Monthly Archives: March 2015

2 milioane de euro NEGRI intr o masina de OLT

Sursa: Comisarul

O sumă uriașă de bani a fost confiscată săptămâna trecută la granița dintre Austria și Elveția de la ocupanții unui autoturism înmatriculat în județul Olt. Autoturismul de Olt era însoțit de un alt autoturism înmatriculat pe București. Potrivit informațiilor pe care le avem, persoanele asupra cărora s-a descoperit suma de bani ar avea legătură cu un parlamentar de Olt al cărui frate a fost condamnat la ani grei de închisoare. Însă sentința nu este definitivă. Firmele acestor frați au contracte cu ministerul condus de Liviu Dragnea.

Tagged , , , , , , ,

EXCLUSIV! Dosarul EADS, legaturi primejdioase si nume noi pe axa Bucuresti- Berlin

Sursa: Turcescu.ro

N-am sa intru in detalii cu toate ca sint multe de spus. Dar cred ca acest articol va va oferi citeva raspunsuri legate de intirzierea cu care se misca lucrurile in dosarul EADS, chiar daca sefa DNA Laura Codruta Kovesi ne asigura in urma cu doua zile ca se lucreaza intens la acest caz. Numai ca marile probleme ridicate de ancheta EADS nu sint la Bucuresti. Ele sint la Berlin, dupa cum veti vedea mai departe.

 

Pentru inceput faceti cunostinta cu domnul Daniel Walther:

CV Daniel WaltherAsa cum puteti observa din acest fragment de CV, domnul Walther este membru al Junge Union (organizatia de tineret a CDU, partidul cancelarului Angela Merkel), a fost membru in conducerea acestei formatiuni si, foarte important, chiar trezorierul Junge Union. Din 2009, asa cum misterios se precizeaza in aceast scurta fisa biografica, domnul Walther a devenit angajatul unei “companii multinationale”.

Incercarea de a descoperi despre ce fel de companie multinationala este vorba n-a fost prea grea. Iata rezultatul:

Daniel Walther CassidianAsadar, domnul Daniel Walther din Berlin a lucrat sau poate inca mai lucreaza pentru Cassidian, o companie a concernului EADS. Cine este insa Cassidian? Ne-o spun chiar ei intr-o frumoasa brosura de prezentare de acum citiva ani. O brosura din care aflati si despre legatura Cassidian cu Romania:

Cassidian EADSAcum e clar: Cassidian, asadar,  e firma prin care EADS a implementat in Romania controversatul proiect de securizare a frontierelor. Probabil ca domnul Daniel Walther de la Berlin si de la Junge Union a fost sau poate inca mai este responsabilul pe Romania cu implementarea acestui proiect. De ce spun asta? Pentru capagina de FB a domnului Daniel Walther (frumos decorata cu un avion militar!) ne arata ca acesta locuieste in Bucuresti:

Daniel Walther FBFunctia de trezorier al JU nu este una oarecare, trebuie sa admiteti. Asa ca domnul Daniel Walther are un prieten foarte bun in persoana politicianului Phillip Missfelder, fost presedinte al Junge Union, actualmente deputat, omul considerat de presa germana drept “urmasul” cancelarului Angela Merkel.Pentru inceput, iata-i pe Walther si Missfelder in doar una dintre nenumaratele fotografii in care apar impreuna pe internet:

philipp_missfelder_si waltherDesigur, in instantaneul de mai sus, asa cum se poate observa, Missfelder si Walther erau impreuna la o reuniune de gala. Dar sint situatii in care cei doi au participat si la intruniri mult mai serioase. Cum ar fi aceea revelata de fotografia urmatoare, din anul 2010, in care cei doi stau la aceeasi masa chiar cu presedintele EADS Defence & Security, Stefan Zoller:

Walther Missfelder ZollerPe 8 decembrie anul trecut, ziarul german Der Spiegel relata ca Stefan Zoller, fost director al EADS Germania pana in 2012, este una dintre persoanele puse sub acuzare in dosarul de coruptie care vizeaza concernul EADS.

De ce spun ca va fi greu cu dosarul EADS? Pentru ca doamna Merkel trebuie sa ia niste decizii dificile. E greu de crezut ca in ancheta EADS nu s-a ajuns si la legatura  dintre Zoller, firma Cassidian si Daniel Walther. Iar daca s-a ajuns la Walther, fostul trezorier Junge Union si angajat al EADS- Cassidian, chiar si un procuror-junior isi pune intrebari legate si de Phillip Missfelder. Sau macar de contextul prezentat in fotografia de mai sus in care Walther, Missfelder si Zoller stateau zimbitori la aceeasi masa. Dar daca s-a ajuns cumva la aceste intrebari e complicat chiar pentru doamna Merkel pentru ca e plin internetul de fotografii cu domnia sa si cu domnul Missfelder. Iata spre exemplificare un mic colaj:

Missfelder MerkelCam asta e, deocamdata. Daca aveti chef, ca lectura suplimentara, va invit sa cititiarticolul-interviu cu Phillip Missfelder aparut in Adevarul in octombrie 2013. Veti intelege foarte multe daca puneti lucrurile in context. Mai ales in noul context generat de actiunile Rusiei in Ucraina. Daca nu aveti chef sa parcurgeti tot  articolul,cititi macar pasajul de mai jos ca sa pricepeti ce tip de emisar era la acea vreme domnul Missfelder:

<<Germania insistă ca România să semneze tratatul de frontieră cu Republica Moldova, manifestându-şi poziţia categorică în acest sens, la numai câteva zile după declaraţia clară a preşedintelui Traian Băsescu, care anunţa că nu va face acest lucru. „România trebuie să îşi îndeplinească promisiunea făcută în noiembrie 2010, de a semna tratatul de frontieră cu Moldova“, transmite Cancelaria de la Berlin prin vocea lui Missfelder. „În ceea ce priveşte Republica Moldova, Germania joacă un rol activ în negocierile pe care le duce cu administraţia de la Chişinău referitor la Parteneriatul Estic cu Uniunea Europeană, dar şi legat de conflictul transnistrean. Avem o implicare activă în conflictul din Transnistria, nu numai pentru că este vorba de graniţa estică a Uniunii Europene. Germania joacă un rol activ în multe conflicte «îngheţate». De la începutul mandatului cancelarului Angela Merkel, în 2005, ţara noastră a adoptat această politică în ceea ce priveşte conflictele îngheţate. Relaţiile noastre cu Rusia sunt foarte bune, ca şi cele economice, de altfel. De aceea, chiar dacă Rusia este sensibilă la subiectul conflictului din Transnistria, cancelarul nostru a dezbătut această chestiune atât cu preşedintele Putin, dar şi cu premierul Rusiei“, este poziţia oficială a germanilor faţă de Chişinău>>.Citeste mai mult: adev.ro/muc1da

Cum spuneam, mai avem multe de descoperit. Calatoria continua!

Tagged , , , , , , , , , , , , , ,

POWER NET, EMIL MUNTEANU ȘI ȘPAGA ÎN FRUMUSEȚILE PATRIEI

Sursa: Curentul

Powet Net este o companie IT din România. Tăcută. Foarte puțină lume știe de ei. Low profile. Dacă nu știe lumea de tine este mult mai bine.
Compania a fost înființată oficial în 1999 de trei persoane fizice Emil Munteanu, Ștefan Mustață și Eduard Dimitriev. Compania furnizează de toate: servere, stații de lucru , rețele, servicii și soluții de stocare date, soluții de management și Securitate a infrastructurii. Sectorul public generează aproape în totalitate cifra de afaceri a companiei.
Ca în cazul oricărei firme de IT care se respectă, Emil Munteanu nu are o firmă, ci mai multe. Mai bine să ai decât să nu ai. Deci pe lângă POWER NET CONSULTING același proprietar mai are și IT POWER SOFT CONSULTING, CODESPHERE, și evident compania de consultanță pe fonduri europene EVOLVA TREND CONSULTANT.
În anul 2008 apare și a 5–a firmă, TOP RESORTS. La numai câteva luni, firma primește aprobarea de finanțare pe fonduri europene și din bani europeni își construiește o pensiune, ATRA,  la marginea lacului Paltinu, în satul Teșila din comuna Valea Doftanei, județul Prahova.Pensiunea ATRA este de cinci margarete, are 20 de locuri, spațiu pentru fitness, saună, restaurant-gourmet, 3500 mp pentru activități în aer liber.
Și odată cu apariția pensiunii si afacerile în IT încep să crească. Vecinii pensiunii, deși la mare distanță, povestesc cu interes despre vizitatorii pensiunii, căci mulți din foștii, actualii si viitorii clienți POWER NET  își petrec zilele împreună cu Emil sau cu propria familie, fără Emil, în mijlocul naturii în frumoasa pensiune de 5 margarete. Evident gratis.

Să răsfoim așadar care au fost și sunt clienții POWER NET, clienți din cadrul cărora diverse persoane „s-au folosit necuvenit” de pensiunea ATRA (citatul aparține Codului Penal):

Inspectoratul General al Poliției Române, cu contracte de actualizare software, cu proiecte de furnizare echipamente IT, furnizare stații de lucru, software, firewall din februarie 2012, un alt contract pentru procurare laptopuri pentru asigurarea suportului tehnic necesar activităților tot în anul 2012, Inspectoratul General al Poliției Române;
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră pentru echipamente de rezervă, pentru echipamente de resortul comunicații și informatică;
Ministerul Administrației și  Internelor, chiar la UM 0149 F pentru extinderea sistemului de elaborare de ecusoane pentru acces misiuni, chiar și la DGIPI i.e. Directia Generala de Informații și Protecție Internă pentru servicii de consultanță pentru proiectul sistem integrat de management al infrastructurii, pentru Școala de agenți de poliție Vasile Lascăr, Câmpina, UM0296 pentru furnizare de software și echipamente de calcul,
Ministerul Justiției cu un proiect de peste 20 milioane de RON pentru servicii de întreținere și reparație echipamente informatice din dotarea Ministerului Justiției și instanțelor judecătorești subordonate precum și din dotarea Administrației naționale a penitenciarelor și a penitenciarelor din subordine;
Ministerul Finanțelor cu multe contracte însumând milioane de euro  pentru modernizarea infrastructurii hardware și software, pentru îmbunătățirea capacității operaționale a administrației naționale a vămilor, achiziții de echipamente pentru sistemul informatic de management, un alt contract pentru stocarea datelor Poliției Române, un alt contract pentru implementarea de decizii cadru pentru simplificarea schimbului de date,  un alt contract pentru achiziție echipamente hardware pentru baza de date comuna dpi, altul pentru achiziția de echipamente pentru buna desfășurare a activității autorității de certificare și plată, un alt contract pentru Achiziționarea de echipamente IT și de comunicare pentru dezvoltarea și întărirea capacității ANSVSA pentru SRA și TRACES, un alt contract pentru upgrade-ul platformei de învățământ la distanță e-learning din cadrul Poliției Române ca instrument de pregătire a utilizatorilor operativi ce au acces la baza de date SINS, și alt contract pentru dotare pentru centrele regionale și sediul Institutului Național al Magistraturii, etc, etc,
Camera Deputaților, Ministerul Culturii și Cultelor, Universitatea Politehnică București, ANSVSA, Administrația Națională a Vămilor, ROMTELECOM și mulți alții.

Despre prietenia dintre POWER NET CONSULTING și CONSILIUL NAȚIONAL de SOLUȚIONARE a CONTESTAȚIILOR (CNSC) în articolul următor.

Tagged , , , , , , , , , , ,

„BĂIATUL DEȘTEPT” DIN CERCETARE, FLORIN TALPEȘ, A ÎMPĂRȚIT MAI MULȚI BANI PUBLICI DECÂT ÎN CAZUL MICROSOFT

Sursa: Curentul.info

În anul 2010, Comisarul European pentru Dezvoltare Regională, Johaness Hahn răspundea unei  scrisori trimise de ministrul de atunci al Economiei Comerţului şi Mediului de Afaceri, Adriean Videanu (prin care acesta întrebase dacă firma sa poate accesa fonduri europene printr-un program al cărui autoritate de management era chiar Ministerul), că nu poate combina calitatea de ministru cu cea de proprietar al unei firme care să acceseze fonduri europene, menționând că nu era vorba despre situaţia particulară a domnului Videanu, ci viza pe oricine ar fi într-o astfel de situaţie, clarificând astfel orice potențial conflict de interese ce putea apărea ulterior acestei scrisori.
Evident că europenii alocă foarte atent banii publici ai UE. Ce se întâmplă cu alocarea banilor de la bugetul României nu mai respectă, principii, regulamente sau recomandările europene care trebuie să primeze în orice țară UE.
Să detaliem astfel cazul Consiliului Național pentru Dezvoltare și Inovare ce gestiona un buget de peste 100 milioane de Euro, mai mare decât cel pentru licențele MICROSOFT.
Prin ordinul nr. 4088 din 22 aprilie 2011 privind aprobarea componentei naționale a Consiliului Național Pentru Dezvoltare și Inovare, emitent : Ministerul Educației , Cercetării, Tineretului și Sportului publicat în Monitorul Oficial nr. 306 din 4 mai 2011 a fost aprobată  componenţa nominală a Consiliului Naţional pentru Dezvoltare şi Inovare iar domnul Florin Talpeș, patronul SOFTWIN, a fost numit  preşedinte al acestuia, „în conformitate cu prevederile Ordinului Ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului nr. 4087/2011 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Consiliului Național pentru Dezvoltare și Inovare, în temeiul prevederilor art 44/1 al Ordonanței nr. 57 /2002 privind cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobat cu modificări și completări prin legea nr. 324 /2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Hotărârii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare”.
Curat legală numirea dlui Talpeș de către ministrul Daniel Funeriu.
Problema constă nu în numirea dlui Talpeș, ci în faptul că firmele acestuia au depus 10 (zece) proiecte pentru a beneficia de fondurile gestionate de CNDI. Situația este exact cea la care făcea referire Comisarul Johaness Hahn. Firmele SOFTWIN și BITDEFENDER nu trebuiau nici măcar să participe la licitații, darămite să mai și câștige.
Mai ales că în chiar Regulamentul de organizare și funcționare al CNDI scrie la articolul 30. — „Constituie conflict de interese situațiile prevăzute de legislația în vigoare, precum și următoarele situații referitoare la evaluarea și finanțarea proiectelor în cadrul programelor coordonate de către CNDI:
a) situația în care o persoană evaluează în mod direct sau ia decizii nominale de selecție directă ori de excludere a evaluatorilor unui proiect față de care persoana în cauză are un interes financiar direct legat de finanțarea sau nefinanțarea proiectului, inclusiv atunci când persoana în cauză face parte din lista de personal a proiectului ori a unor proiecte concurente depuse spre finanțare în cadrul aceleiași competiții și linii de finanțare și când persoana în cauză se află într-una dintre următoarele relații cu cel puțin una dintre persoanele din lista de personal a proiectului evaluat:
(i) sunt soți, afini sau rude până la gradul al III-lea inclusiv;
(ii) sunt angajate în aceeași unitate sau instituție;
(iii) au colaborat în ultimii 5 ani, având publicații sau proiecte de cercetare-dezvoltare realizate în comun;
b) situația în care o persoană supraveghează direct sau controlează direct selecția experților evaluatori, alocarea proiectelor către evaluatori, procesul de evaluare a proiectelor și procesul de negociere a contractelor, pentru proiectele la care persoana în cauză se află pe lista de personal a proiectului sau a unor proiecte concurente depuse spre finanțare în cadrul aceleiași competiții și linii de finanțare.”

Să vedem așadar atribuțiile CNDI-ului condus de Florin Talpeș.
Președintele Talpeș și Consiliul elaborau cu sprijinul tehnic al UEFISCDI  ( Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățamântului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării ) propunerile de pachete de finanțare și subprogramele acestora, deci toate pachetele de finanțare au fost propuse de Talpeș.
Tot președintele Talpeș și Consiliul au stabilit procedurile de selecție a experților evaluatori. Deci, și-au ales proprii arbitri și evaluatori.  Toți evaluatorii aleși sub conducerea lui Talpeș au asigurat evaluarea și monitorizarea tuturor proiectelor.
Sub conducerea lui Talpeș, CNDI a asigurat procedurile de alocare a proiectelor către evaluator.
Sub conducerea lui Talpeș, CNDI a stabilit procedurile de evaluare și monitorizare științifică și tehnico-economică a proiectelor.Sub conducerea lui Talpeș, CNDI  a stabilit procedurile de negociere a contractelor de finanțare cu respectarea pachetelor de informații aprobate.
Consiliul coordonează elaborarea de analize și studii despre tendințele și bunele practică din domeniul cercetării aplicative și inovării.Tot Consiliul coordonează realizarea unor rapoarte periodice asupra inovării în România, pe care le înaintează Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică ( ANCS ) .
Consiliul propune Colegiului Consultativ pentru Cercetare, Dezvoltare și Inovare , denumit în continuare CCCDI și ANCS obiective, priorități și mecanisme în cercetarea aplicativă și inovare în vederea creșterii competitivității economice a României.
Desigur, activitatea la CNDI nu a fost muncă patriotică.
Așa cum apare și în regulamentul de funcționare, resursele materiale și financiare necesare funcționării CNDI și organelor de lucru ale acestuia se asigură din bugetul autorității de stat pentru cercetare – dezvoltare, prin UEFISCDI și se include în tariful acordat UEFISCDI de către autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare prin conducerea programelor coordonate științific de CNDI.
Pentru activitatea desfașurată, membrii CNDI și ai organelor de lucru ale acestuia sunt remunerate conform prevederilor art. 44 , alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 57/2002 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 324/2003 cu modificările și completările ulterioare. Desigur, se decontează și cheltuielile de transport și cazare.
Este bine să fii plătit ca să îți aprobi propriile proiecte. Ale tale și ale prietenilor tăi.

Tagged , , , , , , , , , ,

EXCLUSIV. Înţelegerea SECRETĂ a fostului ministru Cristian David cu afaceriști cercetați în DOSARUL „Microsoft”. Banca Mondială a dat 7,5 milioane de euro pentru un SISTEM DE SALVARE care nu funcţionează

Sursa: Evz.ro

Fostul ministru de Interne, Cristian David FOTO: RĂZVAN PETRESCU

Printr-un ordin al fostului ministru de Interne, arestat, acum, pentru șpagă, au fost secretizate, în 2008, detaliile legate de implementarea sistemului informațional pentru situații de urgență.

Printre beneficiarii banilor se numără Călin Tatomir, fost director Microsoft, Dan Roman și Bogdan Cocora, reprezentanții S&T Romania. Cei trei sunt cercetați de DNA pentru trafic de influență și dare de mită.

Pe lista lungă a celor care sunt cercetați în dosarul „Microsoft” se numără și re prezentanții firmei S&T Romania, Dan Roman și Bogdan Cocora. Societatea este una și aceeași care trebuia să implementeze, încă din anul 2008, Sistemul de Management Informațional pentru Situații de Urgență (SMISU). Pentru acest sistem național pentru intervenții în caz de calamități sau accidente aviatice, care putea salva viața studentei Aura Ion și a pilotului Adrian Iovan, în tragedia din Munții Apuseni, Banca Mondială a alocat 7,5 milioane de euro Guvernului României, iar principalul beneficiar este Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU).

„Strict confidențiale”

Interesant este că, după tragedia din 20 ianuarie 2014, oficiali IGSU declarau, pentru HotNews, că valoarea proiectului este de 6,5 milioane de euro, cu un milion mai puțin decât anunțase S&T Romania, în anul 2008, însă datele legate de contract sunt „strict confidențiale”.

 

 

Implementarea SMISU este parte a acordului de împrumut semnat, în anul 2004, de Guvernul României și Banca Mondială, privind o finanțare de 150 de milioane de dolari, în Proiectul de diminuare a riscurilor în cazul producerii calamităților naturale și pregătirea pentru situații de urgență. „Afacerea SMISU” a fost pusă în aplicare printr-un ordin semnat de fostul ministru de Interne, Cristian David.

Desemnat să acorde asistență tehnică proiectului a fost consorțiul format din firmele asociate: AAM Management Information Consulting Ltd., Intech AS și Societatea Comercială „Cabinetul Călin Tatomir” – SRL. Călin Tatomir a devenit, în același an, directorul Microsoft România. Anul trecut, în referatul DNA, un martor preciza că, „în 2008, Tatomir a fost numit director general la Microsoft. El a declarat în piață că a acceptat această funcție doar pentru a se ocupa împreună cu Claudiu Florică (pion principal în dosarul Microsoft – n.r.) de reînnoirea contractului de licențiere cu Guvernul României. De altfel, Tatomir a părăsit Microsoft în 2010, după semnarea acestui contract.”

Sistemul care salvează vieți, în mâna unor corupți

Contractul privind construirea Sistemului a fost atribuit, în 2008, către S&T Romania și APD Communica tions Ltd. (Marea Britanie). Pentru implementarea proiectului a fost emis Ordinul nr. 612 din 11 septembrie 2008, semnat de fostul ministru al Afacerilor Interne, Cristian David.



● Din Comitetul de coordonare a implementării SMISU, denumit CCI, au fost desemnați să facă parte Victor Paul Dobre – președinte, fost secretar de stat MIRA (fosta denumire a MAI), alături de membrii: Ionel Sorinel Vasilca, adjunct tehnic al directorului STS; Valentin Oniciu, director adjunct MIRA; Vladimir Secară, inspector general IGSU, utilizator; Aurel Bilanici, director Unitatea de Management al Proiectului (UMP-MIRA).

● Conform articolului 7 din ordinul semnat de Cristian David reiese că „documentele au caracter de confidențialitate” și „accesul la aceste documente este permis numai personalului nominalizat în prezentul ordin”. Printre aceste persoane se numără Cristian David – arestat pentru luare de mită, Victor Paul Dobre – cercetat în dosarul fraudării referendumului privind suspendarea fostului președinte, Traian Băsescu, sau generalul Vladimir Secară – trimis în judecată pentru angajări ilegale la IGSU.


FOTO: Tragedia din Munții Apuseni, din ianuarie 2014, în care și-au pierdut viața studenta Aura Ion și pilotul Adrian Iovan, ar fi fost evitată dacă se implementa sistemul SMISU



Am căutat să vedem care sunt explicațiile date de IGSU, principalul beneficiar al SMISU, pentru perioada lungă scursă de la alocarea fondurilor de la Banca Mondială. Am găsit un raport al ISU Teleorman care făcea referire, în octombrie 2014, la acest sistem, pe site-ul prefecturii.

Explicațiile țin, mai mult, de o birocrație tipic românească: pregătire de personal, amenajarea unor spații, organizarea în raport cu consiliile județene etc. Abia în aprilie 2012, sistemul a fost testat, iar acum proiectul s-ar afla în faza de acceptanță finală – echipamente hardware și software comercial.

România riscă să piardă banii

Oficiali din MAI ne-au precizat că țara noastră poate fi nevoită să înapoieze banii alocați acestui proiect din cauza neîndeplinirii clauzelor contractuale. Printre piedicile invocate în implementarea sistemului se numără lipsa actelor normative de care IGSU avea nevoie pentru a funcționa la parametrii optimi, implicit evitarea birocrației. Spre exemplu, lipsa unei legi unitare a pompierilor. IGSU s-a înființat în anul 2004, prin fuziunea Corpului Pompierilor Militari și a Inspectoratului Protecției Civile. După 11 ani, instituția funcționează prin ordonanțe de Guvern, în baza legilor celor două instituții care au fuzionat, Legea 307/2006 a pompierilor și Legea 481 a protecției civile.

În perioada scursă de la semnarea acordului cu Banca Mondială, în 2004, timp de șapte ani la șefia IGSU s-a aflat generalul Vladimir Secară. În anul 2011, el a părăsit instituția, după ce a fost acuzat, și apoi trimis în judecată de Parchetul General pentru fraudă la angajări. Din anul 2007, SMURD-ul, înființat prin fundația doctorului Raed Arafat – pe atunci subsecretar de stat în Ministerul Sănătății -, a luat o amploare nebănuită: s-a extins la nivel național, la inspectoratele pentru situații de urgență.

În anul 2011, atunci când a demisionat de la șefia IGSU, generalul Vladimir Secară a fost numit vicepreședintele Fundației SMURD.

MEGAINVESTIGAȚIE ANTICORUPȚIE

Dosarul „Microsoft” este unul din cele mai mediatizate cazuri de la DNA. Totul a început pe 26 septembrie 2014, atunci când procurorii DNA au cerut începerea urmării penale în cazul a nouă foști miniștri: Dan Nica, Ecaterina Andronescu, Șerban Mihăilescu, Gabriel Sandu, Valerian Vreme, Daniel Funeriu, Mihai Tănăsescu, Alexandru Athanasiu și Adriana Țicău.

Primele rețineri din acest dosar au fost pe 28 octombrie 2014: afaceriștii Dorin Cocoș și Dumitru Nicolae, Gheorghe Ștefan (singurul arestat) și Sandu Gabriel. Pe 10 februarie au reținut-o în acest caz pe Elena Udrea – a fost arestată câteva zile, în prezent are mandat în dosarul „Gala Bute”.

Curtea de Conturi: „Implementarea a început în 2008

Iată principalele momente ale implementării SMISU și conexiunile cu oamenii implicați în dosarul Microsoft:


FOTO: Sistemul care putea salva viața studentei Aura Ion și a pilotului Adrian Iovan în tragedia din Munții Apuseni nu funcționează nici astăzi, deși trebuia realizat în 12 luni



● Pe data de 8 august 2008, S&T Romania anunța lansarea oficială în România a proiectului SMISU, de aproximativ 7,5 milioane de euro ce urma să fie implementat, în termen de 12 luni, de către un consorțiu format din companiile S&T Romania și APD Communications Ltd. (Marea Britanie). Dacă funcționa, sistemul ar fi reprezentat un avantaj decisiv în operațiunea de salvare a victimelor din Apuseni. După tragedie, Raed Arafat a fost numit secretar de stat în cadrul MAI pentru a gestiona situațiile de urgență. La mai bine de un an de la tragedie, SMISU este încă nefuncțional.

● Pe data de 30 septembrie 2014, ministrul Justiției, Robert Cazanciuc, a transmis Camerei Deputaților și Senatului referatele Direcției Naționale Anticorupție (DNA) prin care se solicită declanșarea procedurilor de efectuare a urmăririi penale în cazul foștilor miniștri Ecaterina Andronescu, Șerban Mihăilescu și Valerian Vreme, în celebrul caz „Microsoft”.

● Pe 1 octombrie 2014, „Evenimentul zilei” dezvăluia date din referatul DNA, în dosarul „Microsoft”. Printre persoanele implicate în traficul de influență și darea de mită, în acest contract, în colaborare cu Claudiu Florică sau în mod direct sunt Dan Roman și Bogdan Cocora – S&T Romania – și Călin Tatomir, fost director general Microsoft România. DNA preciza că toate firmele menționate sunt implicate oficial în contractul cu Ministerul Educației, „făcând fiecare la rândul său trafic de influență și dare de mită pentru a-și maximiza cota din contract și a-și proteja rămânerea lor în acest contract.”

● În ianuarie 2015, „Evenimentul zilei” prezenta raportul Curții de Conturi care arăta: „Sistemul SMISU nu este operațional, din cauza întârzierilor înregistrate în derularea Proiectului, deși finanțarea acestuia a fost asigurată, iar implementarea a început încă din anul 2008”.


Sistemul a fost testat abia în aprilie 2012. Acum, proiectul s-ar afla în faza de acceptanță finală – echipamente hardware și software comercial


Cum poate localiza SMISU locul unei prăbușiri

Sistemul este conceput să permită o mai bună coordonare și comunicare între toate componentele ISU din țară, într-un caz de urgență, și este prevăzut să ajute autoritățile ca să acționeze eficent în caz de inundații, ninsori puternice, cutremur sau accidente aviatice.


FOTO: Aura Ion



Așa cum reiese din documentele intrate în posesia „Evenimentul zilei”, prin acest sistem se poate localiza pe hartă locul unei tragedii și trimise la fața locului toate forțele operaționale aflate în zonă. Numai că, deși trebuia să fie gata într-un an, el nu funcționează nici astăzi. Mulți specialiști în situații de urgență susțin că, dacă SMISU era operațional, avionul care s-a prăbușit, pe 20 ianuarie 2014, în munții Apuseni – și în care au pierit studenta la medicină Aura Ion și pilotul Adrian Iovan – ar fi fost găsit mult mai repede.


FOTO:Adrian Iovan

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

VIDEO SENZAȚIONAL cu CTP IMITÂNDU-L pe Ponta când MINTE

Sursa: Comisarul.ro

CTP a produs vineri seara la Digi24 un eveniment aproape cinematografic încercând să-l imite pe Ponta cum minte la televizor.

Iată comentariul lui CTP

Victor Ponta este numit de dl. acesta (Patrick Basham, autorul articolului din The New York Times – n.r.) tigrul Balcanilor. Nici mai mult, nici mai puțin. A mai fost unul Arkan, în Iugoslavia, dacă vă amintiți (comandant al forțelor paramilitare în timpul războiului din Iugoslavia, căutat de Interpol pentru activitatea sa infracțională și asasinat în 2000 înainte de a fi judecat – n.r.), și acum avem un al doilea tigru al Balcanilor, dl. Victor Ponta, care este principalul suporter al campaniei anticorupție din România în acest moment.

Principalul suporter al DNA-ului este definit dl Ponta de către dl Basham. Mai are rost să mai comentez așa ceva?

Nu mai departe de ieri sau astăzi, dl, Ponta a făcut ce știe el mai bine, adică a mințit în fața întregii națiuni, la televizor, cu tupeul care-i e caracteristic și cu o metodă interesant de analizat, metoda prin care își verosimilizează și plauzibilizează minciunile. Metoda asta este cea a râsului în barbă.

Dl Ponta își bagă barba-n gușă și-ncepe: „Hî, hî, hî, sigur, e o mică păcăleală, DNA-ul și ștrengărița aceea de Kovesi…”

Știm, știm cum stau lucrurile. Stabilește un regim de complicitate cu spectatorii, cu acest râs în gușă, după care spune: „Păi trebuie să avem hotărâri judecătorești definitive ca să le aplice ANAF-ul, așa, dacă n-avem hotărâri și dacă la sechestru e pusă o mașină care e trecută cu 100.000 de euro și ea valorează 5.000 de euro, atunci, noi ce să facem, hî, hî…”

Știți? Râsul în barbă este esențial pentru a plauzibiliza această minciună sfruntată, negată imediat atât de dna. Kovesi, cât și – catastrofă! – de finuțul sau ce este domnul Cazanciuc, care are și o relație de rudenie și este ministrul Justiției, care vine și spune astăzi: nu, nu este adevărat, cum de fapt spusese dna Kovesi, există hotărîri, există 310 milioane de euro executabili în urma proceselor executate și cu hotărâre definitivă, problema este a ANAF-ului care nu recuperează decât 10 la sută!

Iar dl Ponta, vedeți, ne aruncă în față exprimări dintr-astea pentru pitecantropi, adică s-a pus un Logan în locul unui Maybach. Care 5.000? Care 100.000? Vedeți, așa funcționează mecanismul minciunii la dl. Ponta, la liderul campaniei anticorupție din România, potrivit dlui. Basham.

Aici, esența este New York Times. Să poți să lipești acest nume de marcă, prestigios pe piața media internațională. El este important, nu Basham, nu tot ce spune acolo. După părerea mea, este ceea ce eu numesc în presa românească un articol cu taxă inversă.

Tagged , , , , , , ,

DNA: “Ai vrut să-l scapi pe Tender!”. Bica: ”Așa mi-a cerut Coldea la SRI”

Sursa: Tolo.ro

Detalii spectaculoase din dosarul împotriva Alinei Bica! O declarație a fostei șefe DIICOT, rătăcită în volumul de aproape 400 de pagini, descrie mecanismul prin care ”rațiunile de securitate națională” ar interveni în deciziile justiției.

Unul dintre dosarele în care DNA o cercetează pe Alina Bica (659/P/2014) vizează modul în care, susțin procurorii, ”după preluarea funcției de procuror șef al DIICOT, Alina Bica a acționat în urmărirea intereselor inculpatului Ovidiu Tender de a nu fi condamnat la o pedeapsă cu executare”.

Există la dosar o declarație a Alinei Bica despre care nu s-a vorbit pînă acum. Bica susține că prim adjunctul SRI Florian Coldea e cel care i-a cerut în 2013 ca ”din rațiuni de securitate națională” Tender să nu facă închisoare. Și, chiar dacă va fi condamnat, să găsească o soluție ca să pedeapsa să fie fără executare.

Cadrul este următorul. În vara lui 2013 se apropia momentul sentinței pentru Ovidiu Tender, într-un dosar investigat de DIICOT și trimis în judecată în 2006, chiar de către Alina Bica.

Omul de afaceri era acuzat de înșelăciune și de spălare de bani în cazul Carom, un nume coborît direct din piesele lui Mihail Sebastian.

Presiunea era mare. Într-un dosar disjuns din Carom, Marian Iancu, fostul patron al lui Poli Timișoara, primise 10 ani de închisoare în instanța de fond. Cum acuzele la adresa lui Tender erau similare, procurorii din DIICOT se așteptau la o pedeapsă comparabilă. Iar Tender știa asta.

DNA susține că, după ce a fost numită șefă a DIICOT în martie 2013, Bica și-a determinat subordonații să ceară în fața instanței o pedeapsă de ”suspendare sub supraveghere” pentru Ovidiu Tender. La dosar sînt mai multe declarații ale unor angajați ai DIICOT împotriva lui Bica.

Întîi de toate, Bica l-a schimbat, în august 2013, pe procurorul de ședință, Mirel Rădescu, după ce îi luase pulsul și simțise, spune procurorul, că nu-l poate îndoi.

Rădescu pledase mai bine de 5 ani în acest caz. I s-a transmis că se va ocupa în continuare de celelalte dosare, ”mai puțin de Tender”. Totuși, Rădescu a mai participat la termenul din septembrie 2014. Chiar a doua zi a fost chemat de Bica, cea care i-a zis în față că nu se mai ocupă de cazul Carom.

Procurorii DNA afirmă că, pentru a fi sigură că Rădescu este ținut departe de Tender, Bica l-a mutat pe magistrat de la ”Judiciar” la ”Economico-Financiar”. Șefa lui Rădescu, Silvia Ștefănescu, susține însă că ei Rădescu nu i-a spus nimic și că ”în principiu, el își exprimase opțiunea de a pleca de la Judiciar”.

În octombrie 2014, procurorul Claudia Curelaru, cea numită în locul lui Rădescu, a anunțat-o pe șefa serviciul Judiciar, Silvia Ștefănescu, despre iminența pronunțării verdictului în îmbătrînitul caz Carom.

Pe 27 octombrie 2014, Bica le cheamă pe Ștefănescu și pe Curelaru la ea. Le cere să semneze un proces verbal prin care să fie de acord să ceară instanței ca pedeapsa care urma să fie dată în cazul lui Ovidiu Tender să se execute prin ”suspendare sub supraveghere”. Să nu facă închisoare.

Silvia Ștefănescu povestește că i-a spus lui Bica să-l lase pe judecător să decidă și că Marian Iancu încasase 11 ani într-un dosar asemănător. ”Ce Silvi, nu ești de acord cu mine?”, a întrebat-o Bica pe Ștefănescu. Și cele două procuroare din fața șefei au fost de acord.  Au semnat chiar cu stiloul întins de Bica.

Mai tîrziu, ieșite din cabinet, Ștefănescu i-a spus lui Curelaru să nu depună referatul care-l ajuta pe Tender la dosar. În declarația ei, Ștefănescu mărturisește că i-a fost teamă ”că referatul devine public” și că , la un prejudiciu de 300 de miliarde, se poate naște un scandal. Plus că nu mai putea face apel.

Pe 5 noiembrie, are loc ultima înfățișare în dosar. Curelaru spune că nu a acționat așa cum i-a cerut Bica.

Procurorul DNA o întreabă dacă, atunci cînd a văzut că DIICOT nu e clement, Tender a reacționat în vreun fel. Curelaru răspunde: ”Mi s-a părut suspect că, în ultimul cuvînt, inculpatul Tender a spus că să nu uităm că, așa cum el a fost victima unei schimbări de regim în urmă cu 8 ani, și acum se va schimba regimul și va fi o victimă sau mai multe victime”.

Curajul a revenit integral la DIICOT nici o lună mai tîrziu. Pe 20 noiembrie 2014, procurorul șef de birou Ștefănescu află că Alina Bica este luată de pe stradă de DNA. ”În chiar dimineața în care Alina Bica a fost reținută de către DNA am mers la adjunctul procurorului general, Codruț Olaru, să-i spun ce greșeală am făcut”, scrie Ștefănescu în declarație.

Olaru o ceartă, îi cere să vină cu actele și cu cealaltă procuroare, Curelaru, la el. Și refac hîrtiile. Apoi se adresează instanței și cer pedeapsă cu executare pentru toți cei judecați, inclusiv pentru Tender.

Aceasta este versiunea DNA. Dar mai există încă una.

Audiată pe 29 ianuarie 2015, Alina Bica susține că s-a cerut, într-adevăr, protejarea lui Ovidiu Tender, dar nu de către ea, ci de către Florian Coldea, prim adjunctul șefului SRI.

”Lucrurile nu sînt adevărate în forma prezentată, ci au stat într-o cu totul altă manieră”, declară ea și detaliază.

Ea spune că a făcut într-adevăr niște redistribuiri de dosare la DIICOT, cerută de Hosu, adjuncta ei, și chiar de Rădescu, cel care se ocupa de cazul Carom. Articolul e plin de ”a spus” pentru că e o relatare a ceea ce susțin părțile în dosarul DNA.

”Ulterior acestei redistribuiri” nu-și mai aduce aminte exact cînd, Bica spune a fost chemată de Florian Coldea la SRI.

Coldea i-a dat o ”informare” potrivit căreia, ”din rațiuni de securitate națională”, legate de exploatările pe care Tender le deține în Africa, ar fi bine să reanalizeze dosarul omului de afaceri. Astfel încît acesta să nu facă închisaore.

Motivul lui Coldea? Prin firma lui Tender, Prospecțiuni SA, ”urmau să se deruleze anumite contracte”. Bica nu spune mai mult. Ce contracte? Tăcere.

În schimb, șefa DIICOT pretinde că i-a explicat lui Coldea că ”dosarul e foarte bine făcut” și ”că e imposibil ca Tender să primească 3 ani cu suspendare”. La care adjunctul șefului SRI ar fi devenit ”vizibil deranjat” și a amenințat-o: ”că s-ar putea să o sfîrșesc rău că atunci cînd se discută chestiuni de stat nu am căderea necesară să aplic rațiuni de cenzură”. 

Tender are afaceri în mai multe țări africane, printre care Guineea Bissau, Gambia și Senegal.

Bica i-ar fi replicat lui Coldea că degeaba cere procurorul, pentru că judecătorul nu va fi de acord. Șeful din SRI a replicat că nu e treaba ei asta și că să-și îndeplinească partea, adică să facă actele ”la vedere”, în forma cerută. Bica lasă să se subînțeleagă faptul că resutul jobului l-ar fi rezolvat judecătorii.

Mai departe, Bica nu spune explicit că s-a supus. Dar afirmă că a considerat că ceea ce i s-a cerut, și ce rezultă că a cerut mai departe procurorilor din subordinea sa!, nu avea nici un efect juridic, pentru că oricum legea nu o permitea și instanța ar fi refuzat.

Reformulînd ceea ce afirmă Bica: lasă de înțeles că s-a acoperit cu hîrtii în fața lui Coldea, acele hîrtii pe care le-a solicitat subordonaților. Dar că, în mod real, n-a intervenit în favoarea lui Tender.

Ea declară că, după această întîlnire, SRI le-a trimis celor de la DIICOT numai rapoarte ”neserioase” și că i s-a transmis de către diverse persoane că e bine să părăsească funcția, că i s-au pus microfoane în birou și că Laura Kovesi s-ar fi lăudat ”frecvent” că-i va face dosare penale.

Mai mult, ea a spus procurorilor DNA că nu i-a părut normală pretenția din alte cazuri a lui Florian Coldea ca DIICOT să lucreze așa cum dorește SRI. După această declarație, Bica a mai spus cîteva lucruri despre SRI înrăspunsurile către jurnalista Adina Anghelescu pe 19 februarie. Iar de atunci este în arest și tace.

Ovidiu Tender a fost, conform unor dezvăluiri făcute de Evenimentul Zilei în 2008, informator al Securității. El negase în 2004 acest lucru.

În dosarul Carom, pe 16 decembrie 2014 prima instanță l-a condamnat la 11 ani și 4 luni cu executare pe Ovidiu Tender.

Tagged , , , , , , , , , ,

Tony Blair si Cherie, divort fara acte

An explosive new book, serialised exclusively in the Mail, has exposed how the Blairs have amassed a vast fortune since Tony stood down as Prime Minister. 

On Saturday, we told how he had turned himself into ‘a human cash register’. Today, we reveal how Cherie has also made her fortune — and how the couple have grown apart since revelations about Tony and Rupert Murdoch’s wife . . .

Today, seven years after leaving Downing Street, Tony and Cherie Blair live very separate lives. When he stopped being Prime Minister, they appear to have lost that instinctive feel for each other that had made them such a formidable and mutually supporting couple. These days, their business empires are entirely separate. They do not work together and are seldom seen together.

Scroll down for video  

Rumours: Tony and Cherie Blair, pictured last year, now have very separate lives giving rise to speculation that they will split up

Just six months ago the newspapers were full of Cherie — her 60th birthday approaching — with her daughter Kathryn at a charity function in London. Of Tony there was no sign whatsoever.

Middle East sources have told us that Cherie is never with him on the two to three days a month he spends in the region in his capacity as peace-building envoy for the United Nations-led Quartet.

She does go to the region for her own business, but always at times when he is not there. Not one of the numerous Middle East correspondents we spoke to remembered seeing the Blairs together in recent times.

Neighbours at their grand London home in Connaught Square, Bayswater, report the same thing. Cherie is seen a lot, wandering about the huge house, going to the odd community event and looking depressed. Tony is seldom around, and they are never seen together.

What is going on in their once very visibly close marriage? Might they even divorce? We put these questions to two people who know the Blairs very well.

The first paused for a very long time and then said: ‘I can only say that, if Cherie were contemplating divorce, Tony would do everything he possibly could to dissuade her.’

Wendi Deng and Tony Blair twice spent time together at her then-husband Rupert Murdoch's Californian ranch. Their close relationship was a thought to be a contributing factor in Ms Deng's slit from Mr Murdoch

The other said: ‘She’ll never divorce him. If he ever was proved to have had an affair, her hatred of the media would be greater than her hatred of him.’

Blair never personally comments on rumours except to deny them.

There is also, of course, the fact they are both Catholics and their church forbids divorce, but their Catholicism is sufficiently flexible for him to overcome that obstacle.

How has it come to this? There seem to be two reasons.

First, the Downing Street years took their toll on the marriage. Against her better judgment, Cherie was persuaded by him to take a prominent role in his public life.

HOW TWO OF THEIR SONS WORK AT BLAIR TOWERS

Cherie is actively involved in the careers of two of her sons. The eldest, Euan, 30, started out working for merchant bank Morgan Stanley, but then took a job with the Australian employment agency Sarina Russo Job Access. He is now listed as Acting CEO and works in its London office.

Rather oddly, that office is on the seventh floor of 1 Great Cumberland Place, the concrete block overlooking Hyde Park which also houses the Tony Blair Faith Foundation, the Cherie Blair Foundation For Women and the Cherie Blair Organisation.

The Sarina Russo agency is massive in Australia and now expanding rapidly in Britain, where it has eight offices and employs almost 100 people. It owes its meteoric rise in this country to one contract — a Government contract to do with the welfare-to-work programme.

The Government sends it unemployed young people and the firm trains them in how to write a CV, how to dress for interviews and so on. It does so as a sub-contractor of Serco, the Government outsourcing company.

But why the agency needs to be run from what is increasingly dubbed ‘Blair Towers’ is a mystery.

Cherie is also helping her second son, Nicky, develop a sports management business called Magnitude. This is an ‘e-sports business’, which manages teams competing on computer games online for prize money. It is also trying to operate as an agency representing footballers.

Nicky owns 40 per cent of the business and another 40 per cent is owned by his business partner Gabriel Moraes. Cherie is a director and holds the remaining 20 per cent stake.

Cherie takes an active interest in the business. She took time out of her busy schedule to meet a promising 17-year-old Mexican footballer by the name of Raul Mendiola, who has signed up Magnitude as his agent.

Magnitude, which began as a limited company, posted a loss of nearly £17,000 in 2010 — the last year for which accounts are available — and in 2013 it was turned into a partnership, which will mean that it no longer has to file full accounts with Companies House. And, surprise, surprise, Nicky has a desk and dedicated phone line in the Blair office building in Cumberland Place. It is also his business address.

This arrangement came under scrutiny from Westminster Council when officials made an unannounced visit and were concerned that Cherie might be breaking council tax rules by using an office for her two charities — for which she gets an 80 per cent discount on business rates — alongside a commercial undertaking.

But in fact, Nicky’s phone line and desk were in the offices of Omnia Strategy, which pays full business rates.

She would rather have concentrated on her legal career — the highly lucrative one that had seen them through financially when he was just an up-and-coming politician. Instead, she was forced into the role of consort, for which she was not at all suited.

Many politicians and friends of the Blairs told us that she had a thoroughly raw deal at No 10, pilloried by the Press and not protected by his spin doctors, who gave priority to the Prime Minister and too often left her hanging out to dry. To this day, she harbours resentments that may have damaged the marriage.

Admittedly, she could also be her own worst enemy — too greedy for the trappings of power, too eager to grab any freebies going.

This was not just media talk. Greg Dyke tells a story of how, when he was a director of Manchester United in the late Nineties, Cherie telephoned him from Downing Street to ask if he could get her discounted United shirts for her children.

Dyke said she could have them free. She replied that she could not take them without payment as they would have to be declared as a gift — but she would like a discount, please.

To observers, such behaviour seemed bizarre and unworthy of her position in the land. It did her reputation harm — and, by extension, his, too.

But it was not just the media that turned on her. It was the relentless Downing Street New Labour machine as well. She was used as a lightning rod for Blair.

The second reason is the rumours of his affairs with other women. Despite his office’s consistent denials, the persistence of those stories cannot have done anything but undermine their relationship.

Then a year ago media magnate Rupert Murdoch, to whom Blair had been close for nearly 20 years, ended his marriage to his very much younger wife Wendi Deng after concluding from entries in her diaries that she had developed a crush on Blair. Murdoch was distressed to discover that the two of them had twice spent time together in secret at his ranch in California when he was away. The 83-year-old Murdoch believes Blair alienated her affections.

Relations between the two men — which began back in 1995 when the media magnate invited the then leader of the Opposition to address one of his luxury corporate conferences and then, impressed by his dynamism, took Blair under his wing — have now broken down completely.

Blair protests his innocence. He telephoned an old business associate in the U.S. and assured him he was not having an affair with Wendi. But the business associate, who also knows Murdoch well, told him that Murdoch thought it was true and did not believe his denials.

The upshot, according to a report in the Guardian, is that Murdoch doesn’t take Blair’s calls and Blair has now stopped trying. ‘There’s nothing Tony can do at the moment,’ said an unnamed source. ‘Rupert won’t see him, he just won’t countenance it.’

This matters terribly to Blair. It will not affect how the British perceive him, and he has pretty well given up hope of salvaging his reputation here. But it does affect how the Americans see him, not only because extra-marital affairs are more damaging there but because the affronted Murdoch carries considerable weight among the rich and powerful.

While Blair deals with these uncomfortable blips in his otherwise charmed (and hugely profitable) new life, Cherie has switched her own life around. She has shrugged off her image as the political wife trailing behind her go-getting husband and spread her wings and now fronts her own burgeoning business empire.

Happier times: The Blairs seen side-by-side in 1994 - three years before Tony was elected Prime Minister

Tagged , , , , , , , , ,

Asta seara spaguim in famiglie

Sursa: B1.ro

Jurnaliștii răutacioși spun despre Sorin Oprescu că s-a îmbogățit în funcția de primar general al Bucureștiului.

Vestea bună despre cel poreclit Doctorul este că era deja putred de bogat când a ajuns în fotoliul de edil.

Familia Oprescu făcea parte din burghezia comunistă, părinții primarului au fost generali de Securitate. Ei bine, Sorin Oprescu are și el un băiat de milioane…  de euro, la propriu și la figurat.

La doar 21 de ani, în 1999, Mircea Sorin Oprescu junior făcea deja afaceri în domeniul medical, deși nu avea habar de domeniu. Juniorul Oprescu își inființează prima afacere sub numele HYGIEIA FARM 2000.

La vârsta la care alți tineri se chinuie să-și găsească o slujbă, Oprescu junior deține deja alte două afaceri. Tatăl său, Oprescu senior, cocheta cu politica de 20 ani, era senator PSD, șef de spital și profesor universitar.

Evident că doctorul Oprescu și familia sa, devenita deja capitalistă, au făcut bani din ce ce știau cel mai bine: afacerile cu medicamente. În 2007, Oprescu senior își bagă fiul în liga mare a afacerilor cu medicamente și înființează o altă firmă: SC Prestige Medical SRL.

În această afacere, Oprescu senior s-a asociat și cu bunul său prieten Aurel Galea, dar și cu fratele său mai mic, Dorin Oprescu.

Dosar de politician: Familia Oprescu, îmbogățită de medicamente

Tagged , , , , , , , , ,

The New York Times: Campania anticorupţie a României, o cruciadă meschină

Sursa: Dobrogea TV

Prestigioasa publicaţie The New York Times şi- a îndreptat atenţia asupra campania anticorupţie la nivel înalt fără precedent ce se derulază în prezent în ţara noastră. The New York Times publică la secţiunea „comentarii” o analiză a celor mai recente arestări pentru corupţie la nivel înalt făcute în ţara noastră. Americanii se întrebă dacă nu cunva valul de arestări care a umplut puşcăriile cu demnitari şi oaqmeni de afaceri face mai mult rău decât bine societăţii româneşti, măcinate de corupţie, dar avidă după linşaj mediatic. Urmăriţi mai jos întreg materialul.

mascati

„Cu bulevardele sale cu 3 benzi şi clădirile cu aer de Belle Epoque, oraşul era cunoscut, mai demult, sub numele de “Micul Paris.” Astăzi, capitala României păstrează mai degrabă aerul Revoluţiei Franceze şi este tulburat de o conducere a terorii. În luna noiembrie, liderul Partidului Naţional Liberal (de centru-dreapta), Klaus Iohannis, a fost ales preşedinte graţie unei platforme populiste anticorupție, succedându-i în funcție lui Traian Băsescu, de la Partidul Democrat Liberal, mai conservator. Lunga luptă anticorupție a lui Traian Băsescu a fost relativ lipsită de rezultate. Pentru Băsescu a fost un instrument politic util pentru a-şi ataca oponenţii, dar şi pentru a-i calma pe criticii americani şi europeni ai modului în care era condusă România. Dar mişcarea sa a fost făcută târziu. Odată cu victoria lui Klaus Iohannis, efortul anticorupţie a intrat în vrie”, arată The New York Times.

Dacă autoritatea executivă rămâne la premierul Victor Ponta, liderul PSD, Preşedinţia poate fi o platformă puternică de luptă anticorupţie. După ce li s-a negat dreptul la justiţie zeci de ani, întâi de către dictatură, apoi de nişte democraţi ineficienţi, acum românii sprijină entuziaşti cauza anticorupţie. După ce o măturare judiciară care a început sub Băsescu a dus la peste o mie de condamnări ale politicienilor şi oamenilor de afaceri numai anul trecut, în campanile aceasta s-a dovedit o temă electorală-cheie. Acum totul s-a transformat în pur populism. Canalele de televiziune relatează fără încetare despre orice mișcare greşită. Cu instanţele care pronunță condamnări în cazul a peste 90 la sută din cazuri, zeci de politicieni din principalele partidele au intrat în dizgraţie. România nu mai are locuri în închisori. Cu condamnări la CEDO, închisorile Bucureştiului sunt disperat de supraaglomerate. Ministerul Justiţiei a anunţat recent că încearcă să obţină finanţare europeană pentru a deschide câteva noi penitenciare. Aproape nimic altceva nu se mai construieşte în prezent. Oameni de afaceri au devenit îngrijoraţi de parteneriatele public-privat, pentru că văd aceste aranjamente ca fiind posibile premise pentru eventuale acuzaţii de corupţie, mai scrie publicaţia.

Corupţia, un cancer naţional

justitie_coruptie

Corupţia este, de fapt, endemică în viaţa României: politica oglindeşte pur și simplu normele sociale. Toată lumea în politică şi afaceri este un presupus vinovat de ceva. Majoritatea românilor admit că le pasă prea puţin de neajunsurile proceselor, fie că e vorba de dovezi rizibil de şubrede, fie de o tutelă a procurorilor asupra judecătorilor atunci când e vorba de verdicte. Ridicarea unui stat al procurorilor îi ameninţă pe procurorii înşişi. În luna noiembrie, un fost procuror de top, Alina Bica, ce a fost numit de Victor Ponta în fruntea departamentului de investigație a crimei organizate, department din cadrul Guvernului, a fost el însuși arestat sub acuzația că ar fi primit mită în timpul mandatului. Alina Bica a participat chiar la elaborarea noului Cod Penal. Citându-l pe Traian Băsescu: „Nimeni nu este mai presus de lege”. Este o obişnuinţă ca suspecţii să fie presaţi să dea nume în schimbul unei posibile clemenţe. Este, de asemenea, o rutină ca membrii aceleiași familii să fie arestaţi, ca o pârghie suplimentară în mâna procurorilor. O măsură deosebit de orwell-iană este utilizarea arestării preventive, care prevede reținerea unor suspecți de rang înalt, acuzați de așa numite crime “cu mâinile curate”, pentru a-i opri de la a comite acte asemănătoare în viitor. În pofida negărilor de la nivel oficial, toată lumea ştie că instanţele nu sunt atât de independente din punct de vedere politic pe cât ar trebui să fie. O parte dintre cei arestaţi au legături cu interesele financiare ruse, ceea ce înlesneşte portretizarea lor ca oameni care servesc o putere străină, şi, în ochii multor români, constituie o ameninţare, arată The New York Times.

Ponta, păpuşarul DNA?

Înainte de alegerea sa, în 2012, Victor Ponta a spus că DNA este versiunea modernă a Securității ceaușiste, iar când opinia publică a fost favorabilă DNA-ului şi prim-ministrul a schimbat tonul. Acum este un fel de promotor al celor care susţin lupta anticorupţie, ceea ce îi permite să-şi ţintească adversarii incomozi din media. La scurt timp după ce Ponta s-a confruntat cu Adrian Sârbu, deţinătorul trustului Mediafax, acesta a fost arestat sub acuzaţia de evaziune fiscală, spălare de bani şi delapidare. Omul de afaceri a negat acuzaţiile. Şi cazul lui Dan Adamescu, deţinătorul ziarului independent România Liberă, este la fel de problematic. Victor Ponta l-a acuzat de deturnare de fonduri de la propria sa companie de asigurări, cu scopul de a finanţa campania electorală a lui Traian Băsescu. Adamescu a fost găsit vinovat şi a primit o sentinţă de peste 4 ani de închisoare. O altă consecință neintenţionată a campaniei anticorupţie este că a alimentat sentimentul antiamerican. Pentru că Departamentul american de Stat și-a exprimat temerea că o Românie coruptă ar putea deveni următoarea Ucraină, cu o furie populară și o oligrahie conducătoare ce ar duce la dezordine, unii români privesc acum legiunea condamnaţilor în grabă ca o încercare nefericită de a impresiona Statele Unite, scrie The New York Times.

 

„Dosariada” procurorilor pune în pericol democraţia

catuse-

În timp ce Bruxelles-ul nu a ameninţat niciodată România cu suspendarea finanţării, la Bucureşti a existat temerea că un eşec al reformei justiţiei ar putea duce la suspendarea dreptului de vot al României. Ca arbitri ai bunei guvernări, nici Statele Unite, nici Uniunea Europeană nu ar trebui să tacă în privinţa abuzului guvernamental asupra puterii de punere sub acuzare. Sigur, o Românie mai puţin coruptă ar fi o membră mai bună a Uniunii Europene şi un aliat NATO mai de încredere, dar ar fi o greşeală să fie acceptat volumul mare de acte de justiţie în locul calității acestora ca o unitate măsurabilă a succesului. Campania anticorupţie a României s-a metastazat într-o cruciadă meschină. Apetitul insaţiabil al publicului pentru justiţie nu face decât să exacerbeze amenințarea la adresa viitorului democratic al ţării. Guvernele american şi european ar trebui să-i felicite pe români pentru noua lor hotărâre de a combate corupţia, dar acum încurajează o schimbare în modul de abordare a guvernării. Dezvoltarea democratică a României ar fi mai bine servită de un proces public în care faptele greşite din trecut să fie recunoscute, documentate şi apoi iertate. Numai un proces comprehensiv ce recompensează dezvăluirile cu amnistia va permite românilor să înceteze să mai privească în spate, figurativ şi literal. Sub o monitorizare media internaţională, o comisie a adevărului ar afişa o poziţie puternică, a unei Românii democratice care va pedepsi ferm viitorii paşi greşiţi, dar într-o manieră transparentă, nepartizană şi judicioasă, concluzionază publicaţia americana.

Tagged , , , , , , , , ,