Monthly Archives: August 2015

Caracatita vampir – Goldman Sachs

Sursa: Zf

Ceea ce a început acum un an şi jumătate ca o megaafacere pentru gigantul financiar american Goldman Sachs s-a transformat într-un scandal-monstru.

Dedesubturile afacerii dubioase prin care Danemarca a vândut în pierdere o participaţie la compania energetică fanion Dong Energy către Goldman urmează să fie dezgropate de parlamentarii danezi în con­diţiile în care guvernul le va pune la dispoziţie documente până acum confidenţiale privind tranzacţia.

Pentru a-şi apăra interesele, Goldman l-a angajat pe danezul Anders Fogh Rasmussen, nimeni altul decât fostul şef al NATO, alianţa militară nord-atlantică. Rasmussen a fost şi premierul Danemarcei între 2001 şi 2009. Actualul premier danez, Lars Loekke Rasmussen, a fost ministru al internelor, al sănătăţii şi apoi al finanţelor în guvernele conduse de Fogh Rasmussen şi a preluat poziţia de premier după ce Fogh a fost numit şef al NATO. Prin urmare este foarte probabil ca Anders Fogh Rasmussen să aibă o influenţă considerabilă asupra celuilalt Rasmussen (cei doi nu sunt rude, este doar o coincidenţă de nume). Goldman nu putea face o alegere mai bună. De unde vine supranumele de „caracatiţă-vampir“ dat băncii Goldman Sachs? În 2009, un articol al revistei americane de politică şi cultură Rolling Stone semnat de Matt Taibbi asemuia banca de investiţii cu „o mare caracatiţă-vampir înco­lă­cită pe faţa umanităţii care îşi înfige fără să obosească colţii în orice miroase a bani“.

Tranzacţie parafată la ţanc

Revenind în Danemarca, cetăţenii acestei ţări au fost şocaţi când au aflat că vânzarea parţială a Dong Energy nu a inclus o tranzacţie masivă despre care atât statul, cât şi banca americană ştiau că este iminentă. Această omisiune a subestimat valoarea companiei cu până la 20 de miliarde de coroane (2,6 miliarde de euro), scrie TheLocal.dk. Guvernul danez a pierdut astfel enorm când a vândut o participaţie de 18% la Dong. La trei luni de la vânzare compania de energie a primit drepturi de a instala un parc eolian offshore de proporţii considerabile, o investiţie sprijinită de Marea Britanie. Valoarea acestei afaceri, despre care se ştia de mult timp pe piaţă, nu a fost luată în calcul când guvernul danez a evaluat participaţia vândută către Goldman. Dong este cel mai mare operator de parcuri eoliene offshore din lume. Goldman a plătit pentru participaţie aproximativ 1,3 miliarde de euro.

Vânzarea activelor statului către Gold­man a fost controversată încă de când s-a aflat despre ea şi a fost întâmpinată cu rezistenţă masivă din partea populaţiei şi politicienilor. Decizia a determinat Partidul Socialist al Poporului să se retragă din coaliţia de guvernare, luând cu ea şase miniştri, iar o petiţie online contra vânzării a adunat aproape 200.000 de semnături. Supărător pentru populaţie a fost nu doar că prin tranzacţie se înstrăinează activele statului, dar şi faptul că vânzarea acţiunilor dă băncii americane drepturi de veto privind finanţarea companiei energetice şi schimbările de la nivelul managementului, drepturi oferite în mod normal de o participaţie mai mare.

De asemenea, după vânzare s-a aflat că fondul de pensii al Danemarcei a făcut o ofertă mai mare pentru activele în cauză, evaluând compania la 46 de miliarde de coroane, faţă de 31,5 miliarde de coroane cât este evaluarea oficială.

Guvernul a fost pedepsit de alegători

Guvernul lui Helle Thorning-Schmidt, cel sub mandatul căruia a fost efectuată vânzarea către Goldman, a fost trimis pe tuşă în alegerile din iunie, iar acum Danemarca este condusă de Partidul Liberal al lui Lars Loekke Rasmussen, notează Bloomberg.

Vânzarea de anul trecut a fost făcută în cadrul unui plan de a orienta compania spre energia eoliană înainte de posibila lansare pe bursă a Dong în 2018. Tranzacţia a fost gândită după ce un audit a descoperit că guvernul a supravegheat defectuos compania în 2010 când aceasta a investit excesiv de mult şi neinspirat în proiecte eoliene offshore şi de petrol şi gaze naturale.

Acum, după ce comisia parlamentară care a supravegheat tranzacţia s-a plâns că nu au primit acces deplin la documentele relevante, guvernul a anunţat că pune parlamentarilor la dispoziţia aceste documente, dar cu titlu excepţional. Bjarne Corydon, care a fost ministru de finanţe la data vânzării, a explicat că informaţiile cuprinse în documentele tranzacţiei erau prea „sensibile“ chiar şi pentru comisia parlamentară.

La începutul acestui an a apărut o carte în care se arată că acestei comisii parlamentare I s-a cerut să oprească vânzarea dacă ar fi fost şanse să vină o ofertă mai bună decât cea primită de la Goldman. Fostul ministru de finanţe Corydon nu a informat comisia despre obligaţia ei şi nici nu le-a furnizat membrilor ei informaţii despre celelalte oferte, potrivit acestei cărţi.

„Modificarea contractului este despre a avea un ministru de finanţe care a spus că nu poate avea încredere în comisia parlamentară“, a explicat Rene Christensen, purtătoarea de cuvânt al Partidului Popular, care a făcut presiuni pentru publicarea documentelor.

Statul danez încă deţine 59% din Dong. Alte participaţii minoritare sunt controlate de cinci companii energetice regionale. Statul danez mai deţine 14% din operatorul aerian SAS şi acţiuni la alte 28 de companii din diferite industrii, de la dezvoltare imobiliară la transport feroviar şi jocuri de noroc.

Tagged , , , , , , , , , , , ,

Barza,viezure,manz

Sursa: Zf

Gabriel Sincu, director executiv, asistenţă fiscală şi juridică, EY România:

O măsură prin care ANAF începe să-şi facă treaba este o măsură binevenită.

Este greu de spus dacă poate să aducă bani la buget, dat fiind că este făcută pe o legislaţie deja existentă şi că nu este raportată la un moment zero.

Oricine poate spune acum că are bani pe care i-a făcut cu 20 de ani în urmă. Ar trebui aplicată o amnistie în adevăratul sens al cuvântului, pentru ultimii 25 de ani, să fie parte dintr-un proces complex, timp de ani de zile. Celor care ştiu că au bani în România sau în străinătate trebuie să li se dea o perioadă de timp în care să-şi declare respectivii bani şi în care să fie scutiţi de penalităţi. De atunci, să depună declaraţii de avere la Fisc, astfel ca ANAF să poată verifica din acel moment orice.

Din punctul meu de vedere, măsura este doar ca să dea de lucru avocaţilor care se ocupă de litigii. Poate fi şi o acţiune de imagine.

Nu neg bunele intenţii ale Fiscului, dar o astfel de acţiune nu trebuie făcută heirupist, pompieristic.

Irlanda a făcut la finalul anilor ’80, începutul anilor ’90 o astfel de amnistie şi a funcţionat, a dus la creşterea veniturilor bugetare.

În schimb, în Italia şi Turcia au fost doar acţiuni pompieristice, care nu şi-au atins scopul.

 

Mihai Marcu, preşedinte MedLife:

Este o măsură normală, trebuie să se înceapă de undeva. S-a dat impresia că se pot face bani cu sacoşa până acum. Prea s-au dat mulţi bani la fotbalişti şi manelişti la televizor.

Algoritmul de calcul pentru oamenii vizaţi va fi perfecţionat în timp, e o cheie de la care se porneşte, însă totul este perfectibil în timp. La fel s-a întâmplat şi în Italia, şi în Grecia.

Important este ca cei care nu au plătit impozite pentru bunurile deţinute să o facă, nu are niciun rost să le confişte statul, că nu are ce face cu ele.

O să vedeţi că cei care au făcut bani cinstiţi vor putea să dovedească şi pentru perioada 2011-2013, şi pentru înainte, cu un extras de cont, câţi bani aveau şi de unde.

Una dintre probleme este de ce nu sunt şi politicienii pe listă. N-ar trebui să fie în fruntea listei ANAF?

 

Radu Timiş, Cris-Tim:

Este o măsură binevenită. Însă dacă ar fi fost făcută mai devreme, lucrurile nu ar fi degenerat în evaziune fiscală timp de 25 de ani de zile.

Dacă omul a ştiut atâţia ani că totul se rezolvă, şi-a luat o bucată tot mai mare din tort.

Antreprenorii cinstiţi nu au putut să mai concureze cu cei care făceau astfel de practici, au devenit disperaţi. Unii dintre ei a trebuit să urmeze acelaşi practici, dar au ajuns la DNA.

Măcar după această acţiune a ANAF, orice jucător economic va şti că va fi cineva care îl va întreba: „De unde ţi-ai luat maşina Bentley?”, „De unde îţi permiţi să duci stilul ăsta de viaţă dacă tu ai veniturile astea?”.

Antreprenorii nici nu au fost motivaţi să plătească până acum impozite la stat, pentru că banii sunt prost administraţi sau furaţi în alte părţi.

Ar trebui ca acesta să fie momentul zero, să vină şi cei care nu au plătit taxe, să plătească, să-şi aducă banii din străinătate, să-i declare. Şi aşa s-ar aduce şi bani la bugetul de stat. Pe viitor, în mod sigur, măsura o să-i facă pe cei care fac bani să plătească şi impozitele la stat.

În Olanda, în Italia, dacă ai un Ferrari şi nu îl poţi justifica, ţi-l confiscă. Nu cred că cineva îşi mai permite să facă acum abuzuri.

Excese sunt însă în orice transformare, cu atât mai mult dacă este o transformare profundă.

 

Dan Şucu, preşedinte Mobexpert:

Nevoia de o astfel de măsură există, sper doar să nu fie abordată pompieristic, ci logic şi echilibrat. Speranţa mea este să fie o abordare anglo-saxonă, nu latină.

Este prematur să mă pronunţ care vor fi efectele acestei măsuri, nu mă simt vizat, aşa că nu am analizat cum se stabileşte exact lista celor vizaţi de ANAF.

 

Octavian Bădescu, fondator Sameday Courier:

Se instaurează gradual o atmosferă poliţienească, se pune o presiune tot mai mare pe mediul de afaceri.

Nu văd însă o perocupare similară pentru reducerea cheltuielilor statului. Această măsură ar putea crea presiune pentru abuzuri.

Nu este o măsură foarte propice pentru mediul de afaceri, îţi cam piere cheful de afaceri într-o astfel de atmosferă.

Nu cred că aceste controale vor avea efecte care să facă diferenţa la bugetul de stat.

Poate fi şi doar o măsură populistă, care chiar să coste mai mult decât face.

Este o preocupare tot mai mare în România, dar şi la nivel european, să se strângă tot mai mulţi bani la bugetul de stat.

Acesta este scopul meu? Să aduc bani la stat? Ar trebui ca statul să se preocupe de limitarea cheltuielilor, nu să ia tot de la cei care fac bani.

 

Emilian Duca, consultant fiscal:

„Poate fi utilă iniţiativa ANAF. Problema este să se lucreze cu bună-credinţă, să nu existe tendinţa de a abuza. Trebuie ca angajaţii ANAF să respecte cu stricteţe secretul profesional, pentru că problema în cazul acestor mari contribuabili persoane fizice nu este de bani, ci de prestigiu. ANAF trebuie să ştie că pot fi distruse reputaţii şi businessuri fără motiv dacă aceste controale îmbracă forme abuzive”.

 

Adrian Mihai, unul dintre acţionarii Fan Courier:

„Teoretic, eu cred că este o acţiune bună. Depinde de cum va fi pusă în practică şi de cum vor colabora între ele instituţiile statului, pentru a nu duce la abuzuri. Acest tip de demers ar trebui să fie orientat către viitor, nu spre trecut”, a spus.

 

Cristian Erbaşu, acţionar al grupului Erbaşu şi preşedintele Federaţiei Patronatelor Societăţilor din Construcţii:

„Este o acţiune de bun simţ, însă trebuia făcută de multă vreme. Dacă ar fi fost pusă în practică în urmă cu 25 de ani, azi nu ar mai fi fost o ştire, iar acum am fi trăit într-o societate normală. În toată lumea civilizată, o persoană trebuie să-şi poată justifica veniturile şi proprietăţile, asta este legea. Eu nu cred că ANAF mai are nevoie de PR, ci mai degrabă se încearcă intrarea într-o zonă de normalitate. Totuşi, mai bine mai târziu decât niciodată”.

 

Nicolae Neag, director comercial şi acţionar al producătorului de materiale de construcţii Siceram Sighişoara:

„Acţiunea este OK, trebuia să plece de undeva, pentru că evaziunea este mare. Nu cred că vom vorbi despre sume spectaculoase, însă este important ca banii să fie utilizaţi în interesul contribuabililor”.

 

Gabriel Stanciu, directorul general al Alstom Transport România şi om de afaceri:

Iniţiativa este bună, trebuie văzut cum s-au acumulat averile, însă mie mi-e teamă că o acţiune insuficient pregătită poate da naştere la abuzuri. Trebuie stabilită o diferenţiere între contribuabilii oneşti şi cei care nu pot justifica nimic, caz în care aceştia nu mai pot fi numiţi de fapt contribuabili. Bani la buget vor fi colectaţi dacă va exista şi o perioadă de amnistie fiscală. În cazul în care se va opta exclusiv pentru o abordare coercitivă, probabil că mulţi bani vor face avocaţii.

Nu înţeleg de ce s-a optat pentru 2011 – 2013 şi care este relevanţa acestei perioade. Poate că sunt persoane care au avut banii din ‘90 sau au economisit timp de mai mulţi ani.

Toată acţiunea depinde de cel asupra căruia va cădea sarcina probei. Dacă va cădea asupra contribuabilului, atunci lucrurile se complică.

Cu un mix de atenţie şi diligenţă, poate fi o acţiune benefică, care să aducă ceva bani la buget şi să producă suficient de multă jurisprudenţă pe viitor pentru ca apetenţa spre eludarea plăţii taxelor să scadă considerabil.

Tagged , , , , , , , , , , , , ,

Aproape 200,000 euro costul ambulantelor lui Raed Arafat

Sursa:  Turcescu.ro

Despre Raed Arafat si implicarea lui in achizitia de ambulante (peste 1300!) de la firma Deltamed a prietenului sau de o viata, Vasile Gorgan, s-au scris zeci, poate chiar sute de articole in ultimii ani. Dar este pentru prima oara cind veti vedea cu ochii vostri cit plateste Ministerul Sanatatii pe o ambulanta, UNA SINGURA!, achizitionata recent ( pe 29.05.2015) de la aceeasi firma, Deltamed: 175.000 de euro! Mie zau ca mi se pare enorm, dar nu vreau sa ma dau specialist in preturi. Ma uit numai cu un sentiment de profund dezgust la cit de nevolnic e Arafat cind vine vorba de gasit un biet planorist prabusit in padurile patriei. Priviti documentul si spuneti voi daca e bine sau rau:

image

 

P.S. Din ce stiu eu, DNA lucreaza la un dosar in care a inceput urmarirea penala in rem privind achizitia a peste 1000 de ambulante de la Deltamed. Oare ce-o mai fi cu el?

Tagged , , , , , , ,

Despre rolul familiei si al profesorilor în alegerea carierei

Ovidiu FOLCUT – Rector Universitatea Romano - Americana

Ovidiu FOLCUT – Rector Universitatea Romano – Americana

Două studii relativ recente, unul al Institutului de Științe ale Educației – ”Cultura elevilor și învățarea” și altul al D&D Research – ”Măsurarea structurată a percepțiilor, nevoilor, atitudinilor și elementelor decizionale privind educația universitară” atrag atenția asupra rolului părinților/familiilor și profesorilor în alegerea carierei pe care tinerii o vor urma.

Acest lucru se întâmplă fie pentru că părinții și/sau profesorii influențează direct decizia copiilor, fie prin faptul că aceștia reprezintă pentru tineri, un model de reusită în viață, influențând indirect opțiunile acestora. Studiul Institutului de Științe ale Educației (ISE) relevă faptul că pentru aproximativ 61% dintre elevi, modelul de reușită în viață provine din ”familia lărgită” plus ”profesori” – pondere rezultată din însumarea procentelor aferente celor două categorii. Același procent, chiar dacă ponderile pe categorii sunt altele, iar metodologiile de cercetare diferite, rezultă și în cazul studiului D&D Reserch, ceea ce ne întărește convingerea că familia și scoala au un rol definitoriu în ceea ce privește viitorul tinerei generații, chiar dacă societatea s-a schimbat radical, iar cel mai adesea suntem tentați să-I criticăm pe cei ce aparțin așa numitelor generații Y sau Z și să spunem că aceștia nu apreciază eforturile familiilor lor sau ale scolii, la modul general.

Dar tocmai pentru ca nivelul de influența al acestor categorii este atât de mare, merită să ne aplecăm mai cu atenție, asupra câtorva afirmații inserate în cadrul Studiului ISE, afirmații care aparțin fie unor profesori, fie unor elevi, dar care conduc, în bună măsură, la același fel de concluzii și care ne obligă să conștientizăm responsabilitatea imensă pe care atât familia, cât și scoala o au în formarea și alegerile noilor generații.

Astfel, spre exemplu, una dintre afirmațiile unui profesor, sublinia faptul că: influența familiei este foarte importantă și acest lucru se vede în parcursul educațional al elevilor, dar, din păcate, nu toți părinții au posibilitățile financiare, în acest sens, sau, pur și simplu nu au timp pentru copiii lor. Sau, o alta similară – părinții nu mai au timp pentru copii pentru că fac bani, iar copiii sunt lăsați de izbeliște…Coroborând afirmațiile menționate anterior, cu povestea noului CEO al Google, indianul Sundar Pichai (ajuns în vârful ierarhiei la 43 de ani, dar provenind dintr-o țară și o familie cu un nivel de trai modest și pentru care, atunci când a obținut bursa la Stanford University, tatăl său a plătit biletul de avion de 1000 de dolari, cu echivalentul salariului pe un an, din economiile familiei, după ce nu a reușit să obțină un împrumut în acest sens), înțelegem că nu suntem niciodată prea săraci pentru a investi în educația copiilor nostri. Cu siguranță, educația de calitate nu poate fi ieftină, dar nici inabordabilă, dacă există determinarea necesară.

O alta categorie de afirmații, ale profesorilor, reflectă atitudinea familiei față de vocația și aptitudinele copiilor și subliniază faptul că părinții ar trebui să fie mai realiști și să nu le ceară acestora performanțe în domenii pentru care aceștia nu au aptitudini sau interes. Oarecum același tip de abordare, rezultă și din răspunsul unuia dintre copii, care spune extreme de simplu, dar de explicit, totodataă, ca nu îi întelege pe adulți, deoarece aceștia fac ceea ce nu le place și nu le iese bine … Aici intervine un element cheie, determinant pentru viitorul tinerilor. Există un așa numit conflict, între dorințele părinților și aspirațiile tinerilor. Pe de o parte, părinții, mânați de cele mai bune intenții, consideră apriori, că din perspectiva experienței de care dispun, știu mai bine decât proprii copii ceea ce este mai bine pentru aceștia, fără a încerca să descopere, încă de timpuriu, care sunt aptitudinile de care aceștia dispun și dacă au vocatie pentru cariera pe care au profilat-o pentru ei. Pe de altă parte, tinerii, aflați în perioada în care neaga cu ușurință, chiar și cele mai evidente lucruri sunt tentați deseori să refuze orice recomandare venită din partea familiei, din varii motive, subiective sau obiective, pentru ei sistemul de valori fiind diferit, iar așteptarile imediate mult mai mari. Din acest tip de poziționare, rezultă deseori un (aparent) conflict. Rolul părinților este, fără îndoială, extrem de important în viitoarea cariera a copiilor și, cu siguranță, orice părinte și-ar dori să știe că  această carieră va fi una de succes și care se potrivete tânărului(-ei). Ar fi un nonsens ca un părinte să își dorescă o anumită carieră pentru copilul său, doar pentru că el si-ar fi dorit cândva să urmeze acea carieră și nu a reusit  (poate tocmai pentru că părinții săi nu i-au permis acest lucru), iar propriul copil să fie nefericit și să nu performeze apoi, în întreaga sa carieră profesională, doar pentru că nu el(ea) a ales-o. Obligația părinților este tocmai aceea de a descoperi, cât mai timpuriu posibil, care este vocația propriului copil și a-l ghida pe acesta pe respectivul drum. Important este și să-l determine pe acesta să-și pună singur întrebarea cu privire la propria carieră, iar răspunsul să vină, în mod firesc, din interior, după ce a fost ajutat să experimenteze, să exploreze, să descopere … pentru a dispărea astfel sentimentul de frustrare pentru impunerea unei cariere sau de refuz față de o alegere care (poate aparent) nu este a sa.

Tagged , , , , , , , , ,

Cartita…

Sursa: Evz

Doi polițiști au fost interceptați atunci când discutau despre anchetarea unui afacerist. Detalii inedite apar în dosarul chestorului Liviu Tăut (54 de ani), fost inspector șef adjunct al Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Satu Mare. Acesta a fost trimis în judecată de DNA pentru cinci infracțiuni de luare de mită. În același caz au mai fost inculpați: Ioan Șaitoș – ofițer în cadrul Serviciului de Investigare a Criminalității Economice și afaceristul Csongor Tarr.

Procurorii DNA acuză că Tăut l-ar fi protejat pe Tarr, cercetat în mai multe dosare de evaziune fiscală, iar în schimb ar fi pretins mai multe bunuri și beneficii: lucrări de reparații la casa socrilor, contravaloarea unui autoturism second-hand, plata unor consultații în Ungaria sau medicamente gratuite.

Prima notă informativă

Totul începe în 5 mai 2012, atunci când SRI – UM 0573 Satu Mare a înaintat o notă informativă, spre analiză, către IPJ Satu Mare, Grupul de Lucru Operațional (GLO) pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale. Era vorba de suspiciuni de evaziune fiscală la firmele afaceristului Tarr și ale tatălui acestuia, Vasile Tarr, prejudiciul estimat fiind de 2 milioane de lei.

Informarea a fost repartizată unui ofițer de poliție, care a clasat cazul, pe 28 decembrie 2012.

Motivul: o parte din aspectele sesizate erau confirmate deja și făceau obiectul unei anchete la Parchetul Judecătoriei Satu Mare. În cazul altor informații, însă, acestea nu au fost valorificate, în vederea constituirii unui dosar penal, „rămânând practic neutilizate și în prezent”.

Pe 28 mai 2014, SRI a trimis o nouă sesizare, către GLO, privind afacerile făcute de una din firmele administrate de Vasile Tarr. Informarea a ajuns la ofițerul Șaitoș, care nu a dat nicio soluție. „Nu pot să explic de ce nu am dat nicio soluție în lucrare, soluțiile fiind sesizarea din oficiu sau clasarea informării”, a ridicat din umeri Șaitoș, la DNA.

Procurorii arată că Tăut participa la ședințele GLO – constituit din reprezentanţii instituţiilor implicate în combaterea evaziunii fiscale: procurori, IPJ, SRI, SIPI, DGA, DGFP, Garda Financiară și Direcţia de Accize şi Operaţiuni Vamale.

Generalul colabora și cu serviciile de informații în vederea instrumentării unor cauze de acest gen, astfel că acesta era familiarizat cu procedeele şi tacticile de urmărire penală, interceptările telefonice, supravegherea operativă (filaj) etc. Tăut mai miza pe faptul că rezoluțiile date de polițiști, de clasare a dosarului, erau confirmate de procurorii locali, deoarece volumul de muncă de la parchetele din Satu Mare era unul uriaș.

În cazul lui Șaitoș, acesta a fost delegat să desfășoare activități de urmărire penală legat de un dosar privind o firmă apropiată lui Tarr și a dat o soluție de clasare. În schimb el ar fi primit materiale de construcții în valoare de 5.883 de lei. Niciunul dintre cei trei acuzați nu a recunoscut acuzațiile DNA.

„Și să scăpăm odată!”

Într-o discuție interceptată ambiental, Tăut discuta cu Tarr despre cum au pornit dosarele acestuia și-i spune că totul se va rezolva, deorece are autoritate asupra subordonaților: „lasă că va clarifica”, „putem s-o și mai lungim, dar eu zic și să scăpăm odată de…”.

Tarr: Deci, clar, că ei au crezut că nu știu ce fac eu! Nu știu de unde suflă vântul?!

Tăut: De la Crișan (n.n. se referă la Crișan Mircea, șef serviciu Inspecția Fiscală din cadrul AJFP Satu Mare).

Tarr: Hâmm?

Tăut: Crișan.

Tarr: Da? Sau…

Tăut: Crișan, clar! Crișan, clar….. Crișan o făcut notă pentru SRI și SRI-ul o informat.

Tarr: Sau?

Tăut: Nici un sau! Crișan! Și SRI-ul o informat Parchetul la București?

Tarr: Îhî. Sau, m-am gândit încă că au fost verificate toate farmaciile. Crișan… se știe că o dat…

„Mă simt atât de deschis și atât de sincer”

Într-o altă interceptare, Tăut l-a sunat pe Tarr să-l ajute cu bani să cumpere o mașină, „de doi lei, pe rol de bicicletă”. Tarr a cheltuit aproape 1.000 de euro.

Tăut: Nu pot! Să mă duc acuma să cheltui 100 de milioane și io-s pe card cu minus. Înțelegi?

Tarr: Îhî.

Tăut: No, și mă sună ieri, zice: „mai vrei mașina?”. Zic, da, dar… Un „Ford K ”! Și îmi dă bonus… La 300 și ceva de euro, adusă acasă îi 600 și ceva, cu înmatriculatul, poate 1.000 de euro. Înțelegi? Dacă poți și dacă… Dar te rog să… să nu interpretezi.

Tarr: Rezolvăm.

Tăut: Să nu crezi…! Dar….

Tarr: Deci, eu mă simt atât de deschis și atât de sincer spre tine, ăăă și deschis…

Tagged , , , , , , , , , , , ,

O minciuna spusa de 100 de ori devine adevarul lui Dan Voiculescu

Sursa: Reportervirtual

Pentru a întări teza că Dan Voiculescu a fost condamnat la închisoare din cauza celui „ma grav proces politic”, Antena 3 a coborât în stradă pentru a afla părerea oamenilor obișnuiți despre acest subiect. Totuși, aceștia au avut parte de o surpriză când au aflat opinia unui tânăr despre domnul profesor Voiculescu.

Întâmplător sau nu, aproape toate personajele chestionate au susținut tema repetată obsesiv de postul de știri din Băneasa.

Un doamnă susține că în cazul lui Dan Voiculescu este vorba despre o „condamnare nedreaptă” și că nu crede că „omul a fost nevinovat”. Un alt domn intervievat a spus că „Traian Băsescu l-a băgat la pușcărie”.

fanii lui dan voiculescu

O altă persoană care apare în reportaj este de părere că subiectul Dan Voiculescu este complex și că mogolul are și el o parte de vină.

Jurnalistul Antena 3 care pune întrebări oamenilor reamintește că procurorul care a instrumentat dosarul lui Voiculescu este arestat pentru corupție.

Un domn îmbrăcat cu un tricou roșu spune că „omul este băgat la pușcărie politic”, iar un al om în vârstă, cu șapcă, repetă aceeași teză.

În reportaj apare și un tânăr care are un răspuns surprinzător la întrebarea despre Voiculescu:

Reporter: Dan Voiculescu, crezi că a avut o condamnare politică?

Tânăr: Da, a fost 100%. Adică nu avea ce altceva să fie, după părerea mea.

Reporter: De ce crezi? Cine crezi…și de ce?

fan_dan voiculescuTânăr: Politicienii de lângă și din cauza banilor pe care i-a câștigat. Foarte mulți bani din, pot să spun, tranzacții cu statul ilegale. Poate el a mâncat foarte mult, și ceilalți de lângă el nu au mâncat nimic și au spus „haideți să-l turnăm” și noi la rândul nostru să ne scoatem pe noi că poate și noi am fost complicii.

Reporter: Este o răzbunare până la urmă?

Tânăr: Sigur e o răzbunare.

Materialul complet poate fi urmărit la acest link.

Astăzi, la Antena 3 s-a discutat pe larg subiectul condamnării lui Dan Voiculescu. Astăzi s-a împlinit un an de când  a intrat în pușcărie.

Dan Voiculescu a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru privatizarea frauduloasă a Institului de Cercetări Alimentare.

Tagged , , , , ,

Cum sa exploatezi aur fara nici un angajat

Sursa: Wall-Street.ro

O societate infiintata de un cetatean american, fara angajati si fara cifra de afaceri in ultimii ani, administrata de liderul PSD Costinesti, Emanuela Gavrila (foto), a primit de la autoritatile de mediu licenta de explorare a zacamantului de aur din zona localitatii Baia de Aries, judetul Alba.

Agentia Nationala pentru Resurse Minerale a eliberat o licenta de explorare privind exploatarea resurselor de minereuri polimetalice si auro-argentifere din perimetrul Geamana – Coltii Lazarului, aflat in zona orasului Baia de Aries, din judetul Alba, companiei Blueberry Ridge Minerals, iar primarul orasului, Traian Pandor, a declarat ca societatea are astfel dreptul sa realizeze prospectiuni geologice in zona pentru a obtine informatii privind zacamantul de aur.

Primarul din Baia de Aries a spus ca firma avea deja, din 2013, un certificat de urbanism eliberat de administratia locala pentru realizarea de prospectiuni geologice, iar ulerior a obtinut licenta care ii permite sa faca acest lucru, insa o viitoare exploatare propriu-zisa ar presupune alte avize si autorizatii de la autoritatile de mediu.

Traian Pandor a adaugat ca prospectiunile pe care ar urma sa le realizeze compania se vor face pe terenuri proprietate privata, care apartin unor localnici, si nu pe cele din domeniul statului, in zone greu accesibile.

“Noi, ca administratie locala, am eliberat doar certificatul de urbanism pentru prospectiuni geologice si am facut-o in baza unor legi. Administratia locala nu poate face altceva, pentru ca nu eliberam avize de mediu sau licente. Despre faptul ca firma ar fi intr-un apartament, ca nu ar avea angajati, ceea ce ma intreaba in ultima perioada presa, eu nu am de unde sa stiu”, a declarat Pandor.

Intrebat ce parere au localnicii despre o posibila exploatare miniera a aurului in zona Baia de Aries, primarul a spus ca “parerile sunt impartite”.

“Parerea mea personala este ca Baia de Aries a fost unul dintre cele mai dezvoltate orase din minerit. Acum e discutabila tehnologia folosita pentru extractia aurului, mai ales daca ar fi vorba de cianuri. Nu sunt insa in masura sa va raspund, aici trebuie sa se pronunte autoritatile competente. Dar va spun ca noi, la Baia de Aries, avem nevoie de locuri de munca ca de aer”, a afirmat edilul.

El a adaugat ca nu a avut niciun contact cu reprezentantii firmei Blueberry Ridge Minerals, precizand ca singura atributie a administratiei locale in acest caz a fost eliberarea certificatului de urbanism pentru prospectiuni geologice.

Localnicii din zona Baia de Aries sustin ca inca de anul trecut au aflat despre faptul ca o firma ar urma sa exploreze si apoi sa deschida o mina de aur, iar unii ar fi fost si contactati pentru a permite prospectiuni geologice pe terenurile lor.

Fostii mineri povestesc ca zacamantul de la Baia de Aries ar fi extrem de bogat si, chiar daca nu se ridica la marimea celui de la Rosia Montana, tot ar fi vorba de zeci de tone de aur.

Potrivit primarului Pandor insa, datele privind marimea zacamantului de aur din zona Baia de Aries sunt secrete.

Conform site-ului Ministerului Finantelor Publice, societatea Blueberry Ridge Minerals SRL a fost infiintata in 2011 la Deva, avand ca obiect de activitate “extractia altor minereuri metalifere neferoase”, iar de atunci si pana in 2015 nu a avut niciun angajat. In anul 2014, firma avea cifra de afaceri zero, venituri de 13.823 de lei si cheltuieli de 80.261 lei, inregistrand o pierdere de 66.438 lei.
Datele de la Registrul Comertului arata ca societatea a fost infiintata de cetateanul american John Ernest Dahlman ca actionar unic, fiind administrata de Emanuela Gavrila.

Ema Gavrila a explicat de ce compania nu are angajati si de ce este pe pierdere.

“Asa cum se vede, compania este pe pierdere pentru ca este o companie infiintata in mod expres pentru acest perimetru. Nu este o companie care presteaza diverse alte activitati, este o companie exclusiv pentru acest lucru. Eu am firma din 1993. stiu bine cum functioneaza administratia unei companii. Vreau sa subliniez ca eficientizarea cheltuielor unei firme se face nu prin a tine multi angajati intr-un moment in care ei nu au ce face pe acolo, ci a externaliza serviciile. Am angajat companii de geologi, companii de topografi, firme specializate in efectuarea lucrarilor pe care noi a trebuit sa le facem de-a lungul acestor patru ani de cand functionam. O companie de acest gen poate deveni profitabila in momentul in care va produce aur, daca va produce, nu stim, s-ar putea ca in aceasta zona aurul sa nu existe sau sa existe intr-o compozitie foarte dificil de scos si ineficienta ca si costuri”, a declarat Ema Gavrila, citata de Mediafax.

Ea a mai precizat ca nu stie cat poate dura perioada de explorare.

“Se fac foraje specifice acestor lucrari, se baga tuburi in adancime, se scot carote de minereu si se duc la analize si se vede daca exista sau nu minereu acolo. Poti sa faci un singur foraj si sa ai un rezultat de exceptie ca este o rezerva fantastica acolo sau sa faci trei ani aceste foraje. Nu se poate da un termen”, a explicat Ema Gavrila, care a precizat ca licentele de explorare se acorda pe o perioada de cel mult cinci ani.

Ea a mai spus ca ideea infiintarii unei firme cu un asemenea specific i-a venit in urma cu patru ani atunci cand valoarea aurului pe piata internationala era la un nivel ridicat, iar obtinerea acestei licente de explorare a fost un lucru usor.

“Am facut firma in 2011, am citit legislatia, a fost un lucru usor, nimic complicat. Nu e nimic de ascuns si nu e nicio minune ce am facut eu”, a spus Ema Gavrila.

Ea a mentionat si ca firma pe care o administreaza a fost singura interesata de perimetrul respectiv. “Am vazut in presa ca ar mai fi aplicat cineva pe perimetrul nostru. Nu, am fost singurii, tocmai de asta a si fost atat de usor, nu a mai interesat pe nimeni perimetrul nostru. Probabil nu este atat de bun daca nu a mai candidat nimeni, am fost singurii aplicanti”, a mai declarat Ema Gavrila.

Emanuela Gavrila este presedinte al PSD Costinesti si este cunoscuta ca fiind o apropiata a senatorului Alexandru Mazare, cu care ar fi avut o relatie. Alexandru Mazare este fratele fostului primar al Constantei Radu Mazare.

Tagged , , , , , , , , ,

George Fridman si o teorie despre Moscova

Iată că professor Friedman / Stratfor raționalizează conflictul ucrainean din aceeași perspectivă – Moscova e pusă la colț fără să i se ofere o cale de ieșire – o ieșire diplomatică – și este împinsă spre o posibilă ripostă pur militară  – deși puțin probabil, dar eu aș adăuga faptul că este o greșeală a se pune în aceeași-oală Ucraina cu țările East-Europene din lagărul Comunist al bătrânei Europe.

Aici mi-aș lua libertatea de a fi în dezacord cu profesorul Friedman, aș zice că Rusia nu va face nici un pas spre fostele membre ale Lagărului-Comunist care acum fac parte din alianță – adică membrii NATO, dar asta nu se referă la Ucraina – mai ales că asta a fost înțelegerea-tacită reclamată de Rusia, când s-a dat “the go-ahead” pentru noua Europă după ’89 – și în mod special pentru Ucraina care avea bazele militare rusești la marea neagră – în primul rând Sevastopol și-apoi Crimeea… și arsenalul nuclear inițial… și… și…, dar inclusiv poziția militar-strategică a Ucrainei / a Rusiei, față de Europa lui Churchill și Roosevelt…

Ucraina – să nu uităm, nu este membru NATO – deci “all bets are off” – și în condițiile în care-a evoluat dialogul-surzilor dintre Obama și Putin, nu cred că va fi prea curând indusă “in the Nord-Atlantic Hall of Fame” – unless, two things will happen, or va fi Rusia integrată – fully integrated, în sistemul de securitate UE – implicit NATO, or Estul Ucrainei va fi încorporat zonei de securitate / buffer-zone rusești.

Desigur că înțeleg – ce, când și de ce, construirea unei percepții a unei Moscove militariste poate servi administrația americană în acest conflict  –  unul din motive fiind continuare suportului public la construcție militară americană / NATO în Ucraina, construcție militară care include – the daily upgrade of the military advisors în Ucraina – adică mărirea zilnică a numărului de militari NATO în Ucraina – dar de asemenea înțeleg posibilitatea mai mare ca această strategie să se întoarcă împotrivă – to backfire, gândirii de atotputernic, de stăpân… Believing that pressuring Russia and its people – the Russians, into capitulating – it’s only day dreaming on some non-military minds – no names…  Ce nu înțeleg, sunt cele două standarde cu care administrația Obama tratează rezolvarea conflictelor, unul este o construcție militară la granița Rusiei iar celălalt este ușa deschisă dialogului, încurajarea diplomației în rezolvarea conflictelor, pe care de altfel o aplaud.

Forța trebuie folosită numai împotriva unui “rogue-nation”, dar nu-l arăta cu degetul pe cel pe care-l zgândări…     Iată ce-am găsit azi pe news referitor la asta – la tratarea conflictelor, iată cum Obama este avocatul păcii și înțelegerii prin dialog în ce privește Iranul – dar nu spune aceleași lucruri și despre Rusia…  Și mă repet, pacea de care generația noastră a beneficiat după război se datorează înțelegerii cu Rusia – a acestui parteneriat, pentru crearea ONU – ca mecanism principal de anihilare rapidă a conflictelor între statele lumii.  Dar am impresia că aici cineva a prins prea mult curaj…

Pentru că sunt în Las Vegas, aș face o analogie – numai când jucătorul prinde prea mult curaj, când este entuziasmat de câștigul dobândit prea mult și prea repede, poate prea ușor – entuziasmat de câștig, numai atunci poate pierde tot – numai atunci, își va pune portofelul la bătaie – altfel ar rămâne rațional…

Obama:  “Peace is not the absence of conflict,” Mr Obama said in his speech, quoting President Ronald Reagan. “It is the ability to cope with conflict by peaceful means.”

“…Moscow may see no reason not to escalate the conflict on the battlefield if the West is offering only more threats…  …But an even more concrete warning sign is the fact that the NATO Force Integration Units proposed last year are finally set to be established later this month. The presence of these new forward staging units in Eastern Europe, right on Russia’s doorstep, could end up provoking Moscow…”

 

Tagged , , , ,

Cum se transfera petro profitul in extern

Sursa: Euractiv.ro

Benzinărie LUKOIL din Bucureşti /Sursă foto: Captură Google Maps – Street View

Filiala românească a Lukoil a făcut mai multe tranzacții cu offshore-uri controlate de persoane aflate sub sancțiuni impuse de Uniunea Europeană, susțin procurorii în rechizitoriul prin care au trimis în judecată mai mulți șefi ai firmei române, firma însăși dar și acționarul majoritar al acesteia, compania olandeză Lukoil Europe Holding.

”Un alt mecanism identificat în relaţiile comerciale ale SC Petrotel Lukoil SA este tranzacţionarea cu entităţi înregistrate in jurisdicţia off-shore şi care sunt controlate de persoane faţă de care există un regim sancţionator impus la nivelul Uniunii Europene. În ceea ce priveşte fondurile obţinute din aceste tranzacţii comerciale, se conturează ipoteza că sunt amestecate cu fonduri ilicite şi ulterior externalizate în cea mai mare parte către entităţile afiliate SC Petrotel Lukoil SA”, scriu procurorii Parcheltului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești în rechizitoriul din acest dosar, document obținut de Euractiv.

Pierderea Petrotel Lukoil SA în favoarea firmelor off-shore care nu fac parte din grup s-a cifrat numai în 2011 la peste 16 milioane de lei. În documentul studiat nu sunt dezvăluite nici identitatea acestor persoane și nici numele companiilor off-shore prin care aceste persoane au făcut operațiunile.

Conform procurorilor, în perioada 2003-2014, Petrotel Lukoil a făcut plăți externe în valoare de de 15.586.346.461 de euro şi a avut încasări din străinătate în sumă totală de 11.277.752.032 de euro.

Parchetul susține că firma Lukoil și conducerea acesteia achiziționa țiței, de regulă din Kazakhstan, dar nu direct, ci prin intermediul a mai multor firme din Uniunea Europenă, ajungând astfel să facă achiziția la prețuri mai mari. Produsul finit rezultat din prelucrarea țițeiului era vândut mai departe de Lukoil cu prețuri mai mici decât costurile materiei prime și cele de prelucrare, rezultând astfel pierderi mari pentru compania din Ploiești.

Produsele finite, susțin anchetatorii, erau vândute în general către alte firme din grupul Lukoil.

În actul de acuzare, procurorii au descris pe larg ”mecanismul elaborat şi practicat de către administratorii SC Petrotel Lukoil SA Ploieşti pentru decapitalizarea propriilor resurse”, începând de la momentul importurilor materiei prime-ţiţei, continuând cu activitatea de procesare putătoare de preţuri de cost şi terminând cu operaţiunile de export-livrare intracomunitară, acestea reprezentând ”un tot unitar în cadrul angrenajului, ele având un raport de interdependenţă”.

Procurorii dau exemplu faptul că, în 2011, firma din Ploieşti a vândut, din producţia realizată, cantitatea de 763.404,4 tone de produse finite ale căror costuri de producție au fost de 2.268.152.248 de lei cu suma de 2.181.560.089 de lei, rezultând astfel un minus de 86.592.159 lei.

Societăţile comerciale beneficiare ale acestui tratament avantajos în ceea ce priveşte valoarea livrărilor aparţin grupului Lukoil, mai scriu procurorii.

Livrările către alte societăţi decât cele din cadrul grupului Lukoil reprezintă, în 2011, 7,8 la sută din vânzările companiei, fiind efectuate în proporţie covârşitoare către societăţi tip off-shore, societăţi care au fost înregistrate în paradisuri fiscale, în aceeaşi categorie putând fi încadrată şi o societate înregistrată în Marea Britanie, dar care nu funcţionează la sediul declarat şi care nu a înregistrat şi declarat tranzacţiile cu SC Petrotel Lukoil SA Ploieşti, asa cum rezultă din informaţiile furnizate de autorităţile din Marea Britanie.

În 2012, situația s-a repetat.

”Conform înregistrărilor contabile şi a situaţiilor financiare depuse la organele fiscale, SC Petrotel – Lukoil SA a realizat o pierdere contabilă de 88.261.497 lei, ce reprezintă pierderea din activitatea de exploatare”, scriu procurorii.

Pierderile notate în contabilitatea Lukoil au continuat și în anii următori, iar în 2014 s-a înregistrat cea mai mare sumă: „308.035.026 lei, din care 234.275.613 lei reprezintă pierderea din activitatea de exploatare, iar 73.759.413 lei pierderea financiară generată in principal de împrumuturile de la acţionarul majoritar al societăţii”, detaliază procurorii în rechizitoriu.

„Este evident că SC Petrotel Lukoil SA nu şi-a stabilit ca obiectiv să realizeze profit în România, acesta fiind externalizat atât către societăţile din cadrul grupului cât şi către mai multe societăţi off-shore. Din totalul pierderii  de 409.3 milioane de lei aferente întregii perioade, 342.308.000 de lei reprezintă pierderea realizată ca urmare a tranzacţiilor derulate cu societăţile afiliate (83,62% din total pierdere), diferenţa de 67.048.000 lei fiind aferentă relaţiei comerciale derulate cu societăţi din afara grupului. Această situaţie nu face altceva decât să întărească opinia că, în fapt, politica de afaceri practicată de SC Petrotel Lukoil S.A. a fost aceea de a transfera profitul din activitatea de producţie către entităţi din cadrul grupului neînregistrate pe teritoriul României, cu scopul vădit de a nu constitui şi datora statului român impozite şi taxe sub forma de impozit pe profit”, acuză procurorii.

În rechizitoriu, procurorii susțin că prin practicarea unor preţuri de vânzare inferioare costurilor de producţie determinate, stabilite şi urmărite de administratorii S.C.Petrotel Lukoil S.A., societatea comercială  s-a decapitalizat, iar pentru a susţine fluxurile de fabricaţie a fost obligată să se împrumute de propria politica practicată, lucru pe care l-a și făcut. Astfel, în perioada 2008 – 2014, firma a împrumutat de la Lukoil Europe Holding BV – Olanda (acţionar ei majoritar) , suma de 1.845.100.883 de dolari şi 514.908.316 euro, sume care în bună parte au fost rambursate, dar care au generat dobânzi în valoare totală de 259.549.903 lei numai în perioada 2010 – 2013, acestea fiind înregistrate în contabilitatea societăţii”, se mai precizează în rechizitoriu.

În perioada 2008-2014, Lukoil Ploiești a beneficiat din partea statului român de amânare la plată a TVA în valoare de aproape 6,1 miliarde de lei.

Procurorii îi acuză pe cei din conducerea Lukoil de comiterea unor infracțiuni de sute de ori. De exemplu, directorul Bogdanov Andrey Iurevici are nu mai puțin de 571 de acte materiale.

Ancheta în acest dosar uriaș nu este finalizată în totalitate. Procurorii au disjuns cercetările împotriva altor 42 de firme ce vor fi cercetate pentru evaziune fiscală și complicitate la spălare de bani.

Cei șase reprezentanți ai conducerii Petrotel Lukoil Ploiești trimiși în judecată în acest dosar sunt Bogdanov Andrey Iurevici, cetăţean rus, director general şi membru în Consiliul de Administraţie al companiei, Andrei Rață, cetățean moldovean, și el membru în Consiliul de Administraţie, Dan Dănulescu, director general adjunct, Duțu Dorel, contabil-șef, Voynstev Aleksey și Olga Kuzina, cetățeni ruși, ambii cu funcția de director general adjunct. O a șaptea persoană va fi judecată alături de ei, fiind identificată în rechizitoriu cu inițialele E. Y..

Cei șapte, alături de Petrotel Lukoil România și Lukoil Europe Holdings BV, vor fi judecați pentru spălare de bani și folosirea cu rea-credință a creditului societății, precum și pentru complicitate la aceste infracțiuni.

Prejudiciul total stabilit de procurori în acest dosar este de 7.597.094.338,10 lei, echivalent a 1.766.766.125,10 EUR. Procurorii au pus sechestru pe acțiuni ale Lukoil, pe primele de emisiune deținute de Lukoil Europe Holdings din Olanda și pe conturile Lukoil din România până la concurenţa sumei 2.007.103.675,74 euro.

Rafinăria Lukoil Ploiești s-a aflat anul trecut în centrul unui imens scandal cu conotații politice, după ce Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a decis, punerea sub sechestru asigurător a produselor aflate în depozitele și conductele Oil Terminal. Prejudiciul estimat era la acel moment de 1,039 de miliarde lei. În această dispută a intervenit atunci premierul Victor Ponta, care s-a declarat nemulțumit de sechestrul impus de procurori și a afirmat că acolo sunt 3.500 de angajați ”care trebuie să își primească salariile” și că acționarii ”nu fugeau cu conductele în Rusia”.

În urma declarațiilor lui Ponta, sechestrul asupra bunurilor Petrotel a fost ridicat parțial. Cu toate acestea, Lukoil a amenințat cu închiderea rafinăriei.

Lukoil România deține o cotă de aproximativ 20 la sută din piața totală de produse petroliere la nivel național. În prezent, compania deține rafinăria Petrotel și comercializează carburanți printr-o rețea de 300 de stații de distribuție.

 

Tagged , , , , , , , , ,

…The Economy, stupid!

Sursa: Evz

Dan Andronic este director general EVZ

Premierul Victor Ponta a vrut să le dea încă o palmă liberalilor care se bâlbăie în privința Codului Fiscal. De fapt, a vrut să-i facă proști. Așa că a scris pe Facebook: “IT`S ABOUT ECONOMY… doamnelor și domnilor de la PNL/PDL!”. Victor Ponta a intenționat să folosească sloganul campaniei din 1992 a lui Bill Clinton, “inventat” de James Carville, un celebru consultant politic american. Numai că nu i-a ieșit, pentru că a folosit un citat greșit! “IT`S THE ECONOMY, STUPID”, a fost sloganul (corect) adoptat în 1992. Din acest motiv, reiau și un editorial din august 2012, care avea același titlu. Iar multe lucruri au rămas valabile…

POSTAREA LUI VICTOR PONTA:

“IT’S ABOUT ECONOMY… doamnelor și domnilor de la PNL/PDL!” Cifrele finale privind încasările la buget după primele 7 luni din 2015 (comparativ cu primele 7 luni din 2014) arată clar diferența între gândirea economică a USL care duce spre dezvoltare și miopia austerității care ne-a condus în 2010-2012 (reprezentată și azi de PNL/PDL care se grăbesc din nou să acapareze puterea)1. Încasări 115,7 miliarde RON în 2015 (față de 106,6 miliarde RON în 2014) – plus 9,1 miliarde RON (aproximativ 2 miliarde de Euro);

2. Încasări din TVA 33,9 miliarde RON în 2015 (față de 29,3 miliarde RON în 2014) – plus 4,5 miliarde RON (aproximativ 1 miliard Euro);
3. În această perioadă au fost aplicate următoarele măsuri cu impact bugetar negativ – scăderea CAS cu 5pp / scăderea taxei pe construcțiile speciale de la 1,5 la 1 % / neimpozitarea profitului reinvestit pentru companii / creșterea contribuției la Pilonul II de pensii de la 4,5 la 5% / scăderea TVA la alimente de la 24% la 9%!
4. Prin relaxare fiscală, administrare fiscală eficientă, combaterea evaziunii fiscale (care a explodat în perioada 2010-2012 și a fost combătută prin înființarea Direcției Antifraudă) și măsuri de stimulare economică și creșterea numărului locurilor de muncă fiscalizate se obțin rezultate concrete!

Restul este doar politica austerității mioape și a demagogiei politice specifice guvernării 2010-2012 și reprezentate azi de “flămânzii” de la PNL/PDL!
“It’s about economy – peneliștilor și pedelistilor”!

Iată și editorialul meu din august 2012

IT’S THE ECONOMY, STUPID!”

Cam asta i-aș spune lui Victor Ponta, dacă aș avea ocazia să-l întâlnesc. Cu amendamentul că nu am intenția să-i transmit că-i un prost (poate fi acuzat de multe, numai de lipsă de inteligență, nu!), ci că de ceva vreme a devenit prim-ministru.

Iar fișa postului unui prim-ministru include o grămadă de responsabilități în economie. Ponta poate încă este invidios pe colegul său Crin Antonescu, care-și permite să se trezească la orele prânzului și să facă doar declarații politice cu aere de soprană ieșită la pensie, dar un prim-ministru nu prea are timp să doarmă. Nemaivorbind că nici motive nu prea are…

“It’s the economy, stupid!” investițiile în românia reprezintă 0,1 la sută din PIB, o cifră care va deveni și mai mică pe măsură ce interesul investitorilor pentru România va scădea.

Proiectul Roșia Montană, cu investiții de aproape un miliard de euro și beneficii de vreo patru miliarde pentru statul român a intrat în moarte clinică. Vânzarea Cuprumin a picat și nu s-a mai reluat. Oltchim, o companie cu datorii de sute de milioane de euro, este tot anunțată că se privatizează, dar fiecare nou ministru vine cu idei șugubețe.

Restul privatizărilor anunțate în scrisorile cu FMI se amână pentru o dată ulterioară, pentru că actualul guvern nu are timp în ședințele săptămânale să discute aceste lucruri. Fiind ocupat, într-o proporție de exact 75 la sută, așa cum a mărturisit Ponta ziariștilor străini, cu planificarea loviturilor la adresa președintelui Băsescu.

Iar din analiza ordonanțelor de urgență rezultă că și restul de 25 la sută cam tot cu politica are legătură: de la trecerea în subordinea premierului a Inspectoratului de Stat în Construcții la Monitorul Oficial, cam toate sunt circumscrise intereselor clientelare.

“It’s the economy, stupid!”, sau mai lăsați deoparte ifosele politice și vedeți cum gestionați insolvența Hidroelectrica, ca să nu tranformați una din cele mai profitabile companii într-un exemplu de management românesc. Aruncați “băieții deștepți” peste bord, dar nu scufundați barca pentru asta!

Păstrați-vă loc în ședințele de guvern și pentru analiza cheltuielilor bugetare care s-au umflat în ultimele două luni, depășind deja ținta de deficit pentru prima jumătate a anului, sau pe analiza moduluil în care a început jefuirea banului public.

Am publicat ieri modul în care unul din baronii autostrăzilor din România și-a angajat oameni din propria companie la Ministerul Transporturilor pentru a-i semna acte adiționale și facturi. Jaf pe față, fără cea mai mică urmă de jenă, căci banul nu are miros. Și nici culoare politică. Nu vă închipuiți că Victor Ponta a făcut deocamdată ceva, căci el este ocupat cu lupta politică!

“It’s the economy, stupid!”,sau care sunt sunt măsurile cu caracter stimulativ întreprinse de guvernul Ponta? Citiți rapoartele firmelor de audit, prognozele, declarațiile analiștilor și managerii companiilor de top din România. dacă vedeți vreuna optimistă, eu o înghit! Pe ce ne bazăm din punct de vedere al stabilității economice? Pe împrumuturile de la FMI și pe rezervele Băncii Naționale.

Bani împrumutați care se duc la acoperirea deficitului, bani mult mai scumpi decât cei atrași prin investiții. Oare i-ar da de gândit premierului Ponta faptul că la Ruse, în Bulgaria, cel mai bogat om de afaceri este un român, care și-a mutat acolo toate firmele pentru a beneficia de avantajele fiscale? Sau ne-ar spune că tot Băsescu este de vină?

P.S. Sloganul citat îi aparține lui James Carville și a fost folosit în campania electorală din 1992 a lui Bill Clinton.

Tagged , , , , , , , , , , , , ,