Monthly Archives: December 2015

Penalii din jurul lui Ponta

Sursa: Comisarul.ro

Vineri a izbucnit un scandal monstru la o societate de stat după ce membrii AGA nu au fost lăsați să intre în clădire să țină ședința. Nici măcar după ce a intervenit poliția! Societatea se numește SMART SA iar pe director îl cheamă Constantin Iacov. Și a fost numit de Ponta personal. Mai mult, tot Ponta l-a numit și în niște Consilii de Administrație din care a câștigat niște sute de mii de lei pe an. Numai colecția de ceasuri a acestui personaj valorează 800.000 de euro. Dar Ponta își făcea menrele pe iahtul lui cu Daciana când Țoapa încă îl juca pe degete și nu cădea la zar… Iacov este un nimeni. Un interpus pentru Năstase și Hrebenciuc.

Să nu vă șocați citind această Declarație de Avere! Am pus și poze la final…

Can-can 2007/”Vicepresedintele PSD, Victor Ponta, traieste alaturi de Daciana Sarbu o frumoasa poveste de dragoste care pare fara sfarsit. Cei doi au fost, in weekend, invitati de catre afaceristul Costi Iacov, patronul echipei FC National, sa petreaca o seara pe iahtul acestuia. Ei au ajuns sambata la , in portul de agrement care ii apartine lui George Copos, acolo unde este ancorat iahtul, in jurul orei 18.30. Liderul PSD s-a schimbat imediat de hainele de drum si, in jurul orei 19.00, a plecat cu Daciana, tinandu-se de mana, sa se plimbe prin statiune . Au revenit apoi, aproape de ora 23.00, cand a inceput petrecerea, la care a luat parte, potrivit surselor noastre, si Ioan Neculaie, finantatorul lui FC Brasov .”

Și acum știrea la zi

Scandal incredibil la SMART SA, societate detinuta de Transelectrica: Directorul general, Constantin Iacov, un controversat om de afaceri, nu a permis desfasurarea unei sedinte AGA, chiar daca a intervenit si Politia

Societatea pentru Servicii de Mentenanta a Retelei Electrice de Transport “Smart”, companie controlata de Transelectrica, se afla in mijlocul unui scandal greu de imaginat, potrivit unor informatii obtinute de HotNews.ro. Pe scurt, Transelectrica, in calitate de actionar majoritar cu peste 70% din participatii, a convocat o sedinta AGA pentru 14 decembrie, avand ca principal punct pe ordinea de zi schimbarea Consiliului de Administratie. Stiind ca schimbarea administratorilor poate duce la demiterea sa, directorul general, Constantin Dumitru Iacov, nu a permis desfasurarea sedintei nici macar in situatia in care a fost chemata Politia. La a doua convocare, pe 15 decembrie, nu a permis desfasurarea votului, chiar daca Transelectrica adusese si un executor judecatoresc. Iacov, apropiat de PSD, a fost impus de guvernarea Ponta in conducerea SMART SA, chiar daca este un personaj foarte controversat, fost patron al clubului de fotbal FC National si cu o condamnare penala mai veche.

Informatiile legate de scandalul de la SMART SA au fost confirmate de Transelectrica, in urma unui solicitari transmise de HotNews.ro. De la inceput trebuie precizat ca SMART SA este o societate cu o miza extrem de importanta, avand in vedere ca gestioneaza toate contractele de mentenanta ale Transelectrica. Tot ce inseamna menentanta retelei de transport al energiei intra in sarcina SMART SA.

Povestea scandalului de la SMART SA

“Informatiile sunt reale. In data de 14 decembrie 2014, chiar si cu interventia Politiei, si contrar practicilor celor doua societati (SMART SA si CNTEE Transelectrica SA) in legatura cu transmiterea mandatelor pentru tinerea sedintelor, sedinta nu s-a putut tine, persoanei imputernicite de reprezentantul legal al CNTEE Transelectrica nefiindu-i permisa exprimarea votului companiei in legatura cu punctele ce se regaseau pe ordinea de zi a sedintei AGA convocata de Consiliul de Administratie al SMART SA. Facem din nou precizarea ca la filiala SMART SA, compania noastra detine peste 70% din actiuni, si implicit si din drepturile de vot”, au raspuns reprezentantii Transelectrica.

Intrebati cum este posibil ca directorul general sa blocheze desfasurarea AGA, reprezentantii Transelectrica au spus ca acesta a fost imputernicit de catre Consiliul de Administratie al SMART sa prezideze sedintele actionarilor. Aceasta in conditiile in care Iacov este si membru al Consiliului de Administratie.

“Directorul General al SMART SA, care este si membru al Consiliului de Administratie al SMART SA, a fost imputernicit de catre Consiliul de Administratie al SMART SA sa prezideze sedintele Adunarii Generale a Actionarilor SMART SA din datele de 14 decembrie 2015, respectiv 15 decembrie 2015. In aceste conditii directorul general al SMART SA, in calitate de presedinte de sedinta, invocand articolului 125 alin. 3 din Legea societatilor nr. 31/1990, in contradictie cu practica de pana la acest moment, nu a permis persoanei imputernicite de catre reprezentatul legal al CNTEE Transelectrica SA sa exprime votul actionarului majoritar in conformitate cu mandatul acordat de catre Directoratul CNTEE Transelectrica SA, in calitate de reprezentant legal al companiei, pentru punctele ce se aflau pe ordinea de zi. Articolul 125 alin. 3 din Legea 31/1990 prevede ca procurile vor fi depuse in original cu 48 de ore inainte de adunare sau in termenul prevazut de actul constitutiv, sub sanctiunea pierderii exercitiului dreptului de vot in acea adunare. Actul constitutiv al SMART SA nu prevede niciun termen de depunere al procurilor. Desfasurarea sedintei a fost consemnata de catre un executor judecatoresc la solicitarea CNTEE Transelectrica SA”, au explicat cei de la Transelectrica.

Tagged , , , , , , ,

Porcii de la Balc

Sursa: Evz

Cel mai bogat român și invitații săi milionari sunt cazați la Balc, într-un complex vânătoresc în care mergea des și Ceaușescu. Afaceristul a ajuns să controleze 11.500 hectare de teren și o pădure în Bihor, deși în acte apar doar firme cu acționariat ascuns sau cunoscuți de-ai săi. Fostul tenisman Ion Țiriac, considerat cel mai bogat român din acest moment, conform Top 300 Capital, cu o avere de 1,5 miliarde de euro, deține prin intermediul unor offshore-uri și a unui angajat al cercetătorului său științific domeniul de la Balc, Bihor.

O parte a presei a speculat, în acest weekend, că 2015 este ultimul an în care miliardarul organizează celebra partidă de vânătoare, la care sunt invitați milionari și manageri de top din Europa.

Asta, pentru că în 2015 ar fi trebuit să expire concesiunea primită din 2002. În realitate, Țiriac deține, cel puțin până în 2019, întreg domeniu de la Balc.


FOTO: Ion Țiriac



Pe urmele lui Ceaușescu

Domeniul de vânătoare este alcătuit dintr-un fond cinegetic (delimitat de pădurile de la Balc) și complexul de vânătoare, care a aparținut, până în 1989, lui Nicolae Ceaușescu. Ambele se află la dispoziția lui Țiriac.

Cabana, anexele și crescătoria, altfel spus complexul de vânătoare (în total, 1.500 de hectare), este controlat prin firma Wild Boar Club din Bihor. Anual, SRL-ul solicită aprobări de la Direcția Sanitar-Veterinară din Bihor, pentru desfășurarea partidei de vânătoare, asta pentru că porcii sunt donați unor cămine de copiii și bătrâni.

Societatea Wild Boar Club este administrată de Teodor Dorcescu și are ca acționari offshore-urile Neriza Investment Ltd și Callum Investment Ltd din Nicosia, Cipru. Aceste două firme au acționariatul ascuns.

Teodor Dorcescu este unul dintre administratorii unor firme din Grupul Țiriac, dar și administratorul colecției de mașini de lux deținută de fostul tenisman, denumită „Galeria Țiriac Collection”.

Revenind la Wild Boar Club, aceasta a fost înființată în 2002, când s-a primit concesiunea pentru a administra, până în 2015, întregul domeniu de la Balc. La acel moment, societatea era deținută tot de un offshore, Weybridge Holdings Limited, societate care face parte din Grupul Țiriac.

FONDUL DE VĂNĂTOARE, 10.000 de hectare

În 2009, Țiriac a renunțat la fondul de vânătoare de la Balc, care are o suprafața de aproximativ 10.000 de hectare. Asta pentru că se schimbase legislația, iar „chiria” sa anuală creaștea de la 20.000 de euro la 300.000 de euro.

În urma deciziei miliardarului, Ministerul Agriculturii a organizat o nouă licitație în urmă cu șase ani, câștigată de Asociaţia de Vânătoare Waidmannsheil din Bihor.

S-a încheiat un contract de zece ani cu o valoare anuală de aproximativ 27.000 de euro. Reprezentantul și administratorul Asociației Waidmannsheil era Radu Mihai Demian.

„Eu nu mai reprezint acum această asociație. Concesiunea pentru fond este până în 2019, dar fondul nu are legătură cu acel complex de vânătoare din mijlocul pădurii. Acela este proprietate privată a domnului Țiriac, este în jurul cabanei și este înconjurată cu gard electrificat. Fondul nu are treabă cu acest complex”, ne-a explicat Demian.

El este administrator la societățile Stabil Invest și Icon Inteligent Consulting din Oradea, firme care sunt controlate de austriacul Otmar Golles. Acesta din urmă este un apropiat de-al lui Țiriac și cel care s-a ocupat de amenajarea complexului de vânătoare de la Balc, fiind cercetătorul științific al domeniului (un fel de administrator al fondului). Practic, în 2009, fondul de la Balc nu a ajuns pe mâini străine lui Țiriac, ci doar a scăpat de plata unei concesiuni de 300.000 de euro.

Investiție de milioane

Am apelat duminică la persoanele care realizează comunicarea pentru Ion Țiriac și Grupul Țiriac, însă niciuna nu a răspuns la rugămintea de a ne oferi un punct de vedere al miliardarului român.

În anii precedenți, fostul tenisman a declarat că a investit la Balc peste două milioane de euro, pentru a aduce afaceriști potenți în România și de a-i convinge, apoi, să investească în țara noastră.

Invitații la partida de vânătoare

La partida de vânătoare organizată în acest weekend la Balc au participat oamenii de afaceri Wolfgang Porsche – moștenitorului familie care a lansat celebra marcă auto, Franz Rauch – cel mai mare producător de sucuri din Europa, și Stefano Ricci – designer vestimentar italian. Prezent a fost și prințul Dimitrie Sturdza, cel cu care s-a certat Țiriac în urmă cu puțini ani, tocmai din cauza acestui complex de vânătoare. Anul trecut a fost prezent și Georges Marsan, primarul din Monte Carlo.

Tradiționalul război dintre iubitorii animalelor și agenții de pază

Ion Țiriac a preluat domeniul de la Balc pe 21 ianuarie 2002, printr-o concesiune controversată la acea vreme, primită de la guvernul condus de Adrian Năstase, prieten al fostul sportiv, care, în trecut, se număra printre invitații de la Balc. Perla domeniului din Bihor o reprezenta țarcul de vânătoare „Fagu Balc”, folosit des și de dictatorul Nicolae Ceaușescu atunci când se deplasa în vestul țării.


FOTO: Complexul este prevăzut cu garduri electrice



În urmă cu un deceniu a fost organizat primul „măcel” al mistreților de la Balc. Atunci, numărul animalelor sălbatice ucise s-a ridicat la 185.

Apel la 112 în numele mistreților

Imediat a pornit un război al ONG-urile care reclamă că apără drepturile animalelor și care cer anual să se interzică vânătoarea organizată de Ion Țiriac în Balc. An de an se înregistrează cel puțin un incident între ONG-iști și oamenii de pază.

În acest an, un reprezentant al unei organizații care luptă împotriva abuzurilor contra animalelor a sunat la 112 și a solicitat ajutorul Poliției pentru a opri partida de vânătoare.

În replică, Ion Țiriac și apropiații săi au explicat că mistreții vânați au fost crescuți după preluarea complexului de la Balc, iar în ultimul deceniu populația animale este mai mare decât în 2002, anul când fondul a ajuns în mâinile miliardarului.

Și controversatul Elan

Pe lista vânătorilor de lux care au tras după mistreții bihoreni de la Balc se mai află: Alfred Baumhauer – fabricantul celebrelor produse de lux Cartier, Wolfgang Bernhard – fost președinte al Consiliului de Administrație al Volkswagen, acum manager Daimler AG (Mercedes), Wolf Siegfried – președintele companiei de componente auto Magna Europa, Erich Hampel – CEO al Bank Austria Creditanstalt. Pe lista celor care au mers la Balc, la partida de vânătoare de două zile, au fost și afaceriști români, cum ar fi Elan Schwartzenberger.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

MIcrosoft face pui

Sursa: Comisarul.ro

In niciun alt caz nu au fost mai terfeliti procurorii anticoruptie decat ca in ancheta privind traficul de influenta la nivel guvernamental pentru prelungirea si cumpararea de noi licente „Microsoft” pentru institutiile de stat. Si, intr-adevar, la prima vedere poate parea ca oamenii Laurei Codruta Kovesi ar fi dat dovada de slabiciune pe parcursul instrumentarii acestui dosar, nereusind sa fructifice la maximum aceasta pista. Nimic mai fals insa, dupa cum sustin sursele noastre, pentru ca DNA a extras tot ce se putea din aceasta „pepita” informationala. 

Astfel ca, dupa ce au stors cat au putut numele grele din acest dosar, devenite pe parcursul anchetei „surse autorizate informative”, procurorii pot disjunge acum pe banda rulanta zeci de alte dosare penale. Mai ales ca oameni ca Dorin Cocos, Gabriel Sandu sau Dumitru Nicolae „NIRO”, ca sa-i amintim doar pe ultimii trei inculpati care si-au recunoscut integral vina si au facut denunturi cu lux de amanunte, au fost implicati, de-a lungul vremii, si in alte „tunuri” de miliarde date bugetului de stat. Iar toti cei care au facut combinatii cu acestia, au profitat de pe urma afacerilor derulate impreuna sau i-au manipulat discret din umbra au acum toate motivele sa se teama, intrucat dosarul „Microsoft” va face pui, cat de curand, in incubatorul DNA!

Lotul „pocaitilor”

„Bomba” a fost detonata de catre DNA in 2014, prin audierea fostului secretar general al guvernului, Ioan Morar. A urmat apoi o mutare fara precedent a Laurei Codruta Kovesi, care a cerut oficial ridicarea imunitatii pentru nu mai putin de noua ministri deodata. Astfel ca Ecaterina Andronescu, Valerian Vreme, Serban Mihailescu, Dan Nica, Adriana Ticau, Gabriel Sandu, Daniel Funeriu, Alexandru Athanasiu si Mihai Tanasescu au intrat la randul lor in hora audierilor. Concomitent, in timp ce descindeau si la personaje ca miliardarul Remus Truica si fostul sef al SIE, Catalin Harnagea, procurorii au reusit sa obtina „spovedania” totala a afaceristilor Claudiu Florica si Dinu Pescariu. Astfel ca tavalugul DNA devenise oricum de neoprit in acest caz, numai ca, dupa ce „lotul pocaitilor” din dosar s-a imbogatit cu Dorin Cocos, Gabriel Sandu si, mai ales, Dumitru Nicolae „NIRO”, procurorii par sa fi fost nevoiti sa faca o schimbare majora de strategie. Si, dupa cum reiese din informatiile intrate in posesia noastra, sa reziste tentatiei de a finaliza in graba ancheta, preferand sa fructifice denunturile pur si simplu uluitoare facute, cu privire la alte spete, cu mult mai spectaculoase decat „Micrsoft”, de catre „pocaiti”.

Practic, este ca si cum, inaintand pe o galerie principala, au continuat sapaturile in nenumarate alte directii. Strategie usor de inteles, daca ne gandim la influenta pe care oameni ca „Niro” sau Cocos au avut-o vreme indelungata la varful statului, indiferent de ce formatiune politica s-a aflat la putere.

Au furat startul!

Desigur, principalii beneficiari ai prevederilor noului cod penal, care se aplica inculpatilor care pun pe tava anchetatorilor probe care pot fi exploatate in cursul investigatiei, au fost Dinu Pescariu si Claudiu Florica. Iata insa ca, dupa ce au cugetat intens, din „Beciul Domnesc”, la strategia de aparare a celor doi afaceristi care „au furat startul” in acest sens, si alte nume grele din lotul „Microsoft” au decis ca este mult mai avantajos, juridic vorbind, sa se puna cu totul la dispozitia procurorilor. Iar cei mai silitori dintre noii „scriitori” au fost Dorin Cocos, Gabriel Sandu si Dumitru Nicolae „NIRO”. Care, recent, au cerut instantei sa fie judecati prin procedura simplificata, solicitare acceptata de catre magistrati. Astfel ca, pentru ca si-au recunoscut in totalitate faptele inca din aceasta faza a anchetei, cei trei pot beneficia de reducerea cu o treime a pedepselor.

Au „varsat” tot!

Insa acestea nu sunt singurele avantaje de care pot beneficia Cocos, Sandu si „NIRO”. Pentru ca ei se mai pot alege cu inca o reducere de o treime a pedepsei, in urma intocmirii unor denunturi care sa-i conduca pe procurori la deschiderea unor noi dosare penale. Lucru pe care, dupa stiinta noastra, cei trei l-au si facut, ei „varsand” tot ce stiau. Si chiar stiau! Pentru ca aceasta retea transpartinica specializata in „ungerea rotitelor” a fost folosita si in nenumarate alte cazuri de trafic de influenta. Astfel ca, din „dosarul anului”, cazul „Microsoft” se poate transforma acum intr-un bulgare de zapada care va provoca avalansa care va ingropa deopotriva in dosare o mare parte din clasa politica si din mediul de afaceri. Inclusiv pe adevaratii nababi  care se retrasesera din schema, sperand ca au scapat cu bine din „ghearele” DNA…   Cătălin TACHE

Galerie foto

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

9 milioane de euro platiti pentru curatenie in Spitalul Universitar unde MOR pacientii datorita infectiilor intraspitalicesti

Sursa: Riseproject.ro

Pentru serviciile de curățenie prestate de personalul firmei Universal Med Cleaning, spitalele bucureștene plătesc sute de mii de euro într-un an. Banii nu sunt însă îndeajuns pentru crearea unor medii aseptice – după cum o dovedesc decesele răniților de la Colectiv. FOTO: Pagina web a Universal Med Cleaning.

În ultimii cinci ani, o singură firmă a drenat milioane de euro din bugetul spitalelor bucureștene, în contul unor servicii de igienizare și dezinfecție. Printre acestea, și spitalele în care au murit cu zile, doborâți de septicemie, răniții focului de la clubul Colectiv.
Unitățile sanitare din București cheltuiesc bani mulți pentru curățenie, însă o fac în așa fel încât de pe urma acestor investiții profită în primul rând o companie privată, căreia i se pun în brațe contracte uriașe, fără filtrul unor licitații care să asigure o competiție reală de piață.


Ferestre, uși, noptiere, paturi, podele  și orice altceva peste care poate aluneca un mop sau o lavetă au fost lustruite, pe sume mari de bani, de societatea Universal Med Cleaning (UMC), din 2010 încoace.

Toate obiectele și instrumentele dintr-un spital care intră în contact doar cu pielea pacienților – nu și cu sângele lor –  sunt igienizate, pe scară mare, la nivelul Bucureștiului, de această companie privată.

9 milioane de euro în cinci ani

Reporterii RISE Project au inventariat aproximativ 20 de acorduri cadru încheiate între unități sanitare din București și UMC. Totalul sumelor stipulate în aceste contracte este amețitor: aproximativ 38 de milioane de lei – circa 9 milioane de euro, în ultimii cinci ani.

Cea mai mare parte a licitațiilor pe care UMC le-a câștigat la spitalele din București au fost adjudecate fluierând, din poziția de unic ofertant. A participat singură la licitații și, fără emoții, le-a câștigat.

În câteva cazuri, în care a avut, totuși, concurenți, aceștia au fost descalificați de către organizatorii licitațiilor, fiindcă nu îndeplineau criteriile impuse în caietul de sarcini.

Câteva exemple de acorduri cadru, încheiate pe sume foarte mari între UMC și unitățile sanitare din Capitală:

–  cu Institutul de Oncologie Fundeni, Ianuarie 2013, pentru de 7,16 milioane de lei. Licitație cu un singur participant. Perioada de derulare a acordului: 3 ani. Anunțul de atribuire, AICI.

– cu Institutul de Cardiologie „C.C. Iliescu”, Februarie 2015, pentru 6,3 milioane de lei. Licitație cu un singur participant. Perioada de derulare a acordului: 3 ani. Anunțul de atribuire, AICI.

– cu Spitalul „Sfântul Ioan”, Iulie 2014, pentru 5,17 milioane de lei. Licitație cu doi participanți. Al doilea a fost descalificat. Perioada de derulare a acordului: 3 ani. Anunțul de atribuire, AICI.

UMC face curat inclusiv în spitalele în care victime ale incendiului de la clubul Colectiv au fost ucise de infecțiile dobândite după internare.

Spitalul Universitar, de exemplu – locul de unde Alexandru Hogea a contractat bacteria care i-a provocat un șoc septic, după cum a dezvăluit Gazeta sporturilor – este unul dintre clienții acestei companii de igienizare.

Cu o lună înainte de incendiul de la clubul Colectiv, Spitalul Universitar a angajat, invocând „situația de urgență extremă” – adică fără să organizeze licitație, ci doar o negociere directă – serviciile UMC, contra 100.000 de lei. La fel se întâmplase și cu trei luni în urmă, în iulie, când, făcând tapaj tot de „o situație de urgență extremă”, spitalul a încheiat cu UMC un contract asemănător.

ACTUALIZARE: Într-un răspuns transmis RISE, conducerea de la Universitar spune că a apelat la serviciile UMC, în maniera descrisă mai sus, pentru a suplini lipsa acută de îngrijitoare de la unitatea de primiri urgențe (UPU) a spitalului.

Cu excepția situației de la UPU, curățenia și igienizarea sunt făcute de personalul propriu al spitalului, nu prin angajarea unor servicii externe, spun cei din conducerea unității sanitare. Răspunsul integral al Spitalului Universitar, referitor la relația comercială cu UMC, AICI.

Spitalul de Arși – locul unde trei victime ale focului de la clubul Colectiv au fost omorâte de infecțiile intraspitalicești, potrivit mărturiei pe care doctorii au făcut-o în Gazeta sporturilor – este, de asemenea, în portofoliul de clienți ai UMC.

La Spitalul de Arși, UMC face curățenie și astăzi. Captură video: Sergiu Brega.

La Spitalul de Arși, Universal Med Cleaning face curățenie și astăzi. CAPTURĂ VIDEO: Sergiu Brega.

În Octombrie 2013, Spitalul de Arși a semnat un acord cadru în valoare de 1,69 milioane de lei cu UMC, pentru livrarea unor servicii de curățenie și dezinfecție, în decursul a doi ani.

NOTĂ: Banii care apar în acordurile cadru nu sunt neapărat aceiași cu cei virați, în final, în contul UMC. Ei reprezintă plafonul maxim până la care spitalele pot să contracteze servicii de curățenie de la această firmă, într-o perioadă delimitată de timp.

Banii propriu-ziși, plătiți la umbra acestor acorduri cadru, sunt virați prin niște contracte care se numesc „subsecvente”, însă acestea nu sunt mereu făcute publice de spitale – de aici, greutatea urmăririi lor.

De exemplu, Spitalul de Arși a anunțat contracte subsecvente de circa 1,05 milioane de lei, în contul acordului cadru de 1,69 milioane de lei, semnat în Octombrie 2013 cu această firmă.

Contractele subsecvente, decurgând din acordul cadru de 1,69 milioane de lei, pe care Spitalul de Arși le-a publicat pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice.

Contractele subsecvente, decurgând din acordul cadru de 1,69 milioane de lei, pe care Spitalul de Arși le-a publicat pe Sistemul Electronic de Achiziții Publice.

Dezinfectarea blocurilor operatorii și a secțiilor de ATI, unde au fost îngrijite victimele incendiului de la Colectiv cade, de asemenea, în sarcina UMC.

Prin caietul de sarcini al licitației pe care UMC a câștigat-o la Spitalul de Arși i s-a trasat obligația inclusiv de a dezinfecta secția de Anestezie și Terapie Intensivă. FOTO: Captură din caietul de sarcini al licitației.

Prin caietul de sarcini al licitației pe care UMC a câștigat-o la Spitalul de Arși, în Octombrie 2013, i s-a trasat obligația inclusiv de a dezinfecta secția de Anestezie și Terapie Intensivă. FOTO: Captură din caietul de sarcini al licitației.

Patronul UMC: „În general, ca idee, nu am de comentat”

RISE Project a luat legătura telefonic cu directorul și co-asociatul UMC, Andrei Valoschi-Nencescu, pentru a-i solicita să descrie, detaliat, în ce constă activitatea pe care o prestează în spitale și felul în care ajunge să câștige aproape toate licitațiile de igienzare organizate de unitățile sanitare din Capitală.

Andrei Valoschi-Nencescu: Ce să vă zic? Eu nu pot să comentez treburile astea. Mai ales, fiind vorba de presă, m-am obișnuit ca să nu comentez pentru că orice aș spune iese altceva în presă. M-au tot sunat de-a lungul timpului tot felul de oameni. Nu știu nici cu cine vorbesc, vorbesc doar la un telefon. Doar v-ați prezentat și-atâta tot. N-aș putea să vă dau niciun fel de detalii.

Reporter: Putem să vorbim prin e-mail, dacă vă deranjează să vorbim la telefon.

Din punctul meu de vedere, dacă vreți să comunicăm, puteți să-mi trimiteți și pe e-mail. Dar, în general, ca idee, nu am de comentat vizavi de activitatea mea.  

Luați foarte mulți bani de la spitalele de stat.

De obicei, spitalele sau unitățile care au contract ar trebui să comenteze ele. Eu nu fac decât să-mi treaba. Eu nu am contracte doar cu spitalele publice.

Pe site-ul firmei dvs. scrie că aveți doar contracte cu spitalele de stat.

E posibil să nu fie actualizat la minut site-ul.

I-am trimis lui Andrei Valoschi-Nencescu câteva întrebări, pe e-mail, puțin mai târziu. Patronul UMC a rămas pe poziții: „Politica firmei noastre nu ne permite să comentăm aspecte contractuale legate de clienții noștri”.

Una dintre întrebările pe care Valoschi le-a lăsat nerăspunse era aceasta: „Cum comentați faptul că mai mulți pacienți internați la două dintre spitalele cu care firma dumneavoastră are contract de igienizare- Spitalul Universitar și Spitalul de Arși – au decedat, luna trecută, din cauza unor infecții intraspitalicești? ”.

Acordul cadru pe care Spitalul de Arși l-a încheiat, în Octombrie 2013, cu Universal Med Cleaning. Trei dintre firmele care au concurat UMC la această licitație au depus oferte consideraate inadmisibile de spital. ILUSTRAȚIE: Sergiu Brega.

Acordul cadru pe care Spitalul de Arși l-a încheiat, în Octombrie 2013, cu Universal Med Cleaning. Trei dintre firmele care au concurat UMC la această licitație au depus oferte considerate inadmisibile de spital. ILUSTRAȚIE: Sergiu Brega.

Purtător de cuvânt de la Spitalul de Arși: „Fir-ar a dracului de viață!”

RISE Project a luat legătura și cu Adrian Stănculea, medic anestezist și purtător de cuvânt al Spitalului de Arși, pentru a-i cere informații despre contractul pe care unitatea sa sanitară îl are cu UMC.

Stănculea e cel care a declarat public, la începutul acestei luni, că trei dintre răniții de la clubul Colectiv, îngrijiți la acest spital, au murit din cauza mediului infestat în care au fost ținuți.

La auzul întrebărilor legate de firma UMC, doctorul a explodat: „Chiar nu știu! Eu sunt medic până una alta, fir-ar a dracului de viață! De dimineață, stau numai pe telefoane și nu mai am timp să-mi văd bolnavii. (…) M-au sunat cinci ziariști de astăzi dimineață. (…) Faceți, vă rog, cerere la spital și vi se va răspunde!”.

Ulterior, am trimis întrebările, prin e-mail, către conducerea Spitalului de Arși. Până la această oră, nu am primit răspuns. Întrebări similare am trimis și la Spitalul Universitar, la Institutul de Cardiologie „C.C. Iliescu”, la Spitalul „Sfântul Ioan” și la Institutul Oncologic Fundeni – în încercarea de afla de ce serviciile prestate de UMC sunt considerate atât de utile și recompensate cu sume uriașe de bani, în ciuda ratei ridicate a îmbolnăvirilor intraspitalicești. Nici de aici nu am primit încă răspunsuri. 

Profituri de până la 30 la sută pentru patronii UMC

Universal Med Cleaning a fost înființată în 2004, sub numele de Pharma Global Expert. Și-a luat numele actual în 2009, când și-a și schimbat obiectul de activitate în cel de astăzi: curățenie generală a clădirilor.

Acesta este mențiunea din Monitorul Oficial referitoare la transferul firmei Extremis Agroserv 2001, de pe numele lui Predescu și Valoschi pe numele unor persoane de condiție foarte modestă, potrivit dezvăluirilor Adevărul. FOTO: Monitorul Oficial.

Acesta este mențiunea din Monitorul Oficial referitoare la transferul firmei Extremis Agroserv 2001, de pe numele lui Predescu și Valoschi pe numele unor persoane de condiție foarte modestă, potrivit dezvăluirilor Adevărul. FOTO: Monitorul Oficial.

Storcând bani de la spitalele de stat din București, UMC a obținut, în anumiți ani, rate ale profitului de 30 la sută.

În 2014, de exemplu, din încasări totale de 7,8 milioane de lei, 2,3 milioane de lei a reprezentat partea patronilor.

UMC este deținută azi de Andrei Valoschi-Nencescu și Florian-Cătălin Predescu, ambii în vârstă de 37 de ani.

Despre Valoschi și Predescu, Adevărul a scris că, în 2009, pentru a scăpa de datoriile unei firme pe care o dețineau împreună – Extremis Agroserv 2001 – ar fi trecut-o pe numele unor persoane de condiție foarte modestă, care nu făcuseră afaceri în viața lor.

Una dintre ele, tânăr crescut la casa de copii, care abia avea ce mânca și care tocmai își pierduse actele de identitate.

Potrivit Adevărul, pe numele aceluiași amărât fuse trecută și o firmă de curățenie deținută de italianca Giannina Veneruzzo (60 ani) – acționară și ea, până în 2009, a UMC.

Giannina Veneruzzo este asociată la grupul de firme Magipi, care face curat în numeroase mall-uri și hipermarket-uri din țară. Patronul de astăzi al UMC, Andrei Valoschi-Nencescu, este asociat și el, alături de Veneruzzo, la una dintre firmele grupului Magipi.

Centrul de Investigații Media a publicat, anul trecut, o anchetă despre felul în care UMC ar fi primit contracte, fără licitație, de la Spitalul „Sfântul Ioan” din Capitală.

Calculele RISE Project spun că acest spital este pe primul loc în topul unităților sanitare abonate la serviciile UMC, cu contracte de circa 10,5 milioane de lei semnate între 2011 și 2014.

P.S.: Până ne alfabetizăm cu limba bolilor terminale, o cititoare ne-a atras atenția că se spune „infectare” și nu „infestare”, în cazul bacteriilor care provoacă septicemia și, mai apoi, moartea. Am verificat, are dreptate, așa că am făcut cuvenita rectificare în titlu.

Ionuț Stănescu

Tagged , , , , , , , , , , , , , , ,

People s Bank of Georgia…

Sursa: Comisarul.ro

Adrian Năstase i-a dat de pomană Petromidia, și i-a mătrășit datorii de peste 300 de milioane de dolari, lui Dinu Patriciu. Tăriceanu a fezandat treaba băgând-o în legalitate. Pupilul lui Năstase, micuța jartea penală Victor Ponta, a închis cercul complicităților și a șters și el o datorie de 600 de milioane de dolari. Statul român a încasat din această ”afacere” 55 milioane de dolari! Dinu Patriciu, sau cine o fi fost în spatele lui, un miliard și jumătate doar din vânzarea Petromidia! Nu mai amintim de tunul cu acțiunile și de banii încasați din exploatare, sunt bașca!

Dinu Patriciu a murit subit, anul trecut, pe 19 august, de un cancer la ficat. Bine păzit de o asiatică năzărită brusc lângă miliardar. Asiatică despre care nu știe nimeni nimic! Apoi s-a așternut liniștea! O liniște dubioasă.

Deranjată, brusc, ieri, de vestea că Rompetrol a fost vândut de kazahi unor chinezi despre care nu știe nimeni nimic, la o treime din preț! Mai mult, astăzi aflăm de la Penal că a fost și el prin China zilele acestea! Ce spui Franț! Așa cum, în ultimul timp, tot face vizite dese prin Georgia. Neoficiale. Pe care nu le-a trâmbițat pe Facebook. Despre care noi am aflat, de fiecare dată, de la premierul georgian. Care, probabil, vrea să se pună la adăpost de suspiciunile interne legate de aceste vizite. După cum se știe, gruzinii, urmașii lui Stalin, sunt foarte violenți, la o adică…

De ce povestim noi despre Georgia? Pentru că în Georgia decedatul Dinu Patriciu deținea la data morții a treia bancă a acestei țări, Liberty Bank. Despre care, în România nu s-a mai auzit nimic!

Ultima veste de business primită de DINU PATRICIU: Banca lui raportase creştere de 450%! 

Cu 10 zile înainte de neaşteptatul deces al omului de afaceri Dinu Patriciu, Liberty Bank, banca din Georgia cumpărată de acesta în 2009 a raportat rezultate excepţionale pentru al doilea trimestru al acestui an şi pentru prima jumătate a lui 2014. Aveau să fie ultimele sub conducerea omului de afaceri Dinu Patriciu, scria, anul trecut în septembrie, revista Capital

În raportul prezentat investitorilor pe data de 8 august, Liberty Bank raportează un profit net de 4,8 milioane de dolari, în creştere cu peste 450% faţă de perioada similară a anului trecut.

De asemenea, profitul din trimestrul al doilea este în creştere cu 264% faţă de perioada similară a anului trecut.

Pe 19 septembrie 2009, Patriciu a preluat controlul (91,218% din acțiuni) Băncii Poporului din Georgia (People’s Bank of Georgia) prin intermediul vehiculului de investiții Liberty Capital LLC, deținut în totalitate Liberty Investments Holding BV înregistrat în Olanda, tranzacția fiind anunțată cu trei zile mai târziu.

Astăzi, este a treia cea mai mare bancă din Georgia în funcţie de totalul de active şi a treia în ceea ce priveşte numărul de depozite ale clienţilor. Când a cumpărat-o, în luna septembrie, era pe locul al șaptelea după active și pe șase ca număr de depozite.

Cumpărată pe un preț foarte mic

Inițial nu a fost anunțat prețul/acțiune la care s-a încheiat tranzacția, dar Bloomberg scria că, potrivit unor surse din piață, banca georgiană fusese preluată la o cotație cu mai mult de 80% sub prețul mediu de tranzacționare din acea perioadă, iar președintele vehiculului de investiții al lui Patriciu, Lado Gurgenidze, indica o sumă de circa 15 milioane dolari.

Practic, la acea vreme capitalizarea băncii georgiene era de circa 95 milioane de dolari, iar Patriciu ar fi preluat-o pentru numai 15 milioane de dolari, deși capitalizarea pachetului cumpărat era de 87,5 milioane dolari. De menționat că de când a venit ca proprietar al băncii, Patriciu a reușit să crească performanța băncii (pe anumiți indicatori, cum ar fi depozitele clienților) , chiar cu peste 300%.

Merită adăugat și faptul că Patriciu l-a pus președinte al Liberty Bank pe Lado Gurgenidze,  fost prim ministru georgian și unul dintre cei mai experimentați bancheri din Georgia.

Ponta ține conferințe în China!!!

Penalul participă în aceste zile în calitate de “keynote speaker” la o conferinţă din China, sarcină pentru care se plătesc sume importante. După ce a vorbit la conferinţa “China – Central and Eastern European Countries Think Tank Network”, organizată în capitala Chinei, Ponta a lăudat din nou investiţiile chineze în România şi a susţinut necesitatea continuării acestora.

“Am participat in calitate de keynote speaker la Conferinta organizata la Beijing cu ocazia lansarii ‘China – Central and Eastern European Countries Think Tank Network’. Invitatia care mi-a fost adresata este inca un semn al modului pozitiv si special in care China priveste Romania (si aprecierea pt succesul Summitului organizat la Bucuresti in 2013)! Cred in continuare ca proiectele dezvoltate de China in Regiunea noastra sunt formidabile oportunitati de dezvoltare si ca trebuie continuate si finalizate (Grupurile 3 si 4 de la Cernavoda, Tarnita, Rovinari, linia rapida de cale ferata Bucuresti – Chisinau, deschiderea pietei chinezesti pt produsele noastre agroalimentare si multe altele)! Trebuie doar inteligenta si seriozitate din partea noastra si beneficiile vor fi uriase! Iar implicarea noastra activa in megaproiectul ‘New Silk Road’ este o alta ‘comoara’ din punct de vedere economic careia nu trebuie sa-i dam cu piciorul! ‘It’s the Economy’

Galerie foto







Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

Cine a preluat de fapt Petromidia ?

Sursa: Comisarul.ro

O ştire Reuters anunţă o posibilă preluare a Petromidiei de către o companie chinezească, în cadrul unui acord de 4 miliarde semnat la Beijing de către compania din Kazahstan ce o deţine acum. Nu, nu face atât Rompetrolul, de fapt acordul în sine este foarte interesant, căci el pare a pune bazele unui viitor gigant european, România fiind doar poarta de intrare în Europa a unor afaceri cel puţin învăluite în mister. Adevărul este că nu ştim exact cine preia cea mai mare rafinărie românească, scrie Moise Guran pe Biziday.ro.

Mediile din România au relatat faptul că statul chinez este cel care a preluat Kazmunai International, compania ce deţine azi rafinăria de la malul Mării Negre. Informaţia este greşită în aparenţă, dar este probabil corectă în substanţă.

China Energy Company Limited nu este o companie de stat, ci o companie privată. Una relativ tânără, fondată în 2002, dar care a ajuns, în doar câţiva ani, la afaceri cam cât 20% din PIB-ul României. Având în vedere conexiunile internaţionale ale acestei companii, unii jurnalişti au încercat să afle cine este de fapt în spatele ei şi al tânărului patron şi preşedinte, care avea doar 25 de ani atunci când a fondat grupul. Azi are 38 de ani, compania este în topul 10 al celor mai mari din China, iar patronul său a intrat în topul celor mai bogaţi oameni din lume. Cu toate acestea, Google are dificultăţi în a-l găsi, iar Wikipedia nici nu a auzit de el.

În acelaşi timp, investigaţiile de care vă vorbeam au reuşit doar să sugereze o eventuală apropiere a acestei companii de persoane importante din Armata Chinei sau de serviciile secrete ale acesteia.

De aceea, dar şi pentru că, în lumea petrolului, toţi ştiu că în spatele oricărui capitalist chinez mai mare este de fapt tot statul chinez, cred că n-au greşit prea mult cei care au afirmat că, de fapt, China a preluat Petromidia.

Nu asta este însă cu adevărat important, fie doar şi pentru faptul că şi actuala companie deţinătoare, KazmunaiGaz, este tot o companie de stat. În primul rând această tranzacţie, dacă se va încheia (deocamdată este doar un acord) are nevoie de acordul Comisiei Europene. Acolo vor fi analizate inclusiv interesele de extindere pe piaţa europeană, a acestei companii chineze, care, apropos, anul acesta a făcut numeroase achiziţii în Cehia şi Slovacia, dar mai mult imobiliare şi active financiare, nimic strategic… între altele a preluat şi clubul de fotbal Slavia Praga.

Apoi, mai este şi Consiliul Superior de Apărare al Țării care, teoretic, are un cuvânt de spus în legătură cu transferul controlului asupra rafinăriei Petromidia, dar, pe de altă parte, trebuie să ştiţi că, oricum, controlul nici acum nu e direct din Kazahstan, este de fapt prin Olanda. E complicat aşadar.

Una peste alta, intenţiile chinezilor trebuie lămurite mai ales în legătură cu acordul de investiţii dintre KazmunaiGaz şi Guvernul României, un acord extrem de subţire, dar în baza căruia statul român a renunţat la creanţele asupra acestei companii în schimbul promisiunii unor investiţii de un miliard de dolari în România. Este înţelegerea făcută de Victor Ponta şi care trebuie lămurită cu acest prilej.

Nu de alta, dar dacă în acest moment nu ştim exact nici măcar cine a preluat compania românească, cu atât mai mult România trebuie să-şi vadă interesele, inclusiv la nivelul Comisiei Europene, înainte de aprobarea acestei tranzacţii.

Tagged , , , , , , , , , ,

Un articol exceptional…

Sursa: Adevarul

Îmi tot repet întruna că nu avem scăpare. Că-i imposibil să ne lepădăm odată de toţi analfabeţii, mafioţii şi puşcăriaşii puşi cu bocancii pe grumazul ţărişoarei. O luptă pierdută, chiar şi atunci când ne mai păcălim că i-am învins. Nu am învins nimic.

Doar propriile credinţe. Credinţe de oameni care ar vrea să viseze, dar nu ştiu cum. De oameni spetiţi de muncă, sălbăticiţi de grijile de zi cu zi, biciuţi de un sistem bolnav, scornit de nişte minţi puse numai pe jefuit.

Credinţe de oameni pentru care viaţa se măsoară simplu, de azi şi până mâine. De oameni pentru care universul se reduce la ei. Atât, nimic mai mult. La fericirea aceea pe care o căutăm ca nebunii, înjurând-o în fiecare clipă că nu ne este dată. La bucata de pâine, la patru pereţi plătiţi cu jumătate de viaţă, la o vacanţă pe care o blestemăm un an că ne-a costat prea mult, la o maşină pe care mai bine n-o aveam, că ce ne trebuia o bucată de fier cu patru roţi în care să ne aruncăm mereu toţi banii, la o goană dementă printre rafturile de pe care nu luăm niciodată nimic din ce ne-ar fi trebuit.

„Erau zile în care, dacă cineva ne-ar fi dat trei lei, i-am fi pupat mâinile de nu ştiu câte ori. Mâncam… nici nu ştiu ce. Eram pe stradă amândoi, încă o dată. Singuri. Fără nimic. Nimic, nimic. Căsuţa noastră cu chirie arsese, cu toate lucruşoarele noastre adunate după ce am plecat şi din orfelinat. Dar şi aşa, eu tot glumeam. Ziceam că sper să nu-mi fi ars bomboanele de sub pom, că mie îmi plac dulciurile. Ce puteam face? Râdeam şi aveam credinţă”.

Îmi tot repet întruna că nu avem scăpare cu noi aşa.

Nu cu fericirile noastre mici. Ne bucurăm degeaba că am scăpat de Oprea, de generalul-doctor inventat de un sistem corupt până în măduva oaselor. Ne exaltăm că l-am alungat pe Ponta, cu toată gaşca lui de infractori, care ne-au schilodit şi prăduit atâţia ani. Ce bine, l-au băgat pe Şova după gratii! Am scăpat şi de mafiotul ăsta miruit cu prostie, cu sângele îmbibat de hoţie. Hai c-am scăpat şi de elene cu buze ţuguiate şi puse numai pe căpătuială. I-au dus prin puşcării şi pe baroni, pe interlopii ăia în costume scumpe şi de neam-prost, înfipţi cu zecile de ani în fotoliile călduţe din ţărişoara asta. I-am alungat pe toţi nenorociţii care ne-au furat viaţa. E bine, acum putem fi fericiţi!

„Mie îmi place să-L încerc pe Dumnezeu, să mă joc cu El. Îi spun: «Tu eşti Tatăl orfanilor. Tu trebuie să mă ajuţi să fac asta. Tu trebuie să îmi dai putere să îi ajut pe sărmani, pe cei ca mine, pentru că eu le ştiu suferinţele». Eu văd doar binele, oricât mi-ar fi de greu. Şi când am fost pe stradă, şi când nu aveam ce mânca, şi când eram abandonat nu doar de părinţi, de toţi din jur, doar binele vedeam, de parcă îl aveam. Atât de mult credeam că Dumnezeu îmi dă. Şi îmi dădea”.

Îmi tot repet întruna că nu avem scăpare cu noi aşa.

Nu cu zbaterile noastre mici. Nu cu războaiale inventate de minţi meschine şi vândute, în care ne aruncăm aiurea, laolaltă cu vieţile noastre la care habar nu mai avem nici cum visa. Nu cu luptele lor duse mereu doar pentru bani, mereu pentru putere, din care noi ieşim întotdeauna pierzători. Luptăm degeaba, ne sfâşiem până la sânge între noi, citim ca proştii de prin jurnale scornite de dame blonde, de parcă am ţine-n mâini Sfintele Cărţi ale omenirii. Inventăm un binom şi-o ţinem ca nebunii că el există, că ne leagă nevinovaţii şi luptătorii ţărişoarei, că ne conduce neamul ăsta sfânt, că o să ne omoare pe toţi dacă nu-l doborîm. Ne împărţim în tabere, ne punem etichete de băsişti, iohanişti, pontişi şi iar ne schilodim ca proştii între noi. Ieşim în stradă, schimbăm guverne, îi dăm jos pe ai lor, îi punem pe ai noştri, dar tot pe-ai lor. Gata, am învins! Acum putem fi fericiţi!

„Niciodată nu mă uit la ceea ce am acum. Nu asta contează ca să fii om, să te vezi doar când îţi e bine. Mă uit la toată suferinţa prin care am trecut, la cum eram atunci, la ce speram atunci, la ce visam, la cum aveam credinţă. La cum din nimicul meu dădeam celor din jur la fel de suferinzi ca mine, pentru că îi înţelegeam. Asta e important, să ştim cum să rămânem noi, să ştim cum să fim buni, să ajutăm”.

Îmi tot repet întruna că nu avem scăpare cu noi aşa.

Prinşi cu sufletele în urile lor, în schimonositele lor de vieţi pătate cu şpăgi, minciuni, interese obscure de oameni măcinaţi de orgolii, obsedaţi de bani, turbaţi de gândul puterii şi cel al parvenirii. Înlănţuiţi în vieţile lor de oameni de nimic, uităm că singurii pe care putem să-i mai schimbăm suntem noi. Dar vom învinge iar. Şi vom fi fericiţi. Din nou.

Tagged , , , , , , , ,

Adevaratii beneficiari ai despagubirilor legate de Truica – Grupurile israeliene Tahal si Kardan…Vezi mai jos lista cu proprietatile cerute

Sursa: Comisarul.ro

Ce kynky, în dosarul prințului lui pește prăjit apar și trei cetățeni de origine evreiască, dintre care unul este miliardar în dolari! Cam așa a primit și distribuit presa românească informația, un can-can ieftin… Ba că ăla a fost șeful de cabinet al nu știu cui premier israelian, ba că ăla a fost consultantul lui Năstase, Băsescu și Tăriceanu… Nimic despre fenomenul în sine, despre scandalurile imobiliare în care au fost implicați cetățenii israelieni din 1990 încoace în România. Nimeni nu vorbește despre acest adevăr în România! Ba, nu, se vorbește pe bloguri mici, s-au mai pomenit în anchetele Digi24 niște nume, dar atât. De ce oare? 

Acum, de pildă, nimeni n-a mai pomenit că Remus Truică este creația lui Alexandru Bittner, cel care împreună cu Dan Fischer, fost Frâncu, au fost primii evrei înfipți vremelnic lângă decidenții României. Care au avut acces la mai toate privatizările cu potențial imobiliar și bancar. Pentru că pe ei nu i-au interesat alte domenii ale economiei. Nimeni nu i-a pomenit pe Sorin Beraru(Samuel Bergovici), pe Elan Schwartzenberg, ambii cercetați și învinuiți, dar și fugiți din România.

Nimeni n-a spus că Alexandru Bittner și Dan Fischer și-au împărțit, practic, aproape toate spațiile comerciale comuniste din București și Poiana Brașov, inclusiv hoteluri. Bittner, ca bonus, și-a tras și o halcă din Delta Dunării…

Noi am spus deja că procurorii îl au în cătare pe Alexandru Bittner. Și că nu prințul lui pește prăjit sau Remus Truică sunt miza noului dosar de retrocedări. Și nu întâmplător lucrurile s-au accelerat după ce s-a așternut liniștea în jurul lui Viorel Hrebenciuc. Cel care s-a învârtit ani buni în cercul evreilor, pe post de vedetă…

Devine din ce în ce mai evident că așa-zisul Paul de România este invenția unui grup cu obiective bine definite. Care vâna bijuterii imobiliare, lucruri fine, de lux, cu patină. Apanajul unor oameni cu ștaif, nu al unor păcălici ca Truică sau Andronic…

Vrem nu vrem, n-avem cum să nu ne întrebăm ce dracu’ rol a jucat Băsescu în filiera asta. De ce el, marele PÂRÂTOR al națiunii, care zbiera la 18.30 la hoți, despre afacerile lui pește prăjit n-a zis nimic. Ba, mai mult, i-a și nășit odrasla!

Iată ce scrie codulluioreste.ro. Din  gruparea infractionala a carei interfata  este Remus Truica, fac parte:  Beny Steinmetz, miliardarul care controleaza Gold Corporation, Rosia Montana, Tal Silberstein, și Arthur Finkelstein,  consilierii israelieni ai lui Tariceanu, precum si ai PSD, (Tal Silberstein a fost si strategul politic al lui Traian Basescu).

Truica a reprezentat societatea Reciplia care este controlata de offshore-ul Reciplia LTD, in umbra caruia se afla Tahal Group.
Pana in 2012, Tahal Group a fost condusa de  Amnon Lipkin-Shahak, fost Sef de Stat Major al Israel Defense Forces.
Tahal Group detine si  firma Globe Trade Center, posesoarea cladirii  America House, unde au sediul  firma Reciplia SRL (cea care a achizitionat drepturile litigioase de la printul Paul), Casa de Avocatura „Tucă, Zbarcea şi Asociatii”, precum si compania TRG Agent de Asigurare, condusa de Marius Marcovici, fostul consilier al lui Calin Popescu Tariceanu .

Grupul Tahal face parte din holdingul israelian Kardan, care a instrat in posesia urmatoarelor firme romanesti, prin participarea la privatizarile dispuse de FPS:  Filatura Romaneasca de Bumbac, Fabrica de Chibrituri (București), Grupul Industrial Titan (București), Diham (spatii comerciale in Bucuresti), Criortex (Filatura de bumbac din Oradea).
Majoritatea acestor companii, au fost  inchise, utilajele au fost vandute la fier vechi, spatiile golite au fost inchiriate, s-au ridicat Mall-uri si complexe imobiliare.
Tal Silberstein şi Arthur Finkelstein conduc companii din holdingul Kardan.

Compania  Reciplia  prin Remus Truica, Marius Marcovici, Dan Andronic, Beny Steinmetz, Tal Silberstein şi Arthur Finkelstein a cumparat drepturile litigioase de la Paul de Romania pentru urmatoarele proprietati/bunuri care au apartinut  Casei Regale a Romaniei, pentru care au fost începute, la nivelul anului 2006, procedurile de restituire, fie administrative, fie judiciare:

Teren – 8.000 de metri pătraţi, lângă „Mina Minovici”, în Bucureşti
52 de hectare de teren în Bucureşti, strada Jandarmieriei
Teren – 2.000 de metri pătraţi, în Năvodari
Ferma Regală „Băneasa”, plus 28,63 hectare
Imobil în Bucureşti, strada Ion Ionescu de la Brad
Staţia de montă de la Băneasa, plus 25 de hectare aferente, vecin cu Hipodromul „Băneasa”
Teren de 2,66 hectare la Năvodari
Moşia Regală Copăceni – 118,10 hectare – Comuna 1 Decembrie 1918
Moşia Cocargeaua – Ialomiţa – 7.454 de hectare
Balta Ezeru Mostiştea – comuna Mănăstirea – 1.062 hectare
Balta Boian Sticleanu şi pădurea Vărăştii de Baltă – 2.436 de hectare, plus 3.500 hectare apă, 170 hectare trestie
Moşia Zorleni (Vaslui) – 1.577 hectare
Teren de 3.165 hectare, comuna Mănăstirea, Călăraşi
Teren de 2.002 hectare, Chinciu Spanţov, Călăraşi
Via Regală „Cotnari”, inclusiv Castelul, 13 hectare
Via şi pepiniera „Murfatlar”, 72 de hectare din comuna Murfatlar, Constanţa
Teren de 30 de hectare – pădurea Snagov
Teren de 67 de hectare plus imobilul din Scroviştea
Teren forestier de 596,20 de hectare în Mănăstirea, Călăraşi
Palatul Elisabeta, sediul PDL şi intrarea de la Cotroceni.
Podgoria „Tohani”, Valea Călugărească
Imobilul Bibliotecii Universitare, Piaţa Revoluţiei
Imobilul Ambasadei Iranului, Lascăr Catargiu, nr. 39
Imobilul de pe strada Latină, nr 10
Palatul Elisabeta – Parcul Herăstrău
Grajdul de cai de curse, Hipodromul Băneasa
Imobil, fostul sediu al Fundaţiei „Ferdinand”, Iaşi
Sediul ING Bank, Bulevardul Kiseleff, nr. 13
Imobil Aleea Modrogan, numărul 1, sediul PDL
Imobil Aleea Alexandru, numărul 18, sediul MAE
Teren de 448 metri pătraţi, plus imobil, strada Gogol, Sector 1
Teren, plus imobil, 506 mp, strada Mircea Eliade, nr. 12

Pe 4 aprilie 2007, la contractul initial semnat intre Reciplia, prin Remus Truica şi printul Paul, a fost adugat un act adiţional, care prevedea cesionarea drepturilor asupra unor bunuri din Bulgaria, ale Casei Regale:

Palatul Regal „Balcic”
Vila „Malvi Dalga”
Casa Suitelor
Pavilioanele ce înconjoară Palatul Regal
Biserica, templul şi capela „Stella Maris”
24 de hectare, plus 4.800 de metri pătraţi, teren aferent Palatului Regal
O cotă de 65% din 185 de hectare aparţinând Domeniului Regal

Pe 4 octombrie 2007, a fost semnat un al doilea act aditional prin care printul Paul a cesionat catre Reciplia,  o noua serie de mosii si terenuri:

Vila Lupescu, actualul imobil SRI, imobil, plus teren
Teren de 536, 90 hectare la Banloc
Moşia Regală Broşteni, plus 39.885 hectare
Un teren de 20, 50 hectare
Castelul Medieşu Aurit, Satu Mare
Castelul de vânătoare Poiana Itcanilor, compus din 40 de camere, plus 50 hectare teren din comuna Valea Putnei
Castelul de vânătoare Lăpuşna, plus 4 hectare de teren în Mureş
Moşia Regală Tersig, plus 709 hectare teren forestier în Caraş-Severin
Pădurea Hereasca, 34,81 hectare în Călăraşi
Două imobile în Sinaia

NR. După cum arată aceste liste, prințul lui pește prăjit a ajuns să revendice, așa cum spunea un cunoscut, și ce a VIZITAT…

Galerie foto




Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Pirelli, Comtim-Smithfield, Kazmunai Gaz intra in proprietatea chinezilor… noii stapani ai economiei roamesti – Austriecii si Chinezii

Sursa: Adevarul.ro

Rompetrol deţine în România rafinăriile Petromidia şi Vega şi a doua reţea de benzinării ca mărime, după Petrom FOTO Rompetrol Group

Achiziţia Rompetrol Group de către un conglomerat din China este ultima dintr-un lung şir de tranzacţii prin care o serie de grupuri din statul asiatic au devenit, indirect, investitori în România, după ce au cumpărat o serie de mari companii prezente şi pe piaţa locală.

Între acestea, cele mai mari sunt achiziţiile producătorului de anvelope Pirelli sau a producătorului de carne Smithfield. În schimb, marile proiecte româno-chineze propuse de Guvern trenează.   În timp ce marile proiecte ale statului în parteneriat cu China bat pasul pe loc, investitorii din ţara Mătăsii „invadează“ România, prin cumpărarea unor mari companii care deţin deja unităţi în ţara noastră.    Pirelli virează spre China.

Compania de stat China National Chemical a anunţat ]n primăvara acestui an preluarea producătorului italian de anvelope Pirelli, într-o tranzacţie evaluată la 7,1 miliarde de euro (7,7 miliarde de dolari). Aceasta este una dintre cele mai mari achiziţii ale unei companii chineze din ultimii ani.

Pirelli are două fabrici în România, una de anvelope la Slatina, în judeţul Olt, şi alta de filtre pentru motoare, aflată la Bumbeşti-Jiu, din judeţul Gorj. Pirelli mai avea o fabrică la Slatina, unde producea sârmă, dar aceasta a fost vândută la finele anului trecut către grupul belgian Bekaert.   Porcul românesc de la Comtim a devenit chinezesc.

Producătorul de carne de porc Smithfield este un alt exemplu. Shuanghui Group, cel mai mare procesator de carne din China, anunţa în mai 2013 un acord de preluare a Smithfield Foods pentru 7,1 miliarde de dolari. Grupul american deţine în România fostul combinat Comtim din Timişoara, achiziţionat în 2004. Tot atunci, Smithfield a preluat şi Agrotorvis. Ulterior, compania a cumpărat şi 50% din capitalul firmei de distribuţie a produselor alimentare Agroalim Distribution Bucureşti, precum şi un pachet de 50% la Depozitul Frigorifer din Tulcea.   La începutul acestui an, fostul ministru al Agriculturii Daniel Constantin anunţa că o companie din România a primit acceptul Autorităţii Sanitar-Veterinare din China pentru exportul de carne de porc. Aceasta este Smithfield.

Export de cereale prin Constanţa   Exportul de cereale româneşti este o altă activitate importantă pentru partea chineză. Consiliul Concurenţei tocmai a avizat la începutul lunii ianuarie preluarea integrală a două companii româneşti: United Shipping Agency – proprietara unui terminal de cereale şi United Shipping and Chartering – care deţine un depozit, ambele în Portul Constanţa.   Cele două au fost preluate de către traderul olandez Nidera de la oamenii de afaceri Cătălin Trandafir şi Mihai Felescu. Numai că, mai departe, Nidera este deţinută în proporţie de 51% de către COFCO, unul dintre cele mai mari grupuri din industria alimentară din China, cu peste 60.000 de angajaţi în întreaga lume. Potrivit revistei „Fortune“, COFCO este în topul celor mai mari 500 de corporaţii de pe mapamond, cu venituri de 30 de miliarde de dolari şi active de 46,9 miliarde.

Marile proiecte ale statului cu chinezii bat pasul pe loc   În schimb, Marile investiţii energetice anunţate acum doi ani cu surle şi trâmbiţe de chinezi în România bat pasul pe loc.    Principalele proiecte sunt reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, hidrocentrala Tarniţa, un nou grup la Rovinari, mondernizarea Complexului Energetic Hunedoara şi o nouă hidrocentrală pe Dunăre. Alte proiecte anunţate cu tam-tam au fost o posibilă cale ferată pe ruta Arad-Bucureşti-Constanţa, dar şi un tren de mare viteză Bucureşti-Iaşi-Chişinău. În fine, pentru achiziţia Oltchim s-au anunţat interesate grupurile Baota Petrochemical şi Junlun Petroleum, dar acestea nu au depus oferte în cadrul licitaţiilor efectuate de către administratorii judiciari.   Reactoarele au nevoie de ajutor de stat   Nuclearelectrica a selectat China General Nuclear Power Corp drept investitorul de la reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, investiţie în valoare de 6,5 miliarde de euro. Companiile au semnat în data de 9 noiembrie memorandumul de înţelegere pentru construcţia unităţilor, însă proiectul nu este rentabil la actualele preţuri ale electricităţii de pe OPCOM, bursa specializată de energie, astfel că are nevoie de ajutoare de stat.

Guvernul vrea să folosească un mecanism inventat de Marea Britanie pentru finanţarea centralei de la Hinkley Point. Numit „contract pentru diferenţă“, acesta presupune ca statul să garanteze un anumit preţ al energiei şi să compenseze investitorul dacă electricitatea vândută pe bursă se va situa sub acest nivel. În acest moment, autorităţile nu au precizat care este valoarea ajutoarelor de care are nevoie proiectul.   Tarniţa şi Rovinari, în aşteptare   Un alt mare proiect este hidrocentrala pe pompaj de la Tarniţa, însă compania de proiect – Hidro Tarniţa – nici măcar nu a selectat un investitor final până acum.

Hidrocentrala de la Tarniţa are un cost estimat între 1 şi 1,3 miliarde de euro şi ar trebui să echilibreze sistemul energetic naţional din cauza fluctuaţiilor induse de energiile regenerabile, intermitente.   Concomitent, Complexul Energetic Oltenia dezvoltă un grup de 600 MW la Rovinari cu grupul China Huadian, investiţia ridicându-se la 847 de milioane de euro. Lucrările la acesta ar trebui să demareze în prima parte a anului 2016, dar Complexul Oltenia vine după câţiva ani de pierderi masive, numai în 2014 raportând o gaură de 700 de milioane de lei. Nu este clar dacă acest proiect necesită ajutoare de stat, însă în acest moment România înregistrează excedent de electricitate.   Proiecte anulate   De asemenea, Complexul Energetic Hunedoara dorea modernizarea termocentralei Mintia şi a minelor din Valea Jiului cu investitori din China, dar proiectul a fost abandonat din cauza situaţiei financiare catastrofale a companiei, aceasta aflându-se cu un picior în groapă.

În fine, China National Electric Engineering, aceeaşi companie care dorea modernizarea centralei Mintia, era interesată în 2013 să realizeze şi un grup de 300 MW la Regia Autonomă de Activităţi Nucleare (RAAN) Turnu Severin. Între timp, RAAN a intrat în insolvenţă şi va fi închisă controlat.   Trenuri de mare viteză   În domeniul infrastructurii, fostul ministru al Transporturilor, Ramona Mănescu, anunţa la finele lui 2013 proiectul unui tren de mare viteză, pe ruta Viena-Bucureşti-Constanţa. Numai că acesta avea un cost estimat la 11 miliarde de euro şi a fost abandonat. Anul trecut însă, la vizita fostului premier Victor Ponta în China, autorităţile au anunţat un alt proiect de mare viteză, pe ruta Bucureşti-Iaşi-Chişinău. Acesta ar costa mai puţin, „doar“ 7,6 miliarde de euro, fără a socoti şi achiziţia trenurilor care trebuie să circule pe această rută.   Oltchim, de la interes major la zero oferte   Combinatul chimic Oltchim este un alt punct pe agenda întâlnirilor cu investitorii chinezi.

Dacă în luna noiembrie 2013 consorţiul chinez Baota Petrochemical-Junlun Petroleum îşi anunţa intenţia de a cumpăra Oltchim, în 2014 grupul de companii din China nu a depus nicio ofertă, deşi Oltchim a fost scos la licitaţie de patru ori. Recent, Junlun a anunţat din nou că vrea să cumpere Oltchim.   Cartierul din Craiova, în impas   Primăria municipiului Craiova a devenit prima din România care a încheiat direct un contract cu o societate chineză. Acesta a fost semnat în luna septembrie 2014 de către Olguţa Vasilescu, primarul Craiovei, şi Yang Gencai, preşedintele companiei Shandong.

Compania urma să investească 35 de milioane de euro pentru ridicarea a zece blocuri la Craiova. În total, 1.800 de locuinţe ar urma să fie construite. Mai mult, apartamentele urmau să fie vândute sub preţul pieţei, la 400 de euro pe metrul pătrat, potrivit Olguţei Vasilescu.   Numai că, în luna august, Digi24 scria că proiectul este în impas deoarece constructorul nu a mai primit finanţare de la Banca de Dezvoltare a Chinei, astfel că 1.700 de craioveni aşteaptă acum cu sufletul la gură deoarece s-au înscris pe listele pentru apartamente. Proiectul trebuia terminat în 2017.

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,