze ample discuții publice și măsuri grabnice de remediere.Am ajuns să figurăm, de departe, pe ultimul loc în UE la rata de participare la educația primară.

După o cădere de 7% în 10 ani, fără precedent în Europa, ne-am dus pe tobogan tocmai sub media mondială la un capitol unde plecasem în 1990 cu vise de generalizare a învățământului de 12 clase.

tabel1Privind clasamentul european, se poate invoca faptul că și alte țări au avut scăderi. Dar ele sunt mai dezvoltate, au scăzut de la un nivel mult mai înalt și, atenție, își pot permite să ia de la noi ceea ce le lipsește ca urmare a unei anumite raționalizări de tip cost/beneficiu pe partea de educație (nu toate, Suedia și Marea Britanie au menținut standardul iar Grecia a evoluat spectaculos în bine)

De reținut: în România prăbușirea indicatorului de participare la educație la vârste fragede a avut loc pe fondul unei creșteri economice care a adus mai mulți bani la buget și mai multe posibilități de a ameliora situația din învățământ, dacă s-ar fi dorit realmente acest lucru și nu s-ar fi încălcat legea care reclamă alocarea a 6% din PIB pentru acest domeniu.

Așa am ajuns să ne ducem tocmai sub media de 89,1% a ratei de participare la învățământul primar consemnată la nivel mondial, imediat după frații de peste Prut (87,9%), Mozambic (86,2%) și Kazahstan (86,0%). Mult sub țări precum Ucraina (97,9%), Mongolia (97,3%), Mexic (96,3%), Laos (95,9%) sau Turcia (94%).

***

CASETA

Circuitul ipocriziei din educație:

Statul se preface că plătește, noi ne prefacem că îi instruim, ei se prefac că muncesc, iar PIB-ul o să se prefacă că vine.
***

De la educație la PIB

Mergând cu analiza mai departe, pe grupe de vârstă din intervalul 15 – 29 de ani, se poate oberva cum ”ce e val ca valul trece”. Generația din jurul anului 1990, care mai ne scotea la liman cu media per total și cu perpetuarea clișeului cu forța de muncă bine educată, se duce și din urmă nu mai vine nimic, ne ducem spre coada învățământului din Europa.

Dacă la grupa 20 – 24 ani suntem în prima jumătate a clasamentului european, pe care nu îl mai prezentăm in extenso, la grupa 25 – 29 ani apărem pe locul 5 de la urma acestui clasament.

La grupa 15 – 19 ani (care intră actualmente în câmpul muncii) prindem podiumul celor mai puțin educate națiuni europene.

Dar, ceea ce ne interesează este cum putem corela aceste date cu intenția de a ajunge din urmă țările occidentale ca nivel de trai.

Să vedem cum se prezintă colegele noastre de competiție în această tentativă (v. tabelul).

tabel2Dincolo de observarea lucrurilor mai mult decât evidente – precum de ce România este peste Bulgaria, de ce balticele au progresat mai rapid sau de ce Polonia a reușit ce nu a reușit Croația (al cărei PIB tot scade după accederea în UE) – nu putem să nu tragem concluzia (simplificatoare, dar adevărată) că, până la urmă, fiecare popor trăiește după cum a înțeles să învețe.

Poate, dacă fiecare cetățean ar putea să voteze și în numele urmașilor săi minori, politicienii și-ar deplasa atenția dinspre masa pensionarilor, disponibli pentru băgat hârtii în urnă la schimb cu banii dați de stat, spre viitorul țării.

Deocamdată, după ce am crescut PIB-ul potențial al României și PIB-ul real al altor țări cu cetățenii ”creați de Ceaușescu” și educați, mai mult din inerție, de dascălii rămași de atunci, începem să culegem roadele orientării tactice către trecut în locul orientării strategice către viitor. Cu consecința imposibilității de a mai recupera decalajele față de Occident pentru simplul motiv că nu va mai avea cine și cu ce cunoștințe să le recupereze.

Tagged , , , , , , , ,

Sistemul opereaza cu interceptari fara mandat..

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

Sursa foto: Reporterntv.ro

Adriana Săftoiu dezvăluie ce a declanşat despărţirea de Băsescu. Udrea şi telefonul ascultat ilegal. Saftoiu sustine ca afirmatiile lui Basescu sunt un autodenunt si ca fostul presedinte avea acces la orice convorbire telefonica isi dorea, ba mai mult decat atat, se faceau ascultari „in ideea ca poate-poate iese ceva”, or in cazul ei a „a iesit fix de o parere nefavorabila”, pe care Basescu ar fi resimtit-o ca tradare, si care a dus la plecarea ei de la Cotroceni.

Fostul presedinte Traian Basescu a declarat in 25 ianuarie, invitat la Nasul TV, ca fosta sa consiliera, Adriana Saftoiu, a parasit postul pe care il ocupa la Palatul Cotroceni, dupa ce sefului statului i-au fost puse la dispozitie o serie de interceptari telefonice, fara a preciza insa ce anume contineau interceptarile sau in ce baza au fost facute, scrie Evenimentul Zilei.

„Adriana Saftoiu si sotul ei m-au tradat. Adriana Saftoiu a plecat dupa ce mi s-au adus la cunostinta niste convorbiri telefonice. Institutiile statului mi le-au pus la dispozitie, pentru ca presedintele trebuie protejat”, a spus Basescu la Nasul TV.

Vă prezentăm mai jos spovedania fostei consiliere publicată pe Blogul de pe Adevărul. 

Imaginaţi-vă cum ar fi să vă spun că în ţara noastră democratică se pot face interceptări ilegale, fără mandat, doar din dispoziţie politică, şi că Traian Băsescu nu s-a sfiit să ceară aşa ceva. Aş face de un breaking news, aş auzi iarăşi poveştile cu trădarea unui mare om care ne-a făcut pe toţi, după care “coloana oficială” ar merge mai departe. Cu tot cu presă, politicieni, instituţii ale statului, societate civilă, opinie publică.

Dar a venit Traian Băsescu şi a confirmat ceea ce suspecta foarte multă lume: că sistemul poate opera cu interceptări ilegale, fără mandat. Afirmaţia o face şi deputata Elena Udrea, e adevărat după ce a pierdut influenţa pe lângă sistem. Dar cine să verifice gravitatea acestor afirmaţii? Nu are cine! E cum spune “cel mai bine informat om” (aşa se descria Traian Băsescu): nu există control civil asupra serviciilor secrete. Şi cine se plânge de acest lucru şi de alte abzuri ale sistemului? Exact cel care a fost preşedinte 10 ani de zile, care ar fi putut să corecteze toate aceste malformaţii, devieri de la un sistem pretins democratic. Însă atunci când era acolo îi conveneau de minune toate aceste abuzuri.

Nu ştiu cât a moştenit şi cât a creat cel care se lamentează acum că nici unul dintre oamenii cărora le-a dat el funcţii nu îl mai ascultă. Că doar de aia le-a dat funcţii, ca să îl asculte pe el, nu să asculte de legile acestei ţări. Legea era el, Traian Băsescu. Când am înţeles asta, am decis să mă retrag. Am decis că loialitatea faţă de un om se opreşte acolo unde începe nebunia de a supune o ţară capriciilor lui.

Aşa e: Traian Băsescu avea acces la orice convorbire telefonică îşi dorea. Inclusiv, la acea convorbire telefonică în care mă menţionează şi o invocă cu un aer periculos. Ei, bine, acea convorbire a avut loc într-o duminică din luna martie, 2007. Era perioada în care Traian Băsescu tuna şi fulgera împotriva PD-ului, care nici de-al naibii nu voia să părăsească guvernarea Tăriceanu, în urma scandalului „bileţelul roz”. În acea duminică, un membru PD, acum membru PNL, coleg cu mine, m-a sunat să mi se plângă de atmosfera dezolantă din PD, de îngrijorarea lor că Traian Băsescu refuză să mai comunice cu ei şi a continuat câteva minute bune în aceeaşi notă plângăcios-disperată. La un moment dat, convorbirea s-a întrerupt brusc. Nu mai ştiu exact cine a sunat înapoi, cert e că s-a încheiat discuţia cu remarca mea. I-am spus acelui membru PD că nu prea e treaba mea să mediez relaţia şi că oricum nu aş avea cum să îi ajut, pentru că Traian Băsescu este dominat de singura lui colaboratoare, Elena Udrea. A doua zi, Traian Băsescu mi-a reproşat exact acest cuvânt: a domina. Cum mi-am permis să spun asta? E adevărat, atunci nu existau atâtea dovezi câte s-au adunat la finalul celor 10 ani de mandat. Dar, pentru mine, erau suficiente ca să înţeleg raportul de forţe.

În logica lui Traian Băsescu, se numeşte trădare să nu fii de acord cu opţiunile lui care nu aveau legătură cu interesul naţional. Şi, din păcate, după 10 ani, se poate constata câţi dintre oamenii foarte apropiaţi lui, loiali şi de casă, au acţionat abuziv, în interes personal. Nu o spun eu, o spune Justiţia!

L-am întrebat atunci de unde ştie ce am spus. Răspunsul era deja clasic: căzusem pe interceptare. Interceptare? am întrebat, neştiindu-mă vinovată de vreo faptă care să aducă atingere siguranţei sau securităţii naţionale. Mi-a răspuns că nu eu eram interceptată, ci colegul. Până în ziua de astăzi, nici eu, nici colegul nu am fost chemaţi de vreo instituţie a statului să dăm socoteală de vreo faptă de natură penală. Mi-a spus că nu are dubii asupra veridicităţii convorbirii. Nu doar că citise, dar şi ascultase!

E legal? Mă îndoiesc, cum m-am îndoit şi atunci. Să interceptezi convorbirile unor persoane care nu fac obiectul niciunei anchete, înregistrările să ajungă pe masa şi la urechile unui decident politic constituie o încălcare flagrantă a drepturilor omului. Mă îndoiesc că doar eu şi colegul eram abuzaţi de sistem, la cererea „celui mai bine informat” personaj politic.

În efortul de a-şi rescrie mandatele – de parcă e nevoie să ne explice una-alta, ca şi cum nu am fi trăit în ţara pe care acum o deplânge că încalcă drepturile omului şi pe care a condus-o timp de 10 ani – Traian Băsescu se autodenunţă.

Să spunem că m-aş fi făcut vinovată de ceea ce sugerează Traian Băsescu. Cum de nu am fost măcar o dată citată, în 9 ani de zile de când am plecat din funcţie? Toată lumea a avut dovezi, de la Traian Băsescu la instituţiile abilitate, dar nimeni nu a instrumentat cazul?! Cred mai degrabă că, invocând faptul că trebuie să fie bine informat, a cerut să se întocmească un dosar. Nu a căzut nimeni pe ascultare. Se făceau ascultări în ideea că poate-poate iese ceva. Şi a ieşit fix de o părere nefavorabilă, e drept, colaboratoarei loiale.

Dar, chiar şi cu acest autodenunţ, „coloana oficială” merge mai departe. Traian Băsescu a făcut multe afirmaţii care, într-un regim democratic, ar fi provocat fiecare câte un„Watergate”. Însă, în România – cum însuşi Traian Băsescu recunoaşte – nu există control parlamentar asupra sistemului.

Aşa cum a folosit fostul preşedinte sistemul în folos propriu, aşa cum l-a folosit şi ministrul Oprea, îl poate folosi oricine se află la „butoane”. Fără o tragedie, nici un stăpân al inelelor nu e deconspirat. Iar scuza laşă este că sistemul nu poate fi învins.

Tagged , , , ,

Tendintele pietei, vazute de BCR

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

Citatul zilei: „Oare pârâul de la munte ar fi aşa de limpede şi de voios dacă n-ar fi rece ?” – Titu Maiorescu, scriitor şi critic literar român.

  • Untitled-1 Cursul EURRON afişat de BNR a arătat un leu aproape neschimbat faţă de ziua precedentă (4,5264). Lipsa de direcţie a leului a fost favorizată de volumele mici tranzacţionate pe piaţa valutară. Atenţia investitorilor este îndreptată în aceste zile asupra deciziei FED de miercuri seara (21:00 ora României) când banca centrală a Statelor Unite ar putea decide păstrarea dobânzii la acelaşi nivel (0,25-0,50%).
  • Cele două licitaţii ale Ministerului de Finanţe pentru titluri de stat de luni s-au bucurat de o cerere amplă din partea investitorilor. Lichiditatea bună din piaţă şi anunţul de vineri seară de menţinere a ratingului de ţară al României de către Fitch la BBB- cu perspectivă stabilă au contribuit la acest rezultat pozitiv. La prima licitaţie, oficialii au vândut certificate de trezorerie cu scadenţa în iulie 2016 în valoare de 1 miliard lei cu un randament mediu de 0,48%. Randamentul a scăzut semnificativ faţă de 0,98% la licitaţia anterioară cu o maturitate similară (6 luni) de pe 22 octombrie 2015. Cererea totală a fost de 3,46 miliarde lei. La a doua licitaţie Ministerul de Finanţe a vândut obligaţiuni în valoare de 500 milioane lei cu scadenţa în martie 2021. Şi de această dată randamentul a scăzut faţă de licitaţia precedentă pentru maturitatea martie 2021: 2,53% acum, faţă de 2,79% pe 14 decembrie 2015. Cererea totală a fost de 1,18 miliarde lei în acest caz.

Untitled-1

Untitled-1

Tagged , , , , , ,

Cum îşi permite BCR să vândă, la 13% din valoare, un portofoliu de credite neperformante de 1.3 miliarde euro?

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

Orice om de afaceri de bun simţ şi cu minime cunoştinţe de economie, la citireau unei asfel de ştiri, îşi pune mai multe întrebări fireşti:

Cum îşi permite o societate comercială, pentru că asta este şi o bancă în cele din urmă, să vândă un activ la 13%, cu aproximaţie, din valoarea lui?

Ce marje nesimţite trebuie să aplice la un portofoliu de credite de peste 1 miliard de euro astfel încât să îşi poată permite luxul de a pierde 90 % din valoarea contabilă a activului?

Cum poate fi înghiţită pierderea de bilanţul acestei bănci?

Cum îşi permite BCR marje de cel putin180 % (discount de 90% înseamnă adaos comercial sau marjă brută de minimum 160%) unor societăţi comerciale care se împrumută pentru a reporni economia?

Cum îşi asumă BCR rolul de a reporni economia şi mai ales cum respectă prevederile în vigoare referitoare la vânzarea sub preţul de cost?

Dacă BCR îşi permite un discount de 90 % din valoarea portofoliului înseamnă că preţul de cost al băncii este infim… şi atunci, restul de 200% reprezintă doar lăcomia şi nesimţirea unei instituţii care NU urmăreşte repornirea economiei sau sprijinirea micilor sau chiar a marilor investitori imobiliari sau de altă natură… Unicul scop urmărit de binevoitorii investitori austrieci este să ne ia, deontologic, toate economiile şi să le mute direct în buzunarul lor… Amară lecţie de business…

NU acesta este scopul creditării… Când lucrezi cu asemenea marje, asta NU se numeşte creditare ci RAPT FINANCIAR, ca să nu mai vorbim de faptul că BCR NU PIERDE de fapt nimic pentru că orice corporaţie mare îşi asigură profitul la companii de profil, de tipul Euler Hermes… Singurii perdanţi sunt clienţii care ajung pe mâna unor recuperatori care le vor face viaţa „a living hell”.

La rece, lucrurile se prezintă astfel… Bordul diviziei de investiții din cadrul grupului Băncii Mondiale, Internaţional Finance Corporation (IFC), a aprobat o investiție totală de 165,9 mil. dolari (152,4 mil. euro) destinată achiziției pachetului de credite neperformante în valoare de 1,3 mld. Euro, de la BCR.

Aceasta este cea mai mare tranzacție din istoria pieței de credite neperformante din România. Tranzacţia a fost semnată pe data de 21 decembrie 2015, cumpărătorul fiind un consorțiu format din Deutsche Bank, APS și Internaţional Finance Corporation, potrivit datelor disponibile pentru jurnalul de tranzacții MIRSANU.RO, care a scris în premieră despre negocierile în curs pe data de 3 decembrie 2015.

Board-ul instituției financiare internaționale, finanțatorul tranzacției, a aprobat pe data de 11 decembrie un împrumut în valoare de 164,33 mil. dolari (150,94 mil. euro) destinat plăţii prețului de achiziție al pachetului de credite neperformante de la BCR la care se adaugă o componentă de investiție de capital (equity) în valoare de 1,57 mil. dolari (1,44 mil. euro). Iniţial, estimările IFC au fost ceva mai scăzute, cifrânduse la aproximativ 150 mil. dolari (137,6 mil. euro).

 

Conform datelor furnizate de IFC, plăţile sunt în curs.

Reprezentanții BCR și ai APS nu au făcut deocamdată niciun comentariu cu privire la preţul tranzacţiei.

Negocierile s-au purtat atât la București, la sediul BCR, cât și la Viena, la sediul Erste Group, proprietarul BCR, consultanța juridică a cumpărătorului fiind asigurată de casa de avocatură „Țuca Zbârcea & Asociații” prin echipa de avocați specializați în Finanțe & Bănci, coordonată de către partenerul Mihai Dudoiu.

Consultanţa juridică a BCR a fost furnizată de către avocații casei austriece Schoenherr, coordonaţi de șeful practicii locale de Finanțe & Bănci, Matei Florea, partener în cadrul firmei.

Tranzacția va avea un efect substanţial asupra bilanțului BCR, cea mai mare bancă locală, după active. În urma acesteia rata împrumuturilor neperformante va scădea cu aproximativ 5 puncte procentuale. În acest context trebuie subliniat că, la data de 30 septembrie 2015, rata împrumuturilor neperformante la subsidiara locală a grupului austriac Erste era de 20,2%, de aproape trei ori mai mare decât media la nivelul grupului și peste media pieței românești, însă în scădere față de 23,7% cât se înregistra la data de 31 decembrie 2014.

Tagged , , , , , ,

Cum traieste SRI in 2016

Sursa: Saptamana-Financiara.ro

Proiectul de buget pe anul 2016 al noului cabinet Dacian Ciolos arata ca bugetul Serviciului Roman de Informatii (SRI) inregistreaza o crestere spectaculoasa de aproape 20%, de la 1,55 miliarde lei in anul curent la 1,85 miliarde anul viitor. Cresterea bugetara extraordinara vine dupa o serie de impresionante cresteri succesive in cei doi ani precedenti. Astfel, din 2013, bugetul serviciului intern de informatii sau de securitate a tarii – sau, in orice caz, bugetul principalului serviciu interior de informatii si securitate, ca mai sunt cateva – a crescut cu nu mai putin de 60%!
Simpla etalare a cifrelor nominale nu este totusi suficienta pentru a intelege ordinul de marime pe care il reprezinta actualmente bugetul SRI din punct de vedere economic. Daca proiectul de buget Ciolos va fi adoptat in forma actuala – si nu exista niciun motiv sa credem ca acest lucru nu se va intampla – bugetul SRI va atinge 0,25% din PIB!

Asta inseamna – judecand dupa acelasi proiect de buget dat publicitatii de cabinetul Ciolos – valoarea bugetului cumulat a nu mai putin de trei ministere, si nu chiar dintre cele mai neimportante, macar in ordine simbolica (Ministerul Culturii; Ministerul Mediului, Apelor si Padurilor; Ministerul Tineretului si Sportului), plus bugetul a inca doua agentii independente (Agentia Nationala de Integritate si Institutul Cultural Roman, de pilda). Un astfel de nivel de finantare raportat la avutia nationala a unui serviciu secret intern – sa nu uitam ca mai exista, in mod mai justificat de altfel, si unul extern! – este absolut fara echivalent in Europa, cu care atat politicienilor, cat si jurnalistilor romani le place sa faca ample comparatii, desi Europa numara in randul sau state cu o politica externa mult mai activa, care s-au confruntat cu atacuri teroriste extrem de grave si care efectiv prezinta riscuri interne de securitate mult mai ridicate decat este cazul, dupa orice masura am judeca lucrurile, in Romania. Mai mult, daca s-ar mentine o tendinta liniara a cresterii inregistrate de bugetul SRI intre anii 2013 si 2016, atunci in anul 2018, adica peste doar doi ani, bugetul SRI ar atinge 0,3% din PIB al tarii, adica o treime din bugetul Ministerului Educatiei si Cercetarii din proiectul prezentat de guvernul Ciolos…
Surse date: SRI, Guvernul Romaniei

Siguranta cetateanului este, bineinteles, o indatorire regaliana fundamentala a statului si un bun public esential, insa o crestere bugetara de o astfel de magnitudine pentru un serviciu intern de informatii intr-o tara care nu este o tinta prioritara pentru gruparile teroriste islamiste si nu prezinta amenintari imediate, dar care este in schimb relativ saraca si cu multe alte nevoi publice, nu se poate face fara explicatii mai amanuntite.

Acestea sunt cu atat mai necesare, cu cat avem de-a face cu o institutie sensibila, cu o istorie complicata si nu tocmai fericita sau lipsita de pete, care coboara pana in regimul comunist si anii nebulosi ai violentului prim deceniu postcomunist: pe scurt, este vorba de o institutie care, pe drept sau pe nedrept, nu se bucura catusi de putin de o mare credibilitate publica, desi este mult prea des in atentia publica. (Arestarea preventiva, chiar in preziua lui 1 decembrie, sarbatoarea nationala oficiala din prezent, a unui cetatean roman de origine maghiara asociat cu organizatia iredentista si de extrema dreapta „Miscarea de Tineret 64 de Comitate” din Ungaria, care ar fi planuit – conform comunicatului procurorilor DIICOT, dat publicitatii cu prea putin tact in aceeasi festiva dupa-amiaza – sa detoneze o bomba artizanala la parada militara din Targul Secuiesc este o chestiune grava, dar separata, care nu trebuie sa deturneze atentia de la discutia generala privind evolutia ascendenta a bugetului SRI).

In plus, asa cum au remarcat si alti comentatori – precum Melania Cincea de la bisaptamanalul Timpolis sau Cristian Campeanu de la cotidianul Romania Libera, de exemplu –, SRI este sub standardele corespunzatoare acestui tip de institutii din democratiile avansate în ce priveste transparenta cheltuielilor si a personalului. In sfarsit, supravegherea democratica si controlul legal asupra activitatilor si operatiunilor secrete ale acestui serviciu intern de securitate ridica de asemenea semne mari de întrebare, în conditiile în care: 1) comisia parlamentara de control a SRI este dominata de persoane aflate într-un conflict moral de interese pentru ca fie si-au facut studiile în „academiile de informatii” ale acestui serviciu, fie detin companii care au facut afaceri cu acest serviciu si 2) SRI si-a arogat în mai multe ocazii în mod informal initiativa legislativa, încercand cu insistenta sa impuna o lege privind interceptarea si stocarea convorbirilor private care era croita de propriii oameni si care elimina orice fel de supraveghere juridica.
Comentariul ambasadorului american la Bucuresti, Hans Klemm, facut în fata unui reporter al agentiei de stiri Mediafax duminica, evident orientat spre chestiunea noului buget în crestere al SRI, cum ca „sunt necesare investitii foarte mari în dezvoltarea serviciilor, în schimbul de informatii si în a fi pregatiti”, dezamageste prin optica sa mai degraba autocentrata si o anumita lipsa de întelegere diplomatica a particularitatilor culturale romanesti cand vine vorba de servicii interne de securitate. Bineînteles, un comentariu aluziv de o asemenea generalitate este acoperit de toate caveat-urile protocolului diplomatic si nu trebuie suprainterpretat. Nu îl mentionam decat pentru faptul ca el reprezinta un reper pentru o parte importanta a formatorilor de opinie autohtoni.

Cu toate acestea, este important de precizat ca – desi Romania este si a fost de la bun început un membru al coalitiei internationale împotriva terorismului în cadrul careia îmi închipui ca participa si la schimburi de informatii – serviciile secrete de informatii romanesti – si mai ales serviciul intern de securitate romanesc – sunt în primul rand responsabile în fata publicului romanesc si a poporului roman si abia în al doilea rand niste furnizori de informatii pentru aliati si partenerii externi ai Romaniei. In consecinta, daca aceste servicii romanesti de informatii nu sunt in masura sa castige increderea publica a romanilor, cand se pune problema de a renunta la un pic de libertate – si o gramada de bani! – pentru ceva mai multa securitate, atunci chiar si domnul ambasador Klemm ar trebui sa inteleaga ca acest schimb, de altfel nerecomandat chiar de catre unul dintre cei mai inteligenti Parinti Fondatori ai SUA, nu poate realmente sa aiba loc, cel putin nu in mod durabil.

Tagged , , , , , , , , ,

Romanian Successful Brands: The most important business event of 2006

A country branding initiative aimed to promote the most successful (traditional and modern) Romanian brands first to ourselves and then to the rest of the world.

The event was a journalistic initiative of the Saptamana Financiara magazine (headed by Mihai Craiu as General Manager) and supported by MEDIA CONSULTA INTERNATIONAL (with Mihai Craiu as PDG) with the long term aim of upporting Romanian Values and becoming a strong communication channel for our country brand. Nowadays, six years after, MEDIA CONSULTA INTERNATIONAL is still loyal to that long-term aim: promoting the Romanian values both within and outside the country.

Tagged ,