Monthly Archives: March 2015

18 March 2015
News

Operatiunile din Romania ale companiei-mama a Pro TV au adus venituri nete de 178,61 milioane de dolari, fata de 162,3 milioane in 2013. Crestere abrupta a profitului in Romania

Sursa: Hotnews.ro

Compania-mama a Pro TV, Central European Media Enterprises (CME), a inregistrat in ultimul trimestru al anului trecut venituri nete de 55,14 milioane de dolari, fata de 51,98 milioane de dolari in T4 2013. Rezultatul OIBDA (profit operational inainte de depreciere si amortizare) la nivelul intregului an a fost de 95,4 milioane de dolari, comparativ cu o pierdere de peste 48 de milioane de dolari in 2013. In Romania, OIBDA s-a ridicat la 37,25 milioane de dolari, potrivit unui comunicat al grupului .

CME precizeaza, intre altele, ca cifrele pentru Romania ar putea suferi unele modificari dupa incheierea unor audituri fiscale in desfasurare.

  • Datele financiare arata ca principalul motor de crestere, la nivel de grup, a fost operatiunea din Cehia, unde veniturile nete au crescut de la 175 de milioane in 2013 la 202 milioane de dolari in 2014. In Romania, cresterea a fost mai moderata – de la 162 de milioane la 178 milioane de dolari. In privinta OIBDA, tot Cehia raporteaza un reviriment major, de la -9,6 milioane de dolari in 2013 la 62 de milioane in 2014. In acelasi timp, OIBDA pentru operatiunea din Romania – unde Pro TV a apelat la restructurari de personal si alte masuri de reducere a costurilor si unde, la finalul anului, a anuntat vanzarea operatiunilor de radio catre RCS&RDS – a crescut de aproape 16 ori.


Michael Del Nin, co-CEO al CME: “Suntem foarte incantati ca ne-am indeplinit toate obiectivele ambitioase pe care le fixasem pentru noi in 2014”.

Operatiunile din Romania:

  • Veniturile nete in trimestrul al patrulea, pe piata romaneasca, s-au ridicat la 55,14 milioane de dolari, comparativ cu 51,98 milioane de dolari in T4 2013
  • Veniturile nete in perioada ianuarie-decembrie 2014: 178,61 milioane de dolari, fata de 162,3 milioane in 2013 (in Republica Ceha, CME a raportat venituri nete de202,77 milioane de dolari in 2014)
  • Rezultatul OIBDA pentru Romania in T4 2014 a fost de 16,26 milioane de dolari, comparativ cu un rezultat negativ de 1,2 milioane in T4 2013.
  • Rezultatul OIBDA pentru Romania, in 2014 a fost de 37,25 milioane de dolari (2,4 milioane in  2013)

Principalele rezultate CME in T3 si ianuarie-septembrie 2014:

  • veniturile nete in  intregul an 2014 au crescut la 680,79 milioane de dolari, comparativ cu 633,13 milioane in  2013.
  • OIBDA a fost de 95,44 milioane de dolari in 2014 (rezultat negativ de 48,4 milioane in 2013).

Ce spun sefii CME despre aceste rezultate:

  • Michael Del Nin, co-CEO CME: “Suntem foarte incantati ca ne-am indeplinit toate obiectivele ambitioase pe care le fixasem pentru noi in 2014. Performanta noastra financiara a continuat sa reflecte redresarea operationala in curs”.
  • Christoph Mainusch, co-CEO CME: “Ne-am angajat sa oferim cel mai bun continut pentru publicul nostru si pastrarea pozitiei de lider de audienta simultan cu controlul costurilor. Ne asteptam sa recastigam cota de piata suplimentara in Republica Ceha si continuam imbunatatirea marjelor in 2015”.
Tagged , , , , , ,
18 March 2015
News

Doroftei, terminatorul boxului românesc: a refuzat să semneze candidatura lui Vasile Catea la EUBC!

Sursa: Dobrogea TV

Boxul românesc este condamnat la mediocritate, culmea, chiar de cel de la care o întreagă Românie aştepta să salveze acest sport. Doroftei a provocat un nou conflict, de această dată internaţional, la nivelul Confederaţiei Europene de Box. Întreg scandalul este relatat pe lag de un greu al sportului cu mânuşi, Vasile Câtea.

leonard-doroftei-presedinte-frb

„Pe 14 si 15 aprilie va avea loc la Assisi, Adunarea Generala a EUBC. Federatia Romana de Box trebuia sa trimita hartiile oficiale la EUBC cu cei trei delegati, cu oamenii care vor sa candideze pana vineri. Desi EUBC a trimis documentele pe toate caile – email si fizic prin DHL inca din februarie, ele au fost tinute la mapa presedintelui si NU AU FOST SEMNATE. A fost Birou Federal vineri la Buzau, dar nici macar la Buzau ele nu au fost prezentate. Luni s-au trimis la AIBA si EUBC scrisorile de sustinere pentru Sima ca Supervizor. Sima a sunat sa ceara confirmarea de la EUBC ca ele au ajuns si a aflat cu stupoare ca Romania este singura tara din Europa care nu a trimis hartiile oficiale pentru Adunarea Generala a EUBC. Sima l-a sunat pe Doroftei si pe mine sa ne spuna de acest lucru si ca secretarul general al EUBC nu garanteaza ca vom mai fi acceptati sa participam la Adunarea Generala”, scrie Vasile Catea pe pagina personală Facebook. Mai mult decat atat, Doroftei a avut o atitudine jignitoare la adresa forului european de box.

stock-footage-boxing-gloves-laying-in-ring

„Moşul” minte cu nerusinare oficialii europeni

„Doroftei a vorbit cu secretarul general EUBC si i-a promis ca a doua zi (azi) va trimite dimineata hartiile. Sima a vorbit cu presedintele Falcinelli si l-a rugat sa ne pasuiasca pana azi, invocand faptul ca am avut controale, Birouri Federale si o mie de probleme. S-a dat un nou deadline pana azi. Azi, presedintele trebuia sa vina la FRB si apoi sa mergem la una din firmele carora avem sa le dam bani sa ne mai pasuiasca cu banii ca nu avem. A dat telefon ca mergem intai la firma si apoi revenim la FRB sa semneze hartiile. Am fost la firma respectiva, cand ne-am intors (eram eu Doroftei si Sima in masina) am inceput sa vorbim despre Adunarea Generala a EUBC, Sima intrebandu-l daca vrea sa candideze el la vreo pozitie in EUBC, A spus nu ma intereseaza! Ok, apoi i-am spus ca eu vreau sa candidez la un post, chiar daca nu avem prea multe sanse de reusita, dar sa ne facem cunoscuti, sa putem sa ne facem prieteni daca nu ajungem la ce ne-am propus, ajutand alte tari in conditiile in care o sa vedem ca sansele sunt f mici.  Cand a auzit ca eu doresc sa candidez, a refuzat sa mai urce in FRB, a spus ca el nu semneaza nimic “pana nu platim datoriile FRB”. Ce treaba au datoriile cu semnarea hartiilor si cu RESPECTAREA UNUI CUVANT DAT UNUI OFICIAL AL EUBC? Inca o data Doroftei a dovedit ca face CE VREA MUSCHII LUI, DACA VREA MUSCHII LUI SI CAND VREA MUSCHII LUI!!!! Fiind ultima sansa de a fi si Romania prezenta la Adunarea Generala a EUBC , am semnat eu documentele si le-am transmis la EUBC”, povesteste Catea.

catea

Catea: Comportamentul lui Doroftei, inacceptabil!

„O sa mergem pe la competitii si o sa fim iar priviti rau, intelegeti ce vreau sa spun, ca singuri ne sabotam in Europa si in lume! Un asemenea comportament este inacceptabil! In alta ordine de idei , personal ma implic si fac tot ce pot pentru a debloca situatia FRB in relatia cu MTS si de a primi cat mai repede finantarea pe 2015, Sper sa o rezolv cu anumite conditii saptamana aceasta! Va reamintesc ca suntem singura federatie care nu a primit finantare de la MTS din cauza unui control comandat de presedinte care a gasit sume cheltuite anormal chiar si la Centura de Aur 2014 pe care se lauda prin presa ca el a organizat-o cu banii adusi de mine de la MTS!!!”, mai spune Vasile Catea.

Tagged , , , , , , ,
18 March 2015
News

Antreprenorii şi oamenii de afaceri arestaţi au lăsat din mână conducerea unor businessuri de 8 mld. lei şi 16.000 de angajaţi

Sursa: Zf.ro

Au creat companii şi branduri care au stat la baza antreprenoriatului românesc, dar au ajuns să fie arestaţi, iar justiţia a stabilit sau va stabili dacă sunt vinovaţi sau nu. De multe ori, nu s-au înconjurat din timp de experţi care să-i ajute atunci când luau decizii şi nici nu şi-au format succesori. Astăzi, brandurile pe care le-au creat sunt în pericol, iar mii de angajaţi riscă să îşi piardă locurile de muncă. Întrebarea este dacă firmele şi brandurile construite vor rezista în viitor în economia românească.

Zeci de antreprenori şi oameni de afaceri români care au fost arestaţi cu precădere în ultimul an au lăsat în urmă afaceri cumulate de aproape 8 miliarde de lei, active bancare de 4 miliarde de lei şi un număr de 16.000 de angajaţi, arată o analiză a ZF. Fie că a fost vorba de antreprenori cu afaceri în domeniul construcţiilor (Nelu Iordache, Dan Beşciu, Theodor Berna, Alexandru Horpos sau Vlad Vameşu), în cel al transporturilor (Gruia Stoica, Ilie Carabulea), în sectorul medical privat (Ioana Daniela Vonica), în cel hotelier (George Copos), în IT (Irina Socol) sau în media (Dan Voiculescu), „plaja“ acoperită de dosarele din business pentru care judecătorii au dat sentinţe a făcut ca în unele domenii aproape să dispară reprezentanţi ai capitalismului românesc.

„Reforma economică s-a făcut în România nu prin legi economice, ci prin justiţie. Pe de-o parte, este bine că s-au identificat problemele şi că au fost pedepsiţi cei care au încălcat legea, însă pe de altă parte există şi un aspect negativ: deciziile justiţiei au atacat businessul antreprenorial românesc. Pentru mine, businessul are rolul de a crea locuri de muncă şi reprezintă o firavă dezvoltare a capitalismului românesc. Fără a-i apăra în vreun fel pe cei care au greşit, cred că trebuie să existe un program pentru salvarea mediului economic antreprenorial românesc“, a spus profesorul universitar Mircea Coşea.

În opinia sa, ar trebui creat un cont special, transparent, în care să se arate ce s-a întâmplat cu banii recuperaţi de la cei care au fost arestaţi pentru că au adus prejudicii statului.

De asemenea, Coşea a mai menţionat faptul că trebuie creat un program de investiţii prioritare care vor fi făcute din banii recuperaţi, pentru ca economia să beneficieze de aceste fonduri.

„Arestările din ultima perioada au făcut să dispară de tot capitalismul românesc din anumite sectoare economice, cum este domeniul lucrărilor de construcţii de autostrăzi. Justiţia a avut intenţii bune, dar nu repară ce a greşit Nelu Iordache, de exemplu, în aşa fel încât businessul acestuia să funcţioneze în folosul ţării. Ce se întâmplă cu perspectiva locului de muncă pentru miile de angajaţi din aceste companii, cu competitivitatea firmelor româneşti din diferite sectoare în astfel de situaţii? Trebuie să tragem un semnal de alarmă asupra acestor aspecte, pentru că mediul de business românesc trebuie protejat“, a mai spus Coşea.

Lipsa succesiunii poate duce la mari probleme financiare pentru companii

Din cazurile antreprenorilor români care au ajuns să fie arestaţi pentru evaziune fiscală, spălare de bani, deturnare de fonduri sau cumpărare de influenţă se pot desprinde o serie de lecţii care sunt esenţiale pentru supra­vieţuirea businessului antre­prenorial românesc.

Cum se conduce o afacere de familie, cum îşi aleg consilierii care să îi ajute în managementul firmei şi cum îşi selectează auditorii sunt doar câteva dintre temele la care ar trebui astăzi să reflecteze cei care vor să-şi construiască sau să-şi dezvolte o afacere în România.

Faptul că nu şi-au chemat la timp experţi care să îi ajute la rezolvarea problemelor financiare ale companiei, lipsa de cunoştinţe legislative sau chiar urmărirea în exces a interesului personal şi nu a celui de business i-au adus pe mulţi dintre marii antreprenori români în situaţii limită, iar afacerile lor sunt astăzi în insolvenţă, în faliment sau abia supra­vieţuiesc.

În contextul unei economii dominate de investitori străini şi al unui mediu antre­prenorial slăbit, plin de neîncredere şi terorizat în fiecare zi de posibilitatea chemării în judecată a acţionarilor sau a directorilor, se pune problema viitorului acestor companii.

Ce se poate face mai departe, în aşa fel încât brandurile create de antreprenori să continue să existe pe piaţă, iar companiile să se „detaşeze“ de persoanele care le-au condus/ fondat şi care poate au greşit?

„În general, în foarte multe cazuri, firme de mare succes intră în declin în momentul în care fondatorul se retrage. Cu atât mai dificilă este situaţia când lucrurile se întâmplă pe neaşteptate şi fonatorul sau firma are probleme în justiţie. Antreprenorii români nu prea vor să-şi pună problema succesiunii şi din acest motiv firmele sunt adesea prinse nepregătite: în loc să fie o schimbare de conducere şi dezvol­tare pe mai departe a afacerii, asistăm la vânzarea unor părţi sau a unor active, conflicte cu creditorii, ezitări şi greşeli în mana­gement. Fiecare firmă ar trebui să aibă pregătit un plan de succesiune, dar acest lucru nu se întâmplă în practică“, a spus analistul economic Aurelian Dochia, managing director al companiei Concept- Economic and Business Consulting.

„Masa salarială poate fi puternic afectată“

În opinia economistului Ionel Blăn­culescu, fondatorul companiei Consultanţă şi Investigaţii Financiare, în cele mai multe cazuri calitatea în care a fost persoana care a săvârşit o infracţiune (care poate fi de CEO, de acţionar/asociat şi CEO, de acţionar/asociat cu funcţii neexecutive, care pot fi de preşedinte al consiliului de administraţie sau de preşedinte al consiliului de supraveghere) este „solidară“ cu compania, în sensul că face parte din grupul infracţional în care este implicată persoana – acţionarul.

„Masa salarială poate fi puternic afectată de aceste cazuri, pentru că salariaţii nu sunt în afara jocului, iar asta poate fi o lecţie şi pentru cei care se angajează într-o companie, pentru că trebuie să se documenteze foarte bine în ceea ce priveşte activităţile şi reputaţia companiei la care se angajează. Iar recomandarea pentru antreprenorii care au o aplecare spre corupţie, care se simt cu musca pe căciulă, este ca aceştia să realizeze din timp un back-up al afacerii şi să nu implice prea mult compania în activităţile lor, să nu fie singurii manageri care să le ştie pe toate şi să nu depindă de un singur client sau furnizor“, a spus Blănculescu.

El a precizat că în cazul în care o companie a fost implicată, alături de acţionar, într-un scandal de corupţie sau fraudă, activitatea companiei este legată de creditori, stat sau bănci. În cazul băncilor, dacă pe activele companiei se pune sechestru, de exemplu, iar aceste active erau garanţii pentru acordarea creditelor, intervine clauza „exigibilităţii anticipate a sumelor acordate“, ceea ce înseamnă că firma respectivă trebuie să plătească toată suma datorată până la o anumită dată.

„Dacă dintr-odată o companie care funcţionează se trezeşte cu o astfel de clauză, efectul este distructiv. Iar blocarea activităţii afectează şi relaţia cu clienţii şi cu furnizorii, iar compania se poate trezi brusc în situaţia de a fi scoasă de pe piaţă“, a mai spus Blăn­culescu.

În economiile dezvoltate, guvernele salvează companiile antreprenoriale mari

În statele dezvoltate, atunci când companiile antreprenoriale sunt implicate în scandaluri legate de fraude fiscale, guvernele intervin pentru a salva companiile care au ajutat anterior economia, prin locurile de muncă create, prin taxele plătite la buget şi prin brandurile create în ţările respective.

Poate cel mai relevant caz internaţional în acest sens este gigantul italian din industria lactatelor Parmalat, o afacere de familie care a ajuns în 2003 în faliment deoarece schema de fraudă fiscală a antreprenorului şi fondatorului afacerii, Calisto Tanzi, a lăsat o gaură de 14 miliarde de euro în conturile companiei.

Doi ani mai târziu însă, guvernul italian a sprijinit compania şi a relistat-o la bursa de valori din Milano, iar din 2011 grupul francez Lactalis a devenit acţionar majoritar la Parmalat.

Anul trecut, grupul Parmalat a avut venituri de peste 5,4 miliarde de euro la nivel mondial, iar laptele Parmalat sau sucurile Santal sunt produse prezente şi astăzi pe rafturile magazinelor din România, în ciuda unei perioade negre din istoria companiei.

Un alt caz în care guvernul a intervenit pentru salvarea unor companii a fost cel al General Motors şi Chrylser, constructorii americani de maşini care se aflau în 2009 în pericol de faliment. Sprijinul financiar acordat de guvernul american a menţinut astfel în economie 1,5 milioane de locuri de muncă.

Totuşi, nu aceeaşi soartă au avut însă companii precum Arthur Andersen (audit şi contabilitate), care a prelucrat registrele contabile ale companiei energetice Enron, pentru a primi în schimb sume foarte mari din serviciile de audit oferite companiei.

La rândul lor, americanii de la Enron au intrat în faliment în 2001 ca urmare a unor afaceri secrete care au lăsat compania cu datorii foarte mari, iar acest faliment a lăsat fără loc de muncă 20.000 de angajaţi la acea vreme.

Astăzi, cele două companii mai „există“ doar în studiile de caz prezentate la cursurile şcolilor de afaceri.

Insolvenţa, primul pas pentru salvare?

Cei mai mulţi dintre antreprenorii arestaţi în ultimii ani au fost în domeniul construcţiilor, iar prima „mare arestare“ a fost cea a lui Nelu Iordache la finalul anului 2012, pentru deturnarea de fonduri europene.

În prezent, compania de construcţii de drumuri şi autostrăzi Romstrade, una dintre companiile pe care le deţine, este în insolvenţă, iar la momentul arestării sale avea peste 1.600 de angajaţi.

O soartă diferită a avut cealaltă companie pe care a deţinut-o, operatorul aerian Blue Air, care avea peste 400 de angajaţi şi afaceri de 575 de milioane de lei şi care a intrat în faliment, brandul fiind preluat ulterior de alţi acţionari.

„În momentul în care o companie intră în insolvenţă, iar acţionarul principal al companiei este arestat, cel mai important este ca acesta să găsească un om în companie care să fie capabil să preia frâiele afacerii şi care să poată conduce compania cel puţin la fel de bine cum o făcea acţionarul, dat fiind faptul că şi contextul este mai dificil. Este foarte important ca acea persoană să beneficieze de încrederea clienţilor şi să şi cunoască businessul foarte bine. Problema este că antreprenorii români nu prea şi-au format oameni care să le preia rolul, pentru că erau obişnuiţi să ţină afacerile din scurt, o cultură complet diferită de cea din Occident“, a explicat avocatul Ştefan Dumitru din cadrul companiei RVA Insolvency.

El a adăugat că în astfel de cazuri în care acţionarul este arestat riscul reputaţional nu mai este atât de mare, pentru că oamenii au început să se obişnuiască să lucreze cu companii în care acţionarii au avut probleme cu justiţia, la fel cum s-au obişnuit să lucreze cu companii aflate în insolvenţă.

„Dacă înainte de criză insolvenţa era asociată mai degrabă cu falimentul, acum percepţia s-a mai schimbat“, a mai spus avocatul Ştefan Dumitru.

Tagged , , , , , , , , , , , ,
17 March 2015
News

Vulnerabilitatile justitiei…

Sursa: Gandul
Judecătoarea Camelia Bogdan, de la Curtea de Apel Bucureşti, a vorbit în cadrul unei conferinţe organizate de Freedom House, pe tema recuperării prejudiciilor din infracţiuni prin sechestre şi confiscări, despre vulnerabilităţile sistemului judiciar românesc în acest domeniu. Magistratul a discutat despre situaţii cu care s-a confruntat în experienţa sa, când procurorii sau judecătorii nu demonstrează „apetenţă” pentru urmărirea şi recuperarea banilor produşi prin infracţiuni. Ea a vorbit de situaţia în care un procuror i-a scris în rechizitoriu că nu a pus sechestru pe niciun bun al inculpatului, pentru că acesta nu avea nimic pe numele său. „Vedeţi dumneavoastră, acesta este primul instinct în societatea noastră, să nu ai nimic pe numele tău. Un prim instinct pe care îl are orice infractor este să se detaşeze cât mai rapid de produsul infracţiunii”, spune Bogdan. Judecătoarea a vorbit şi despre lipsa de interes a organelor de anchetă în recuperarea banilor statului din conturile fostei Securităţi sau din creanţa Rompetrol în Libia, precum şi despre utilitatea unui sistem ca în SUA, unde dacă infractorii recunosc fapta şi plătesc banii, scapă de pedeapsă.

Foto: Gândul

Judecătoarea Camelia Bogdan, cea care a condus completul de judecată al Curţii de Apel Bucureşti care l-a condamnat definitiv la 10 ani de închisoare pe omul de afaceri Dan Voiculescu, a vorbit despre vulnerabilităţile sistemului de justiţie românesc, când vine vorba de recuperarea prejudiciilor din infracţiuni, în cadrul unei conferinţe Freedom House pe această temă. Unul dintre magistraţii români cei mai specializaţi în acest domeniu, cu un doctorat în curs la Bucureşti şi Strasbourg pe tema confiscării speciale, Camelia Bogdan a dat exemple despre cum organele româneşti de justiţie demonstrează „inapetenţă” pentru recuperarea acestor prejudicii.

„Am constatat nu de puţine ori în activitatea de judecată o preocupare mai redusă din partea organelor de anchetă în efectuarea de investigaţii paralele proactive, de natură să identifice fluxurile financiare ale produselor infracţiunii. Ce s-a întâmplat cu banii rezultaţi din săvârşirea unor infracţiuni? (…) Pentru judecător este foarte important să înţeleagă şi să urmărească exact rulajul conturilor, să fie familiarizat cu elemente de contabilitate, pentru a identifica în cazurile de corupţie acel comision special care apare de cele mai multe ori în contabilitate, de obicei în registrul numerar, pe care oficialul public la un moment dat ar putea să-l justifice ca plată a contractului”, a spus Camelia Bogdan, referindu-se la cazurile de corupţie apărute în ultima vreme, în care se vorbeşte despre celebrul comision-şpagă de 10% din contractele publice, disimulat în contracte comerciale.

Vulnerabilităţile justiţiei: „Inapetenţa organelor judiciare în recuperarea fondurilor sifonate” – conturile Securităţii, creanţa Libia

Camelia Bogdan a enumerat mai multe vulnerabilităţi ale sistemului judiciar românesc, în ce priveşte recuperarea prejudiciilor reieşite din infracţiuni. Una dintre ele este „inapetenţa organelor judiciare în recuperarea fondurilor sifonate, care ar fi trebuit să alimenteze bugetul de stat”.

„Ne amintim cel puţin de momentul 22 decembrie 1989, când se prezumă că anumite sume de bani care ar fi rămas în conturile fostei Securităţi şi ar fi trebuit aduse la bugetul de stat, cuvenindu-se poporului român, nu s-au mai regăsit. Sau de creanţa Libia…”, a spus Camelia Bogdan.

Alte vulnerabilităţi ale sistemului judiciar în recuperarea produsului infracţiunii, pe care le-a menţionat Camelia Bogdan, sunt lipsa unui registru de cadastru centralizat, dificultăţi în obţinerea datelor bancare, lipsa accesului direct pentru magistratul care doreşte să impună un sechestru la toate bazele de date din care să obţină informaţii despre firme offshore.

„Am avut situaţii în care în dosarele noastre am observat că o societate este controlată de societatea X, care deţine 99,99% din acţiuni. Un indiciu important a fost că 0,099% era deţinut de un angajat al inculpatului. (…) Nu de puţine ori, când suntem în prezenţa unor societăţi offshore sau când sub acelaşi paravan al holdingului observăm existenţa mai multor structuri în care circulă fondurile, cu diverse explicaţii asupra cărora o persoană audiată fiind nu poate oferi explicaţii de natură să convingă magistratul că acele tranzacţii au existat în realitatea faptică, suntem în prezenţa unui indiciu de natură a contura concluzia că suntem în prezenţa infracţiunii de spălare a banilor”, a explicat Camelia Bogdan.

Procurori care nu au găsit nimic pe numele infractorilor. „Vedeţi dumneavoastră, acesta este primul instinct în societatea noastră, să nu ai nimic pe numele tău”

Judecătoarea Camelia Bogdan a explicat că a avut experienţa unor dosare penale în care procurorii nu s-au preocupat de identificarea produsului infracţiunii, astfel că ea în calitate de judecător nu avea ce să confişte, pentru a recupera prejudiciul produs statului. Această măsură a sechestrului este obligatorie în cazul infracţiunilor de corupţie, de evaziune fiscală sau de spălare de bani, a explicat magistratul.

„Există însă materii în care ca judecător aş fi pusă în situaţia, atunci când procurorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a analiza incidenţa măsurilor asigurătorii, să mă confrunt cu următoarea situaţie: menţiune în rechizitoriu că în cauză nu au fost dispuse măsuri asigurătorii, deoarece inculpatul nu are nimic pe numele lui. Vedeţi dumneavoastră, acesta este primul instinct în societatea noastră, să nu ai nimic pe numele tău. Un prim instinct pe care îl are orice infractor este să se detaşeze cât mai rapid de produsul infracţiunii”, a spus Camelia Bogdan.

De aici, din lipsa preocupării pentru investigaţii financiare care să stabilească produsul infracţiunii, derivă o altă vulnerabilitate a sistemului de justiţie: unii procurori sunt preocupaţi doar să „tranşeze vinovăţia”, nu să găsească banii şi să îi recupereze în instanţă.

În România, ca în SUA? Recunoşti că ai furat şi plăteşti banii, scapi de pedeapsă

Camelia Bogdan a considerat că legiuitorii români ar trebui să ia în calcul introducerea în procedurile penale din România a unui sistem de recunoaştere a vinovăţiei care să permită şi confiscarea produsului infracţiunii, similar cu cel american, de tip „plea bargaining”, în care inculpatul poate scăpa de pedeapsă dacă recunoaşte tot şi plăteşte statului banii pe care i-a furat sau i-a produs din infracţiuni.

„Am observat din experienţa altor state, precum sistemul american, că prin intermediul unui „plea bargaining”, în măsura în care se achită amenzi la stabilirea cărora se ţine cont atât de perseverenţa infracţională, cât şi de cifra de afaceri şi de beneficiile obţinute de către infractor, se încheie acest acord, renunţându-se la acuzaţiile în materie penală. Şi acest demers ar trebui să fie avut în vedere de legiuitorul român”, a spus Camelia Bogdan.

Judecătoarea a vorbit şi despre posibilitatea procurorilor de a confisca produsele infracţiunilor unui parlamentar, chiar dacă acesta este protejat de imunitatea parlamentară.

„Şi în cazul constatării unei imunităţi, procurorul se poate adresa judecătorului de cameră preliminară, pentru confiscarea produselor infracţiunii. Avem în vedere situaţia unui parlamentar pentru care nu se poate începe urmărirea penală, din cauza protecţiei pe care i-o conferă Parlamentul, dar în măsura în care vedem că stilul de viaţă al acestuia a fost îmbunătăţit de perceperea unei mite, cu siguranţă nu este potrivită şi nu respectă principiul „crime does not pay” rămânerea acestor sume de bani la dispoziţia persoanei expuse politic”, a mai spus Camelia Bogdan.

Tagged , , , , , , , , , ,
17 March 2015
News

ANALIZĂ Afacerile din industrie au ajuns la cote de avarie

Sursa: Adevarul

Vânzările de produse industriale au scăzut abrupt în ultimele trei luni, producţia stagnează după două luni de reduceri şi doar comenzile îşi revin după trei luni de prăbuşire.

Luna ianuarie este a treia de scădere consecutivă în vânzările reprezentând cifra de afaceri a industriaşilor şi prima în care comenzile şi-au revenit pe plus după trei luni de scăderi.

Iar producţia industrială a crescut timid, după două luni în care a avut scăderi şi cu două cifre, reiese din datele comunicate de Institutul Naţional de Statistică (INS).

Producţia industrială a crescut în ianuarie faţă de luna precedentă cu 4,4% ca serie brută, respectiv cu 0,9%, ca serie ajustată sezonier.

Asta după ce în noiembrie scăzuse cu 6,2% faţă de octombrie, iar în decembrie – cu peste 13% faţă de noiembrie.

Cât priveşte cererea – comenzile noi – din industrie, aceasta a avut scăderi în octombrie faţă de septembrie (-4,1%), apoi în noiembrie faţă de octombrie (-7,5%) şi în decembrie faţă de noiembrie (-4,7%), pentru ca în ianuarie să crească cu 7,3%.

Cifra de afaceri a industriaşilor a intrat în declin încă din noiembrie, scăzând cu 5,9% faţă de octombrie, după care a continuat cu un minus de 10,4% în decembrie şi cu un minus de 1% în ianuarie.

INVESTIŢIILE, LA MINIMUL ULTIMILOR OPT ANI

„Producţia industrială (în dinamică anuală) a consemnat o tendinţă de decelerare pe parcursul utimelor trimestre, evoluând în prezent la un ritm uşor sub potenţial.
Această evoluţie reflectă dinamica investiţiilor productive în economie, în scădere pentru al doilea an la rând în 2014, cu 3,6% an/an. Practic, la final de 2014 volumul investiţiilor productive în economie se situa la minimul ultimilor opt ani, în scădere cu 43% faţă de maximul din 2008“, se arată într-o analiză a Băncii Transilvania (BT).

Economiştii BT au remarcat însă dinamica ramurii prelucrătoare, susţinută de cererea externă: „Anul trecut, exporturile au atins un nou record, 61,7 miliarde de euro, depăşind volumul importurilor pentru prima oară după 1989.

CUM SE VA RELANSA INDUSTRIA

Economiştii BT se arată optimişti, preconizând că evoluţia comenzilor noi în industrie în luna ianuarie exprimă premise pentru inversarea de trend în producţia industrială pe termen scurt, respectiv de la decelerare la accelerare.

„În scenariul macroeconomic central, revizuit recent ne aşteptăm la relansarea investiţiilor productive începând cu acest an (+4,9%), cu implicaţii pozitive pentru dinamica producţiei industriale pe termen mediu, inclusiv pentru potenţialul acesteia.
Acest scenariu este susţinut de relansarea consumului intern, declinul costurilor de finanţare în economie, nivelul-record al încasărilor din export (şi perspectiva relansării zonei euro), premisa relaxării fiscal-bugetare după consolidarea din ultimii ani, posibilitatea redinamizării graduale a investiţiilor publice şi relansarea creditării în moneda naţională“, se mai arată în analiza BT.

Tagged , , , , , , , , ,
16 March 2015
News

Dan Constantin s a prins ca Dan Voiculescu este ilegal… imoral si cam gras

Sursa: Gandul

Susţinut în urmă cu cinci ani de Dan Voiculescu să preia conducerea oficială a PC, Daniel Constantin spune acum că este „într-o situaţie ireconciliabilă” cu fondatorul conservatorilor, chiar dacă îi datorează acestuia poziţia de lider al partidului.

Video

Căzut în digraţia lui Dan Voiculescu, Daniel Constantin a declarat, la GÂNDUL LIVE, că relaţia sa cu fondatorul PC este ireconciliabilă, iar atacurile acestuia nu fac decât rău partidului care trebuie să meargă mai departe prin actualii săi lideri.

„E un conflict care exista de mai mult timp. Cred că astăzi, din păcate, suntem  într-o situaţie ireconciliabilă, eu şi Dan Voiculescu. Nu mi-am dorit acest lucru, nu am înţeles de ce acele reacţii. Cert este că după ce s-a întâmplat această condamnare şi după alegerile prezidenţiale s-a început un atac, am devenit o ţintă principală, a început o campanie de presă”, a declarat Daniel Constantin, la GÂNDUL LIVE.

Liderul PC a evitat să spună clar care sunt motivele conflictului, precizând doar că nu mai există vreo cale de împăcare cu Dan Voiculescu deoarece „s-a ajuns prea departe”.

„Dincolo de campania de presă care este evidentă şi care se poate întâmpla oricând,  în plan personal s-a ajuns la situaţii de pe care nu mi le imaginam, despre care nu vreau să vorbesc foarte mult şi care m-au făcut să trag acestă concluzie că situaţia nu mai poate fi conciliată”, a spus Constantin.

El a admis că îi datorează poziţia de şef al PC lui Dan Voiculescu, însă, în acest moment, partidul trebuie să meargă mai departe prin liderii săi.

„Dincolo de faptul că domnul Voiculescu l-a fondat, cred că partidul trebuie să meargă mai departe. (…) Dan Voiculescu a avut un rol extraordinar în PC, în evoluţia sa a avut un rol important. Cred că sunt mulţi colegi care îi acordă respectul. Acum, PC trebuie să trăiască prin liderii pe care îi are. Sunt destui vectori: Bogdan Ciucă, Cristian Popescu Piedone, Sorin Câmpeanu”, a spus el, evitând să dea un răspuns la întrebarea dacă Dan Voiculescu este în acest moment un avantaj sau un dezavantaj pentru PC.

Constantin a apreciat că încerercarea lui Dan Voiculescu de a forţa schimbarea sa din fruntea PC nu face decât rău partidului. „Am stat să mă întreb şi eu de ce această campanie. De ce cineva care a creat un partid vrea să distrugă partidul”, a comentat şeful conservatorilor.

Video

„Piedone poate fi un preşedinte de partid foarte  bun, dar cred că nu-şi doreşte”

De altfel, pe seama acestei campanii a pus şi scenariul preluării partidului de către Cristian Popescu Piedone.

„Domnul Piedone este un primar de succes. Cred că poate fi un preşedinte de partid foarte  bun, dar cred că nu-şi doreşte. Cred că a fost şi o campanie din exterior, a fost un vector folosit în încercarea de a destabiliza partidul”, a mai spus el.

„Blonda lui Constantin – o mizerie dintr-un lung şir de mizerii”

Liderul PC a pus în aceeaşi notă şi scandalul din jurul Alinei Cazanacli, numită secretar de stat la Ministerul Dezvoltării şi care a fost prezentată drept „blonda lui Constantin”.

„E o altă mizerie dintr-un lung şir de mizerii iniţiat de cineva care conduce trustul de presă. Există o persoană care a pornit această campanie. Doamna e preşedinta Tineretului PC, a ocupat o funcţie publică şi la Ministerul Tineretului. Este o doamnă adusă în PC de Dan Voiculescu şi nimeni nu a zis că e blonda lui Dan Voiculescu”, a explicat Constantin.

Relaţie sinceră cu Ponta, dar în alegeri cu Tăriceanu

Daniel Constantin a spus că a discutat cu premierul Victor Ponta despre relaţia tensionată cu Dan Voiculescu. „Am avut o discuţie, nu numai una. Nu am cerut asigurări. Am primit o certitudine, avem o relaţie politică corectă şi sinceră şi va continua în beneficiul ambelor părţi”, a spus el.

Pe de altă parte, liderul PC a declarat că, în două săptămâni, conservatorii vor decide în privinţa fuziunii cu  partidul lui Călin Popescu Tăriceanu. În cazul în care aceasta va avea lic, a precizat el, noua formaţiune va participa singură în alegerile locale şi parlamentare din 2016.

„Nu cred că putem avea în 2016 doar două partide mari – PNL şi PSD. Cred că vor exista cetăţeni care vor altceva. Cred că putem fi al treilea partid”, a comentat Constantin.

Tagged , , , , , , , , , , , , ,
16 March 2015
News

Turnatorul din Banat

Sursa: Cotidianul

Alina Bica: ”Adjunctul șefului SRI, Florian Coldea, mi-a cerut în 2013 ca, ”din rațiuni de securitate națională”, Tender să nu facă închisoare”. Declarația bombă a fostei șefă a DIICOT, prezentată ieri, în premieră, de GSP, a fost preluată apoi de alte instituții media, dar receptată cu normala doză de neîncredere, generată de situația în care se află Bica.

Atenție însă: Tender este membru într-un grup de afaceri/interese constituit la jumătatea anilor 90, din care mai fac parte numeroase persoane care au avut cele mai diverse legături cu fosta Securitate. Mai mult, fostul director SRI Radu Timofte apela la Tender pentru a obține favoruri de la fostul șef al SIE Ioan Talpeș, fapte recunoscute într-o anchetă DNA, care arată cât de apropiat era afaceristul de ambii foști șefi de servicii secrete.

Coldea a fost numit de Traian Băsescu adjunct al SRI în timpul șefiei lui Radu Timofte și și-a păstrat funcția sub George Maior, cel din urmă apropiat și el al afacerilor inițiate de Ovidiu Tender. Situația este cu atât mai interesantă cu cât Coldea era considerat om de încredere al lui Băsescu, iar acum este atacat de Alina Bica, după ce l-a atacat și Elena Udrea, ambele, la rândul lor extrem de apropiate de fostul președinte.

***

Declarațiile făcute în timpul anchetelor DNA de către principalii suspecți în cazurile majore de corupție sunt privite, pe bună dreptate, cu o anumită doză de suspiciune, scrie jurnalistul Mihai Goţiu pe site-ul romaniacurata.ro. Fie pentru că inculpații vor să scape, fie că vor să arunce vina pe umerii altora. Astfel, e de la sine înțeles gradul de neîncredere cu care a fost primită dezvăluirea fostului șef DIICOT, Alina Bica, legată de presiunile pe care le-ar fi făcut prim-adjunctul directorului SRI, Florin Coldea, pentru a-l scăpa de pușcărie pe Ovidiu Tender din motive de ”securitate națională”. Doar că mărturia Alinei Bica nu e o noutate, ci o confirmare a faptului că Tender și grupul din care face parte a beneficiat de protecția serviciilor în ultimele decenii. Iar povestea acestui grup a început încă în prima parte a anilor 80, cu fapte aparent fără nicio legătură: 1) că din motive umanitare, Australia și-a relaxat politicile de emigrație față de români, 2) invitarea de către Ceaușescu a unui afacerist canadian în România.

O poveste care a început în Australia, în anii 80

Controversat șef în Securitatea comunistă (în cadrul DIE), azilant în SUA după 1978, Ioan Mihai Pacepa relatează în numeroasele lui dezvăluiri și de o operațiune externă a fostei poliții politice. Este vorba de înființarea unor filiere de traficanți de droguri în diferite țări ale lumii, nu atât pentru profitul financiar direct al unor astfel de activități (deși nici acesta nu poate fi neglijat), cât, mai ales, ca parte a unei strategii de luptă cu ”dușmanul” (țările și societățile de tip capitalist) chiar pe teritoriul acestora (prin ”subminarea lor din interior”).

Filiera traficanților români de droguri din Australia este cunoscută încă din anii 80. În ciuda a numeroase scandaluri, arestări și căderi, rețeaua nu este anihilată nici astăzi. Periodic, agențiile de știri difuzează informații despre arestări și condamnări ale unor traficanți și capturi de droguri în Australia în care sunt implicate și persoane cu origine română. De altfel, persoanele de origine română implicate în traficul de droguri din Australia dețin și un trist record: cele mai mari pedeapse aplicate după abolirea condamnării la închisoarea pe viață în această țară, de 18, respectiv 20 de ani (Constantin Francisc Onea, respectiv Nana Pușcaș, în 1994). Într-o interpelare din același an, senatorul liberal Ken Alfred confirma scenariul descris de Ioan Mihai Pacepa: ”În afară de îngrozitoarea povară și cruzime pe care Ceaușescu a impus-o propriului său popor timp de un sfert de secol, guvernul său a exportat, continuu, în democrațiile vestice, terorismul, asasinatul și drogurile (…) Cea mai mare a acestei activități criminale a fost organizată eficient și brutal de serviciul român de spionaj, Departamentul de Informații Externe (DIE)”.

Acesta e mediul (al traficanților români de droguri) din care provine Frank Timiș, emigrant și el în Australia în 1981. Frank Timiș, ”părintele” Afacerii Roșia Montana, a fost cercetat și amendat de trei ori pentru posesie de droguri (1982, 1989, 1991). De două ori a reușit să convingă poliția și pe judecători că ar fi consumator, nu și traficant, iar o dată (în 1989) că, de fapt, n-ar fi intenționat să-i vândă droguri unui ofițer de poliție aflat sub acoperire, ci să-l înșele. Viorel Borșa, complicele lui din 1989 și viitorul tată vitreg al lui Frank Timiș, are un lung istoric de arestări și condamnări pentru trafic de droguri. La începutul anilor 90 și-a încercat ”norocul” în mai multe afaceri din Australia (transporturi și minerit), pe care fie le-a falimentat, fie au fost lichidate pentru nerespectarea standardelor legale. Astfel arată CV-ul și portofoliul care l-au ”recomandat” pe Frank Timiș să preia cele mai importante zăcăminte de aur ale României, din Munții Apuseni. Dar nu singur.

”Întâlnirea” de la Toronto

Frank Timiș a devenit președinte al Gabriel Resources. Prim vice-președinte al companiei a fost canadianul Stephen G. Roman, fiul unui magnat al cuprului și titanului, Stephen B. Roman, venit pentru prima dată în România în 1983, la invitația lui… Nicolae Ceaușescu. Conform declarațiilor lui Roman jr., făcute pentru The Globe and Mail, în octombrie 2010, Ceaușescu le-a solicitat sprijin canadienilor pentru dezvoltarea exploatării resurselor de uraniu și cărbune ale țării. De asemenea, Ceaușescu le-a cerut să facă lobby pe lângă Guvernul Canadian pentru accelerarea dezvoltării reactorului nuclear de la Cernavodă, proiectat de canadienii de la CANDU. În cadrul aceluiași interviu, Roman jr. spune că l-a întâlnit pe Timiș la Toronto printr-o cunoștință comună.

Să fi fost doar o întâlnire întâmplătoare între aventurierul provenit din rețelele de traficanți de droguri din Australia ”lansate” de fosta Securitate și fiul unui afacerist din Canada care știa despre resursele minerale ale României de la Ceaușescu și apropiații lui? Și la fel de ”întâmplătoare” întâlnirea lui Frank Timiș cu Ovidiu Tender, cel care deținea hărțile resurselor naturale ale României, și care se vor lega ulterior nu doar în afaceri, ci și familial (Timiș devenind nașul de cununie al lui Tender)?

Turnătorul din Banat

Ovidiu Tender a fost cooptat și el în conducerea companiei care viza aurul de la Roșia Montană. Principalul lui atu consta în faptul că devenise ”norocosul” câștigător al privatizării fostei Întreprinderi de Prospecțiuni Geologice și Geofizice, rebotezată după 1990 Întreprinderea de Prospecțiuni și Laboratoare, apoi Prospecțiuni SA. Astfel, Tender intra în posesia cercetărilor legate de resursele naturale subterane ale României desfășurate pe parcursul mai multor decenii! Ce îl recomanda pe Tender în domeniu? Teoretic, pregătirea lui de inginer miner. Cu toate acestea el n-a profesat în domeniu; Revoluția din 1989 l-a prins ca șef al unei unități hoteliere din Jimbolia, iar apoi șef de unitate al fostului hotel al Partidului Comunist Român din Timișoara. Primele lui afaceri după 90 au fost în industria hotelieră, apoi în agricultură, embargoul impus Iugoslaviei și afacerile cu petrol fiind însă cele care i-au grăbit ascensiunea spre topul miliardarilor români.

Mult timp, Ovidiu Tender a negat vreo legătură cu fost Securitate. În 2010, în cadrul unei anchete realizate de EVZ, Tender a fost identificat însă de către scriitorul William Totok ca fiind unul dintre informatorii care l-au turnat la Securitate. Pus în fața acestei dezvăluiri, Tender a declarat că, după 36 de ani de la acele evenimente, nu-și mai amintește…

Caracatița Tender & Co: Roșia Montană, gazele de șist, Oltchim, Petrom, Africa…

Să recapitulăm: la începutul anilor 90, situația se prezenta astfel: în Australia, cu puternice conexiuni cu rețelele de traficanți de droguri înființate de fosta Securitate, își începea primele afaceri (falimentare) Frank Timiș. La Toronto trăia Stephen G. Roman, fiul lui Stephen B. Roman, care ajunsese în România la invitația lui Ceaușescu și care avea informații despre resursele minerale ale țării chiar de la regimul comunist. La Timișoara, debuta în afaceri, ca șef al fostului hotel PCR, Ovidiu Tender, despre care există suspiciuni mai mult decât rezonabile că a fost turnător al Securității. Să fi fost, absolut întâmplătoare întâlnirea celor trei și implicarea lor în câteva dintre cele mai controversate afaceri din România ultimelor decenii?

Câteva exemple:

  1. Aurul Apusenilor, de la Roșia Montană dar și, în prima fază, cel de Certej și din alte zone din Hunedoara, despre asta am tot scris, nu mai insist (nu insist nici asupra implicării lui Tender în afacerile RAFO, Carom etc., mult mai mediatizate).
  2. Exall Resources, controlată de Stephen G. Roman, a câștigat în 2001, prima licitație legată de privatizarea Oltchim. Doar că Exall nu avea banii cu care licitase, ci spera să-i obțină din listarea la Bursă a combinatului de la Vâlcea (era aceeași schemă ca și în cazul Roșia Montană: Timiș a intrat cu buzunarele goale în afacere, banii obținându-i DUPĂ listarea proiectului la Bursă). Stephen G. Roman nu a fost la fel de norocos, piața fiind în scădere, n-a obținut banii de pe Bursă și licitația s-a anulat.
  3. Prin Regal Petroleum, Tender și Timiș au concesionat aproximativ 4-5% din teritoriul României, în special perimetre cu posibile resurse de gaze de șist. Concesiunea perimetrelor din Moldova (zona Bârladului) au vândut-o în 2011 către Chevron (ca fapt divers: la Regal Petroleum îl vom regăsi ca director pe Mihail Ianaș, fostul director al ANRM în perioada în care ANRM a făcut numeroase concesiuni către firmele lui Tender și Timiș – dar ăsta e alt subiect).
  4. Tentativa de preluare a Petrom. Cea mai spectaculoasă operațiune a fost însă încercarea de a pune mâna pe Petrom. În acest scop, Tender și Timiș au creat un concern cu gigantul petrolier american Halliburton (și alte firme mai mici din Arabia Saudită, Cipru și România), cu care, la începutul anului 2003, s-au înscris la licitația pentru privatizarea Petrom. Un punct forte al combinației era prezența în concern și a ofițerului de rang înalt al NATO, Willem Matser. În cele din urmă, acesta s-a dovedit și punctul slab: pe 7 februarie 2003, Willem Matser a fost arestat în Olanda și acuzat de spălare de bani proveniți din traficul cu droguri columbiene. În caz a fost cercetat și Ovidiu Tender, sub acuzația că firmele lui ar fi fost folosite ca paravan pentru operațiune. În ciuda căderii lui Matser, la începutul anului 2003, concernul lui Tender și Timiș cu Halliburton era văzut de către mass-media ca mare favorit la câștigarea perlei Petrom, dar, surprinzător, nu a intrat nici măcar pe lista scurtă a licitației câștigate în cele din urmă de OMV. Explicația vine din scăderea influenței pe care o avea Ioan Talpeș (apropiat al lui Ion Iliescu), pe fondul conflictului din 2003 dintre Iliescu și Năstase (dar să nu anticipăm – vom reveni la Talpeș).
  5. În ultimii ani, Tender și Timiș au debarcat în Africa, unde dețin concesiuni impresionante de zăcăminte minerale din țări ca Senegal sau Sierra Leone. Coincidență (sau nu?) sunt țări în care fostul DIE din fosta Securitate a desfășurat ample acțiuni de spionaj înainte de 1990.

”Frumoasele prietenii”. Timofte și Talpeș

La fel cum nu este întâmplătoare (să nu fim naivi), întâlnirea dintre Tender, Timiș, Stephen G. Roman și ”frumoasa prietenie” care a urmat (mai ales între primii doi), nu e întâmplătoare nici vasta operațiune de preluare a resurselor României (minerale și/sau industriale). Operațiuni de o asemenea anvergură nu se puteau desfășura însă fără alte ”frumoase (și periculoase) prietenii”. Iar pe lista de prieteni îi vom regăsi (ah, coincidențele!), la loc de frunte, pe șefii serviciilor de informații din România. Exact cei care ar fi trebuit să vegheze la modul în care sunt privatizate și înstrăinate asemenea resurse!

Căutând absolut aleatoriu pe internet, vom găsi conexiunile lui Ovidiu Tender (în mod special), cu fostul șef al SRI Radu Timofte și cu fostul șef al SIE Ioan Talpeș. E interesant că într-un dosar instrumentat de DNA, există declarații conform cărora Radu Timofte ar fi apelat la Tender pentru a-i cere lui Ioan Talpeș avansarea la gradul de general (în rezervă) al tatălui generalului SRI Ovidiu Soare. Atât Tender, cât și Talpeș au confirmat în fața procurorilor DNA episodul petrecut înainte de 2004. Talpeș a declarat însă că a refuzat avansarea. Procurorii nu au reușit să probeze că generalul SRI Ovidiu Soare i-ar fi oferit informații secrete lui Tender pentru serviciul făcut (chiar dacă nu și-a atins scopul, Tender a intervenit la Talpeș – detalii aici). Ancheta DNA îi viza pe pe ofițerii SRI Soare și Dumitrache, dar procurorii par să fi ignorat marea miză. Până la urmă, declarațiile arată că Tender nu-i făcuse un serviciu lui Soare, ci lui… Radu Timofte. Mai exact, Radu Timofte își permitea să-i ceară lui Tender astfel de servicii. O făcea doar în temeiul ”frumoasei prietenii” (despre care puteți găsi alte numeroase relatări în presa vremii) sau și a altor servicii ce țineau de funcția lui Radu Timofte?

Despre ”frumoasa prietenie” a lui Tender cu Ioan Talpeș vorbesc chiar cei doi. Un scurt fragment dintr-un interviu realizat de Robert Turcescu la Europa FM în 2004, și publicat și în revista 22.

”Robert Turcescu: Dar cu dl Talpeș de când vă cunoașteți?

Ovidiu Tender: Cu dl Talpeș mai recent, din anii 90, însă în primul rând este bănățean, este un om de mare valoare, după părerea mea, și profesională, și umană. Și dacă dumnealui a declarat că îmi este prieten, îmi permit și eu să fac publică această chestiune”.

Prieteniile au fost cimentate însă și prin sponsorizări generoase suportate de firmele lui Timiș și Tender în timpul evenimentelor NATO organizate de către… Ioan Talpeș la București, în 2002. Acest ”amănunt” îl regăsim atât într-un CV trimis unui jurnalist de la Rise Project de către Frank Timiș, dar și într-un comunicat trimis presei de către… Willem Matser, de care și-a amintit istoricul Marius Oprea în toamna lui 2013, într-un interviu acordat lui Orlando Balas.

”În luna iunie 2002 a avut loc la Snagov reuniunea șefilor de servicii secrete din țările membre NATO. Toate cheltuielile au fost suportate de patru sponsori, printre care figurează Frank Timiș și Ovidiu Tender. Cel care a comunicat presei lista de sponsorilor a fost Willem Matser, directorul pentru studii avansate din cadrul Biroului Consilierului Special pentru Europa Centrală și de Est al Secretarului General al NATO, spunând că respectă inițiativa și curajul de aducere a acestor sponsori a domnului Talpeș. (…) Apariția lui Frank Timiș ca sponsor, la o reuniune NATO de rang înalt poate să indice faptul că Ioan Talpeș, responsabilul cu organizarea acestui eveniment, este unul dintre protectorii din umbră ai lui Frank Timiș. Sau ar fi trebuit să facă asta, ceea ce și mai grav. Ca sponsor al reuniunii NATO de la Snagov apare și ”Tender Holding, grup de firme deținut de Ovidiu Tender împreună cu familia sa”. (Marius Oprea)

Tot în toamna lui 2013, fostul procuror militar în rezervă Gheorghe Oancea afirma că a existat un dosar la DNA al Afacerii Roșia Montană, dosar blocat la nivel politic de Adrian Năstase. Spusele fostului procuror militar seamănă destul de mult cu ceea ce afirmă acum Alina Bica (cu mențiunea că Oancea le-a făcut unui jurnalist de la Cotidianul.ro, nu în fața procurorilor, și neavând nimic ”de salvat”). Și atunci, ca și acum, e vorba de o protecție a afacerilor lui Tender la nivel înalt, și atunci, ca și acum, ar fi fost vorba de un ”interes strategic al României” (acum afacerile lui Tender în Africa, atunci aderarea României la NATO).

”Mă duc într-o zi la ANRM să discut tot ceva legat de dosar cu doamna președintă Stratulat, prilej cu care mi-am dat seama că hârtia mea ajunsese pe biroul domnului prim-ministru. Doamna președintă îmi spune următorul lucru… Vă reproduc textual, am încă o memorie bună: ”Domnule procuror, am primit de la domnul prim-ministru o notă vis-à-vis de modul de inițiere și derulare a contractului cu Gabriel Resources, unde primul ministru printr-o rezoluție pe nota respectivă spune că oprirea contractului cu Gabriel Resources va constitui un impediment major pentru intrarea României în NATO. Mi-a spus că s-a întâlnit la Londra cu prim-ministrul canadian Chretien, care i-ar fi declarat acest lucru domnului Adrian Năstase. Când am auzit așa ceva am rămas perplex!”. (Gheorghe Oancea)

Că ”impedimentul major” nu îl reprezenta o politică oficială a NATO în acest sens, ci, după cum s-a văzut mai sus, influența unui personaj important în ierarhia NATO, Willem Matser, care avea propriile interese oneroase cu grupul lui Tender și Timiș, are relevanță doar pentru a nu cădea într-o teorie a conspirației și pentru a înțelege cum funcționează sistemul (Willem Matser nu a fost singura influență de acest fel: compania americană de lobby Dutko a prestat atât pentru România, ca țară, în campania de aderare la NATO și pentru Adrian Năstase personal – chiar dacă pe bani publici -, cât și pentru Gabriel Resources).

George Maior, alt lobby-st pentru Gabriel Resources

După cum am amintit, în 2003-2004, influența lui Ioan Talpeș a scăzut, fiind prins la mijloc în războiul dintre Ion Iliescu și Adrian Năstase, fiind un apropiat (și consilier) al primului. După 2004 Talpeș va schimba luntrea și îl vom regăsi în preajma lui Traian Băsescu. Tender și Timiș au ieșit din Afacerea Roșia Montană, mai mult de nevoie, decât de voie (e un lucru pe care Tender l-a recunoscut în mod indirect de mai multe ori), fără a încasa marele pot din afacere. Cu toate acestea, n-au ieșit fluierând a pagubă. Fostul aventurier Timiș a intrat cu buzunarele goale și a ieșit cu 70 de milioane de dolari (din vânzarea acțiunilor pe care le deținea). Dincolo de bani, atât Tender, cât și Timiș, și-au făcut numeroase relații și au avut acces la informații care le-au permis să-și dezvolte afacerile fie în România, fie în Africa sau Asia.

Afacerea Roșia Montană a rămas însă apropiată de serviciile de informații. Din 2006, în fruntea SRI și șef al lui Florian Coldea, a fost, până mai ieri, George Maior, cel care, în 2005, pe când era senator de Alba și șef al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din Senat, apărea în listele acțiunilor de lobby organizate de Ambasada Canadei în România pentru Gabriel Resources. Maior a recunoscut că a participat la asemenea acțiuni. Să ne mire că, în toamna lui 2013, în timpul protestelor pentru Roșia Montană, George Maior vorbea doar despre ”anarhiștii” și ”eco-teroriștii” care ar fi vrut să monopolizeze protestele, dar nu avea absolut nicio informație despre culisele reale ale afacerii?

Despre implicarea directă a lui Florian Coldea în protejarea lui Tender (în încercarea de a-l scăpa de o pedeapsă cu executarea) există doar declarația fostei șefe DIICOT Alina Bica, aflată, la rândul ei, sub urmărire penală. Despre relațiile privilegiate pe care Tender și cei din grupul lui cu șefii serviciilor secrete există însă numeroase alte mărturii și dovezi. Fie că a fost vorba de sponsorizarea unei reuniuni NATO organizată de un fost șef al SIE, fie de favorurile (ce aduc a trafic de influență) pe care un fost șef al SRI i le solicita lui Tender.

Război între favoriții lui Băsescu

Florian Coldea a fost avansat la gradul locotonent-colonel și avansat adjunct al șefului SRI în 2005, pe când Radu Timofte conudcea încă instituția. Cel care l-a numit în funcție a fost, însă, președintele Traian Băsescu. Coldea a fost cel care s-a ocupat din partea SRI de criza ostaticilor din Irak (în 2005), iar în 2007 a fost acuzat de către Mircea Geoană că ar fi urmărit să-i șantajeze pe judecătorii CCR care au dat verdict favorabil suspendării lui Traian Băsescu. Faptul că, acum, două foste protejate ale lui Traian Băsescu, Elena Udrea și Alina Bica, arată cu degetul către Florian Coldea face ca povestea să devină și mai interesantă.

La final, doar o remarcă: să nu ne jucăm cu cuvintele. În diferite forme, se invocă de prea multe ori, în mod abuziv, sintagme precum ”rațiuni de securitate națională”, ”interes național”, ”interes strategic” pentru a justifica fapte care, de fapt, țin de Codul Penal. La un moment dat, când ar avea o justificarea deplină utilizarea lor, s-ar putea să nu mai însemne nimic.

***

*Notă: o parte importantă a informațiilor folosite în redactarea acestui articol le-am prezentat pe larg în cartea Afacerea Roșia Montană (ed. Tact, 2013); sursele informațiilor sunt trecute în carte, aici utilizând doar o sinteză a acestora

Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,
15 March 2015
News

Cancer economic…

Sursa: Digi24

Afacerile Complexului Energetic Oltenia au intrat sub lupa autorităţilor. Se caută hibele unui contract prin care compania de stat a vândut peste un milion de tone de cărbune unei firme de apartament din Constanţa la un preţ de 15,6 milioane de euro, când le-ar fi putut vinde Serbiei la un preţ de șapte ori mai mare.

Acesta era planul iniţial, dar chiar înainte de licitaţia din Serbia, conducerea complexului energetic a decis să nu mai participe şi să vândă cărbunele unui SRL constănţean înfiinţat cu doar câteva săptămâni înainte. Firma a luat cărbunele de la compania de stat şi l-a vândut mai departe sârbilor cu un profit fabulos. Conducerea companiei de stat spune că a fost vorba de probleme logistice şi din această cauză s-a mers pe varianta intermedierii, însă explicaţia nu a convins autorităţile. Reprezentanţii mai multor instituţii au bătut vineri la poartă complexului.

Laurențiu Ciurel, manager privat la Complexul Energetic Oltenia, într-o emisiune la o televiziune locală: „Ştiti cine e acum în control la CEO? Curtea de Conturi Târgu Jiu, Curtea de Conturi București, Curtea de Conturi Craiova, Finanțe Gorj, Audit Financiar București, Corpul de Control al primului-ministru și Poliția (…) Șapte, din care șase instituții din astea cer loc unde să-și desfășoare controlul. Toate, absolut toate au cerut contractul ăsta”.

Contractul prin care România s-a angajat să livreze cărbune Serbiei a fost încheiat la 19 noiembrie. Întrucât Complexul Energetic Oltenia nu putea asigura şi transportul în ţara vecină, o firmă de apartament din Constanţa, care face parte dintr-un consorţiu în care se mai află două firme sârbeşti, s-a angajat să intermedieze contractul.

Ministrul Energiei a cerut o anchetă care să elucideze cum a renunţat statul la un contract care i-ar fi adus 43 de milioane de euro, în schimbul unuia în care câştigă numai o treime din această sumă. Şi asta pentru că intermediarii încasează aproape 24 de euro pe tona de cărbune vândută, în timp ce compania din Oltenia câştigă doar 12 euro.

Tagged , , , , , ,
15 March 2015
News

Cat mai costa un om?

Sursa: B1Tv

Un ucigaş plătit italian a dezvăluit poliţiei lista sa de preţuri pentru varii atacuri pe care le-a întreprins pentru bandele din Roma. Este vorba de Giancarlo Orsini, de 48 de ani, care a “rezolvat” o serie de probleme pentru mafie în anii 2013 şi 2014. Astfel, investigatorii au aflat că a ologi pe cineva Orsini primea 3.500 de euro, iar o crimă costa 25.000 de euro.

Orsini a mărturisit cinci atentate armate şi crime, relatează Telegraph.

Modul de acţiune era relativ simplu: Orsini ajungea la locul faptei călare pe scuter şi purtând cască şi ochelari de soare, anunţa că este călăul şi trăgea. Pe Cinzia Pugliese, o cosmeticiană de 61 de ani, a împuşcat-o picioare, în salonul ei, pentru 3.500 de euro. Pe Frederico Di Meo, un dealer de cocaină de 37 de ani care a intrat în conflict cu o bandă de albanezi, l-a împuşcat, pentru 17.000 de euro, în piept şi în cap, în faţa unui supermarket.

Pe Sesto Corvini, un cămătar care se ocupa şi de dezvoltări imobiliare, l-a împuşcat în maşină, undeva în suburbiile Romei. A primit pentru asta 25.000 de euro. Poliţa a precizat că l-a prins pe Orsini după ce un scuter furat şi folosit într-un jaf a fost identificat la locuinţa sa; tot acolo au mai fost găsiţi ochelarii de soare stropiţi cu sânge şi arma folosită în atacuri.

Tagged , , , ,
14 March 2015
News

Niste infractori…

Sursa: B1TV

Declaraţiile fostei şefe a DIICOT, Alina Bica, din dosarul în care este cercetată de DNA, scot la iveală o serie de detalii incendiare, privind modul în care SRI ar fi intervenit la DIICOT în favoarea omului de afaceri Ovidiu Tender, astfel încât acesta să nu fie trimis după gratii. Totul, în virtutea unor „raţiuni de securitate naţională” care pot fi legate indirect şi de milionarul Frank Timiş, naşul copiilor lui Ovidiu Tender.

Conform declaraţiilor date de Alina Bica şi scoase la iveală de Cătălin Tolontan, prim adjunctul SRI Florian Coldea i-ar fi cerut acesteia în 2013 ca Ovidiu Tender să nu facă închisoare cu executare în dosarul în care este acuzat de înșelăciune și spălare de bani. Şi asta în ciuda unei condamnări primite de Marian Iancu într-un dosar disjuns din cel al lui Tender.

Potrivit procurorilor DNA, după ce a fost numită șefă a DIICOT în martie 2013, Alina Bica a acşionat în mai multe moduri pentru a-și determina subordonații să ceară în fața instanței o pedeapsă de ”suspendare sub supraveghere” pentru Ovidiu Tender. Planul a fost, însă, dejucat în noiembrie 2014, odată cu reţinerea Alinei Bica de către DNA.

La rândul său, însă, Alina Bica susţine că intervenţiile făcute în favoarea lui Ovidiu Tender au fost, într-adevăr, solicitate, însă nu de către ea, ci de către Florian Coldea. Bica susţine că acesta a chemat-o la SRI, unde a informat-o că, „din raţiuni de securitate naţională”, legate de exploatările pe care Ovidiu Tender le deţine în Africa, ar fi bine să reanalizeze dosarul afaceristului, astfel încât să nu facă închisoare cu executare.

Potrivit Alinei Bica, prin firma lui Ovidiu Tender, Prospecţiuni SA, „urmau să se deruleze anumite contracte”, fără a preciza, însă, despre ce contracte este vorba.

Despre afacerile desfăşurate în Africa, Ovidiu Tender preciza, în 2012, că model pentru începerea lor i-a fost naşul băieţilor săi, milionarul Frank Timiş.

“Atunci (n.r. după criza mondială) a trebuit să-mi regândesc priorităţile în afaceri, până la ora aceea mă preocupa doar managementul companiilor cu probleme. Şi mi-am regândit afacerile spre prospecţiuni minerale, aveam informaţii de la naşul băieţilor mei, Frank Timiş, care a început în 2005 afaceri cu prospecţiuni geologice în Africa, inclusiv în diamante. Nu a fost o consiliere, ştiam ce a făcut Frank şi din cauza aceasta am decis să-i calc pe urme“, declara Ovidiu Tender în iunie 2012, la TVR.

Una dintre afacerile bune ale lui Frank Timiş din Africa era în Sierra Leone, în minele de fier, mai susţinea atunci Ovidiu Tender, adăugând că la vremea respectivă l-a sunat şi i-a spus că „a descoperit un zăcământ de petrol în Liberia”.

În ciuda implicării indirecte a lui Frank Timiş în afacerile din Africa ale lui Ovidiu Tender, de intervenţiile SRI invocate de Alina Bica nu pare să fi beneficiat şi Timiş. În urmă cu doar câteva zile, producătorul de minereu de fier African Minerals, controlat de Frank Timiş a intrat în insolvenţă.

Compania nu a reuşit să-şi achite datoriile către creditorul şi partenerul din China, Shan-dong Iron and Steel Group, în proiectul minier Tonko-lili.

Şi London Mining, o companie care deţine o mină de lângă Tonko-lili, a intrat în faliment anul trecut. Atunci, mina a fost cumpărată de Frank Timiş, care s-a împrumutat cu 20 milioane de dolari de la o firmă din Australia.

African Minerals şi London Mining au fost afectate puternic după izbucnirea focarului de Ebola din Africa de Vest şi de prăbuşirea preţurilor la minereu de fier pe parcursul ultimului an. (Detalii AICI)

Tagged , , , , , , , , , , , ,
← Older posts
Newer posts →